Decizie nr. 284 din 18.11.2022

Prin sentinţa nr.32 din 15.02.2022, Tribunalul Suceava – secţia a II-a civilă, a respins ca nefondată cererea de opoziție formulată de reclamanta SC X SA, în contradictoriu cu pârâta SC Y SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a făcut referire la disp. art. 227 alin. (1), art. 237 alin. (6), art. 231 alin. (3) şi art. 62 din Legea nr. 31/1990 şi a reţinut faptul că, în cazul dizolvării voluntare, care reprezintă forma de mutuus dissensus faţă de constituirea societăţii, asociaţii sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc să înceteze activitatea societăţii şi, contrar alegaţiilor reclamantei, legea nu condiţionează adoptarea hotărârii de dizolvare voluntară de inexistenţa datoriilor societăţii către creditori.

În cauza dedusă judecăţii, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea nr.1 din data de 14.09.2021 a asociatului unic al S.C. Y TRUCK S.R.L s-a decis dizolvarea societăţii.

Pe de o parte însă, a prevăzut în cuprinsul hotărârii antereferite, faptul că asociatului unic îi va reveni obligaţia de a întocmi situaţiile financiare de lichidare, asigurând stingerea pasivului, conform art. 235 din Legea nr. 31/1990.

Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, prima instanţa a observat faptul că reclamanta deține un titlu executoriu reprezentat de o sentință judecătorească care a și fost pusă în executare, astfel încât solicitarea ca societatea să fie din nou obligată la aceeași sumă și pentru aceeași cauză ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

S-a mai reţinut că reclamantul nu a dovedit prejudiciul produs prin hotărârea atacată, devreme ce existenţa unor creanţe nu poate constitui un impediment în dizolvarea voluntară a societăţii în baza dreptului la liberă asociere şi, cât timp, în pretinsa calitate de creditor, are posibilitatea de a solicita numirea unui lichidator în condiţiile art. 237 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 .

Faţă de cele expuse în fapt şi în drept, prima instanţa a respins ca nefondată, opoziţia formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta SC X SA solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de opoziţie formulată de împotriva hotărârii asociatului unic al debitoarei S.C.

Y TRUCK SRL nr. 1/14.09.2021 de dizolvare a societăţii, şi obligarea societăţii, respectiv a asociatului unic, la repararea prejudiciului cauzat, respectiv la plata sumei de 1360,03 lei reprezentând facturi emise şi neachitate.

În motivare a arătat faptul că, instanţa de fond, cu ignorarea probatoriului administrat şi încălcarea dispoziţiilor legale incidente, a respins acţiunea, considerând că adoptarea unei hotărâri de dizolvare de către asociatul societăţii nu este condiţionată de inexistenţa datoriilor faţă de alţi creditori.

În cauza pendinte poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtei debitoare prin asociatul unic, fiind dovedită reaua-credinţă a acestuia în decizia de a dizolva societatea, în condiţiile în care pârâta îi datora o suma de bani stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar asociatul a declarat în fals în faţa unei autorităţi publice - Registrul Comerţului, că „nu înregistrează debite către creditori sau bugetul de stat”.

A făcut referire la disp. art.61 alin.1 din Legea 31/1990, şi a arătat că scopul şi finalitatea dispoziţiilor legale este repararea prejudiciului cauzat creditorilor prin hotărârile asociaţilor, de dizolvare a societăţii comerciale.

A invocat disp. art. 237' şi art. 235 alin.1 din Legea 31/1990 şi a arătat că, la data publicării deciziei, societatea înregistra obligaţii neachitate faţă de SC X SA, constatate printr-un titlu executoriu, respectiv Sentinţa civilă nr. 2226/19.05.2017 pronunţată în dosarul nr. 6736/314/2016 de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă, iar dizolvarea fără lichidare efectivă şi fără numire lichidator, cu consecinţa directă a radierii societăţii, conduce la imposibilitatea de a mai recupera debitul datorat.

Luându-se în considerare opinia din doctrină potrivit căreia opoziţia constituie o veritabilă acţiune în răspundere civilă delictuală, menită să permită repararea prejudiciului cauzat creditorilor prin hotărârea (decizia) asociatului unic/asociaţilor, pentru admisibilitatea ei, trebuie reţinute condiţiile răspunderii civile delictuale.

În cauza dedusă judecăţii, contrar celor reţinute de instanţa de fond, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, fiind dovedite după cum urmează:

- fapta ilicită este reprezentată de declararea necorespunzătoare a adevărului, prin emiterea în fals a hotărârii de dizolvare fără lichidare efectivă şi fără numire lichidator, cu motivarea nereală că societatea nu ar avea nicio datorie către creditorii cu care a avut relaţii contractuale, deşi aceasta înregistrează obligaţii neachitate faţă de SC X SA în sumă totală de 1360,03 lei, precum şi nerespectarea art.235 din Legea nr.31/1990, în sensul că asociatul nu a asigurat stingerea pasivului.

- prejudiciul este reprezentat de obligaţiile societăţii către SC X SA, care nu mai pot fi recuperate în situaţia dizolvării societăţii fără lichidare şi fără numire lichidator, urmată de radierea acesteia.

