Hotărâre nr. 34 din 16.02.2023

Prin sentinţa civilă nr. 1503/22 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosar nr. 5249/285/2019, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare şi rectificare carte funciară, formulată de reclamanţii X şi Y, în contradictoriu cu pârâtul Z.

A fost obligat pârâtul să restituie reclamanților suprafața de 152 mp teren situată în intravilanul localității -, județul Suceava, identificată în anexa nr. 1.35 la regulament 3 întocmită de expert N.P.

S-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului cu privire la suprafața de 152 mp teren identificat în anexa 1.35 la regulament 3 întocmită de expert N.P., parte din imobilul AAA din CF AAA UAT -.

A fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 3036,85 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr.520 din 5 mai 2022 Tribunalul Suceava – secţia I civilă a respins apelul declarat de apelantul – pârât Z (al lui Petru), împotriva sentinţei civile nr.1503/22 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosar nr. 5249/285/2019, intimaţi fiind reclamanţii Y şi X, ca neîntemeiat.

A obligat apelantul la plata către intimaţi a sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Z al lui Petru, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinţei si trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, anularea sentinţei si respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de alin. 5 din art. 488 din Codul de procedură civilă, respectiv „când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”, acest motiv este dat în condiţiile în care instanţa nu a respectat procedura legalei citări, fiind citat la sala 126 aşa cum rezultă din citaţia aflată la dosarul de apel, şedinţa având loc la sala 118.

De asemenea, prin judecarea cauzei în lipsă a fost încălcat dreptul la apărare.

Astfel, potrivit art. 174 Cod procedură civilă, nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Dispoziţiile art.174 alin.1 Cod procedură civilă constituie dreptul comun în materia actelor de procedură.

Textul vizează o singură ipoteza de nulitate: încălcarea formelor procedurale.

Nulitatea prevăzută în art. 174 alin. 1 Cod procedură civilă este condiţionată de producerea unei vătămări.

Potrivit art. 178 alin. 1 Cod procedură civilă, nulitatea absolută poate fi invocată de oricare dintre părţi sau de judecător, în orice stare a pricinii.

Efectele nulităţii actelor de procedură se subscriu principiului general: quod nullum est, nullum producit efectum.

Aşadar, actul nul este lipsit de eficacitate şi urmează a fi refăcut.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Ori, în condiţiile în care recurentul a fost citat pentru a se prezenta la sala 126, sală în care a stat până a fost întrebat de complet la ce dosar este, iar dosarul s-a judecat la sala 118, recurentul mergând în sală după ce dosarul s-a luat, consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 5 Cod procedură civilă, fiind nelegal citat, iar prin această citare nelegală fiindu-i produsă o vătămare, fiind încălcat dreptul la apărare, dreptul de a propune probe în dovedirea susţinerilor, chiar instanţa de apel reţinând că a criticat expertiza, fără ca în apel să solicite un supliment la expertiză.

Ori, dacă era citat corect, la sala corectă, în dovedirea apelului solicita un supliment la expertiză care să lămurească chestiunile invocate.

De asemenea, instanţa de apel s-a pronunţat fără ca, în cauză, să fi fost administrate probele cerute, respectiv fără să fi fost administrate probe noi, fiind încălcat art. 22, 425 Cod procedură civilă, art. 6 din CEDO în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, sens în care se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Astfel, soluţionarea cauzei în circumstanţele expuse impunea în sarcina instanţei obligaţia de a motiva hotărârea, în acord cu exigenţele impuse de art. 22, 425 Cod procedură civilă şi art.6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acord cu dispoziţiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, revenea judecătorului de fond obligația ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Consideră că prin maniera în care s-a procedat, fără ca judecătorul să se aplece asupra cauzei a fost încălcat art. 6 din CEDO.

