Decizie nr. 69 din 06.10.2022

Prin Sentinţa penală nr. 22 din data de 21 februarie 2022 a Tribunalului Botoşani a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul X privind sentinţa penală nr. 2324/13.11.2017 a Tribunalului B. în dosarul nr. (...), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 766/05.08.2020 a Curţii de Apel B.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul a fost obligat să achite statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 10 iunie 2021, persoana privată de libertate X, aflată în Penitenciarul Iaşi, a formulat contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, prin care a solicitat acordarea unui număr de 6 zile considerate efectiv executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, cu consecinţa scăderii acestora din pedeapsa pe care o execută.

În fapt, contestatorul a arătat că execută o pedeapsă de 5 ani închisoare din care a fost computată, conform art. 72 Cod penal, perioada în care acesta a fost supus măsurilor preventive privative de libertate a arestării preventive și a arestului la domiciliu.

În susținerea cererii contestatorul a arătat că potrivit adresei X/38899/19.10.2020 emisă de Penitenciarul Iași, din pedeapsa aplicată de instanță s-au scăzut un număr de 190 zile, în care sunt incluse și perioada 29 octombrie 2015-04 ianuarie 2016 CRAP B., perioada 05 ianuarie 2016- 25 februarie 2016 Penitenciarul B.-Rahova și Penitenciarul Iași și 18 zile ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017 pentru perioada 29 octombrie 2015.

A precizat petentul că a executat un număr de 120 zile în perioada 29 octombrie 2015 – 25 februarie 2016 (luând în considerare atât ziua în care a început executarea — 29 octombrie 2015 cât și pe cea în care a fost pus în libertate – 25 februarie 2016) motiv pentru care apreciază că trebuiau să fie acordate un număr total de 24 zile considerate ca efectiv executate în baza art. 551 pentru perioada dedusă executată în CRAP B., PNT B.-Rahova și PNT Iași, însă s-au calculat și scăzut din pedeapsă doar 18 zile.

Pentru a determina de unde provine diferența de 6 zile compensatorii, petentul s-a adresat administrației Penitenciarului Iaşi, care a comunicat prin adresa nr.

X/38899/PIIS/12.11.2020 faptul că perioada 29 ianuarie 2016 – 02 februarie 2016 a fost executată în condiţii conforme de cazare, negenerând zile acordate ca măsură compensatorie.

După solicitarea de relații suplimentare, i s-a comunicat de către Penitenciarul Iaşi conform adresei nr.

X/42864/PIIS/12.01.2021 faptul că din verificarea sistemului informatic PMSWeb reiese că în perioada 29 ianuarie 2016 — 02 februarie 2016 deţinutul a fost cazat la camera E9.6 pentru 5 zile, cameră ce are specificul de cameră de izolare respiratorie.

Din aceeași adresă rezultă faptul că acesta nu a fost cazat din motive medicale, ci prin prisma funcţiei ocupate înaintea arestării, avându-se în vedere protecţia sa faţă de alti deţinuţi.

Întrucât, după cum arată în cuprinsul cererii, cazarea într-o cameră de infirmerie - fără ca persoana privată de libertate să fie internată în infirmerie, nu se încadrează în excepția de la beneficiul zilelor compensatorii prevăzută la art. 551 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 254/2013, contestatorul a solicitat prin repetate adrese administrației Penitenciarului Iași și Botoșani (în care se afla încarcerat) să procedeze la calcularea zilelor compensatorii și pentru perioada 29 ianuarie 2016- 02 februarie 2016 cu consecinţa acordării unui număr de 6 zile considerate ca efectiv executate în baza art. 551 Legea nr. 254/2013, suplimentar celor 18 zile deja acordate.

Întrucât administrațiile Penitenciarelor nu au dat curs solicitărilor contestatorului, acesta a arătat că a sesizat inclusiv judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Botoșani, care i-a comunicat prin adresa nr. 372/19.05.2021 faptul că conformitatea calculului zilelor compensatorii pentru zilele executate în condiţii necorespunzătoare ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017 nu este supusă cenzurii judecătorului de supraveghere a privării de libertate printr-o dispoziţie expresă prevăzută de lege, judecătorul de supraveghere neavând competenţa de a calcula pedeapsa. (...) Prin urmare, greșelile de calcul al acestor zile ar putea fi invocate pe calea contestatiei la executare (...) fiind de competenţa instanţei de executare.

