Decizie nr. 910 din 06.10.2022

Prin Sentinţa penală nr. 33 din 17.02.2022 a Judecătoriei S., în temeiul art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală rap. la art. 83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare în sarcina inculpatului X pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) Cod penal

În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit potrivit art. 84 Cod penal

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul X trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal instanţa de fond a impus inculpatului X obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Primăriei Comunei D., judeţul Botoşani sau în cadrul Primăriei oraşului S., județul Botoșani, consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit 404 alin. (3) din Codul de procedură penală art. 57 cu ref. la art. 51 din Legea nr. 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală rap. la art. 83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare în sarcina inculpatului Y pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) Cod penal

În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit potrivit art. 84 Cod penal

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Y trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 85 alin. 2 lit. b C. pen. instanţa de fond a impus Y obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Primăriei Comunei D., judeţul Botoşani sau în cadrul Primăriei oraşului S., județul Botoșani, consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit 404 alin. (3) C.pr. pen, art. 57 cu ref. la art. 51 din Legea nr. 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia.

În temeiul art. 86 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c – e Cod penal s-au comunicat Serviciului de Probaţiune Botoşani.

În baza art. 86 alin. (2) Cod penal, s-a stabilit că supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2), lit. b) Cod penal se face de Serviciul de Probaţiune Botoşani.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpaţilor X şi Y asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. (1) Cod penal şi art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) Cod procedură penală rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C.civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Z și s-a dispus obligarea inculpaţilor X şi Y, în solidar, la plata către acesta a sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 1470 lei daune materiale.

S-au respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă Z ca neîntemeiate.

În temeiul art. 397 Cod proc. penală raportat la art.19 şi art.20 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani şi s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 239,15 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală, începând cu data de 01.09.2019 şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art.19 şi art.20 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Botoşani şi s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 456,80 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata în solidar a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale).

În temeiul art. 275 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, s-a dispus că onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 470 lei, pentru avocat M.C., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.294 din 18.11.2020, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin.6 Cod procedură penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria S. a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 30.06.2020 dat în dosar nr. 1040/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor X, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.2 Cod penal şi Y, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.2 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că în data de 31.08.2019, în jurul orei 23:15, inculpaţii X şi Y l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe Z, în timp ce acesta se deplasa pe drumul public spre domiciliu, în localitatea P., com.

D., jud.

Botoşani, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 30.06.2020, sub nr. 1105/297/2020.

Procedura în camera preliminară

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 30.06.2020, iar la data de 09.07.2020 au fost comunicate copii certificate ale rechizitoriului inculpaţilor, aducându-li-se la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În termenul stabilit, nu au fost formulate cereri şi excepţii şi nici din oficiu nu au fost invocate.

La termenul de judecată din 25.08.2020 a fost pusă în discuţie legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 161 din data de 25.08.2020, definitivă prin necontestare la 08.09.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1040/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., privind pe inculpatul X, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.2 Cod penal, şi pe inculpatul Y, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.2 Cod penal, precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei ce are ca obiect respectivul rechizitoriu.

Procedura în cursul judecăţii

La termenul de judecată din 19.10.2020, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpatul Y dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpatul Y nu a solicitat judecata în baza procedurii simplificate, declaraţia dată în instanţă fiind consemnată la dosar.

Inculpatul X, în declaraţia dată în faţa instanţei la termenul din 18.01.2021 nu a recunoscut săvârşirea faptei, nu a solicitat judecata în baza procedurii simplificate.

Persoana vătămată Z s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei.

De asemenea, prin adresa cu nr. 5477/03.02.2020, Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 239,15 lei, reprezentând cheltuieli făcute cu numitul Z (fişa de examinare nr. 43876/01.09.2019), cu dobânda legală de la data de 01.09.2019 până la data achitării efective a debitului.

Prin adresa cu nr. 576/21.02.2020, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 456,8 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu numitul Z.

În cauză s-a administrat proba testimonială, fiind audiaţi martorii din lucrări B.L.I., H.I., C.V. precum şi martorii propuşi de persoana vătămată , respectiv R.M. şi D.V.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale ce a fost însuşit de către inculpat, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Persoana vătămată Z locuieşte în satul P., com.

D..

