Decizie nr. 922 din 06.10.2022

Prin Sentinţa penală nr. 87 din data de 18 februarie 2022 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosar nr. 7339/314/2021, s-au dispus următoarele:

1.

A fost condamnat inculpatul X la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire, prevăzută şi sancţionată de art. 208 alin. 2 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., cu reţinerea art.349 alin.2 C.pr.pen., art.375 C.pr.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 67 alin. 1 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

2.

Totodată, a fost condamnat inculpatul X la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă continuată prevăzută şi sancţionată de art. 257 alin. 1 şi alin. 4 C. pen. rap. la art. 206 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 38 alin. 1 C. pen., cu reţinerea art.349 alin.2 C.pr.pen, art.375 C.pr.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. 1 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

În baza art.38 alin.1 C.pen. rap. la art.39 alin.1 lit. b C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (unu) an închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 (una) lună închisoare reprezentând 1/3 cealaltă pedeapsă aplicată, urmând ca, în final, inculpatul X să execute o pedeapsă rezultantă de 1 (unu) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art.45 alin.3 lit. a C.pen. raportat la art.67 alin.1 C.pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art.45 alin.5 C.pen. raportat art.65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art.92 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. inculpatul a fost obligat la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art.93 alin.2 C.pen. s-a impus inculpatului că, pe durata termenului de încercare, are obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art.93 alin.3 C.pen. s-a stabilit ca inculpatul să presteze timp de 60 de zile o activitate neremunerată în cadrul Primăriei municipiului Suceava sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, programul de executare al acestei activităţi urmând a fi stabilit de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art. 404 alin.2 C.pr.pen. i s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 C.pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art.404 alin.2 C.pr.pen. i s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 242 C.pr.pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul X prin Încheierea din data de 29.12.2021 pronunţată în dosarul nr. 7339/314/2021/a3 al Judecătoriei Suceava.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 07.08.2021 până la data de 31.12.2021.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul X în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus a fi informat inculpatul X că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 397 alin. 1, art. 19 şi art. 25 alin. 1 C.p.p., cu aplic. art. 1349, art. 1357 C.civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Y şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul X la plata către partea civilă a sumei de 3000 lei reprezentând daune morale.

S-a respins în rest acţiunea civilă formulată de partea civilă Y, ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca -, seria IMEI -45 cu cartela DIGI cu seria -455-PP şi a telefonului mobil marca LG seria IMEI 3-01 cu cartela SIM ORANGE cu seria 1-2060008931P11, aflate la Camera de Corpuri delicte a I.P.J.

Suceava conform Dovezii seria/nr. -din 27.08.2021.

S-a dispus restituirea către inculpatul X a telefoanelor mobile marca NOKIA, seria IMEI -117, cu cartela SIM seria -95, SAMSUNG, seria IMEI -78/6 cu cartela SIM ORANGE cu seria -A02, ALLVIEW, seria IMEI -386 cu cartela SIM ORANGE cu seria -A04, SAMSUNG, seria IMEI -32/7 şi SAMSUNG, seria IMEI -27/5, aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ Suceava conform Dovezii seria/nr. -din 27.08.2021.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul X a fost obligat la plata către stat a sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2000 lei din cursul urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. 1 teza a II-a C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu desemnat în cursul urmăririi penale pentru inculpat, av.

S.A.D., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1953/2021, în cuantum de 1254 lei, a rămas în sarcina statului, dispunându-se a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Public în contul Baroului Suceava.

În baza art. 275 alin. 1 teza a II-a C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu desemnat în cursul judecăţii pentru inculpat, av.

P.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1957/2021, în cuantum de 300 lei (parţial cameră preliminară), a rămas în sarcina statului, dispunându-se a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3050/P/2021 din data de 27.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, a fost trimis în judecată inculpatul X pentru săvârșirea infracțiunilor de hărțuire și „ultraj în formă continuată”, prev. și ped. de art. 208 alin. 2 C.pen. și art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. raportat la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., persoană vătămată fiind Y.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 27.08.2021 sub numărul 7339/314/2021.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare al instanței, în esență, că la data de 06.08.2021, în intervalul orar 18:55-22:49, inculpatul a trimis un mesaj text și a efectuat mai multe apeluri telefonice către postul telefonic aparținând persoanei vătămate Y care are calitatea de agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Suceava – Biroul Investigații Criminale, apeluri și mesaj text care datorită frecvenței și conținutului i-au creat o stare de temere.

Totodată, la data de 06.08.2021, în intervalul orar 18:55-22:49, a apelat-o pe telefonul mobil pe persoana vătămată Y care are calitatea de agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Suceava – Biroul Investigații Criminale și i-a adresat în mod repetat amenințări cu acte de violență fizică și cu moartea în legătură exercitarea unor atribuții de serviciu.