Din adresele emise de Penitenciarul Iași cu privire la aspectele invocate de petent a rezultat faptul că, deși condamnatul X a fost cazat într-o clădire aflată sub incidența art. 551, respectiv secția E92, perioada 29 ianuarie 2016-02 februarie 2016 ar fi executată în condiții conforme.

Făcând referire la situaţia constatată, petentul a arătat că, în primul rând, potrivit OMJ 2773/2017 pentru aprobarea Situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condițiilor de detenție, în Penitenciarul Iaşi nu există pentru perioada relevantă niciun spațiu de deținere care să nu intre sub incidenta art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Ceea ce s-a transmis, de fapt, de către reprezentanții Penitenciarului Iaşi este incidența excepției de la acordarea zilelor compensatorii prevăzută la art. 551 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 254/2013, unde se arată că nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care a fost internată în infirmerii din cadrul locurilor de detinere.

Procedura de internare în infirmerie este prevăzută la art. 157 din H.G. nr. 157/2016, care prevede la alin. 2 că internarea deţinuţilor bolnavi în infirmerie se face numai la indicaţia medicului, cu excepţia refuzului de hrană.

Noțiunea de internare în infirmerie, uzitată de legiuitor la art. 551 alin. 5 lit. a din Legea nr. 254/2013, are astfel o consacrare legislativă şi un înțeles autonom, reprezentând acea operațiune prin care un deținut este internat - pentru motivele prevăzute la art. 157 din HG nr. 157/2016, la indicația medicului potrivit art. 33 din OMJ nr. 42/2012, în camere cu destinația stabilită în conformitate cu disp. art. 157 alin. 1 din H.G. nr. 157/2016, internarea în infirmerie se menționează în registrul de intrări în infirmerie, întocmindu-se fişa de internare în infirmerie potrivit art. 33 alin. 3 din OMJ nr. 429/2012.

Din perspectiva actelor normative anterior arătate, petentul a arătat că nu a fost internat în infirmerie, ci cazat într-o cameră de izolare respiratorie, cameră ce face parte din camerele ce alcătuiesc infirmeria unității potrivit art. 118 din OMJ nr. 429/2012, fapt care nu se încadrează în exceptia prev. la art. 551 alin. 5 lit. a din Legea nr.254/2013.

Astfel, simpla cazare în acea cameră, fără a fi internat potrivit procedurilor mai sus arătate în scopul de a beneficia de îngrijiri medicale nu îl exceptează pe condamnat de la acordarea zilelor compensatorii.

Practic, în cazul petentului, nu mai există acel criteriu obiectiv care să justifice diferența de tratament, respectiv neacordarea zilelor compensatorii.

Conform Anexei la OMJ nr. 2773/2017-pct. 23, la momentul de referință toate unitățile de deținere ale Penitenciarului Iași erau necorespunzătoare din punct de vedere al condițiilor de detenție, fapt care determină acordarea zilelor compensatorii.

În concret, după cum rezultă din adresa Penitenciarului IAȘI, camera în care a fost cazat condamnatul se află pe sectia E9 a Penitenciarului Iaşi - spatiu de cazare care generează zile compensatorii în raport de criteriul prev. la art. 551 alin. 3 lit. a) din Legea nr.254/2013, conform pct. 23 din Anexa nr. 1 la OMJ nr. 2773/2017.

Față de cele expuse, contestatorul a solicitat instanţei să constate că administrația penitenciarului a interpretat în mod eronat dispoziția legală, în sensul că simpla cazare într-o cameră de izolare respiratorie, fără a fi internat în infirmerie, aşa cum stipulează norma legală, îl exceptează pe condamnat de la beneficiul zilelor compensatorii pentru perioada 29 ianuarie 2016 - 02 februarie 2016, cu consecinţa dispunerii luării măsurilor care se impun în vederea calculării şi scăderii din pedeapsă, de către Biroul evidenţă şi organizarea muncii, a tuturor zilelor compensatorii cuvenite (respectiv încă 6 zile pentru perioada 29 octombrie 2015 - 25 februarie 2016).

Învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa a dispus citarea contestatorului, ataşarea sentinţei penale de condamnare nr. 2324 din 13 noiembrie 2017 a Tribunalului B., fişa de cazier judiciar şi situaţia juridică a contestatorului.

Prin sentinţa penală nr. 98 din 29 iulie 2021 pronunţată în dosarul nr. 1798/40/2021 al Tribunalului Botoşani, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul X.

