Decizie nr. 82 din 24.10.2022

Prin Sentinţa penală nr. 104 din data de 28 iulie 2022 a Tribunalului Botoşani, pronunțată în temeiul art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 4 Cod penal, cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din data de 24.03.2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022), a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect constatarea intervenirii unei legi de dezincriminare formulată de petentul-condamnat X, referitoare la executarea pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 291/26.10.2020 a Tribunalului Suceava, modificată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 13.01.2021 a Curţii de Apel Suceava – cu referire la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 568/4.09.2020 a Judecătoriei Rădăuţi pronunţată în dosar nr. 2342/285/2019 definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C.pr.pen., petentul-condamnat a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, la data de 03.06.2022, petentul-condamnat X a formulat o cerere de modificare a pedepsei închisorii ca motiv a intervenţiei unei legi penale mai favorabile în temeiul art. 595 din Codul de de procedură penală.

Cererea a fost trimisă pe cale administrativă Tribunalului Botoşani la data de 3.06.2022, fiind înregistrată ca dosar nr. 1218/40/2022.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că se află în executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 291 /2020 a Tribunalului Suceava, modificată și definitivă prin decizia nr. 40/2021 a Curtii de Apel Suceava.

Petentul a mai arătat, raportat la decizia C.C.R. nr. 176/24.03.2022, că s-au declarat ca neconstituţionale disp. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că dispoziţiile în baza cărora a fost condamnat nu mai există, petentul a solicitat să se dispună anularea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 568/4.09.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la 30 mai 2019, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

În drept au fost invocate prevederile art. 595 Cod procedură penală, Decizia CCR nr. 176/24.03.2022.

Astfel învestită, instanţa a dispus citarea contestatorului de la locul de deţinere, desemnarea unui apărător din oficiu, ataşarea fişei privind situaţia juridică a petentului-condamnat, precum şi ataşarea sentinţei de condamnare împreună cu referat executări penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Botoşani a reţinut următoarele:

Contestatorul se află în executarea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 383/2020 emis de Tribunalul Suceava în baza sentinţei penale nr. 291/26.10.2020 pronunţată în dosarul nr. 3697/86/2019 al Tribunalului Suceava, modificată în parte şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 40/13.01.2021 a Curţii de Apel Suceava.

Prin Sentinţa penală nr. 291/26.10.2020 pronunţată în dosarul nr. 3697/86/2019 al Tribunalului Suceava, inculpatul X a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată.

În temeiul art. 65 alin. 1 N.C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.

C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 263 alin.1 și 2 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.374 alin.4 C.p.p., a condamnat pe inculpatul X la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranți.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată.

În temeiul art. 65 alin. 1 N.C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.

C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.97 Cod penal s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 568/04.09.2020 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr.2342/285/2019, definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele din Sentinţa penală nr. 568/04.09.2020 a Judecătoriei Rădăuți, conform art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b și art.40 Cod penal şi s-a aplicat inculpatului X pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să executate pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza prev. art. 45 alin. 1 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului X pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal;

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i s-a interzis inculpatului X exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare şi îl obligă pe inculpat să se supună procedurii de prelevare de probe biologice.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Încheierea din data de 16.12.2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr.3697/86/2019/a1.1 definitivă prin necontestare la data de 18.12.2019.

Conform art.72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada cât timp inculpatul X a fost reţinut, arestat preventiv și la domiciliu de la data de 25.09.2019 până la data de 18.12.2019.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul X iar prin decizia penală nr. 40/13.01.2021 a Curţii de Apel Suceava s-a admis apelul declarat de inculpatul X împotriva sentinţei penale nr. 291 din 26.10.2020 a Tribunalului Suceava.

S-a desfiinţat în parte, sentinţa penală sus menţionată şi în rejudecare:

S-au înlăturat din sentinţa atacată prevederile referitoare la art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b şi art.40 Cod penal, în baza cărora s-a aplicat inculpatului X pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să executate pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul X la o pedeapsă 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare (în loc de 3 ani şi 6 luni închisoare), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (trei acte materiale).

S-a menţinut dispoziţia prin care în baza art.97 Cod penal a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 568 nr. 04.09.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019 şi în baza art. 40 alin. 1 Cod penal rap. la art. 38 alin. 1 Cod penal şi art.39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopeşte pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului X prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală atacată pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art.367 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.374 alin.4 Cod penal şi pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.568 din 04.09.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019 şi s-a aplicat inculpatului X pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare acestei decizii.

