Hotărâre nr. 75 din 26.01.2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22.11.2021, sub nr. 4517/86/2021, contestatorul X, în contradictoriu cu intimata Y- S.A.

Suceava, a formulat contestaţie împotriva Deciziei -/06.10.2021 emisă de intimată, prin care a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 07.10.2021, în conformitate cu prevederile art. 61 lit. a) şi art. 248 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, şi art. 74 lit. e) coroborat cu art. 75 alin. (30) din Regulamentul Intern al Y- S.A., decizie pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

A solicitat anularea Decizia -/06.10.2021 emisă de intimată şi să se dispună reîncadrarea sa în muncă pe postul deţinut anterior concedierii; să fie obligată pârâta la plata drepturilor băneşti de la data încetării contractului individual de muncă până la data reîncadrării actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu acest demers.

Prin sentinţa civilă nr. 988 din 15 iunie 2022, Tribunalul Suceava a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestaţie decizie de concediere” formulată de contestatorul X, a dispus anularea Deciziei -/06.10.2021 emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii Deciziei -/06.10.2021 și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor băneşti începând cu data emiterii Deciziei -/06.10.2021 până la data reîncadrării pe post, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, totodată, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 2568 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Contestatorul X, în contradictoriu cu intimata Y- S.A.

Suceava a solicitat, să se anuleze Decizia -/06.10.2021, precum și obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii şi obligarea angajatorului să-i plătească salariile indexate, majorate sau reactualizate de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat și cheltuielile de judecată.

Prin decizia contestată nr. 135/06.10.2021 s-a decis de către intimată desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului.

Așa cum rezultă din actele medicale anexate cererii, respectiv C.M. seria CCMAP nr. 1317904, nr. 1317905 și nr. 1317906 în perioada când s-a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă 23.09.2021 - 07.10.2021 contestatorul a fost în concediu medical.

În drept, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii concedierea salariaților nu poate fi făcută pe perioada incapacității temporare de muncă, iar raportat la art. 76 Codul munci măsurile luate sunt lovite de nulitate absolută.

Raportat la dispozițiile normative arătate, decizia de concediere emisă în cauză este lovită de nulitate absolută, în contextul în care aceasta a fost emisă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin actele medicale mai sus enunțate, de altfel și intimata prin întâmpinare exprimând același punct de vedere, fiind de acord cu admiterea acestui capăt de cerere.

Văzând cele arătate și având în vedere prevederile art. 60 lit. a), art. 78 și art. 80 din Codul muncii și ale HG nr. 355/2007, tribunalul a constatat că decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea vădită a legii, urmând a o anula și, ca o consecință a anulării a dispus reintegrarea contestatorului pe postul ocupat anterior.

În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2568 lei, suportate de către reclamant cu prilejul soluţionării cererii, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva hotărârii primei instanțe, a formulat apel pârâta Y- SA Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului solicită admiterea apelului, anularea Sentinţei Civile nr. 988/15.06.2022, respingerea excepţiei nulităţii absolute a deciziei de concediere si trimiterea cauzei la Tribunalul Suceava pentru judecarea fondului.

Apreciază că instanţa de fond a dispus anularea deciziei de concediere pe motiv că aceasta a fost emisă pe durata incapacităţii de muncă a contestatorului, fără a lua în considerare apărările sale.

A argumentat în faţa primei instanţe faptul că Y- S.A.

Suceava nu a avut cunoştinţă de cele două certificate de concediu medical, întrucât nu au fost depuse la registratura societăţii, aşa cum a procedat contestatoarea cu celelalte două certificate de concediu medical acordate de medicul de familie, pentru perioada de izolare la domiciliu, respectiv cel cu Seria CCMAP nr. 1317904 (acordat pentru perioada 23.09.2021 - 30.09.2021) şi cel cu Seria CCMAP nr. 1317905 (acordat pentru perioada 01.10.2021 -06.10.2021).

În fapt, contestatoarea a fost sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului individul de muncă, conform Raportului comisiei de cercetare disciplinară nr. 19567 din 23.09.2021, prin care directorul general a dispus emiterea deciziei de concediere conform propunerii comisiei de cercetare.