În data de 31.08.2019 a mers la o rudă de-a sa, respectiv, H.I., pentru a tăia un porc.

A stat la domiciliul acestuia până în jurul orelor 23:00, după care a plecat spre domiciliu împreună cu H.I. şi cu un nepot de-al său, B.L.I., cu precizarea că H.I. a mers înainte, iar persoana vătămată a fost ajutată să meargă de B.L.I., întrucât era în stare de ebrietate.

În dreptul locuinţei martorului C.V., spre cei doi a venit inculpatul X care 1-a lovit cu pumnul în faţă pe B.L.I. şi, ulterior, pe Z.

La scurt timp şi-a făcut apariţia şi inculpatul Y, acesta lovindu-l la rândul său pe Z cu pumnii şi picioarele până a căzut la pământ, cei doi inculpaţi continuând să îl lovească şi când acesta era căzut la sol.

Văzând acestea, de frică, martorul B.L.I. a fugit de la faţa locului.

După ce inculpaţii X şi Y au încetat agresiunea şi s-au îndepărtat, persoana vătămată a strigat la familia C., după ajutor.

Martorul C.V. l-a auzit, a iesit în stradă şi 1-a ajutat să se ridice de pe sol şi să ajungă la domiciliu unde îl aştepta H.I.

O rudă de-a persoanei vătămate a sunat la 112, la faţa locului a ajungând un echipaj de ambulanţă şi poliţia.

Fiind audiat în calitate de persoană vătămată, Z a relatat cele întâmplate şi a depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal cu nr. 963/D1 din 06.09.2019 din care rezultă că a necesitat pentru vindecare un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat în calitate de martor, B.L.I. a declarat faptul că în data de 31.08.2019, în jurul orei 23:00, în timp ce se deplasa pe un drum public din localitatea de domiciliu împreună cu unchiul său, Z, pe care îl ţinea de braţ întrucât era beat, de ei s-a apropiat X care 1-a lovit cu pumnul în faţă.

După aceasta, X 1a lovit o singură dată cu pumnul în stomac pe Z.

La scurt timp, în acel loc a ajuns şi inculpatul Y.

Acesta 1-a lovit o singură dată cu palma peste faţă pe martor, după care a început să îl lovească cu pumnii pe Z.

După ce persoana vătămată a căzut la pământ, X şi Y au continuat să îl lovească pe Z cu pumnii şi picioarele.

Văzând acestea, de frică, martorul a fugit de la faţa locului.

În timp ce părăsea locul agresiunii s-a întâlnit cu numitul I.C. care se îndrepta spre locul respectiv, însă nu a văzut dacă şi acesta l-a lovit pe Z.

Cu ocazia audierii, B.L.I. a declarat că nu doreşte sa depună plângere prealabilă faţă de cei doi agresori.

Fiind audiat, martorul H.I. a declarat că la data de 31.08.2019 a tăiat un porc la domiciliu, fiind ajutat de către persoana vătămată Z şi nepotul său, B.L.I..

În jurul orelor 23:00, a mers să îl conducă pe Z la domiciliul acestuia, mergând înainte şi asteptându-1 acasă la acesta, întrucât persoana vătămata mergea greu, fiind ajutat la mers de către B.L.I.

Z a ajuns la domiciliu fiind ajutat de către C.V., iar când 1-a întrebat pe acesta ce s-a întâmplat, Z i-a spus că a fost bătut de X, Y şi I.C.

Fiind audiată în calitate de martor, C.V. a declarat că la data de 31.08.2019, în jurul orelor 22:00-22:30, în timp ce se afla la domiciliu a auzit numele soţului ei strigat la poartă.

A ieşit afară şi a văzut persoana vătămată Z căzută pe drumul public din faţa casei sale.

Întrebându-l pe Z de ce ţipa, acesta i-a spus că a fost bătut de X, Y şi I.C.

Văzând că nu poate merge, martora l-a ajutat săa ajungă acasă.

Fiind audiat în calitate de martor, I.C. nu a dorit să facă declaraţii.

Fiind audiat atât în calitate de suspect cât şi de inculpat, X a precizat doar că nu l-a lovit pe Z, nedorind să facă alte declaraţii.

Fiind audiat atât în calitate de suspect cât şi de inculpat, Y a precizat doar că nu l-a lovit pe Z, nedorind să facă alte declaraţii.

