Decizie nr. 1074 din 11.10.2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în data de 15 octombrie 2021, sub nr. dosar 4055/86/2021, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii cu sediul în Suceava, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr.

R/3.. din 08.09.2021 privind respingerea cererii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă deoarece nu au fost valorificate sporurile obţinute sub forma de spor ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, prime, adaosuri menţionate în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021, pe motiv că nu ar face parte din baza de calcul a pensiei precum şi pentru că nu a fost valorificată în mod legal perioada de 27 ani, 8 luni şi 23 zile în grupa I de muncă în sensul că trebuia utilizat punctajul mediu anual de 25 ani întrucât a lucrat ca mecanic de locomotivă şi mecanic ajutor; obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii de pensionare în care să fie valorificate sporurile menţionate mai sus precum şi perioada lucrată în condiţii speciale prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 ani; obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a recalculărilor precum şi la dobânda legală calculată de la data introducerii cererii şi până la plata efectiva; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acţiune.

În drept, reclamantul a invocat art. 152, 153, 165 din Legea nr. 263/2010, art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, art. 1 şi 5 din Legea 226/2006, art.1535 Cod civil, art. 451-453 Cod procedură civilă.

Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat instanţei menţinerea, ca fiind temeinică şi legală, a Deciziei nr. R/3.. din 08.09.2021, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii contestatorului ca nefondată.

În drept, a întemeiat întâmpinare pe dispozițiile: art. 205 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, actualizată, HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Deciziei nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii, referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 280 din 22 februarie 2022, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

A anulat decizia de pensie nr. R/3.. din /08.09.2021 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

A obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare contestatorului prin care să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, pentru perioada lucrată de reclamant în grupa I de muncă şi prin care să fie valorificată adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava privind sporul de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, prime, adausuri.

A obligat pârâta la plata sumei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a recalculării, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii cererii, 15.10.2021 şi până la plata efectivă.

A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava să plătească contestatorului, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea adresată pârâtei C.J.P.

Suceava sub nr. 58621 din 02.08.2021, reclamantul X a solicitat revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea sporurilor reprezentând ore aşteptare, ore şcoală, spor ore festive, spor ore festive suplimentare, indemnizaţie parcurs, echipă simplificată, prime şi adausuri evidenţiate în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de S.N.T.F.C. ,,CFR Călători” S.A. - Depou Suceava.

De asemenea, a solicitat revizuirea drepturilor de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în locul celui de 30 de ani, pentru activitatea desfăşurată ca mecanic de locomotivă şi mecanic ajutor, activitate încadrată în condiţii speciale de muncă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 226/2016.

La data de 08.09.2021, pârâta a emis decizia nr.

R/3.. prin care a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei motivat de faptul că din adeverința nr.

Y/193/2021 din 21.07.2021 nu au fost valorificate sporurile reprezentând ore de aşteptare, ore şcoală, ore festive, ore festive suplimentare, echipa simplificată, indemnizaţie de parcurs, prime şi adausuri întrucât acestea nu fac parte din baza de calcul a pensiilor, conform anexei nr. 15 din Normele de aplicare a Legii 263/2010, aprobate prin HG 257/2011.

Prin decizie s-a stabilit că s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani.

A reţinut tribunalul că, potrivit art. 2 lit. c) din Legea 263/2010, sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având la bază, printre alte principii, enunţate în cuprinsul aceluiaşi articol de lege şi principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Prin adeverința nr.

Y/193/21.07.2021, fostul angajator confirmă că sporurile reprezentând ore de aşteptare, ore şcoala, spor ore festive, spor ore festive suplimentare, echipa simplificată, indemnizaţie de parcurs, prime şi adausuri au făcut parte din venitul brut al reclamantului, iar unitatea a achitat contribuţiile de asigurări sociale, conform prevederilor legale.

Acest fapt a fost întărit prin adresa de răspuns nr.

Y/315/21.12.2021 emisă de Depoul Suceava.

Atâta timp cât se confirmă faptul că sporurile susmenționate, evidenţiate în adeverinţa nr.

Y/193/2021 (perioada ianuarie 1980 – ianuarie 2000) au fost incluse în salariul brut al acestuia s-au achitat contribuţiile pentru asigurări sociale, este evident că pârâta trebuia să ia în considerare asemenea date.