Instanţa a avut în vedere adresa nr.

X/42864/PIIS/12.01.2020 a Penitenciarului Iaşi din care reiese că, potrivit disp. art. 118 din OMJ nr. 429/2012, camerele de izolare respiratorie fac parte din camerele ce alcătuiesc infirmeria unităţii, fiind necesare pentru supravegherea şi evoluţia stării de sănătate a deţinuţilor.

Astfel s-a constatat că perioada în care contestatorul a fost cazat în camera E9.6 nu poate fi avută în vedere la stabilirea perioadei executate în condiţii improprii, indiferent de motivul pentru care s-a dispus cazarea acestuia în spaţiul menţionat mai sus, deoarece scopul adoptării Legii nr. 169/2017 a constat în acordarea unor măsuri reparatorii acelor persoane private de libertate care au executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare, respectiv în spaţiile menţionate în alineatul 3 al art. 55 ind. 1.

Prin decizia penală nr.177 din 12 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul X şi s-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul X, deşi în considerentele sentinţei penale contestate s-a analizat pe fond contestaţia la executare, prima instanţă menţionând că urmează să o respingă ca nefondată.

Astfel reînvestit, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2324 din 13 noiembrie 2017 a Tribunalului B. pronunţată în dosarul nr. (...), modificată în parte şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 766/A din 05 august 2020 a Curţii de Apel B., contestatorul X a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, din durata pedepsei fiind dedusă perioada reţinerii şi a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 29 octombrie 2015 până la 05 mai 2016.

După rămânerea definitivă a sentinţei de mai sus s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 5644/05.08.2020, conform căruia: „Executarea pedepsei începe la data de 05 august 2020 şi expiră în termen la data de 08 ianuarie 2025.”

Conform adresei nr.

X/38899/19.10.2020 a Penitenciarului Iaşi, din durata pedepsei aplicate s-au scăzut un număr de 190 de zile pentru perioada 29 octombrie 2015 – 04 ianuarie 2016 în care s-a aflat în arest preventiv în cadrul CRAP B., pentru perioada 05 ianuarie 2016-25 februarie 2016 în care a fost arestat preventiv în cadrul Penitenciarului B.

Rahova şi Penitenciarului Iaşi, precum şi perioada 26 februarie 2016- 05 mai 2016 când s-a aflat în arest la domiciliu.

Din adresa nr.

X/38899/PIIS/12.11.2020 a Penitenciarului Iaşi a rezultat că pentru perioada 29 octombrie 2015 – 25 februarie 2016, contestatorul a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 116 zile închisoare, ce au generat un număr de 18 zile închisoare executate suplimentar conform art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Din conţinutul adresei nr.

X/42864/PIIS/12.01.2020 a Penitenciarului Iaşi reiese că în perioada 29 ianuarie 2016 – 02 februarie 2016, contestatorul a fost cazat la camera E 9.6. pentru 5 zile, cameră ce are destinaţia de cameră de izolare respiratorie, ce face parte din infirmeria unităţii, motiv pentru care s-a considerat că în această perioadă a beneficiat de condiţii proprii de cazare.

Din aceeaşi adresă reiese că persoana condamnată X a fost cazată în camera E 9.6 pentru a i se asigura protecţie faţă de alţi deţinuţi în considerarea funcţiei pe care a ocupat-o înainte de a fi arestat şi nu din motive medicale.

Contestatorul consideră că la stabilirea numărului de zile executate în condiţii necorespunzătoare trebuia avută în vedere şi perioada în care a fost cazat în camera E 9.6, întrucât potrivit OMJ nr. 2773/2017 pentru aprobarea Situaţiei centralizate a clădirilor care nu sunt corespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenție în Penitenciarul Iaşi nu există niciun spaţiu de deţinere care să nu intre sub incidenţa art. 551 din Legea nr. 254/2013, iar cazarea sa în camera menţionată mai sus nu a fost dispusă din motive medicale.

Potrivit art. 551 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, „în sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie”, iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol „nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b) în tranzit.”

Or, de vreme ce, în fapt, petentul a fost cazat în aceleaşi condiţii de cazare şi în aceleaşi spaţii cu cele de care au beneficiat sau ar fi beneficiat şi persoanele internate, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine că respectivele condiţii ar putea dobândi calitatea de „necorespunzătoare” doar ca urmare a lipsei calităţii de persoană internată, calitate dobândită de altfel nu în considerarea condiţiilor de deţinere, ci a stării de sănătate.