În temeiul art.241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, s-a constatat încetată de drept, măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul X prin încheierea din data de 16.12.2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. 3697/86/2019/a1.1 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare la data de 18.12.2019 şi menţinută prin încheierea de şedinţă din 09.12.2020 a Curţii de Apel Suceava – Secţia penală, la data pronunțării prezentei decizii.

Cu privire la prezenta contestaţie, Tribunalul Botoşani a reţinut că:

Prin sentinţa penală nr. 56 din 04.09.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019, inculpatul X a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, parte civilă fiind A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

În baza art. 67 din Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a şi lit. b din Codul penal, pe o durată de 1 an, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. 1 din Noul Cod penal, a fost aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a şi lit. b din Codul penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. 3 din Noul Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

Pentru a aplica această pedeapsă, Judecătoria Rădăuți a constatat că fapta inculpatului X, care în cursul zilei de 17.07.2018, a preluat dintr-un loc situat în lunca râului Suceava din localitatea N., comuna U., județul Suceava, a deţinut şi a transportat, în jurul orei 14.30, până în curtea imobilului nr. 96 din comuna U., județul Suceava, folosindu-se de autoturismul AUDI A4 cu numărul de înmatriculare SV 12 -, cantitatea totală de 5490 pachete cu țigări inscripționate cu însemnele mărcilor de comercializare „Ashima” și „Marble”, fără banderolă fiscală sau având aplicate timbre cu incripția duty-free, bunuri despre care cunoștea că provin din contrabandă, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eludarea deliberată a taxelor vamale şi fiscale aferente fiind de 73.896 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „contrabandă” prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

Conform dispoziţiilor art. 595 alin. 1 Cod procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din Codul penal.

S-a reţinut că dispoziţiile art. 4 Cod penal se referă la aceea că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin Decizia C.C.R nr. 651/25.10.2018 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională, iar în cuprinsul considerentelor se reţine aceea că atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare.

Aşadar, având în vedere aceste aspecte, s-a reținut că dezincriminarea poate interveni și în baza unei decizii prin care instanța de control constituțional constată neconstituționalitatea normei de incriminare, cum o constituie, în concret, Decizia C.C.R. nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05.05.2022, conform căreia dispozițiile art. 270 alin. 3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

În considerente s-a arătat că infracțiunile incriminate prin art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. l din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. 1 lit. h din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. 3 din Codul vamal, constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei - o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

Curtea constată însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal [la art.296 ind.1 alin.(1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art.452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta „asimilată”, legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.

Pentru această concluzie Curtea Constituţională s-a raportat şi la considerentele Deciziei nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care se realizează o comparație între infracțiunea de contrabandă în varianta asimilată prevăzută de art. 270 alin.(3) din Codul vamal, și între cea reglementată de art. 452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015 (antrepozitul fiscal).

În esență, s-a constatat că cele două infracțiuni nu pot fi reținute în concurs ideal, deoarece omisiunea plăţii taxelor datorate este incriminată atât în Codul fiscal, cât şi în Legea nr. 241/2005, respectiv în Codul vamal.

Astfel, infracţiunea din Codul fiscal, deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct.

Dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 din Codul vamal), în conţinutul său [alin. (3)] intrând şi depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.

Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos.

Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal cât şi în contrabandă, s-a reţinut că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.

Constatarea neconstituționalității art. 270 alin. (3) din Codul vamal a stat la baza lipsei prevederii unui plafon valoric cu privirea la cantitatea de țigarete, având în vedere că infracțiunea absorbită în mod natural (art. 452 alin. 1 lit.h din Codul fiscal din 2015) stabilește un prag valoric de 10.000 țigarete.

Drept urmare, coroborând cele două decizii amintite, tribunalul a apreciat că în măsura în care realizarea uneia dintre acțiunile enumerate la art. 270 alin. (3) din Codul vamal vizează cel puțin 10.000 țigarete, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015, iar sub acest prag, fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale reglementat de art. 16 lit. b) teza I Cod procedură penală, fapta putând eventual întruni elementele unei contravenții.

Relevante în acest sens sunt, în opinia Tribunalului Botoşani, prevederile art. 449 alin. 2 lit. k) şi 3 lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, în acord cu care: constituie contravenție „deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421 alin. (3), fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h)”.