Tribunalul a avut în vedere şi statuările obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum au fost ele menţionate prin Decizia 19/2011, în sensul că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Chiar dacă decizia ÎCCJ priveşte interpretarea unor dispoziţii din vechea lege a pensiilor, abrogată prin Legea 263/2010, argumentele şi raţionamentul instanţei supreme sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cauza pendinte.

Astfel, în considerentele deciziei ÎCCJ s-a arătat că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale).

În atare împrejurări, tribunalul a reţinut că, în speţă, angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale aferentă veniturilor obţinute de contestator, astfel că, neluarea în considerare a sporurilor reprezentând ore de aşteptare, ore şcoala, spor ore festive, spor ore festive suplimentare, echipa simplificată, indemnizaţie de parcurs, prime şi adausuri, evidenţiate în adeverinţa nr.

IS/T2/6/1/193/2021, echivalează cu o nesocotire a principiului contributivităţii, consacrat de art. 2 lit. c) din Legea 263/2010, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale), aşa cum a statut şi Î.C.C.J., prin considerentele deciziei precizate şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi Legii nr. 263/2010.

Analizând cererea reclamantului sub aspectul recalculării pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, instanţa a considerat-o întemeiată, pentru următoarele considerente:

Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, în raport de un stagiu total de cotizare realizat de 44 ani 4 luni 19 zile, din care 27 ani 8 luni şi 6 zile în grupa I de muncă.

Potrivit Anexei 3 la Legea nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului era, la data depunerii cererii (iulie 2001) de 62 ani, iar stagiul complet de cotizare de 30 ani.

În speță, la data depunerii cererii, reclamantul avea vârsta de 50 ani și 3 luni, instituția pârâtă făcând aplicarea prevederilor art. 167 din Legea nr. 19/2000 și recunoscând reclamantului beneficiul valorificării stagiului realizat în grupa I de muncă în condițiile Legii nr. 3/1977, în sensul reducerii vârstei standard de pensionare cu numărul de ani corespunzător acestui stagiu, potrivit tabelului nr. 4 al acestui text.

La stabilirea punctajului mediu anual s-a avut însă în vedere stagiul complet de cotizare de 30 ani.

Reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 226/2006, care instituie o reglementare mai favorabilă în ce privește vârsta de pensionare și stagiul necesar, pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în locuri de muncă încadrate în condiții speciale.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care în prezent sunt încadrate în condiții speciale.

Aceste dispoziții asimilează așadar condițiilor speciale de muncă perioadele în care asigurații și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare în vederea pensionării în temeiul Legii nr.19/2000.

Astfel, o persoană pensionată ulterior datei de 01.04.2001 poate să aibă stagii de cotizare realizate atât în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare cât și în condiții speciale de muncă potrivit Legii nr. 226/2006.

Reclamantul a realizat un stagiu în grupa I, potrivit Legii nr. 3/1977, de 27 ani 8 luni şi 6 zile, în funcţiile de mecanic locomotivă şi ajutor mecanic la S.N.T.F.C. ,,CFR CĂLĂTORI” S.A.

Activitatea desfășurată de reclamant se regăsește la poziția 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006, iar societatea se regăsește la poziția 17 din anexa 2 la lege.

S-a reținut astfel că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de 27 ani 8 luni și 6 zile.

Pentru asigurații ce realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale, art. 5 din Legea nr. 226/2006 prevede o modalitate de calcul a punctajului mediu anual care nu se raportează la stagiul necesar din anexa 3 la Legea nr. 19/2000.

În acest caz, numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare se împarte la 25, indiferent de numărul de ani cu care asiguratul depășește stagiul de 25 de ani impus de art. 3 din același act normativ.

Față de aceste aspecte reținute instanța a apreciat că instituția pârâtă a procedat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului printr-o aplicare eronată a algoritmului de calcul mai sus arătat, ceea ce a condus la determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul total necesar de 30 de ani și nu prin împărțirea punctajului total la 25 așa cum este corect.

Pentru aceste considerentele instanţa a admis în parte cererea, a anulat decizia de pensie nr.

R/3.. din /08.09.2021, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, pentru perioada lucrată de reclamant în grupa I-a de muncă şi prin care să fie valorificată adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF IAŞI, Depoul Suceava privind sporul de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, prime şi adausuri.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferenţele dintre drepturile de pensie efectiv încasate şi cele cuvenite, în urma recalculării lor, începând cu data de 15.10.2021 (astfel cum a solicitat reclamantul), la care se va calcula dobânda legală penalizatoare.