Prin urmare, condiţiile impuse de art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu sunt îndeplinite, în opinia Tribunalului Botoşani, şi în ce priveşte perioada 29 ianuarie 2016 – 02 februarie 2016.

În consecinţă, tribunalul a respins ca nefondată contestaţia la executare.

Cu privire la această sentinţă a formulat contestaţie condamnatul X pentru motivele arătate în scris şi susţinute oral la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile.

Curtea respinge contestația ca nefondată cu următoarea motivare:

Art. 55 ind. 1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pe perioada cât a fost în vigoare, a avut următorul conţinut: - (1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. (2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare. (5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b) în tranzit. (6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare. (7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat. (8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

Curtea reţine în continuare că art. 55 ind. 1 a fost introdus prin Legea nr. 169/2017 de la data de 21 iulie 2017.

Premisa legiferării a constituit-o jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care instanţa europeană a constatat încălcări ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele şi pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condiţiile de detenţie care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare.

De asemenea, Curtea a reţinut că obligaţiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor membre ale Convenţiei reprezintă standarde minimale de protecţie cu privire la interzicerea torturii sau tratamentelor şi pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condiţiile de detenţie din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne.

Cu acelaşi prilej, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, este un element care ţine în exclusivitate de opţiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcţie de scopul legii şi de perioada în care se estimează a fi atins acest scop.

Aceleaşi argumente susţin şi opţiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în Cauza Iacov Stanciu împotriva României.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. pr. pen. „contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (…) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.”

Prin Decizia nr. 8/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 427/30.05.2019, obligatorie pentru instanţe conform art. 474 alin. (4) C.pr.pen., s-au reţinut următoarele: în ipoteza analizată, zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) si (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de „cauză de micşorare a pedepsei” în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introduse prin Legea nr. 169/2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenţie ori de reţinere şi arestare preventivă lipsite de condiţiile impuse de standardele europene.

Cu relevanţă în prezenta cauză Curtea reţine în continuare că, prin Decizia nr. 745 din 20 octombrie 2020 publicată în Monitorul Oficial Nr. 121 din 4 februarie 2021, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 55 ind. 1 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în raport cu criticile formulate.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că:

„În ceea ce priveşte distincţia pe care actul normativ analizat o face între condiţiile de cazare din spaţiile de detenţie, care obligă la alocarea celor 4 m/deţinut prevăzuţi la art. 55 ind. 1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, şi condiţiile asigurate persoanelor condamnate în perioada în care acestea se află internate în infirmeriile din cadrul locurilor de deţinere, în spitalele din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau în cele din reţeaua sanitară publică, conform alin. (5) lit. a) al aceluiaşi articol, Curtea reţine că cele două categorii de persoane condamnate la pedepse penale privative de libertate se află în situaţii diferite din punctul de vedere al timpului petrecut în spaţiile de cazare analizate şi al specificului activităţilor realizate în cadrul lor.

Astfel, în timp ce persoanele condamnate cazate în penitenciare petrec în interiorul acestora toată perioada de timp corespunzătoare duratei pedepsei, cele internate în infirmierii sau în spitale se află în incinta acestora pentru perioade mai scurte de timp, respectiv până la ameliorarea sau tratarea afecţiunilor de care suferă.

Prin urmare, cazarea persoanelor condamnate în cadrul penitenciarelor, ipoteză prevăzută la art. 55 ind. 1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, reprezintă regula, în timp ce prezenţa unor astfel de persoane în cadrul unităţilor medicale, prevăzute la art. 55 ind. 1 alin. (5) lit. a) din acelaşi act normativ, constituie excepţia de la aceasta.

Totodată, scopul pentru care persoanele condamnate sunt cazate în cele două categorii de spaţii de detenţie este diferit.

Persoanele aflate în penitenciare desfăşoară activităţile specifice regimului de detenţie ce le-a fost stabilit, în timp ce persoanele condamnate internate în infirmierii şi în spitale beneficiază de îngrijirile medicale necesare, motiv pentru care unităţile medicale în care acestea sunt internate sunt amenajate şi adaptate în acord cu nevoia desfăşurării activităţilor medicale corespunzătoare.

Aşa fiind, reglementarea de către legiuitor a unui regim de executare diferit din punctul de vedere al condiţiilor de cazare în cele două ipoteze juridice mai sus menţionate are la bază criterii obiective, ce rezidă în timpul pe care persoanele condamnate îl petrec în cele două categorii de spaţii de cazare şi de specificul activităţilor desfăşurate în cadrul lor.