Astfel, aplicând cele menţionate anterior în concret, la cauza dedusă judecăţii, tribunalul a observat faptul că în pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului se regăseşte contopită şi pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 568 din 04.09.2019 a Judecătoriei Rădăuţi (ds.2342/285/2019), definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, iniţial cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 Cod penal, pentru ca, ulterior, să se anuleze acest beneficiu şi să se dispună contopirea pedepsei.

S-a reţinut că, din cuprinsul sentinţei penale menţionate anterior, rezultă aceea că petentul a fost condamnat pentru că, în cursul zilei de 17.07.2018, a preluat dintr-un loc situat în lunca râului Suceava din localitatea N., comuna U., județul Suceava, a deţinut şi a transportat, în jurul orei 14.30, până în curtea imobilului nr. 96 din comuna U., județul Suceava, folosindu-se de autoturismul „AUDI A4” cu numărul de înmatriculare SV 12 -, cantitatea totală de 5490 pachete cu țigări inscripționate cu însemnele mărcilor de comercializare „Ashima” și „Marble”, fără banderolă fiscală sau având aplicate timbre cu incripția duty-free, bunuri despre care cunoștea că provin din contrabandă, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eludarea deliberată a taxelor vamale şi fiscale aferente fiind de 73.896 lei, acţiunile sale constituind infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută în cuprinsul art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

Aşadar, s-a observat faptul că este respectat pragul valoric de peste 10.000 de ţigarete, fiind vorba de 109.800 de ţigarete (5490 de pachete a câte 20 de ţigarete/pachet), astfel că s-a constatat că nu este incident art. 4 din Codul penal referitor la dezincriminarea faptei.

În acest sens, s-a reţinut faptul că, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Codului penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Raportat la considerentele expuse anterior, tribunalul a apreciat că actualmente acțiunea inculpatului de deținere a 108.800 fire de țigarete întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținerea de bunuri în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin.(1) lit. h) din Codul fiscal din 2015.

S-a mai reţinut aceea că, potrivit art. 6 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim, însă, observând limita specială superioară prevăzută în cazul infracțiunii de deținerea de bunuri în afara antrepozitului fiscal, reglementată de art. 452 alin. 1 lit. h din Codul fiscal din 2015, care este de 5 ani închisoare, raportat la faptul că intimatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1an și 6 luni închisoare, instanța a reţinut că nu sunt incidente nici prevederile art. 6 Cod penal, întrucât acesta a fost condamnat la o pedeapsă care se situează sub limita specială prevăzută pentru noua formă a infracțiunii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 595 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 4 Cod penal, cu referire la Decizia C.C.R. nr. 176/24.03.2022, coroborat cu Decizia C.C.R. nr. 651/20.12.2018, precum și cu Decizia nr. 17/18.11.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, a fost respinsă, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de contestatorul X privind intervenirii legii de dezincriminare.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, petentul-condamnat a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a formulat contestaţie condamnatul X, pentru motivele detaliate oral cu ocazia dezbaterilor consemnate pe larg în încheierea de şedinţă de la termenul din 3 octombrie 2022 când au avut loc dezbaterile iniţiale, precum şi în încheierea de şedinţă de la termenul din 17 octombrie 2022 când au avut loc dezbaterile ulterioare repunerii pe rol.

Astfel, Curtea arată pentru început că la termenul de judecată din 3 octombrie 2022, declarând închise dezbaterile a rămas în pronunţare asupra contestaţiei, comunicând celor prezenţi că deliberarea şi pronunţarea hotărârii vor avea loc la data de 3 octombrie 2022, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Având în vedere că în cadrul completului nu s-a putut întruni unanimitatea cu privire la soluţia ce urma a se dispune în cauză, în temeiul art. 394 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru reluarea judecăţii în complet de divergenţă, stabilindu-se termen pentru data de 17 octombrie 2022, când au avut loc dezbaterile finale.

Analizând în complet de divergenţă contestaţia formulată de condamnatul X prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea – CU MAJORITATE - constată următoarele:

Potrivit art. 595 alin. (1) Cod procedură penală, denumit marginal „intervenirea unei legi penale noi”: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din Codul penal.”