Conform certificatului medico-legal nr. 963/D1 din 06.09.2019, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Botoşani, s-a concluzionat faptul că numitul Z a prezentat un traumatism obiectivat prin luxaţie scapulo-humerală membru superior stâng şi plagă contuză.

Plaga contuză s-a putut produce prin lovire cu un mijloc contondent, iar luxaţia scapulo-humerală s-a putut produce prin mecanism indirect şi pot data din 31.08.2019.

Necesită 21-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin adresa cu nr. 5477/03.02.2020, Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 239,15 lei, reprezentând cheltuieli făcute cu numitul Z (fişa de examinare nr. 43876/01.09.2019), cu dobânda legală de la data de 01.09.2019 până la data achitării efective a debitului.

Prin adresa cu nr. 576/21.02.2020, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 456,8 lei, reprezentând cheltuieli făcute cu numitul Z.

Potrivit fişelor de cazier judiciar, cei doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: Proces-verbal de sesizare din oficiu; Plângerea persoanei vătămate Z; Certificatul medico-legal nr. 963/D1 din 06.09.2019, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Botoşani; Declaraţia persoanei vătămate Z; Adresa nr. 5477/03.02.2020 de constituire parte civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani; Adresa nr. 576 din 21.02.2020 de constituire parte civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani; Declaraţiile inculpatului/suspectului X; Declaraţiile inculpatului/ suspectului Y; Declaraţia martorului B.L.I.; Declaraţia martorului H.I.; Declaraţia martorului C.V.; Declaraţia martorului I.C.; Fişă cazier judiciar inculpat X; Fişă cazier judiciar inculpat Y, precum şi declaraţiile date de inculpatii X și Y, declaraţia persoanei vătămate Z, declaraţiile martorilor B.L.I., H.I., C.V., R.M. şi D.V.

În drept, în baza acestor probe, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpaţilor X şi Y, constând în aceea că în data de 31.08.2019, în jurul orei 23:15, l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe Z, în timp ce acesta se deplasa pe drumul public spre domiciliu, în localitatea P., com.

D., jud.

Botoşani, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa de fond a constatat că elementul material al infracţiunii de lovire sau alte violenţe s-a realizat prin acţiunea acestora de lovire a persoanei vătămate, producându-i acesteia suferinţe fizice şi că între activitatea inculpaţilor şi rezultatul produs există legătură de cauzalitate directă, aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.

Latura subiectivă a infracţiunii pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată a fost realizată cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, deoarece a prevăzut rezultatul faptei, respectiv producerea unor leziuni asupra integrităţii corporale a părţii vătămate şi a urmărit producerea unui astfel de rezultat.

Din declaraţia martorului H.I., instanţa de fond a reţinut că în luna august 2019 acesta l-a chemat pe Z la domiciliul său să taie un porc.

În jurul orelor 21:30 martorul a arătat că persoana vătămată a plecat de la locuinţa sa împreună cu B.L.I..

Martorul a mai relatat că ulterior s-a dus acasă la persoana vătămată, acesta nu era la locuinţă, a discutat cu ginerele persoanei vătămate, iar în acel moment a văzut-o pe persoana vătămată cum a fost ajutată de C.V. să ajungă până acasă.

În acea împrejurare Z a afirmat că a fost lovit de I.C., X şi o persoană cu numele C.

După aceea persoana vătămată a fost luat de salvare şi dusă la spital, s-a plâns că îl doare mâna, iar după ieşirea din spital a observat că persoana vătămată avea mâna bandajată şi legată de gât.

Martorul D.V. a afirmat că a auzit în sat că Z a fost bătut de către nişte nepoţi, însă nu cunoaşte numele acestora, ştie că persoana vătămată a fost la spital, aceasta nu a putut munci cât a avut mâna în ghips şi că o zi de muncă se plăteşte în localitate cu suma de 70 – 80 lei.

Din declaraţia martorei C.V. instanţa de fond a reţinut că în ziua de 31.08.2019, în jurul orelor 22:30-23:00 în timp ce se afla afară, a auzit un zgomot din drum, l-a recunoscut după voce pe Z care îl striga pe soţul său, a ieşit în drum şi l-a observat pe Z că era căzut în drum, acesta i-a cerut să îl ajute să se ridice, nu a observat dacă era lovit şi l-a condus la poartă unde se afla ginerele său P.D. şi o rudă a sa, numitul H.