Or, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, în repetate rânduri, că diferenţa de tratament juridic este justificată de situaţiile diferite, în esenţă, în care se află anumite categorii de persoane şi că această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011 sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).

Pentru aceste motive, dispoziţiile art. 55 ind. 1 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 nu creează discriminare între persoanele condamnate, fiind în acord cu prevederile art. 16 din Constituţie.”

În continuare, prezenta instanţă de control judiciar reţine că, potrivit art. 157 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, articol ce reglementează - Acordarea asistenţei medicale deţinuţilor aflaţi în infirmeria penitenciarului - (1) În fiecare penitenciar funcţionează o infirmerie în cadrul căreia sunt amenajate camere a căror destinaţie este stabilită de medicul penitenciarului, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru: a) internarea deţinuţilor bolnavi cu afecţiuni cronice reacutizate, care necesită supraveghere medicală; b) izolarea deţinuţilor cu boli infecţioase acute cu transmitere enterală, boli infecţioase acute cu transmitere aerogenă, altele decât tuberculoza; c) tratamentul direct observat al deţinuţilor bolnavi de tuberculoză necontagioşi, aflaţi în tranzit; d) deţinuţii aflaţi în refuz de hrană. (2) Internarea deţinuţilor bolnavi în infirmerie se face numai la indicaţia medicului, cu excepţia refuzului de hrană. (3) Vizita medicală a deţinuţilor internaţi în infirmerie se efectuează zilnic, iar evoluţia stării de sănătate se menţionează în fişa de internare în infirmerie.

În speţă, astfel cum rezultă din adresa cu nr.

X/42864/PIIS/12.01.2021 emisă de Penitenciarul Iaşi, în perioada 29 ianuarie 2016 — 02 februarie 2016, contestatorul X a fost cazat la camera E9.6 pentru 5 zile, cameră ce are specificul de cameră de izolare respiratorie, însă acesta nu a fost cazat din motive medicale, ci prin prisma funcţiei ocupate înaintea arestării, avându-se în vedere protecţia sa faţă de alti deţinuţi.

Aşadar, având în vedere motivul ce a stat la baza cazării acestuia în camera cu destinaţie de izolare respiratorie, cameră ce face parte din infirmeria Penitenciarului, şi care nu se încadrează în nici unul din motivele expres reglementate de legislaţia sus enunţată care să confere contestatorului X statut de persoană internată (motive medicale), prin luarea în considerare şi a celor două criterii obiective enunţate de Curtea Constituţională şi care justifică diferenţa de tratament dintre persoanele deţinute aflate în executarea pedepsei şi persoanele deţinute internate din motive medicale (criteriul de timp şi cel privind specificul activităţilor desfăşurate), în acord cu apărarea şi în contra celor reţinute de judecătorul de la prima instanţa, prezenţii judecători din cadrul Curţii de Apel Suceava conchid că situaţia contestatorului X nu se încadrează în excepţia reglementată de art. 55 ind. 1 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 (perioada cât persoana a fost internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere – perioadă apreciată „ab initio” de legiuitor ca perioadă executată în condiţii corespunzătoare de detenţie).

Nu prezintă nici o relevanţă că petentul a fost cazat, în perioada de timp vizată, în aceleaşi condiţii de cazare şi în aceleaşi spaţii cu cele de care au beneficiat sau ar fi beneficiat şi persoanele internate, astfel cum a concluzionat judecătorul din cadrul primei instanţe, ceea ce interesează fiind cele două criterii enunţate de Curtea Constituţională (de timp şi de activităţi specifice) şi care justifică opţiunea legiuitorului de tratament juridic.

Astfel fiind, ceea ce interesează în speţă este dacă, pe perioada în discuţie, contestatorul X a beneficiat sau nu de condiţii corespunzătoare de detenţie analizate prin raportare la criteriile enumerate de art. 55 ind. 1 alin. 3 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

Ori, la această chestiune s-a primit răspuns din partea din partea Penitenciarului Iaşi, prin adresa cu nr.

X/31559/PIIS/SDRP/22.07.2022, comunicată în cadrul prezentei contestaţii, în sensul că petentul X a fost cazat în condiţii corespunzătoare de detenţie în perioada 29.01.2016 – 02.02.2016, conform criteriilor prev. de art. 55 ind. 1 alin. 3 lit. a – f din Legea nr. 254/2013.