S-a arătat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este susţinută pe următorul material probator: raport întocmit de agent principal Y; declarații persoană vătămată Y; fișa postului Y; adresa nr. 145275 din 18.08.2021 emisă de I.P.J.

Suceava; raport întocmit de agent principal de poliție G.S.; declarații suspect/inculpat X; fișă cazier judiciar; proces-verbal de ascultare înregistrări telefonice; CD conținând înregistrări telefonice; înscris conținând mesaj text; proces-verbal de verificare a registrului apelurilor telefonice puse la dispoziție de persoana vătămată; declarații martori A.R.A., T.B. și T.D.D.; planșă fotografică; proces-verbal de percheziție domiciliară; planșă fotografică; plic conținând înscris rupt 18X10 cm; CD conținând înregistrări audio Y; CD percheziție informatică; proces-verbal percheziție informatică; proces-verbal din 19.08.2021; proces-verbal de studiere listing; suport optic tip CD nr. 170/18.08.2021 UTAI; proces-verbal investigații; dovadă seria -din 27.08.2021; dovadă predare bunuri inculpat.

A fost depusă la dosarul de urmărire penală fişa de cazier judiciar a inculpatului X.

Prin Încheierea şedinţei camerei de consiliu pronunţată de judecătorul de cameră preliminară la data de 12.10.2021 în dosarul nr. 7339/314/2021/a1 al Judecătoriei Suceava, s-a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii cauzei.

Împotriva Încheierii din data de 12.10.2021 pronunţată în dosarul nr. 7339/314/2021/a1 al Judecătoriei Suceava a formulat contestaţie inculpatul X, iar prin Încheierea nr. 350 din data de 11.11.2021 a judecătorilor de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, s-a luat act că inculpatul, şi-a retras contestaţia formulată în cauză.

La termenul de judecată din data de 15.12.2021, după citirea actului de sesizare, instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 C.p.p. raportat la art. 396 alin. 10 C.p.p., privind judecata în procedura simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri, inculpatul arătând că solicită aplicarea procedurii de judecată simplificate.

Instanţa de fond, în urma declaraţiei inculpatului, a admis aplicarea procedurii de judecată simplificate.

În urma admiterii cererii inculpatului X de judecare a cauzei în procedura simplificată, instanța de fond a soluționat cauza în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, persoana vătămată Y s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune morale.

La dosarul cauzei a fost depusă fişa de cazier judiciar actualizată a inculpatului X.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 387 alin.(1) din C.p.p., analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei este susţinută de coroborarea mijloacelor de probă astfel:

În fapt, s-a reţinut că la data de 06.08.2021, persoana vătămată Y, agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Suceava - Biroul Investigații Criminale, s-a deplasat în interes de serviciu la domiciliul inculpatului X pentru a-l cita la sediul poliţiei, întrucât acesta face obiectul persoanelor menționate în textul Legii nr. 118/2019.

Nefiind găsit la domiciliu, persoana vătămată a îndeplinit procedura de citare prin afișare pe ușa de acces în apartamentul inculpatului X, anexând la citație un înscris de mână în care era precizat gradul, numele, prenumele și numărul de telefon personal al acesteia pentru a-i da posibilitatea inculpatului să o contacteze în cazul în care nu ar fi putut să se prezinte la data și ora indicate în citație.

Găsind citaţia în uşă, precum şi înscrisul de mână ce conţinea numărul de telefon al persoanei vătămate Y, la aceeaşi dată, începând cu ora 18.55, inculpatul a apelat-o de mai multe ori pe aceasta de pe terminalele mobile 07576533-, 07752876- şi de pe un număr privat, adresându-i cuvinte şi expresii jignitoare, precum şi ameninţări cu moartea şi cu acte de violenţă în legătură cu faptul că a fost citat la poliţie.

De asemenea, inculpatul i-a trimis persoanei vătămate un mesaj text de pe terminalul mobil 07576533- în care i-a spus că a recunoscut-o pe camere, ameninţând-o că va veni la ea.

Primele apeluri efectuate de inculpat nu au fost înregistrate de persoana vătămată, însă ulterior, la sfatul numitului Andreica Răzvan, coleg cu aceasta, persoana vătămată a reuşit înregistrarea a patru apeluri telefonice care confirmă aspectele menţionate anterior.

Mai mult, două dintre apelurile efectuate de inculpatul X către persoana vătămată au fost ascultate în direct şi de numiţii T.B., T.D.D. şi A.R.

Atât apelurile telefonice repetate, cât şi mesajul tip SMS, prin frecvenţa cu care au fost efectuate de către inculpatul C.D., precum şi prin conţinut şi modalitatea de adresare au fost de natură să creeze persoanei vătămate o stare reală de temere.