În consecinţă, contestatorul a fost convocat în faţa comisiei de cercetare disciplinară în data de 21.09.2021, sens în care acesta s-a prezentat, însă a refuzat să răspundă la întrebările comisiei, părăsind sala în care a avut loc cercetarea, fără a semna procesul-verbal întocmit de către comisie.

Comisia a întocmit Raportul privind stabilirea răspunderii disciplinare în data de 23.09.2021 şi a propus sancţionarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Ulterior, în data de 24.09.2021, contestatorul a trimis poze cu scrisoarea medicală nr.

S99001/S.S8, din care rezulta că la data de 23.09.2021 a fost testat pozitiv pentru noul coronavirus şi i se recomanda izolarea la domiciliu timp de 14 zile, respectiv în perioada 23.09.2021 -06.10.2021 (ultima zi de incapacitate de muncă fiind 06.10.2021).

Având în vedere incapacitatea temporară de muncă a contestatorului, societatea, luând act de scrisoarea medicală mai sus menţionată şi având în vedere interdicţia reglementată de dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, a dispus, prin decizia de sancţionare atacată, desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de 07.10.2021, respectiv prima zi de muncă după încetarea incapacităţii temporare de muncă, decizia fiind astfel emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale.

Dar, potrivit graficului de prezenţă (foaia colectivă de prezenţă) întocmit pentru luna octombrie 2021 în data de 28.09.2021, grafic care se întocmeşte de către şeful Staţiei M., pe data de 07.10.2021 contestatorul era de serviciu în tura de zi, respectiv în intervalul orar 7:00 - 19:00.

Astfel că, în data de 07.10.2021 ora 7 (respectiv prima zi după terminarea incapacităţii temporare de muncă), s-a prezentat la serviciu (apt de muncă), a preluat schimbul de tură de la laboranta P.L., a semnat Procesul Verbal de predare - primire în vederea efectuării serviciului.

În continuare, şeful Staţiei M., ing.

J.A., i-a înmânat decizia de concediere nr. 135 din 06.10.2021, contestatorul a citit conţinutul deciziei, dar a refuzat să semneze de primire.

În momentul când a aflat de conţinutul deciziei, a părăsit locul de muncă, lăsând decizia de concediere în laborator.

Arată că operaţiunea de desfacere a contractului individual de muncă a fost înregistrată în data de 07.10.2021 şi în REVISAL, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Aşadar, cele două certificate de concediu medical de care se prevalează contestatorul, şi de care, aşa după cum au susţinut şi la instanţa de fond, Y- S.A. a luat cunoştinţă de la dosarul cauzei, respectiv Certificatul Seria CCMAP nr. 1317906 acordat pentru perioada 07.10.2021 - 10.10.2021, şi Certificatul Seria CCMAP nr. 2389314 acordat pentru perioada 12.10.2021 -17.10.2021, nu au fost aduse la cunoştinţa angajatorului.

Oricum, cele două certificate medicale de care se prevalează contestatorul au fost acordate în data de 07.10.2021 şi în data de 14.10.2021, dar în acea dată contestatorul nu mai avea contract de muncă încheiat cu Y- S.A..

Arată că are dubii cu privire la cele două certificate de concediu medical mai sus amintite, şi se îndoiește de autenticitatea lor, având în vedere că nu au aplicate pe ele vizele necesare.

În plus, pentru a beneficia de concediu medical, contestatorul avea nevoie de o adeverinţă privind calitatea de asigurat şi numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12/24 luni, nesolicitată de către acesta în data de 07.10.2021 când s-a prezentat la serviciu.

Raportat la dispoziţiile OUG 158/2005 şi ale Ordinului 15/2018, această adeverinţă era necesară contestatorului pentru a putea beneficia de concediu medical, prezentarea adeverinţei fiind o condiţie prevăzută imperativ de dispoziţiile legale menţionate.

În acest sens, solicită instanţei să ceară relaţii de la medicul de familie - doctor B.A. din localitatea M. comuna F.V. (pentru Certificatul cu Seria CCMAP nr. 1317906, acordat în data de 07.10.2021), precum şi de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Suceava.