Cu privire la acest din urmă aspect, instanța a reținut că, art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din Noul Cod civil consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care este lipsit (lucrum cessans).

Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Din această perspectivă, devin incidente şi dispoziţiile OG. 13/2011, care arată că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În cauză, daunele solicitate de reclamant au natura unor dobânzi penalizatoare, în înţelesul art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Pentru lipsa de folosinţă a sumelor de bani, prejudiciul este legal prezumat, astfel că se justifică plata dobânzilor legale penalizatoare către reclamant.

În ce privește data de la care au fost acordate diferențele de drepturi, instanța a relevat că, potrivit art. 107 alin. (2) din Legea 263/2010, acestea se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor, or, în speță, sumele reprezentând diferențe între drepturile ce se cuvin și cele plătite reclamantului au fost solicitate de la data de 01.12.2019, astfel că, în considerarea principiului disponibilității, conform căruia reclamantul trasează limitele acțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C.pr. civ.( Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel), instanța le-a acordat de la data solicitată de reclamant.

În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul procedură civilă, a fost obligată intimata C.J.P. Suceava să plătească contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă de la data de 01.09.2001 conform Deciziei nr. 221506 din 14.11.2001, iar ulterior, prin cererea înregistrată la nr. 58621 din 02.08.2021, acesta a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea datelor cuprinse în adeverinţa nr.

Y /193/21.07.2021 emisă de SNTFC CFR Călători SA - SRTFC Iaşi - Depoul Suceava.

Prin Decizia nr.

R/221506 din 08.09.2021 intimata a respins cererea de recalculare a pensiei, motivat de faptul că veniturile cuprinse în adeverinţa nr.

Y /193/21.07.2021 emisă de SNTFC CFR Călători SA - SRTFC Iaşi - Depoul Suceava reprezentând spor ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, spor echipă simplificată, prime şi adaosuri nu au avut caracter permanent şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei anterior datei de 01.04.2001.

Astfel, a arătat că veniturile reprezentând spor ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, spor echipă simplificată, prime şi adaosuri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 şi nu constituie sporuri cu caracter permanent conform dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 şi ale HG nr. 257/2011, Anexa nr. 15.

Conform dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, actualizată, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 127 din H.G nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, actualizată, prevede că sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în Anexa nr. 15.

În continuare enunță apelanta prevederile din anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011.

Astfel, veniturile reprezentând spor ore festive, ore festive suplimentare, ore scoală, ore aşteptare, spor echipa simplificată, prime şi adaosuri evidenţiate în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC CFR Călători SA - SRTFC Iaşi - Depoul Suceava nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei şi nu constituie sporuri cu caracter permanent conform dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 şi ale HG nr. 257/2011 - Anexa 15.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Decizia nr. 19/2011 conform căreia formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

A arătat de asemenea, că încă din anul 2009, ÎCCJ prin Decizia nr. 30 din 16.11.2009, a reţinut, faţă de legislaţia de asigurări sociale, că determinant în valorificarea veniturilor suplimentare la stabilirea pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă.

În prezenta speţă, veniturile reprezentând spor ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, spor echipă simplificată, prime şi adaosuri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

A mai arătat, de asemenea şi faptul că Decizia nr. 223/13.03.2007 a Curţii Constituţionale a constatat că prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000 nu prevăd alternative la determinarea punctajului anual, lăsate la libera apreciere a celor care aplică aceste dispoziţii legale, ci modalităţi de calcul diferite pentru situaţii obiectiv diferite.

Aceasta s-a impus pentru că, în cadrul perioadei de cotizare, contribuţia la fondul de asigurări sociale a fost calculată în anumite momente în funcţie de venitul salarial brut şi altă dată în funcţie de salariul net, pentru că, după intrarea în vigoare a noului sistem public de pensii, contribuţia să nu fie datorată după totalitatea veniturilor, ci limitată de un plafon stabilit prin lege.

Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent şi dreptul la protecţie socială, dar şi posibilităţile economico-financiare existente în diferite intervale de timp.

În acelaşi timp, cuantumul pensiei nu trebuie să fie neapărat proporţional cu valoarea contribuţiei la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuţie nu se constituie ca un depozit ce urmează a fi restituit, iar pensia se acordă în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi ale solidarităţii sociale.

De asemenea, prin Decizia nr. 736/24.10.2006 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, Curtea a statuat că atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului.