La stabilirea situaţiei de fapt mai sus expuse, instanţa de fond a avut în vedere, faţă de prevederile art. 99 şi art. 103 C.p.p., declaraţiile persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, declaraţiile date de martorii audiaţi în cauză în faza de urmărire penală, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, fiind audiată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată Y a declarat că la data de 06.08.2021, în jurul orelor 18.55, după ce în timpul zilei, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a afişat o citaţie pe uşa inculpatului X pentru a-l invita la sediul poliţiei, având în vedere că acesta făcea parte dintre persoanele vizate de Legea 118/2019, a fost apelată pe numărul personal de o persoană de sex masculin care i-a spus că a găsit ceva în uşă, ea răspunzându-i că este de la poliţie, moment în care acea persoană a început să o înjure.

A închis apelul, după care a blocat apelantul.

Acesta a continuat să o apeleze de pe acelaşi număr de încă patru ori, realizând că ar putea fi vorba despre inculpatul X căruia îi lăsase citaţie în uşă în timpul zilei şi despre care ştia că este o persoană violentă de la colegii săi.

În continuare, a fost apelată de mai multe ori de pe un număr privat, dar nu a răspuns.

Întrucât aceste apeluri i-au creat o stare de temere, l-a sunat pe colegul său A.R., care a sfătuit-o să îl deblocheze şi să îi înregistreze convorbirile, ceea ce a şi făcut.

Astfel, la ora 19.43 a fost din nou apelată de acelaşi număr de telefon, având o convorbire în cadrul căreia i-a precizat bărbatului respectiv cine este şi motivul pentru care i-a lăsat citaţie în uşă, dar acesta a început din nou să o înjure şi să o ameninţe cu moartea.

În continuare, s-a deplasat la poliţie pentru a reclama ce s-a întâmplat, fiind din nou apelată de aceeaşi persoană care a înjurat-o şi i-a adresat ameninţări cu moartea ei şi familiei sale, apeluri la care au asistat şi numiţii A.R., T.D.D. şi T.B.

A precizat persoana vătămată că a mai primit apeluri şi de pe un alt număr de telefon, respectiv 07752876-, precum şi un mesaj text, prilej cu care, acelaşi bărbat i-a adresat ameninţări cu moartea.

A arătat persoana vătămată că toate aceste apeluri şi ameninţări i-au creat o stare de temere, mai ales că la început era singură acasă cu copiii.

Instanţa de fond a reţinut că declaraţia persoanei vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor A.R.A. (d.u.p.), T.D.E. (d.u.p.) şi T.B. (d.u.p.), aceştia confirmând că persoană vătămată a primit apeluri telefonice de la un bărbat care i-a adresat cuvinte şi expresii jignitoare şi a ameninţat-o cu moartea.

Mai mult, martorul A.R.A. a declarat că apelurile telefonice şi ameninţările au speriat-o pe persoană vătămată.

Împrejurarea că inculpatul a apelat-o în mod repetat pe persoană vătămată, adresându-i ameninţări cu moartea, atât ei cât şi familiei sale, în legătură cu citaţia pe care persoana vătămată a lăsat-o la uşa inculpatului, inducându-i acesteia o stare reală de temere rezultă din procesul verbal de transcriere a înregistrărilor telefonice din data de 06.08.2021 (d.u.p.) coroborat cu suportul optic tip CD depus la dosar (d.u.p.).

În opinia instanţei de fond au fost considerate ca relevante aspectele surprinse în Planşa fotografică întocmită cu ocazia examinării efectuate în data de 06.08.2021 asupra telefonului mobil aparţinând persoanei vătămate. (d.u.p.)

S-a mai reţinut că faptul că terminalele mobile de pe care a fost apelată persoană vătămată Y aparţin inculpatului X rezultă din menţiunile cuprinse în Procesul verbal de percheziţie domiciliară din data de 07.08.2021, însoţit de planşă fotografică (d.u.p.) conform cărora acestea au fost identificate la locuinţa inculpatului, coroborat cu procesul verbal de studiere listing din data de 18.08.2021 (d.u.p.)

Împrejurarea că persoană vătămată Y s-a aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în data de 06.08.2021 când a afişat citaţia la uşa locuinţei inculpatului X este relevată de Adresa nr. 145275/SRU/C.P. din 18.08.2021 (d.u.p.), Fişa postului nr. 81032 din 13.02.2019 a agentului principal de poliţie Y (d.u.p.), în coroborare cu Graficul cu planificarea serviciului pe evenimente la nivelul BIC în perioadă 01.08-31.08.2021 (d.u.p.)

Inculpatul X, fiind audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut că în data de 06.08.2021 a apelat-o de mai multe ori pe persoană vătămată în legătură cu o citaţie care i-a fost lăsată la uşă şi că a jignit-o şi ameninţat-o pe această, menţionând însă că nu a ştiut că este poliţistă.