Prin decizia nr. 651/2018, obligatorie, Curtea Constituțională a României a stabilit că „soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională”.

Analiza considerentelor deciziei nr. 651/2018 se relevă, fără echivoc, faptul că decizia Curții Constituționale prin care este constatată neconstituționalitatea unei norme de incriminare face ca, de la data publicării sale, fapta incriminată și considerată anterior socialmente periculoasă să nu mai existe și prin urmare o astfel de decizie poate avea efectul unei legi de dezincriminare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din data de 05.05.2022, s-a hotărât că dispozițiile art. 270 alin. 3 din Legea nr.86/2006, respectiv „Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. 1 colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia” sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei se reține că ,,lipsa unui prag valoric sub care fapta în discuţie să nu mai constituie infracţiune - cum este prevăzut, de exemplu, la art. 270 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, care reglementează o variantă a infracţiunii de contrabandă, ori la art. 2961 alin. (1) din Codul fiscal, potrivit căruia fapta constituie infracţiune doar când se depăşeşte limita de 10.000 de ţigarete, conduce la o încălcare a principiului ultima ratio în materie penală...’’.

Prin Ordonanța de urgență nr. 85/17.06.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din data de 17.06.2022, a fost modificat art. 270 alin. (3) din legea nr. 270/2006, după cum urmează: „(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).”

Astfel, avându-se în vedere argumentele din decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale, s-a apreciat de către legiuitor că este necesară incriminarea infracțiunii de contrabandă asimilată prin stabilirea unui plafon valoric (peste 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri) sau cantitativ (10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri) de la care fapta dobândește caracter infracțional.

Curtea de Apel Suceava constată că legiuitorul a intervenit pentru punerea în acord a dispoziției neconstituționale în interiorul termenului de 45 zile prevăzut de art. 31 alin. 3 din Legea nr.47/1992, însă reține că faptele comise până la data publicării Ordonanței de Urgență nr. 85/17.06.2022, respectiv 17.06.2022, care erau anterior încadrate în infracțiunea de contrabandă asimilată prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, nu mai pot fi sancționate penal în temeiul acestui text de lege, întrucât pentru o perioadă de timp (05.05.2022 – 17.06.2022) legea penală nu mai incrimina această infracțiune.

Cu toate acestea, Curtea arată că pentru a se stabili dacă a operat o dezincriminare este necesară o analiză in concreto, de la caz la caz, pentru a se verifica dacă faptele concrete pentru care persoana a fost condamnată se mai regăsesc incriminate în vreun fel, chiar şi de o altă lege în vigoare şi chiar sub o altă denumire.

Cu alte cuvinte, evaluarea incidenței „legii” de dezincriminare se realizează in concreto prin raportare la fapta efectiv comisă cu privire la care se va evalua dacă mai este tipică prin raportare la noua reglementare sau la celelalte reglementări existente.

Pentru a opera dezincriminarea este necesar ca faptele concret comise să nu mai fie incriminate sub nicio formă de legea noua sau de restul reglementărilor existente (în mod special în cazul infracţiunilor complexe, când faptele ar putea întruni în continuare elementele constitutive ale infracţiunii absorbite).

În acest sens sunt și dispozițiile art. 3 alin. (2) din „Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal care prevăd că: „Dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.”

Curtea reține că, prin decizia nr. 17/2013 din data de 18/11/2013 pronunţată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că dacă provenienţa acestor bunuri (produse accizabile) este contrabanda, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 din Codul vamal), în conţinutul său [alin. (3)] intrând și depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal, iar nu și infracțiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal 2015) în concurs.

S-a arătat că obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este diferit de cel al infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, doar prin faptul că, în cazul infracţiunii de contrabandă, se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

Elementul material al infracţiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deţinerea produselor accizabile supuse marcării.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal 2015) constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Așadar, latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă este mai largă, ea cuprinde mai multe forme posibile de comitere a faptei penale față de infracțiunea de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal și care nu este limitată cantitativ la un număr de bunuri accizabile.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal – art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal 2015), cât și în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.

Ca atare, dezincriminarea infracțiunii complexe care în conținutul său constitutiv a absorbit infracțiunea de deţinere de bunuri în afara antrepozitului fiscal determină revenirea la caracterul de sine stătător al acestei infracțiuni având în vedere ieșirea din vigoare a infracțiunii absorbante, cu condiția să fie atins pragul valoric/cantitativ din Codul fiscal.