Aceasta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilităţile de acordare şi dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica ori de cate ori consideră că este necesar, criteriile de calcul ale cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor.

Prin dispoziţiile legale menţionate, rezultă fără echivoc că veniturile suplimentare realizate reprezentând spor ore festive, ore festive suplimentare, ore scoală, ore aşteptare, spor echipă simplificată, prime şi adaosuri, nu intră în baza de calcul a pensiilor.

În ceea ce priveşte indemnizaţia de parcurs aferentă perioadei 1980 - 1990 aceasta a fost valorificată prin Decizia nr. 221506 din 31.01.2008 în baza adeverinţei nr. /2/a/1018/2007 din 03.11.2007 eliberată de SRTFC Iaşi - Depoul de Locomotive Suceava.

În opinia sa instanţa de fond a dat o interpretare eronată dispoziţiilor legale invocate mai sus, motiv pentru care apreciază că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală.

Cu privire la obligarea intimatei să emită o noua decizie de pensie în favoarea contestatorului prin care să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, în opinia sa interpretarea dată de instanţa de fond în ceea ce priveşte împărţirea punctajului total realizat de reclamant la 25 ani şi nu la 30 ani este eronata, motivat de faptul că dreptul de pensie al acestuia a fost deschis la data de 08.09.2021, anterior apariţiei Legii nr. 226/2006, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 509 din 13 iunie 2006 şi a intrat în vigoare la data de 16 iunie 2006.

Aşa cum a arătat, temeiul legal care a stat la baza deschiderii dreptului de pensie al reclamantului la data de 01.09.2001 l-au reprezentat dispoziţiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, stagiul complet de cotizare utilizat fiind de 30 de ani.

Astfel, în ceea ce priveşte emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani potrivit dispoziţiilor Legii nr. 226/2006, acest act normativ nu poate fi aplicat reclamantului motivat de faptul că temeiul legal care a stat la baza deschiderii dreptului de pensie al contestatorului la data de 01.09.2001 l-au reprezentat dispoziţiile art. 167 Anexa 3 din Legea nr. 19/2000 unde se prevedea stagiul complet de cotizare de 30 de ani.

Faţă de dispoziţiile legale invocate, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii contestatorului ca nefondată.

Cu privire la obligarea intimatei la actualizarea sumelor cuvenite ca urmare a recalculării pensiei, cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective la care se va calcula dobânda legală penalizatoare, sentinţa civilă este netemeinică şi nelegală, motivat de faptul că pensia nu este purtătoare de dobândă.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă; Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, republicată; Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii; Decizia nr. 19/2011 a ÎCCJ; Decizia nr. 30 din 16.11.2009 a ÎCCJ; Decizia nr. 223/13.03.2007 a CC; Decizia nr. 736 din 24.10.2006 a CC.

Intimatul-reclamant X a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind legală şi temeinică.

Susţine că prin Decizia nr. 19/2011 a ÎCCJ au fost lămurite aplicarea art. 2 lit. e şi art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi punctul V din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, publicată în M.O. nr. 51/22 ianuarie 2013, intrată în vigoare la data de 23 ianuarie 2013, cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.

S-a statuat că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii şi ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi a Legii nr. 263/2010.

În contextul celor precizate solicită a se dispune respingerea apelului cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de apel, curtea reţine următoarele:

Trebuie cercetată în cuprinsul acestor considerente posibilitatea valorificării sumelor indicate în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava, cu titlu de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, adausuri (cu excepţia sumelor menţionate cu titlu de adausuri cu minus), adeverinţă depusă la filele 7 – 10 dosar fond.

În legătură cu sumele indicate cu titlu de prime și cu titlu de adausuri cu minus, mai jos, în cuprinsul acestor considerente se va face o analiză separată.

Prin acţiunea introductivă de primă instanţă reclamantul a solicitat valorificarea sumelor mai sus indicate, aceasta fiind pretenţia concretă dedusă judecăţii.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, legea privind sistemul unitar de pensii, sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principiu de bază principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Astfel, pentru a putea stabili dacă sumele sus indicate cuprinse în adeverinţă trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ce se cuvin părţii, trebuie să vedem dacă au fost achitate contribuţiile datorate.

Pentru a clarifica acest aspect trebuie să ne raportăm la dispoziţiile în vigoare ce reglementau asupra contribuţiilor de asigurări sociale, în perioada în care reclamantul a beneficiat de respectivele sporuri, perioadă indicată în cuprinsul adeverinţei.