Dacă se va dovedi că cele două certificate de concediu medical au fost obţinute legal, consideră că acestea au fost obţinute „pro causa" de către contestator, după ce a citit conţinutul deciziei de concediere.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, se poate observa faptul că la data de 07.10.2021, data atât a desfacerii contractului individual de muncă cât şi data emiterii certificatului de concediu medical, contestatorul a fost prezent la locul de muncă, unde a semnat procesul verbal de predare - primire, preluând schimbul, apt de muncă, şi neprezentând vizual probleme de sănătate.

De asemenea nici nu a anunţat că ar suferi de ceva, sau că nu s-ar simţi bine.

În consecinţă, certificatul de concediu medical invocat de contestator, nu a produs efecte pe data de 07.10.2021 prin chiar voinţa acestuia, care s-a prezentat la locul de muncă şi a preluat schimbului de tură prin semnătură.

Aşadar, decizia de concediere atacată nu poate fi lovită de nulitate întrucât pe perioada concediului medical contestatorul s-a prezentat la locul de muncă conform graficului de prezenţă pe luna octombrie 2021 pentru a-şi îndeplini sarcinile de serviciu specifice funcţiei, a acceptat să preia schimbul de tură, fără însă a prezenta vreun certificat medical sau să anunţe că are probleme de sănătate, iar ulterior, după aflarea conţinutului deciziei de concediere, a părăsit locul de muncă.

În acest sens, certificatul de concediu medical invocat de contestator nu a produs efecte pe data de 07.10.2021, prevalarea ulterioară a contestatorului de aceste efecte realizându-se cu rea credinţă, doar în scopul înlăturării sancţiunii disciplinare.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut în Sentinţa atacată că au fost încălcate dispoziţiile art. 60 alin. 1 lit. c) Codul Muncii.

Astfel pentru a se reţine că în cauză au fost încălcate dispoziţiile amintite, se impunea ca instanţa de fond să solicite contestatorului să facă dovada că angajatorului i s-a adus la cunoştinţă până la momentul comunicării deciziei de concediere, starea de incapacitate în care se află acesta.

Or societatea a luat cunoştinţă de existenţa celor două certificate medicale, abia când au fost depuse la instanţă.

Solicită să se observe că primele două certificate de concediu medical care au fost acordate pentru perioada de izolare la domiciliu, respectiv cel cu Seria CCMAP nr. 131 7904 (acordat pentru perioada 23.09.2021 -30.09.2021) şi cel cu Seria CCMAP nr. 1317905 (acordat pentru perioada 01.10.2021 - 06.10.2021), au fost înregistrate la Y- S.A.

Suceava, şi de asemenea vizate de către medicul de medicina muncii din cadrul societăţii.

În schimb, celelalte două certificate de concediu medical de care se prevalează contestatorul, respectiv Certificatul Seria CCMAP nr. 1317906 acordat pentru perioada 07.10.2021 - 10.10.2021, şi Certificatul Seria CCMAP nr. 2389314 acordat pentru perioada 12.10.2021 - 17.10.2021, nu sunt înregistrate la Y- S.A., dovadă că nu au fost aduse la cunoştinţă (presupun că au fost obţinute ulterior, şi cel puţin certificatul de concediu medical cu Seria CCMAP nr. 1317906 acordat pentru perioada 07.10.2021 - 10.10.2021 de către medicul de familie, a fost obţinut prin reaua credinţă atât a medicului cât şi a contestatorului, în scopul sustragerii acestuia de la aplicarea sancţiunii concedierii disciplinare).

Solicităm relaţii de la emitent în legătură cel puţin cu acest certificat medical.

În considerarea celor arătate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinţa apelate, respingerea excepţiei nulităţii absolute a deciziei de concediere şi trimiterea la Tribunalul Suceava pentru judecarea fondului.

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul X solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 988/15.06.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava - secţia civilă în dosar nr. 4517/86/2021, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a reţinut: „raportat la dispoziţiile normative arătate, decizia de concediere emisă în cauză este lovită de nulitate absolută, în contextul în care aceasta a fost emisă pe durata incapacităţii temporare de muncă stabilită prin actele medicale mai sus enunţate, de altfel şi intimata prin întâmpinare exprimând acelaşi punct de vedere, fiind de acord cu admiterea acestui capăt de cerere”.