Martora a relatat că a auzit că Z ar fi fost bătut de doi nepoţi.

Martora a mai afirmat că l-a întrebat ce a păţit și acesta i-a răspuns că a fost lovit de doi nepoţi ai lui, respectiv X şi Y, şi că a observat urme de sânge pe corp, la nivelul cotului.

Din declaraţia martorului B.L.I. instanţa de fond a reţinut că după ce iniţial a afirmat că nu cunoaşte persoanele care l-au lovit pe Z, a arătat că l-a condus acasă pe acesta din urmă, au venit trei persoane care s-au luat de persoana vătămată, iar atunci martorul s-a speriat şi a fugit.

A mai relatat că în seara respectivă a fost lovit cu palma de una din acele persoane, respectiv de către X şi că declaraţia dată în cursul urmăririi penale corespunde adevărului.

Instanţa de fond a reţinut că în cursul urmăririi penale acest martor a declarat că în momentul în care acesta şi persoana vătămată au ajuns în dreptul locuinţei lui C.

A, a venit spre aceştia X şi l-a lovit pe martor cu pumnul în zona feţei, iar apoi l-a lovit şi pe Z, tot cu pumnul, după care a venit şi Y care l-a lovit pe martor cu palma iar pe X cu pumnii, iar apoi ambii inculpaţi au lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele în timp ce acesta se afla căzut jos la pământ.

Din declaraţiile martorilor, instanţa de fond a reţinut că ambii inculpaţi l-au lovit pe Z în seara zilei de 31.08.2019, în timp ce acesta, împreună cu martorul B.L.I. se deplasa spre locuinţa persoanei vătămate, în satul P., com. D..

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei, în declaraţiile date în faţa instanţei Y a declarat că în seara zilei de 31 august 2019 nu a ieşit din casă după ce s-a întors din municipiul Botoşani, iar X a declarat că a aflat a doua zi că unchiul său ar fi fost bătut de acesta, şi că în ziua când a avut loc incidentul inculpatul nu s-a întâlnit cu unchiul său.

Instanţa reţine că aceste aspecte nu au fost confirmate în urma probatoriului administrat în cauză.

În concret, instanţa de fond a reţinut că inculpatul X are 37 ani, studii medii, este căsătorit, fără antecedente penale, iar inculpatul Y are 22 ani, studii medii, este necăsătorit, fără antecedente penale.

În acest context, instanţa de fond a apreciat că infracţiunea săvârşită de către inculpaţi, raportat la modul de comitere, prezintă un nivel de gravitate orientat spre mediu.

În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că stabilirea, pentru ambii inculpaţi, unei pedepse de 6 (şase) luni închisoare și amânarea aplicării acesteia pentru un termen de supraveghere de 2 ani este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel criteriilor înscrise în art.74 C.pen., dispunând soluţiile menţionate în paragrafele anterioare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru motivele prezentate în scris.

La termenul din data de 21.09.2022 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria S..

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu Curtea constată următoarele:

Problema supusă dezbaterii în cadrul analizei admisibilităţii prezentului apel este aceea dacă apelul împotriva unei sentinţe pronunţată de Judecătorie poate fi exercitat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.

Curtea reţine că în materia declarării apelului art. 409 Cod procedură penală prevede că poate face apel procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă.

Totodată, art. 63 lit. f din Legea 304/2004 menţionează că Ministerul Public exercită, prin procurori, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege.

Prin urmare, nici legea procesual penală şi nici legea de organizare judiciară nu fac referire concretă la procurorul din cadrul unei anume unităţi de parchet care poate declara apel împotriva unei sentinţe penale, respectiv dacă este procurorul din cadrul parchetului ce a întocmit actul de sesizare, dacă este procurorul din cadrul parchetului corespunzător instanţei ce a pronunţat sentinţa penală, sau dacă este procurorul din cadrul parchetelor superioare.

Pentru a înţelege voinţa legiuitorului în materia competenţei unui anume procuror de a declara apel, Curtea a procedat la analiza dipoziţiilor Constituţiei şi a legii de organizare judiciară în materia principiilor care guvernează funcţionarea Parchetelor.