Ori, la o simplă analiză a hotărârii recurate se poate observa că în motivare instanţa nu verifică aspectele invocate, respectiv că linia de hotar a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa nr.2331/2012 a Judecătoriei Rădăuţi; că expertul nu a analizat actele de proprietate, în cadrul acţiunii în revendicare trebuind comparate titlurile, iar în ceea ce priveşte actele de proprietate a recurentelor nu au fost analizate; că este admisă o acţiune în revendicare, fiind obligat să lase reclamanţilor suprafaţa de 152 m.p. teren, deşi nu deţine teren în plus; instanţa de fond a reţinut că „este adevărat că şi pârâţii au o suprafaţă mai mică decât cea înscrisă în actul de proprietate, limitele hotarului se impun cu putere de lucru judecat” nu a solicitat lămuriri.

Deşi în motivele de apel a criticat expertiza, instanţa de apel, în virtutea rolului activ putea că pună în discuţie din oficiu un supliment la expertiză, supliment în care să se analizeze efectiv actele de proprietate, în expertiza N., nefăcându-se nici o referire la actele recurentului de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr.678/1994 emis pe numele autorului Z, certificatul de moştenitor nr.39 din 20.12.2006 emis de BNP F.C., actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1957 din 20.12.2006 de BNP F.C., prin care i-au fost atribuite suprafeţele de 3600 m.p. şi 1000 m.p. situate în intravilanul comunei -, judeţul Suceava.

Instanţa de apel nu a administrat niciun fel de probe, iar faptul că decizia pronunţată în apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, instanţa de apel respingând apelul ca nefondat, din perspectiva tuturor motivelor de apel, doar prin trimitere la concluziile expertizei tehnice, deşi cea care trebuia să se pronunţe asupra situaţiei de fapt şi de drept era instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, hotărârea fiind nemotivată, echivalează cu o nepronunţare asupra fondului şi atrage casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Constituţia României nu defineşte ceea ce se înţelege prin sintagma „proces echitabil” însă, potrivit art. 20 alin. 1 dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie să fie interpretate şi aplicate în concordanţă cu pactele şi cu tratatele la care România este partener.

Un alt argument pentru care se impune aplicarea directă a art. 6 CEDO şi care este de natură a duce la concluzia reclamantul căruia i s-a omis a se analiza toate apărările îl constituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva motivării hotărârii.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6 par. 1 din CEDO include printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

Obligaţia de motivare impune o apreciere întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, stilul judiciar şi tipologia actului de justiţie.

Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte - dar nici ignorarea lor -ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Or, instanţa nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat, aşa încât hotărârea să nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel, apare ca nemotivată şi, în consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă.

Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Faţă de cele arătate , urmează a face aplicarea direct a dispoziţiile art. 6 CEDO, art. 425, 488, alin 5 Cod procedură civilă iar pe cale de consecinţă, în respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil pentru menţinerea ,,egalităţii armelor”, să se admită recursul, să se caseze decizia şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte recursul, consideră că hotărârea este nelegală, precizând că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, la data de 30 septembrie 2019, în dosarul nr.5249/285/2019, reclamanţii X şi Y, în contradictoriu cu recurentul au solicitat instanţei de fond ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să se dispună obligarea acestuia să le lase în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de aproximativ 1 ar de teren, radierea dreptului de proprietate al recurentului din cartea funciară, precum şi din baza de date a O.C.P.I.

Suceava, pentru suprafaţa de teren care se suprapune peste terenul proprietatea lor, aproximativ 1 ar, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1503/22 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosar nr. 5249/285/2019, s-a admis acţiunea civilă având ca obiect revendicare şi rectificare carte funciară, formulată de reclamanţi, a fost obligat să restituie reclamanţilor suprafaţa de 152 mp teren situată în intravilanul localităţii -, judeţul Suceava, identificată în anexa nr.1.35 la regulament 3 întocmită de expert N.P..

S-a dispus radierea dreptului de proprietate al recurentului cu privire la suprafaţa de 152 mp teren identificat în anexa 1.35 la regulament 3 întocmită de expert N.P., parte din imobilul AAA din CF AAA UAT - şi a fost obligat să le achite reclamanţilor suma de 3036,85 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recurentul a formulat apel prin care a adus critici sentinţei instanţei de fond, arătând că nu s-a respectat sentinţa nr.2331/2012 a Judecătoriei Rădăuţi prin care a fost stabilită linia de hotar, că a formulat obiecţiuni la expertiză care nu au fost avute în vedere, că suprafaţa recurentului nu se suprapune cu terenul reclamanţilor, că nu au fost analizate actele recurentului de proprietate, că este nul procesul verbal de avizare de către OCPI, că există plângere penală formulată împotriva expertului.

Instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile legale şi nu a procedat nici la compararea titlurilor de proprietate, nici la suplimentarea probatoriului prin efectuarea unui supliment la expertiza topo cadastrală care să lămurească chestiunile invocate, mai ales dat fiind faptul că, expertul nu a analizat actele de proprietate ale recurentului.

Pe de altă parte, instanţa de apel în virtutea rolului activ trebuia să compare titlurile în condiţiile în care recurentul este obligat să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 152 m.p., deşi nu deţine nici o suprafaţă de teren în plus, având mai puţin teren decât pe acte.

Art. 261 din Regulament precizează care este documentaţia topografică şi care este documentaţia anexată : 1) Documentaţia topografică este ansamblul pieselor tehnice care se anexează cererii de avizare/recepţie a lucrărilor de topografie. 2) Toate informaţiile şi datele rezultate din măsurători trebuie arhivate de persoana autorizată pe o perioadă de 5 ani, care este obligată să le prezinte la solicitarea oficiului teritorial.

Dacă persoana autorizată nu prezintă informaţiile solicitate, se prezumă că aceasta nu a efectuat măsurători la teren. 3) Documentaţia anexată la solicitarea recepţiei planurilor / hărţilor analogice sau digitale: a) borderoul; b) dovada achitării tarifelor legale; c) cererea de recepţie; d) copia avizului de începere a lucrării, după caz; e) inventarul de coordonate x, y, z în format digital; f) calculul analitic al suprafeţelor; memoriul tehnic, care va cuprinde: metodele de lucru, aparatura utilizată, prelucrarea datelor, preciziile obţinute, suprafaţa pe care se execută lucrarea; h) planul topografic în format analogic, la scara 1:5.000-1:100; i) documentaţia în format digital cu reprezentarea zonei aferente lucrării. 4) După recepţia planurilor digitale, procesul-verbal de recepţie însoţit de planul recepţionat în format vector sunt puse la dispoziţia CNC.

Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte în două exemplare, unul pentru OCPI teritorial, respectiv unul pentru instanţă, şi trebuie însoţit în toate cazurile de planul de amplasament şi delimitare a imobilului care face obiectul expertizei judiciare.

Ori, raportat la prevederile de mai sus documentaţia trebuia întocmită şi în format scris, avizată de OCPI, nu doar digital, expertiza fiind lovită de nulitate, iar pe planul de amplasament şi delimitare a imobilului trebuia aplicată parafa şi semnătura inspectorului, legea neprevăzând posibilitatea doar a semnării în format digital.

În mod greşit, a reţinut tribunalul că nu este întemeiată susţinerea recurentului că expertul a depus mărturie mincinoasă, dat fiind soluţia din dosarul penal înregistrat în anul 2011, având în vedere că nu s-a reţinut în cuprinsul referatului de neîncepere a urmăririi penale că documentaţia de intabulare a fost verificată şi urmare a cercetării s-ar fi constatat că este corect întocmită.

Contrar celor reţinute de instanţă în referatul IPJ Rădăuţi s-a reţinut că documentaţia de intabulare a fost verificată şi urmare a cercetării s-ar fi constatat că este corect întocmită, iar pentru stabilirea hotarului ar fi utilă promovarea unei acţiuni de grăniţuire, care a fost depusă, fiind pronunţată sentinţa 2331 / 2012 a Judecătoriei Rădăuţi, linia de hotar fiind stabilită prin acordul tuturor părţilor.

Mai mult, împotriva expertului N.P. a fost formulată plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dosarul fiind la organele de cercetare penală.

Cert este că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile legale , nu i-a fost respectat dreptul la apărare, sens în care se impune admiterea recursului, casarea deciziei, şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, anularea sentinţei şi respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente :

Recurentul a invocat, în esență, nelegala sa citare în fața instanței de apel, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Curtea constată că pentru termenul de judecată din 14.04.2022 apelantul Z a fost citat la Tribunalul Suceava, completul de judecată CN7A, sala 126.