În privinţa motivelor de apel, se arată că Y- SA Suceava nu a avut cunoştinţă de cele două certificate de concediu medical, întrucât nu au fost depuse la registratura societăţii, aşa cum a procedat contestatorul cu celelalte două certificate de concediu medical acordate de medicul de familie, pentru perioada de izolare la domiciliu, respectiv cel cu seria CCMAP nr. 1317904 (acordat pentru perioada 23.09.2021-30.09.2021) şi cel cu seria CCMAP nr. 1317905 (acordat pentru perioada 01.10.2021-06.10.2021).

În sentinţa atacată s-a reţinut: „în data de 24.09.2021, salariatul L.C. a primit de la contestator poze cu scrisoarea medicală nr.

S99001/S.S8, din care rezultă că la data de 23.09.2021 contestatorul este testat pozitiv pentru noul Coronavirus şi se recomandă izolarea la domiciliu timp de 14 zile, în perioada 23.09.2021-06.10.2021”.

După cum se poate observa, certificatele de concediu medical acordate pentru perioada 23.09.2021-30.09.2021, respectiv 01.10.2021-06.10.2021 sunt înregistrate la Y- SA Suceava sub nr. 20949, 20950/12.10.2021, deci ulterior desfacerii contractului de muncă, când contestatorul nu mai avea contract de muncă încheiat.

Toate certificatele de concediu medical au fost trimise spre înregistrare la Y- şi nu cunoaşte de ce nu au fost înregistrate.

Obligaţia angajatului este de a depune documentele justificative la angajator după efectuarea concediului medical, mai ales în cazul izolării la domiciliu datorată coronavirusului (fiind şi contravenţie/infracţiune în cazul nerespectării izolării la domiciliu).

Astfel de apărări nu au fost invocate de apelant în faţa instanţei de fond şi nu au fost contestate.

Y- SA Suceava susţine că a luat la cunoştinţă de cele două certificate de concediu medical de la dosarul cauzei (inclusiv i s-a comunicat o copie după acţiune la care erau anexate înscrisuri certificate), dar nu le-a contestat autenticitatea în faţa instanţei de fond.

Consideră sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică, întrucât angajatorul a dispus concedierea unui salariat pe perioada incapacităţii temporare de muncă, iar potrivit art. 76 din Codul muncii această măsură luată este lovită de nulitate absolută.

Faţă de argumentele expuse, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, pârâta Y- SA Suceava solicită respingerea apărărilor formulate de intimatul-reclamant X prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pentru următoarele motive:

Aşa cum au arătat şi în apelul formulat, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

Instanţa de fond a dispus anularea deciziei de concediere pe motiv că aceasta a fost emisă pe durata incapacităţii de muncă a contestatorului, dar fără a lua în considerare apărările lor.

Astfel, au susţinut în faţa primei instanţe faptul că Y- S.A.

Suceava nu a avut cunoştinţă de cele două certificate de concediu medical, respectiv Certificatul Seria CCMAP nr. 1317906 acordat pentru perioada 07.10.2021 - 10.10.2021 de către medicul de familie dr.

B.A., şi Certificatul Seria CCMAP nr. 2389314 acordat pentru perioada 12.10.2021 -17.10.2021 de către Spitalul municipal Rădăuţi, întrucât nu au fost aduse la cunoştinţa angajatorului, nefiind depuse la registratura societăţii.

Y- S.A. a luat cunoştinţă de existenţa celor două certificate de concediu medical, de la dosarul cauzei.

Referitor la susţinerea intimatului-reclamant precum că „toate certificatele de concediu medical au fost trimise spre înregistrare la Y- şi nu cunoaştem de ce nu au fost înregistrate", arată că această susţinere este falsă, motivat de următoarele aspecte:

Ca urmare a faptului că prin cererea de apel a cerut instanţei de judecată să solicite relaţii cu privire la existenţa celor două certificate medicale de care se prevalează contestatorul, pentru operativitate, societatea a făcut ea aceste demersuri.

Astfel, prin Cererea nr. 22683 din 27.09.2022 a solicitat Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Suceava să efectueze verificări în evidenţele sale şi să le comunice dacă există Certificatul medical cu Seria CCMAP nr. 1317906 şi dacă a fost înregistrat în vederea efectuării plăţii.

Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Suceava, prin adresa nr. 16944 din 05.10.2022, înregistrată la Y- S.A.

Suceava cu nr. 23470/05.10.2022, le-a comunicat faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. 3) din OUG nr. 158/2005, angajatorii sunt obligaţi să depună la casele de sănătate în a căror rază administrativ - teritorială îşi au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical.

De asemenea, a comunicat faptul că certificatul medical mai sus amintit nu a fost anexat cererii (este normal ca certificatul medical să nu fie anexat din moment ce el nu a fost depus la instituţia lor).

Totodată, prin Cererea nr. 24499 din 18.10.2022, Y- S.A.

Suceava a solicitat Medicului de Medicină de Familie - dr.

B.A., să le precizeze dacă într-adevăr a emis certificatul medical mai sus identificat şi dacă acesta a fost înregistrat la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Suceava, întrucât acest certificat medical nu a fost adus la cunoştinţa lor.

Astfel s-au deplasat la Cabinetul doctorului B.A. din Rădăuţi, unde, în urma verificărilor făcute de acesta, a constatat că certificatul medical mai sus identificat nu apare în raportarea de pe luna octombrie 2021 la Casa de Asigurări de Sănătate, iar la solicitarea lor, le-a înmânat o copie conformă cu originalul după Certificatul medical cu Seria CCMAP nr. 1317906, care într-adevăr a fost emis în data de 07.10.2021, dar care era „ANULAT", (depun în acest sens copii după adresele mai sus amintite precum şi copia după certificatul medical pusă la dispoziţie de către medicul B.A.).

Aşadar, cele două certificate de concediu medical, aşa după cum au susţinut şi la instanţa de fond, nu au fost trimise spre înregistrare la Y- S.A., motivat de faptul că au fost acordate în perioada în care contestatorul nu mai avea contract de muncă încheiat cu Y- S.A.

Suceava.

Arată de asemenea că operaţiunea de desfacere a contractului individual de muncă a fost înregistrată şi în REVISAL, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Aşa după cum au arătat şi în cererea de apel, decizia de concediere atacată nu poate fi lovită de nulitate întrucât în ziua când i-a fost acordat concediul medical de care se prevalează (şi care s-a dovedit ulterior a fi anulat), contestatorul s-a prezentat la locul de muncă conform graficului de prezenţă pe luna octombrie 2021 pentru a-şi îndeplini sarcinile de serviciu specifice funcţiei, a acceptat să preia schimbul de tură la ora 7:00 dimineaţa în data de 7.10.2021 fără însă a prezenta vreun certificat medical sau să anunţe că are probleme de sănătate, prevalarea ulterioară a contestatorului de aceste efecte realizăndu-se cu rea credinţă, doar în scopul înlăturării sancţiunii disciplinare.

Mai mult, arată faptul că data de 07.10.2021, data la care a fost emis Certificatul medical Seria CCMAP nr. 1317906, anulat ulterior, a fost într-o zi de joi, când programul la cabinet al Medicului de Medicină de Familie - dr.

B.A. era (şi este) în intervalul orar 11:30 - 18:30.

Rezultă aşadar că, contestatoml s-a prezentat la cabinet după ce a preluat schimbul de tură de la ora 7:00 dimineaţa din data de 7.10.2021 şi după ce i-a fost comunicată decizia de concediere, respectiv s-a prezentat la medic când deja nu mai era salariat al Y- S.A.

Suceava.

Arată că prin cererea de apel a contestat autenticitatea acestui certificat de concediu medical ca o apărare de fond, această apărare fiind confirmată de dr. B.A., care, aşa după cum am arătat, a anulat Certificatul medical Seria CCMAP nr. 1317906.

De asemenea, referitor la faptul că certificatele de concediu medical acordate pentru perioada 23.09.2021-06.10.2021, respectiv pentru perioada izolării la domiciliu ca urmare a testării pozitive pentru noul Coronavirus au fost înregistrate la Y- S.A.