Trebuie să observăm în primul rând că această perioadă este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv 1.04.2001.

Contribuţia pentru asigurările sociale de stat a fost instituită în sarcina angajatorilor iniţial prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953 şi ulterior prin Decretul nr. 389/1972, cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit acestor acte normative contribuţia se aplică asupra câştigului brut realizat de salariaţi.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 1967, în sarcina angajaţilor era instituită obligaţia plăţii unei contribuţii pentru pensia suplimentară, care, conform normei în cauză, se baza pe principiul mutualităţii între angajaţi.

Astfel, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, obligaţia de plată a contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat era instituită numai în sarcina angajatorilor, în sarcina angajaţilor fiind reglementată obligaţia de plată a contribuţiei pentru pensia suplimentară, care, aşa cum o arată chiar denumirea, este o formă suplimentară de pensie faţă de pensia de asigurări sociale de stat.

În aceste condiţii, trebuie cercetat dacă angajatorul a achitat sau nu contribuţia de asigurări sociale pentru sporurile în discuţie.

În cuprinsul adeverinţei nr. Y/193/2021 există numai o mențiune cu caracter general, potrivit căreia asupra sumelor indicate de acest înscris s-a datorat, potrivit legii, contribuţia de asigurări sociale de stat.

Însă, prin adresa de răspuns nr.

Y/315/21.12.2021 emisă de Depoul Suceava, adresă depusă la fila fila 40 dosar fond, angajatorul confirmă faptul că sumele înscrise în adeverința nr. nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava, cu titlu de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, adausuri au făcut parte din venitul brut, precum şi plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru aceste sume.

Prin urmare, aplicarea principiului contributivităţii reglementat de prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 impune luarea în calcul a veniturilor suplimentare, în măsura în care acestea rezultă din adeverinţele emise de foşti angajatori şi pentru care a fost plătită contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.

Nu pot fi primite criticile pârâtei apelante în sensul că hotărârea pronunţată ar contraveni dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 întrucât, aşa cum s-a arătat deja, tocmai dispoziţiile acestui act normativ impun ca stabilirea drepturilor de pensie să se realizeze cu respectarea principiului contributivităţii, respectiv cu luarea în calcul a acelor venituri pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale.

Câtă vreme Legea nr. 263/2010 impune luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, nu se pot institui prin actul normativ de aplicare a acestei legi norme prin care anumite venituri pentru care s-au plătit contribuţiile să fie exceptate de la stabilirea drepturilor de pensie, pentru că astfel s-ar încălca dispoziţiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.

Trebuie reţinut că H.G. nr. 257/2011 a fost emisă în aplicarea Legii nr. 263/2010, astfel încât nu poate depăşi limitele impuse de actul normativ cu putere superioară.

Dispoziţiile art. 127 şi ale Anexei 15 din H.G. nr. 257/2011 trebuie interpretate în sensul că respectivele venituri nu vor fi luate în calcul doar în situaţia în care nu au fost incluse în venitul brut şi nu s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale.

De altfel, trebuie reţinut un aspect esenţial reglementat de Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011 şi anume că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual şi alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale (Anexa 15, pct.

IV).

Un argument în plus în sensul că această interpretare este cea corectă îl constituie şi decizia nr. 19/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii care vizează dispoziţii similare, incidente cererilor formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În considerentele acestei decizii s-a stabilit faptul că neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Vorbim de contribuţia datorată de angajator, în condiţiile în care, aşa cum mai sus s-a arătat, pentru perioada în discuţie, în sarcina sa era reglementată o asemenea obligaţie de plată.

A mai invocat apelanta cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 30/2009, însă trebuie menţionat că aceasta vizează un recurs în interesul legii respins de instanţa supremă, iar în ceea ce priveşte aspectul luării în calcul a veniturilor suplimentare în condiţiile în care acestea au făcut parte din venitul brut şi angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 19/2000 prin care s-a admis recursul în interesul legii ce viza interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Chiar dacă a fost pronunţată cu privire la interpretarea unitară a dispoziţiilor art.2 lit.e art.78 şi art.164 (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art.1 şi 2 din OUG nr. 4/2005 vizând recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aceasta îşi păstrează relevanţa juridică în contextul în care Legea 263/2010 enunţă în mod explicit acelaşi principiu.