A mai precizat inculpatul că, deşi persoană vătămată şi-a declinat calitatea la telefon, spunându-i că este poliţistă, nu a crezut-o. (d.u.p.)

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul X a declarat că recunoaște faptele săvârșite la data de 06.08.2021, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriul parchetului.

A reţinut instanţa de fond că declarația inculpatului X de recunoaștere a faptelor din data de 06.08.2021 se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În continuare, instanţa de fond a reţinut că, în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea acestuia în ceea ce priveşte infracţiunea de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 C.pen., invocând caracterul subsidiar al acestei infracţiuni, faţă de norma de incriminare, în contextul în care acesta este trimis în judecată şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen..

În aceste sens, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, infracţiunea de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 C.pen. are caracter subsidiar altor infracţiuni, putând fi reţinută doar dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, de pildă atunci când se poate reţine infracţiunea de ameninţare sau ultraj prin ameninţare, cum este cazul în speţa de faţă.

Cu toate acestea, instanţa de fond a constatat că în cauza dedusă judecăţii, la dosarul de urmărire penală există probe în sensul că, la data de 06.08.2022, persoana vătămată Y a fost apelată de pe terminalele mobile utilizate de inculpat de un număr de 6 ori, tot inculpatul transmiţându-i acesteia un mesaj tip SMS.

De asemenea, un apel telefonic către inculpat a fost iniţiat de persoana vătămată.

Dovadă în acest sens este Procesul verbal de studiere listing din data de 18.08.2021. (d.u.p.)

S-a reţinut că tot din probele administrate în cauză rezultă că în doar 4 din cele 8 convorbiri (incluzând şi mesajul SMS şi apelul iniţiat de persoana vătămată), inculpatul i-a adresat ameninţări cu moartea persoanei vătămate în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, dovadă în acest sens fiind Procesul verbal de redare a înregistrărilor telefonice puse la dispoziţie de persoana vătămată din data de 06.08.2021 şi captura după mesajul SMS primit de persoana vătămată (d.u.p.).

A mai reţinut instanţa de fond că, aşa cum s-a menţionat la descrierea situaţiei de fapt, persoana vătămată nu a procedat la înregistrarea primelor apeluri telefonice primite de la inculpat, astfel încât conţinutul acestora nu este cunoscut.

A rezultat astfel că, raportat la apelurile telefonice, respectiv la mesajul SMS, care nu conţin ameninţări la adresa persoanei vătămate, având în vedere că prin frecvenţa şi conţinutul acestora s-a creat o stare de temere persoanei vătămate, aspect confirmat şi de martorul A.R., s-a reţinut infracţiunea de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 C.pen., iar pentru convorbirile telefonice în număr de patru în cadrul cărora inculpatul a ameninţat-o pe persoana vătămată cu moartea şi cu acte de violenţă, a fost reţinută infracţiunea de ultraj.

Astfel, față de maniera în care a constatat că se coroborează mijloacele de probă menționate anterior, instanța de fond a reţinut că prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul X a fost răsturnată și vinovăția acestuia a fost dovedită dincolo de orice îndoială.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului X care, la data de 06.08.2021, în intervalul orar 18.55 – 22.49, a efectuat mai multe apeluri telefonice şi a trimis un mesaj text către postul telefonic aparţinând persoanei vătămate Y ce are calitatea de agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei mun.

Suceava – Biroul Investigaţii Criminale, care datorită frecvenţei şi conţinutului i-au creat acesteia o stare de temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de hărţuire prevăzută de art. 208 alin. 2 C.pen..

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material este cristalizat prin acțiunea inculpatului de a o apela în mod repetat pe persoana vătămată prilej cu care i-a adresat cuvinte şi expresii jignitoare, creându-i acesteia o stare reală de temere.

S-a reţinut că urmarea imediată a faptei inculpatului constă în atingerea adusă integrității psihice a persoanei.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, rezultă ex re.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului X care, la data de 06.08.2021, în intervalul orar 18.55 – 22.49, a efectuat un număr de trei apeluri telefonice către postul telefonic aparţinând persoanei vătămate Y ce are calitatea de agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei mun.

Suceava – Biroul Investigaţii Criminale şi i-a adresat în mod repetat ameninţări cu acte de violenţă fizică şi cu moartea în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv în cadrul unui apel telefonic iniţiat de persoana vătămată, inculpatul i-a adresat acelaşi tip de ameninţări, provocându-i o stare de temere acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (patru acte materiale).

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material este cristalizat prin acțiunea inculpatului de a o amenința cu acte de violență şi cu moartea pe persoana vătămată Y, agent principal de poliție în cadrul Poliției mun.

Suceava – Biroul Investigaţii Criminale, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-i astfel acesteia o stare de temere.