De aceea, fapta care inițial a fost încadrată drept contrabandă asimilată ar putea întruni condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal, dacă sunt atinse pragurile valorice/cantitative din această normă de incriminare, inclusiv pentru faptele comise anterior publicării Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale.

Trebuie menționat că prin Ordonanța de Urgență nr. 85/17.06.2022 a fost modificat și art. 452 alin. lit. h) Cod fiscal, fiind modificate limitele de pedeapsă, pentru a se crea un regim sancționator similar infracțiunii de contrabandă asimilată.

Concluzionând curtea reține că, în măsura în care realizarea uneia dintre acțiunile enumerate la art. 270 alin. (3) din Codul vamal vizează cel puțin 10.000 țigarete, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 452 alin.(1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, iar sub acest prag, fapta nu este prevăzută de legea penală.

În cauza de față curtea reţine că prin sentinţa penală nr. 56 din 04.09.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la data de 30.09.2019, inculpatul X a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Pentru a aplica această pedeapsă, Judecătoria Rădăuți a constatat că fapta inculpatului X care, în cursul zilei de 17.07.2018, a preluat dintr-un loc situat în lunca râului Suceava din localitatea N., comuna U., județul Suceava, a deţinut şi a transportat, în jurul orei 14.30, până în curtea imobilului nr. 96 din comuna U., județul Suceava, folosindu-se de autoturismul AUDI A4 cu numărul de înmatriculare SV 12 -, cantitatea totală de 5490 pachete cu țigări inscripționate cu însemnele mărcilor de comercializare „Ashima” și „Marble”, fără banderolă fiscală sau având aplicate timbre cu incripția duty-free (2000 pachete cu țigări inscripționate cu însemnele mărcii de comercializare „Ashima”, de proveniență extracomunitară, fără timbru fiscal și cantitatea de 3490 pachete cu țigări marca „Marble”) bunuri despre care cunoștea că provin din contrabandă, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eludarea deliberată a taxelor vamale şi fiscale aferente fiind de 73.896 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „contrabandă” prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

Aşadar, analizând situaţia de fapt pentru care a fost condamnat inculpatul X prin sentinţa sus menţionată, este respectat pragul valoric de peste 10.000 de ţigarete, fiind vorba despre deținerea a 5490 pachete cu țigări (5490 pachete ori 20 ţigarete per pachet rezultând un număr total de 109.800 ţigarete)

Astfel, chiar acceptând că faptele concret comise şi pentru care a fost condamnat petentul X nu ar mai putea constitui elementele constitutive ale infracţiunii de „contrabandă asimilată” prevăzută de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 (ca o consecință a deciziei CCR nr. 176/24.03.2022), Curtea constată că aceleaşi fapte întrunesc, în continuare, cel puțin elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete”, prevăzută de art. 452 alin.(1) lit. h) din Codul fiscal din 2015.

Prin urmare, în cauză, fapta concretă pentru care a fost condamnat definitiv petentul X se regăseşte şi în prezent incriminată, chiar şi după publicarea deciziei C.C.R. nr. 176/24.03.2022, chiar dacă ar avea corespondent în alte texte de lege ce incriminează alte infracțiuni.

În consecinţă, în raport cu art.3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, în urma deciziei CCR nr. 176/24.03.2022, Curtea reţine că nu a operat şi nu operează o dezincriminare a faptei concret comise de condamnatul petent X.

Curtea mai reţine că, potrivit art. 6 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim, însă, observând limita specială superioară prevăzută în cazul infracțiunii de deținerea de bunuri în afara antrepozitului fiscal, reglementată de art. 452 alin. 1 lit. h din Codul fiscal din 2015, care este de 5 ani închisoare, raportat la faptul că petentul X a fost condamnat la o pedeapsă de 1 ani și 6 luni închisoare, instanța reține că nu sunt incidente nici prevederile art. 6 Cod penal, întrucât acesta a fost condamnat la o pedeapsă care se situează sub limita specială prevăzută pentru noua formă a infracțiunii.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b raportat la art. 597 alin. 7 din Codul de procedură penală, curtea - CU MAJORITATE - respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul X împotriva Sentinţei penale nr. 104 din data de 28 iulie 2022 a Tribunalului Botoşani; în baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul condamnat X la plata către stat a sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din calea de atac.