Invocă petentul, în apărare, că analiza cerinţei de „condiţii de detenţie corespunzătoare/necorespunzătoare” pentru perioada în discuţie nu trebuie analizată prin prisma răspunsului din partea direcţiunii Penitenciarului în acest sens, întocmit urmare a solicitării instanţei de judecată.

Şi aceasta deoarece există OMJ nr. 2773/2017 pentru aprobarea Situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condițiilor de detenție, iar astfel cum rezultă din Anexa la acest Ordin - în Penitenciarul Iaşi nu există pentru perioada relevantă niciun spațiu de deținere care să nu intre sub incidenta art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Curtea reţine ca real faptul că prin Legea nr. 169 din 14 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în art.

IV s-a prevăzut în mod expres că - (1) În termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Comisia prevăzută la art.

II va efectua o analiză a clădirilor menţionate la art.

III pentru a stabili care dintre acestea sunt sub incidenţa art. 551 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, privind condiţiile necorespunzătoare de detenţie. (2) Din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza luând în calcul indicele lunar mediu de supraaglomerare aferent fiecărei clădiri analizate. (3) Din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. b) şi f) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza şi în raport cu existenţa unor hotărâri ale instanţelor naţionale sau internaţionale, în sensul constatării deficienţelor la nivelul spaţiilor exterioare aferente clădirilor analizate, respectiv al celor interioare. (4) Din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza în funcţie de standardele naţionale în materie. (5) Din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 24 iulie 2012 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, Comisia va efectua analiza în raport cu programul de furnizare a agentului termic, corespunzător anotimpului rece.

Pentru perioada de după intrarea în vigoare a prezentei legi asigurarea temperaturii adecvate se va determina prin măsurători zilnice la nivelul clădirilor. (6) Din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza în raport cu existenţa unui grup sanitar cu uşă şi sistem de închidere, cu respectarea standardelor naţionale privind normele sanitare, precum şi a celor care impun asigurarea drepturilor aferente igienei individuale şi colective pentru persoanele private de libertate. (7) Situaţia centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie va fi aprobată prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (8) Situaţia prevăzută la alin. (7) va fi reactualizată anual, în aceleaşi condiţii, până la data de 1 mai a fiecărui an.”

De asemenea, potrivit art.

V din aceeaşi lege - (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi va deschide o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul pedepsei.......(3) În termenul prevăzut la alin. (1) Biroul evidenţă şi organizarea muncii va efectua calculul zilelor câştigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, în raport cu art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, cu relevanţă în cauza de faţă, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei cu nr. 2773/2017 pentru aprobarea Situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condițiilor de detenție, care în Anexă – raportat la Penitenciarul Iaşi prevede expres că: spaţiile de cazare 1, 2 şi 3 nu îndeplinesc condiţiile corespunzătoare în raport de criterii acolo enumerate.

Susţine apărarea că odată ce camera de izolare respiratorie se află în spaţiul nr. 2 al Penitenciarului Iaşi, spaţiu ce a fost declarat neconform prin Ordinul mai sus amintit, rezultă fără echivoc că nici aceasta nu îndeplineşte condiţiile corespunzătoare de detenţie, cererea sa de acordare zile de recurs compensatoriu fiind astfel întemeiată.

Prezenta instanţă de control judiciar nu susţine ipoteza lansată de apărare în condiţiile în care analiza din partea Comisiei a fost realizată prin raportare la spaţiile de cazare a deţinuţilor aflate în clădirile penitenciarelor şi nu au fost vizate spaţiile cu destinaţie medicală (infirmeria) care oricum, în baza legii, erau exceptate de la o astfel de analiză.

Astfel, prezintă relevanţă răspunsul din partea Penitenciarului Iaşi, comunicat prin adresa cu nr.

X/31559/PIIS/SDRP/22.07.2022, în sensul că petentul X a fost cazat în condiţii corespunzătoare de detenţie în perioada 29.01.2016 – 02.02.2016, conform criteriilor prev. de art. 55 ind. 1 alin. 3 lit. a – f din Legea nr. 254/2013.

Cu argumentele de fapt şi de drept enunţate, Curtea, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b raportat la art. 597 alin. 7 şi 8 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul X, în prezent aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Vaslui, împotriva sentinţei penale nr. 22 din data de 21 februarie 2022 a Tribunalului Botoşani pronunţată în dosar nr. 1798/40/2021*.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din contestaţie.