Suceava ulterior desfacerii contractului de muncă, respectiv în data de 12.10.2021, arată că aceste certificate de concediu medical au primit număr de înregistrare la data când au fost depuse de contestator la registratura Y- S.A.

Ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 3) şi alin. 3) indice 1 din OUG nr. 158/2005, au fost depuse de către angajator la Casa de Asigurări de Sănătate Suceava în vederea efectuării plăţii.

Arată de asemenea că aceste certificate de concediu medical acordate pentru perioada 23.09.2021 - 06.10.2021, au fost eliberate tot de Medicul de Medicină de Familie - dr.

B.A., însă în, şi pentru perioada când contestatorul era angajat al societăţii.

Pentru motivele arătate prin prezentul răspuns la întâmpinare, cât şi pentru cele detaliate pe larg în cererea de apel, solicită respingerea apărărilor formulate de intimatul-reclamant, cu consecinţa admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477 şi art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea expune următoarele considerente:

Sintetizând criticile formulate prin cererea de apel, Curtea reține că apelanta pârâtă solicită respingerea excepției nulității absolute a deciziei de concediere și trimiterea cauzei Tribunalului Suceava pentru judecarea fondului, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate.

În esență, criticile apelantei privesc chestiuni ce țin de contextul factual al cauzei, critici referitoare la prezența contestatorului la locul de muncă în data de 7 octombrie 2021, precum și la faptul că angajatorul nu a cunoscut de existența concediului medical de care a beneficiat contestatorul pentru această dată.

Criticile formulate sunt neîntemeiate.

Curtea va confirma soluția atacată apreciind că își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Contrar susținerilor din apel, se constată că judecătorul instanței de prim grad a realizat o justă interpretare a probelor administrate în cauză și aplicarea prevederilor legale incidente speței.

Curtea reține că angajatorul Y- SA a emis decizia de concediere nr. 135 la data de 6 octombrie 2021 iar potrivit acesteia concedierea urma să producă efecte începând cu data de 7 octombrie 2021.

Potrivit susținerilor din memoriul de apel, Curtea reține că angajatorul cunoștea că la data de 6 octombrie 2021, salariatul X se afla în concediu medical, aspect reiterat cu ocazia dezbaterilor asupra apelului.

Pornind de la cele două elemente factuale prezentate, Curtea reține că dispozițiile art. 60 Codul Muncii statuează interdicția temporară a concedierii salariatului, în condițiile prevăzute de text, dar aceasta operează la momentul emiterii deciziei de concediere, indiferent de data producerii efectelor ei.

Un argument suplimentar convergent în sensul celor arătate, este dat de faptul că data emiterii deciziei de concediere reprezintă un element temporal cert, pe când data producerii efectelor deciziei nu are un caracter cert, aceasta depinzând de data comunicării deciziei de concediere salariatului, potrivit art. 77 Codul Muncii.

În altă ordine de idei, data care prezintă relevanță prin prisma dispozițiilor art. 60 alin. 1 Codul Muncii este data emiterii deciziei de concediere și nu data producerii efectelor acesteia.

Prealabil, se impune a se sublinia faptul că, menționarea datei de 7 octombrie 2021 ca dată de la care își produce efecte concedierea, este lipsită de efecte juridice, întrucât, în virtutea dispozițiilor art. 77 Codul Muncii, data producerii efectelor este data comunicării deciziei către salariat și nu cea menționată expres în cuprinsul deciziei.

Curtea constată că toate criticile expuse în memoriul de apel în legătură cu data de 7 octombrie 2021, data producerii efectelor potrivit mențiunilor din decizia de concediere, nu prezintă relevanță juridică prin prisma textului legal analizat.

Ar fi prezentat relevanță juridică acele critici care priveau situația salariatului și poziția subiectivă a angajatorului față de aceasta la data emiterii deciziei de concediere, respectiv, pentru data de 6 octombrie 2021.

Concluzionând, Curtea constată că hotărârea apelată apare ca fiind legală și temeinică.

Față de argumentele de fapt și de drept expuse, în limita criticilor formulate, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, a respins apelul formulat, ca nefondat; fiind în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 482 Cod de procedură civilă. rap. la art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, a obligat apelanta pârâtă Y- SA Suceava să plătească intimatului reclamant X suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată din apel.