S-a reţinut că urmarea imediată a faptei inculpatului constă pe de o parte, în lezarea relațiilor sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat și funcționarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, iar pe de altă parte, în atingerea adusă libertății psihice, morale a funcționarului public.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos – punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la respectul datorat autorităților de stat și funcționarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă spontană, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin.3 lit. a C.pen.

Astfel, s-a reţinut că prin săvârșirea faptei, inculpatul a urmărit lezarea autorității de stat reprezentată de persoana vătămată, prin atingerea adusă libertății psihice a acesteia.

Faptul că inculpatul a urmărit şi acceptat producerea rezultatului infracţional rezultă, în opinia instanţei de fond din coroborarea probelor administrate în cauză.

S-a reţinut că la data și în împrejurările menționate în analiza situației de fapt, persoana vătămată Y avea calitatea specială cerută de lege pentru reținerea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., aceasta fiind agent principal de poliție în cadrul Poliției mun.

Suceava – Biroul Investigaţii Criminale.

Instanţa de fond a reţinut faptul că infracţiunile comise de către inculpatul X au fost săvârşite în concurs real, prevăzut de art.38 alin.1 C.pen., în cauză fiind întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni: două infracţiuni săvârşite de acelaşi subiect activ înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru oricare dintre ele.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanţa de fond a avut în vedere, pentru fiecare din infracţiunile prezentate anterior, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Raportat la aceste criterii instanţa de fond a reţinut că infracţiunile săvârşite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, în condiţiile în care prin acţiunile sale inculpatul a contribuit la lezarea gravă a integrității psihice a unui agent de poliție în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Astfel, dincolo de imperativul respectării integrității psihice a oricărei persoane, instanța de fond a reţinut că, în condițiile date, persoana vătămată nu este o persoană oarecare, ci acesta are calitatea de poliţist care şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, fapt ce denotă că inculpatul a înțeles să nu accepte autoritatea statului român manifestată prin exponenții săi cei mai direcți, cum sunt agenții de poliție.

Dincolo de gravitatea concretă a infracţiunii de hărţuire, a apreciat instanţa de fond că infracţiunea de ultraj reprezintă o infracţiune şi mai gravă deoarece prin comiterea unei astfel de fapte se aduce atingere autorităţii de stat întruchipată de agenţii de poliţie şi se afectează în mod iremediabil simbolul de putere pe care poliţiştii trebuie să îl inspire publicului.

Un agent de poliţie agresat nu va reuşi ulterior agresiunii comise asupra sa să mai producă un impact la fel de puternic în situaţiile în care prezenţa sa s-ar impune, deoarece nu va fi perceput ca reprezentând un simbol al autorităţii de stat.

Din acest punct de vedere, instanţa de fond a apreciat că orice atingere adusă valorii sociale ocrotită prin incriminarea faptei de ultraj este periculoasă în concret pentru că poate încuraja şi alte persoane să aibă o conduită contrară normelor democratice.

În ceea ce privește circumstanțe personale ale inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei (d.u.p.).

Totodată, instanța a constatat că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală corectă în cadrul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în faţa instanţei de judecată.

Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin.10 C.p.p. şi, pentru fiecare dintre infracțiunile menționate mai sus, a redus limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3, având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei prin procedura simplificată prevăzută de art.374 alin.4 şi art.375 alin.1 şi 2 C.p.p..

În raport de cele reținute în paragrafele anterioare, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul X la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire prevăzută şi sancţionată de art. 208 alin. 1 C.pen., apreciind că aceasta răspunde scopului preventiv – educativ al pedepsei.

Raportat la soluţia de condamnare ce s-a pronunţat, având în vedere şi maniera de acţiune a inculpatului X în prezenta cauză, instanţa de fond, în temeiul art.67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen. i-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, apreciind că este justificată față de criteriile menţionate anterior.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. inculpatului i s-a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

Față de cele menționate mai sus, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul X la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă continuată prevăzută şi sancţionată de art. 257 alin. 1 şi alin. 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (patru acte materiale), pedeapsă pe care a apreciat-o ca fiind necesară şi suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Raportat la soluţia de condamnare ce s-a pronunţat în cauză, având în vedere şi maniera de acţiune a inculpatului X în prezenta cauză, instanţa de fond, în temeiul art.67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen. i-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, apreciind că este justificată față de criteriile menţionate anterior.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. inculpatului i s-a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

Instanța de fond, în baza art.38 alin.1 C.pen. rap. la art.39 alin.1 lit. b C.pen. a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de 1 (una) lună închisoare reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, urmând ca, în final, inculpatul X să execute o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art.45 alin.3 lit. a C. pen. raportat la art.67 alin.1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen. respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii de condamnare

În temeiul art.45 alin.5 C. pen. raportat art.65 alin. 1 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 91 C. pen., şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acordul acestuia în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, precum şi aprecierea instanţei de fond că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa, în baza art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, acest termen fiind apreciat de instanţa de fond ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

Condiţia prevăzută la art. 91 alin.1 lit. a) C. pen. este întrunită, în opinia instanţei de fond, în cauză fiind aplicată o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit. b) alin.1 al art.91 C. pen., şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa de fond a reţinut, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului, că acesta nu are antecedente penale.