Referitor la deciziile Curţii Constituţionale nr. 223/13.03.2007 şi nr. 736/24.10.2006, invocate în susţinerea afirmaţiei că legiuitorul poate stabili, respectiv modifica, ori de câte ori se impune, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, acestea nu pot fi avute în vedere de către instanţă, deoarece prima decizie vizează modalitatea de calcul a punctajului anual al asiguratului, aspect care nu a fost criticat în cauză, iar cea de-a doua se referă, într-adevăr, la normele care stabilesc baza de calcul a pensiei, însă în considerentele acestei decizii a menţionat judecătorul constituţional că verificarea plăţii contribuţiilor şi includerea respectivelor venituri în venitul brut reprezintă chestiuni de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, întocmai cum s-a procedat şi în prezenta cauză.

Astfel, dacă vorbim de principiul contributivităţii, principiu fundamental care guvernează sistemul public de pensii, apare fără putinţă de tăgadă că veniturile înscrise în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava, cu titlu de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, adausuri (cu excepţia sumelor menţionate cu titlu de adaosuri cu minus) era necesar a fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale părţii reclamante intimate.

Nu vor fi reţinute criticile formulate de pârâtă legate de faptul că drepturile de pensie nu sunt purtătoare de dobânzi şi nu se actualizează în raport de rata inflaţiei, având în vedere dispoziţiile art. 1535 alin. 1 şi 3 din Codul civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, iar în situaţia în care nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Temeiul obligării apelantei pârâte la plata dobânzii legale aferente sumelor de bani pe care trebuie sa le plătească reclamantului, cu titlu de diferenţe de drepturi de pensie, îl constituie dispoziţiile din Codul civil, pe care mai sus le-am enunţat, text legal care este aplicabil în speţă, în condiţiile în care legislaţia pensiilor nu cuprinde nicio interdicţie în acest sens.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 153 lit.b din Legea nr. 263/2010, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

În ceea ce priveşte indemnizația de parcurs, în legătură cu care se invocă şi faptul că ar fi fost valorificată la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, reţine instanţa de control judiciar că nu s-a făcut în niciun fel dovada acestei susţineri, nici la dosarul de fond şi nici la dosarul de apel nefiind depus tabelul cu datele privitoare la activitatea în muncă, valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale părţii reclamante.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 482 coroborate cu prevederile art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susţinere în cursul judecăţii trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie.

În continuare trebuie stabilit faptul că adeverinţa nr. Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava cuprinde și sume menţionate cu titlu de adausuri cu minus.

În sarcina pârâtei apelante nu poate fi pusă obligaţia valorificării unor sporuri care nu apar evidenţiate în adeverinţa supusă controlului judecătoresc în prezentul litigiu ca şi cuantum încasat de partea reclamantă.

Practic, prin înscrisul invocat ca temei al stabilirii drepturilor de pensie, reclamantul nu a făcut în niciun fel dovada că ar fi încasat, pentru anumite intervale de referinţă, sumele înscrise cu titlu de adausuri cu minus, în condițiile în care, așa cum au fost evidențiate aceste sume în cuprinsul adeverinței, ele apar ca rețineri și nu ca drepturi suplimentare care să fi fost plătite părții și pentru care să fi fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.

În ceea ce priveşte solicitarea de valorificare a sumelor înscrise cu titlu de prime în adeverinţa nr. Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava, reţine Curtea următoarele:

Astfel, prin adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava se atestă că reclamantul a beneficiat de anumite sume cu titlu de prime, cu mențiunea generală în sensul că asupra sumelor indicate de acest înscris s-a datorat, potrivit legii, contribuţia de asigurări sociale de stat.

Menţiunea echivocă din cuprinsul adeverinţei nu poate fi imputată intimatei Casa Judeţeană de Pensii Suceava, iar această menţiune este de esenţa înlăturării acestor sume de la valorificare, în condiţiile în care neluarea în considerare a unor sume pentru care nu s-a făcut dovada că s-ar fi plătit contribuţiile de asigurări sociale nu are cum să echivaleze cu o încălcare a principiului contributivităţii.

Nu poate fi obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava la recalcularea drepturilor de pensie ale părţii reclamante şi la plata acestor drepturi de pensie recalculate în virtutea respectării principiului contributivităţii, principiu a cărui respectare nu rezultă din adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021, adeverinţă care nu menţionează în mod expres faptul că sumele înscrise cu titlu de prime au fost incluse în venitul brut lunar pentru care angajatorul a datorat şi virat contribuţiile de asigurări sociale.