Astfel, potrivit art. 132 alin. 1 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Potrivit art. 62 alin. 2 din Legea 304/2004 procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.

Totodată, referitor la subordonarea ierarhică, relevante sunt disp. art. 65 Legea 304/2004, care în alin. 1 menţionează că procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv, iar în alin. 2 se prevede că procurorul ce conduce un parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie.

De asemenea, conform alin. 3, controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi.

Problema întinderii principiului controlului ierarhic ce stă la baza funcţionării Ministerului Public, respectiv dacă controlul ierarhic operează din treaptă în treaptă sau „per saltum” a fost analizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat în motivarea recursului în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. 23/14.09.2020 că prin „procuror ierarhic superior” se înţelege conducătorul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit actul supus verificării de legalitate sau temeinicie sau, în cazul în care acesta este procurorul care a întocmit actul, conducătorul parchetului ierarhic superior.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, Curtea Constituţională a reţinut că „este evident că noţiunea de procuror ierarhic superior vizează întotdeauna o poziţie într-o ierarhie, determinată prin raportare la o anumită structură organizatorică”, concluzia care se impune este aceea că atât din perspectiva normei de organizare judiciară (Legea nr. 304/2004), cât şi a normei de competenţă (Codul de procedură penală), controlul legalităţii şi temeiniciei actelor întocmite de procurori se realizează din treaptă în treaptă şi numai în mod excepţional, când legea prevede expres, este posibilă realizarea acestui control prin omiterea unor funcţii intermediare (spre exemplu, în cazul soluţiilor adoptate de către conducătorii parchetelor de pe lângă tribunale sau curţi de apel).

Aplicând raţionamentul Curţii Constituţionale la ipoteza din recursul în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 304/2004 în sensul în care este asimilată înţelesului noţiunii de „procuror ierarhic superior” (genul proxim) noţiunea de „procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” (diferenţa specifică), în toate cazurile şi în raport cu toţi procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor parchetelor, ignoră principiul constituţional al subordonării ierarhice, lipsind de efecte calitatea de procuror ierarhic superior al unor procurori care deţin funcţii de conducere din cadrul Ministerului Public.

Desigur, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate avea calitatea de procuror ierarhic superior în anumite cazuri determinate, circumscrise dispoziţiilor Codului de procedură penală care reglementează competenţa funcţională în ipotezele respective.

Acest lucru nu permite însă o extindere a competenţei funcţionale a procurorului general la toate instituţiile juridice în care este incidentă verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de procurorii ierarhici inferiori sau la soluţionarea incidentelor procesuale, cu ignorarea funcţiilor care se circumscriu noţiunii de „procuror ierarhic superior”, astfel cum poate fi definită prin prisma dispoziţiilor art. 64 şi 65 din Legea nr. 304/2004.

Aşadar, transpunând aceste considerente la speţa de faţă se constată că în cauză Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 33/17.02.2022 a Judecătoriei S., apelul fiind astfel declarat de un procuror care nu a respectat principiul analizat anterior, respectiv ca procurorul care declară apel să fie procurorul imediat ierarhic superior.

În favoarea unei astfel de interpretări stau disp. art. 415 alin. 3 Cod procedură penală, potrivit cărora apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Prin urmare, pe principiul simetriei, dacă procurorul de la Parchetul de pe lângă instanţa ce a pronunţat sentinţa penală nu doreşte să facă apel, apelul poate fi făcut de procurorul ierarhic superior, după cum este valabilă şi ipoteza în care dacă procurorul de la Parchetul de pe lângă instanţa ce a pronunţat sentinţa penală formulează apel, acesta poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu poate prelua atribuţiile pe care procurorul de şedinţă sau Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. le au potrivit legii, şi nici să se subroge lor.

Un alt argument în sprijinul analizei excepţiei invocate sunt dispozițiile din Hotărârea nr. 947/2019 a CSM privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor.

Astfel, potrivit art. 98 alin. 1 lit. h procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii exercită căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, iar potrivit art. 82 alin. 1 lit. b din Regulament procurorii din cadrul Secţiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de apel exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de curtea de apel.

Aşadar, un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel nu are competenţa de a declara apel împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de Judecătorie.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 1 lit. a din Codul de procedură penală, curtea respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 17.02.2022 a Judecătoriei S.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.