Condiţia prevăzută la art.91 alin.1 lit. c) C.pen este îndeplinită, instanţa de fond constatând că inculpatul X şi-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Aprecierea instanţei de fond că raportat la persoana inculpatului, la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii precum şi la posibilităţile sale de îndreptare „aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia” conform dispoziţiilor prevăzute la lit. d) alin.1 al art.91 C. pen., s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi persoana inculpatului.

Instanţa de fond a considerat că, prin respectarea de către inculpatul X timp de 2 ani şi 6 luni pe perioada termenului de încercare, a obligaţiilor ce vor fi impuse de către instanţă, există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 93 alin. 1 C.pen, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Având în vedere modul în care a înţeles inculpatul să acţioneze în raporturile sociale, apreciind că este necesară parcurgerea unor programe care să aibă ca finalitate o corectă educare a acestui inculpat din punct de vedere social, instanţa de fond în temeiul art.93 alin.2 C.pen., pe durata termenului de încercare, l-a obligat pe inculpatul X să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

Față de împrejurarea că inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta ore de muncă în folosul comunităţii şi, ţinând cont de faptul că, în opinia instanţei de fond, prestarea acestor ore ar conduce la reeducarea inculpatului, în baza art.93 alin.3 C.pen. instanţa de fond a stabilit ca inculpatul X să presteze timp de 60 de zile o activitate neremunerată în cadrul Primăriei mun.

Suceava sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, programul de executare al acestei activităţi urmând a fi stabilit de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art. 404 alin.2 C.p.p. i s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 C.pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art.404 alin.2 C.p.p. i s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul X în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus a fi informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 242 C.p.p., instanţa de fond a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul X prin Încheierea din data de 29.12.2021 pronunţată în dosarul nr. 7339/314/2021/a3 al Judecătoriei Suceava, apreciind că nu se mai impune menţinerea acesteia faţă de perioada de timp scursă de la momentul instituirii măsurilor preventive asupra inculpatului.

Instanța de fond a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 07.08.2021 până la data de 31.12.2021.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reţinut că persoana vătămată Y s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de către persoana vătămată Y instanţa de fond a constatat că potrivit art. 249 C.p.c., „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, astfel că, sarcina probei daunelor pretinse revenea părţii civile care le solicită.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit 1357 C.civ. persoana care, prin fapta sa ilicită a produs o pagubă sau un prejudiciu unei persoane, este obligată să îl repare în întregime.

Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită, adică o acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecinţe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia autorului faptei ilicite.

În speţă, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului X.

Astfel, s-a reţinut că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul se face vinovat de lezarea integrităţii psihice a persoanei vătămate şi s-a dovedit existenţa faptei ilicite a inculpatului X şi a vinovăţiei lui.

În ceea ce priveşte prejudiciul, instanţa de fond a constatat că partea civilă a invocat existenţa unui prejudiciu moral.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate în cauză instanţa de fond a reţinut că, potrivit legislaţiei civile, se pot acorda despăgubiri pentru prejudicii de ordin moral.

Instanţa de fond a apreciat că acordarea unor despăgubiri băneşti pentru prejudicii fără caracter patrimonial – consecinţă a unor vătămări aduse sănătăţii ori integrităţii corporale a unei persoane sau a unor vătămări aduse demnităţii persoanei – este uneori necesară, deoarece prin îmbinarea răspunderii patrimoniale cu celelalte măsuri, fără caracter patrimonial, şi cu alte forme de răspundere juridică – inclusiv cea penală – se asigură o ocrotire mai deplină a drepturilor subiective în general şi a celor prin care se exprimă personalitatea umană, în special.

Deşi nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partea civilă Y, instanţa de fond a avut în vedere impactul pe care acţiunea inculpatului l-a produs asupra psihicului persoanei vătămate, aceasta fiind sunată în mod repetat de inculpat care i-a proferat ameninţări cu moartea, creându-i o stare reală de temere.

Astfel, autoritatea persoanei vătămate în poziţia sa de exponent al autorităţii statale a fost subminată în mod grav prin maniera de acţiune a inculpatului.

Faţă de cele expuse, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Y, în temeiul art. 397 alin. 1, art. 19 şi art. 25 alin. 1 C.p.p., cu aplic. art. 1349, art. 1357 C.civ, şi l-a obligat pe inculpatul X la plata către aceasta a sumei de 3000 reprezentând daune morale.