Aceleaşi considerente mai sus expuse, care impun valorificarea sumelor indicate cu titlu de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, adausuri (cu excepţia sumelor menţionate cu titlu de adausuri cu minus) sunt cele care exclud de la valorificare sumele cu titlu de prime, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada din care să rezulte că, pentru sumele primite de reclamant cu acest titlu, s-a reţinut şi virat CAS.

Avem în vedere la acest moment și faptul că această dovadă nu rezultă nici din adresa de răspuns nr.

Y/315/21.12.2021 emisă de Depoul Suceava, adresă depusă la fila fila 40 dosar fond prin care angajatorul confirmă faptul că sumele înscrise în adeverința nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava, cu titlu de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, adausuri au făcut parte din venitul brut, precum şi plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru aceste sume.

Prin urmare, pentru sumele înscrise cu titlu de prime în adeverința nr. nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava nu se atestă că au făcut parte din venitul brut și că s-au plătit contribuţiilor de asigurări sociale pentru aceste sume.

În condiţiile în care nu s-a făcut dovada că au fost plătite contribuţiile de asigurări sociale, nu putem considera că nevalorificarea sumelor înscrise cu titlu de prime în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava ar echivala cu o încălcare a principiului contributivităţii.

Prin urmare, aplicarea principiului contributivităţii reglementat de prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 impune luarea în calcul a veniturilor, în măsura în care acestea rezultă din adeverinţele emise de foşti angajatori şi pentru care a fost plătită contribuţia de asigurări sociale.

Or, tocmai această plată a contribuţiei de asigurări sociale nu a fost dovedită în cauză, pentru sumele înscrise cu titlu de prime în cuprinsul adeverinței în litigiu.

În ceea ce priveşte motivul de apel prin care se critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul dispoziţiei vizând impunerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, reţine instanţa de control judiciar următoarele:

Cererea de recalculare a drepturilor de pensie, prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 ani, pentru activitatea pe care a prestat-o în grupa I de muncă, a fost întemeiată de reclamant pe prevederile din Legea nr. 226/2006.

Acest act normativ a fost reținut la aplicare și de instanța de fond, ca temei pentru admiterea pretenției concrete a reclamantului, prin hotărârea supusă controlului judecătoresc în calea ordinară de atac a apelului.

Reține instanța de control judiciar că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 221506 din 14.11.2001, decizie emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000, plata drepturilor fiind stabilită începând cu data de 01.09.2001.

În cuprinsul acestei decizii a fost reținut un stagiu de cotizare realizat de parte în grupa I de muncă, de 27 ani 8 luni şi 6 zile.

Potrivit prevederilor art. 2 alin.2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 14 din Ordinul nr. 572/2006 - Normele tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 17 iunie 2006 beneficiază de recalcularea acestor drepturi prin valorificarea perioadelor realizate în condiţii speciale, conform prevederilor Legii nr. 226/2006, dacă au desfăşurat activităţile prevăzute în anexa nr.1 la această lege, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locuri de muncă din cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 la aceeaşi lege.

Persoanele înscrise la pensie pentru limită de vârstă în această perioadă beneficiază de recalculare în situaţia în care, la data deschiderii dreptului la pensie, ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3 sau 4 din Legea nr. 226/2006, iar la recalcularea drepturilor de pensie, punctajul mediu anual se determină potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 226/2006, adică prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

Însă un aspect esențial reglementat este acela că recalcularea drepturilor de pensie se făcea la cerere, noile drepturi acordându-se conform prevederilor art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, nu vorbim de o recalculare din oficiu care să fie pusă de actul normativ în sarcina apelantei pârâte, ci de o recalculare care se face din inițiativa beneficiarului prestației de asigurări sociale.

Această cerere de recalculare trebuia practic să urmeze aceleași reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare, așa cum au impus dispozițiile art. 169 alin.2 din Legea nr. 19/2000.

Problema esențială care se pune în cauza de faţă este aceea a posibilităţii reclamantului de a mai urma procedura prevăzută de Ordinul nr. 572/2006, în vederea recalculării drepturilor sale de pensie, prin valorificarea perioadei pe care legea nr. 226/2006 o recunoaște ca fiind încadrată în condiții speciale de muncă.