- vinovăţia este reprezentată de atitudinea subiectivă a asociatului, care cu intenţie directă a hotărât dizolvarea societăţii, fără lichidare şi fără numire lichidator, declarând în fals că societatea nu ar avea nicio datorie către creditori, deşi, în realitate, acesta cunoştea că societatea înregistrează obligaţii neachitate faţă de SC X SA, întrucât debitul a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în contradictoriu cu aceasta şi, pe cale de consecinţă, era obligat să asigure stingerea acestui pasiv, conform art. 235 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

- legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu constă în faptul că prejudiciul cauzat reprezintă consecinţa directă a faptei ilicite constând în hotărârea asociatului unic de a decide dizolvarea societăţii fără lichidare şi fără numire lichidator.

Dizolvarea societăţii comerciale debitoare are ca efect deschiderea procedurii lichidării.

Dacă societatea ajunge la această etapă prevăzută de Legea 31/1990, creditorii nu mai au posibilitatea reală de a recupera debitele, decât prin acord cu asociaţii, potrivit art. 235.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se poate constata cu uşurinţă faptul că debitoarea SC Y TRUCK SRL, prin asociatul unic, nu a încheiat cu SC X SA niciun acord cu privire la stingerea creanţei în cuantum de 1360,03 lei, prin urmare nici pasivul societăţii în lichidare nu este stins având în vedere creanţa pe care o deţine împotriva societăţii.

Simpla observaţie că va stinge pasivul societăţii nu poate conferi hotărârii de dizolvare caracter de legalitate, câtă vreme nu se face dovada modalităţii de stingere a creanţelor, prin prezentarea unui acord între debitoare şi creditori.

Aşadar, se face astfel dovada că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 235 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, care prevede că în societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.

Creanţa în cauză este certă, lichidă şi exigibilă, astfel cum dispun dispoziţiile art. 663 alin. 2, 3 şi 4 din C. pr. civ., societatea debitoare având cunoştinţă de acest debit, fiind rezultatul unei sentinţe civile definitive şi a unei executări silite la BEJ Z.

Din cele învederate anterior rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că hotărârea asociatului unic al debitoarei SC Y TRUCK SRL nr. 1/14.09.2021, a fost adoptată cu scopul vădit de a frauda interesele SC X SA şi de a-i permite pârâtei să se sustragă de la plata datoriei în cuantum de 1360,03 lei reprezentând debit stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă – titlu executoriu care a fost pus în executare şi de la achitarea căruia pârâta s-a sustras.

Pe cale de consecinţă solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, cu consecinţa admiterii cererii de opoziţie formulată împotriva hotărârii asociatului unic al debitoarei SC Y TRUCK SRL nr. 1/14.09.2021 prin care s-a dispus dizolvarea societăţii şi obligarea societăţii, respectiv a asociatului unic, la repararea prejudiciului cauzat, respectiv la plata sumei de 1360,03 lei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prim prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Curtea reţine că în cauză sunt date motive de nelegalitate ale sentinţei apelate.

Cu prioritate, Curtea apreciază că instanţa de fond nu a cercetat fondul procesului din moment ce nici nu a stabilit cadrul procesual în care trebuia să se judece sesizarea reclamantei.

Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta SC X SA fostă SC Q SA a formulat opoziție împotriva hotărârii nr.1 din 14.09.2021 adoptată de asociatul unic al SC Y TRUCK SRL și a solicitat admiterea opoziției, respingerea cererii de dizolvare, obligarea societății Y TRUCK SRL, respectiv a asociatului unic al acesteia la repararea prejudiciului cauzat, respectiv la plata sumei de 1360,03 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate.

Potrivit art.61 din legea 31/1990 creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii

la repararea prejudiciului cauzat.

Cererea de chemare în judecată stabilește cadrul procesual în limitele caruia se va desfășura judecata, atât din punctul de vedere al părților cât și din punctul de vedere al obiectului cererii.

Stabilirea cadrului procesual este specific procedurii parcurse de instanța de fond, deoarece, potrivit art. 478 alin.3 din C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata.

Cum prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat admiterea opoziției, respingerea cererii de dizolvare, obligarea societății Y TRUCK SRL, respectiv a asociatului unic al acesteia la repararea prejudiciului cauzat, respectiv la plata sumei de 1360,03 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate și cum dispozițiile art.61 din Legea nr. 31/1990 prevăd cadrul procesual în cazul solicitării de reparare a prejudiciul cauzat, Curtea reține că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art.9 din C.pr.civ. și a judecat cauza fără a avea în vedere limitele acțiunii cu care a fost învestită și fără a stabili cadrul procesual corect prin raportare la cererea concretă a reclamantei și la dispozițiile art. 61 din legea 31/1990.

Curtea reţine faţă de cele de mai sus și în baza art. 479 alin.1 raportat la art.480 alin.3 C.pr.civ. că se impune admiterea apelului, anularea în tot a procedurii în faţa instanţei de fond şi a sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care urmează a avea în vedere la stabilirea cadrului procesual şi pentru citarea părţilor limitele investirii din cererea de chemare în judecată cu privire la părțile cauzei și dispoziţiile art.61 din Legea 31/1990.