S-a respins în rest acţiunea civilă formulată de partea civilă Y, ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca -, seria IMEI -45 cu cartela DIGI cu seria -455-PP şi a telefonului mobil marca LG seria IMEI 3-01 cu cartela SIM ORANGE cu seria -P11, aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ Suceava conform Dovezii seria/nr. -din 27.08.2021, ca fiind bunuri folosite la săvârşirea faptei.

Instanţa de fond a dispus restituirea către inculpatul X a telefoanelor mobile marca NOKIA, seria IMEI -117, cu cartela SIM seria -95, SAMSUNG, seria IMEI -78/6 cu cartela SIM ORANGE cu seria -A02, ALLVIEW, seria IMEI -386 cu cartela SIM ORANGE cu seria -A04, SAMSUNG, seria IMEI -32/7 şi SAMSUNG, seria IMEI -27/5, aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ Suceava conform Dovezii seria/nr. -din 27.08.2021, întrucât acestea nu au legătură cu prezenta cauză, nefiind utilizate de inculpat în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul X a fost obligat la plata către stat a sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2000 lei din cursul urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. 1 teza a II-a C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu desemnat în cursul urmăririi penale pentru inculpat, av.

S.A.D., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. -53/2021, în cuantum de 1254 lei, a rămas în sarcina statului, dispunându-se a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Public în contul Baroului Suceava.

În baza art. 275 alin. 1 teza a II-a C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu desemnat în cursul judecăţii pentru inculpat, av.

P.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. -57/2021, în cuantum de 300 lei (parţial cameră preliminară), a rămas în sarcina statului, dispunându-se a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi inculpatul X, pentru motivele expuse în cuprinsul memoriilor depuse la dosar, astfel cum au fost detaliate oral cu ocazia dezbaterilor consemnate pe larg în încheierea de şedinţă de la termenul din 07.09.2022 când au avut loc dezbaterile.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.1, 2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, curtea constată că probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de fond de recunoaştere în totalitate a faptei, conduc la reţinerea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a situaţiei de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv aceea că în data de 06.08.2021, în intervalul orar 18:55-22:49, inculpatul X i-a trimis persoanei vătămate Y, care are calitatea de agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Suceava – Biroul Investigații Criminale, un mesaj text şi mai multe apeluri telefonice, prin unele dintre acestea adresându-i ameninţări cu moartea şi acte de violenţă în legătură cu exercitarea unor atribuții de serviciu, care, datorită frecvenței și conținutului, i-au creat persoanei vătămate o stare de temere.

Situaţia de fapt astfel descrisă rezultă din declaraţiile persoanei vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari A.R.A., T.D.E. şi T.B., cu CD-ul conținând înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi persoana vătămată, cu procesul verbal de percheziție la domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziţiei fiind ridicat telefonul de pe care inculpatul a purtat convorbirile telefonice cu persoana vătămată, cu procesul verbal de percheziţie informatică asupra telefonului ridicat de la locuinţa inculpatului şi cu listingul convorbirilor telefonice între inculpat şi persoana vătămată.

În faţa instanţei de fond inculpatul X a recunoscut integral acuzaţia, motivându-şi gestul prin faptul că a fost provocat de persoana vătămată.

Curtea consideră că o astfel de provocare nu poate fi reţinută, persoana vătămată exercitându-şi în mod legal atribuţiile de serviciu, având o conduită politicoasă faţă de inculpat, explicându-i motivul pentru care a îndeplinit procedura de citare prin afișare pe ușa de acces în apartamentul inculpatului, anexând la citație un înscris de mână în care era precizat gradul, numele, prenumele și numărul de telefon personal al acesteia pentru a-i da posibilitatea inculpatului să o contacteze în cazul în care nu ar fi putut să se prezinte la data și ora indicate în citație.

Raportat la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, instanţa de apel apreciază că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către Parchet şi instanţa de fond nu este corectă, motiv pentru care prin Încheierea din 06.06.2022 Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul apelant X din două infracţiuni respectiv infracţiunile de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 Cod penal şi ultraj în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, într-o singură infracţiune, respectiv în infracţiunea de ultraj în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

În motivarea soluţiei Curtea a arătat că inculpatul X a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 Cod penal şi ultraj în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 06.08.2021, în intervalul orar 18:55-22:49, inculpatul a trimis un mesaj text și a efectuat mai multe apeluri telefonice către postul telefonic aparținând persoanei vătămate Y care are calitatea de agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Suceava – Biroul Investigații Criminale, adresându-i în mod repetat amenințări cu acte de violență fizică și cu moartea în legătură exercitarea unor atribuții de serviciu, prin frecvenţa şi conţinutul mesajelor şi apelurilor telefonice fiindu-i creată persoanei vătămate o stare de temere.

Potrivit art. 208 alin. 2 Cod penal constituie infracţiunea de hărţuire efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane.