Din încheierea de ședință din data de 14.04.2022 rezultă că instanța a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită, lipsind părțile.

Curtea reține nota ulterioară nesemnată de completul de judecată : după strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat în fața instanței apelantul-pârât Z, căruia i s-au adus la cunoștință cele dispuse in cauză și faptul ca are posibilitatea de a depuse la dosar concluzii scrise.

Tot în acest sens, Tribunalul Suceava-Secția I civila a răspuns (prin adresa înregistrată cu nr. 5249 din 22.12.2022) că ședința de apeluri din 14.04.2022 a fost programată la sala 118, însă, din eroare, citațiile în dosarul nr. 5249/285/2019 au fost emise pentru sala 126.

Curtea observă că instanța de apel a confirmat faptul că ședința s-a desfășurat în sala 118, iar la sala 126 nu s-a afișat nicio informare privind schimbarea sălii în care s-a desfășurat sedința.

Astfel, Curtea apreciază că modalitatea în care instanța de apel a procedat echivalează cu nelegala citare a apelantului, acesta fiind împiedicat a-și exercita dreptul la apărare, mai ales în condițiile în care la termenul din data de 14.04.2022 s-au încuviințat probe, fiind dat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii..

Potrivit art. 157 al. (1) C.pr.civ, citaţia va cuprinde: a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului (…).

În temeiul art. 157 al. (3) C.pr.civ., cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța de control judiciar reține că citația pentru termenul de judecată din 14.04.2022 pentru apelantul Z primită la 09.03.2022 la cutia poștală este lovită de nulitate ca urmare a indicării eronate a locului desfășurării procesului (respectiv sala 126 în loc de sala 118), fiind încălcate disp. art. 157 al. 1 lit. a C.pr.civ.

În temeiul art. 160 al. 1 C.pr.civ, dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părţii interesate, iar potrivit alineatului 2) al aceluiași articol,., orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Nu se poate aprecia că s-au complinit lipsurile privind citarea apelantului prin prezentarea acestuia ulterior strigării cauzei la data de 14.04.2022, însă înainte de terminarea ședinței de judecată, în condițiile în care nu a avut posibilitatea efectivă de a propune probe/concluzii în condiții de contradictorialitate; or, potrivit art. 13 al. 3 din Codul de procedură civilă, părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului.

Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Aplicabilitatea art. 160 al. 2 C.pr.civ. intervine în cazul prezentei părții în instanță la termenul de judecată, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, aceasta fiind situația descrisă de articolul menționat ce oferă posibilitatea formulării cererilor și apărărilor în condiții de contradictorialitate.

Așadar, prezența părții ulterior închiderii dezbaterii nu a putut acoperi lipsa de procedură.

În condițiile în care apelantul-pârât nu a fost legal citat cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, intervenind o cauză de nulitate privind citația, instanța avea obligația amânării cauzei în condițiile art. 153 al. 2, sub sancțiunea nulității.

Astfel, nulitatea comunicării citației apelantul-pârât atrage anularea Deciziei nr. 520 din data de 05.05.2022, conform art. 179 al. 1, 3 C.pr.civ., potrivit căruia actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.

Apreciind că judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, Curtea face aplicarea dispozițiilor prev. de art. 498 al. 2) C.pr.civ.

Pe cale de consecință, având în vedere că sunt fondate criticile recurentului care atrag incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă și reținând că procedura de citare pentru termenul din 14.04.2022 la instanța de apel nu a fost legal îndeplinită, cu consecința casării integrale a deciziei recurate, în cauză nu se mai impune analizarea celorlalte argumente și critici invocate de către recurent referitoare la existența motivelor de casare prevăzute de art. 488 al. 1 pct 6 și 8.

Față de cele ce preced, Curtea, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin.2 din Codul de procedură civilă, admite recursul, casează Decizia nr. 529 din data de 05.05.2022 și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a cererii formulate de apelant cu respectarea dispozițiilor privind citarea și comunicarea actelor de procedură.