Infracţiunea de hărţuire este reglementată ca o formă specială de ameninţare care produce victimei o stare de temere realizată prin efectuarea, în mod repetat, de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni este necesar ca apelurile telefonice să nu constea într-o ameninţare, în caz contrar urmând a fi reţinută infracţiunea de ameninţare şi nu cea de hărţuire.

Totodată, infracţiunea de hărţuire are un caracter subsidiar infracţiunii de ameninţare, reţinerea acestei ultime infracţiuni împiedicând reţinerea infracţiunii de hărţuire.

În prezenta cauză, raportat la situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, care a fost recunoscută integral de către inculpat, conţinutul comunicărilor transmise de inculpat persoanei vătămate prin intermediul sms-urilor şi apelurilor telefonice a constat în ameninţări cu moartea şi acte de violenţă, astfel încât în cauză se va reţine infracţiunea de ameninţare şi nu cea de hărţuire.

Cum persoana vătămată are calitatea de agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Suceava – Biroul Investigații Criminale, iar ameninţările ce i-au fost adresate de către inculpat au legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu de către persoana vătămată, infracţiunea de ameninţare se absoarbe în infacţiunea de ultraj, urmând a fi reţinută doar această ultimă infracţiune.

Curtea nu poate reţine susţinerea instanţei de fond că, raportat la apelurile telefonice, respectiv la mesajul SMS, care nu conţin ameninţări la adresa persoanei vătămate, având în vedere că prin frecvenţa şi conţinutul acestora s-a creat o stare de temere persoanei vătămate, se impune reţinerea săvârşirii infracţiunii de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 C.pen., iar pentru convorbirile telefonice în număr de patru în cadrul cărora inculpatul a ameninţat-o pe persoana vătămată cu moartea şi cu acte de violenţă, se impune reţinerea infracţiunii de ultraj.

Curtea consideră că activitatea infracţională a inculpatului nu poate fi separată în funcţie de apelurile telefonice care conţin ameninţări şi cele care nu conţin ameninţări, apelurile telefonice fiind realizate succesiv, în acelaşi scop, de a ameninţa persoana vătămată, la unele dintre ele persoana vătămată refuzând să răspundă tocmai din cauza faptului că i-a fost creată de inculpat o stare de temere generată de apelurile anterioare.

Analizând motivul de apel invocat de către inculpat cu privire la reindividualizarea cuantumului pedepsei, curtea apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de ultraj, apropiată de maximul special de 1 an şi 4 luni închisoare ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în urma accesării procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, este suficientă şi proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite, aptă să asigure scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei.

Inculpatul X a criticat sentinţa apelată şi sub aspectul laturii civile, apreciind că prin fapta sa nu i-a fost cauzat niciun prejudiciu moral persoanei vătămate.

Curtea respinge critica inculpatului în ceea ce priveşte soluţionarea de către instanţa de fond a laturii civile a cauzei, părţii civile Y fiindu-i creat un prejudiciu moral constând în starea de temere generată de ameninţările inculpatului, pe care aceasta îl cunoştea din experienţa colegilor ca fiind o persoană agresivă la adresa organelor de poliţie, ameninţările fiind adresate în mod repetat, la ore înaintate din noapte, când aceasta se afla la domiciliu împreună cu copii, inculpatul comunicându-i că va veni la domiciliul ei, cunoscând cine este întrucât a observat-o pe camerele de supraveghere.

În lipsa apelului părţii civile curtea nu poate analiza dacă se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate acesteia de instanţa de fond, însă, în mod cert consideră că nu se justifică diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate părţii civile de instanţa de fond.

Întrucât curtea a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului nu poate fi încadrată juridic în infracţiunea de hărţuire, consideră că nu se mai justifică analiza criticii Parchetului referitor la cuantumul pedepsei aplicată inculpatului de către instanţa de fond inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi de inculpatul X împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 18.02.2022 a Judecătoriei Suceava, desfiinţează în parte Sentinţa penală nr. 87 din 18.02.2022 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. 7339/314/2021, şi, în rejudecare, înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţia de condamnare a inculpatului X la pedeapsa principală de 3 luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, pe o durată de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, dispoziţia de condamnare a aceluiaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, pe o durată de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 şi alin. 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, şi dispoziţia de contopire a pedepselor principale, complementare şi accesorii în pedeapsa rezultantă de 1 an şi o lună închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, pe o durată de 3 ani, şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal.

Curtea constată că prin Încheierea din 06.06.2022 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul apelant X din două infracţiuni respectiv infracţiunile de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 Cod penal şi ultraj în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, într-o singură infracţiune, respectiv în infracţiunea de ultraj în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, Curtea îl condamnă pe inculpatul X la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă continuată.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal se aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal se aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată Y ori de a se apropia de aceasta, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate, la o distanţă de 200 metri.

Se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.