Vorbim aici practic de posibilitatea recunoaşterii îndreptățirii părții la recalcularea drepturilor sale de pensie, în condițiile în care cererea de recalculare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 226/2006 a fost formulată de reclamant după abrogarea acestui act normativ și a Normelor sale de aplicare, abrogare care a intervenit prin art. 196 lit.m din Legea nr. 263/2010, legea privind sistemul unitar de pensii publice.

Avem astfel o cerere de recalculare formulată după mai bine de 10 ani de la abrogarea actelor care prevedeau această procedură de recalculare.

Legea nr. 226/2006 și Ordinul nr. 572/2006 au avut o anumită durată şi au reglementat asupra anumitor categorii de persoane care beneficiau de recalcularea drepturilor de pensie şi, ceea ce este extrem de important, au impus o anumită procedură pe care pensionarul era obligat să o urmeze pentru a beneficia de această recalculare, procedură care avea ca punct de plecare, tocmai inițiativa beneficiarului, inițiativă necesar a fi manifestată sub forma unei cereri de recalculare adresate pârâtei apelante.

În aceste condiţii, nu putem spune că, ulterior abrogării Legii nr. 226/2006 și Ordinului nr. 572/2006, reclamantul mai are vreo posibilitate de a iniția o procedură care nu mai este permisă de niciun act normativ, care nu îşi mai găsește nicio reglementare, având în vedere că a fost recunoscută numai pentru intervalul de timp în care actele au fost în vigoare.

Astfel, recunoaşterea dreptului la recalculare se efectua în cadrul unei proceduri pe care beneficiarul prestației de asigurări sociale trebuia să o inițieze, care debuta cu cererea pe care acesta trebuia să o formuleze, iar această procedură nu mai poate fi urmată, consecință a abrogării actelor care o reglementau.

Potrivit dispozițiilor art. 64 alin.3 din Legea nr. 24/2000, ce reglementează asupra normelor de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.

O normă abrogată nu mai există de la momentul abrogării, nu mai produce efecte ulterior abrogării și nu poate fi aplicată nici în materia dreptului substanțial, nici în materia dreptului procesual.

Și în condițiile în care această pretenție concretă a reclamantului ar fi analizată ca o cerere de revizuire, așa cum a fost analizată de prima instanță, având în vedere că a reținut la aplicare prevederile art. 107 alin.2 din Legea nr. 263/2010, soluția instanței de control judiciar nu poate fi alta.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Sumele rezultate se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.

Prevederea reglementată de dispozițiile art. 107 alin.1 din Legea nr. 263/2010 vizează situația în care, pe baza înscrisurilor sau oricăror alte date care rezultă din dosarul de pensie, se constată diferențe, în plus sau în minus, între sumele stabilite sau plătite și cele care se cuveneau legal părților.

Esențial este faptul că această constatare se face în baza datelor deja valorificate la stabilirea dreptului de pensie, dar care nu au fost în mod corect valorificate.

Că aceasta este rațiunea edictării normei rezultă fără putință de tăgadă din remediul reglementat de legiuitor și anume operarea modificărilor ce se impun, prin decizie de revizuire.

Ce însemnă a revizui: a revedea, a cerceta din nou, a reexamina, a controla pentru a modifica ceva.

Astfel, din oficiu sau la cerere, casa de pensii cercetează din nou, reexaminează, controlează înscrisurile din dosarul de pensie și operează modificările care se impun.

Însă cererea de recalculare nu a fost depusă la casa de pensii în câmpul de aplicare a Legii nr. 226/2006 și Ordinulului nr. 572/2006, aşa cum mai sus am arătat, astfel încât pârâta nu avea cum să o cerceteze din nou, să o reexamineze, să o revadă pentru a constata că există diferențe între sumele deja stabilite și plătite și cele legal cuvenite.

Curtea, faţă de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, admite apelul şi schimbă în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că admite în parte cererea; obligă pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului prin care să fie valorificate la calcul pensiei sumele înscrise în adeverinţa nr.

Y/193/21.07.2021 emisă de SNTFC „CFR Călători” SA - SRTCF Iaşi, Depoul Suceava, cu titlu de ore festive, ore festive suplimentare, ore şcoală, ore aşteptare, indemnizaţie de parcurs, spor echipă simplificată, adaosuri (cu excepţia sumelor menţionate cu titlu de adaosuri cu minus) și respinge, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtei să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani; menține celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Dată fiind soluţia de admitere a apelului declarat de pârâtă, curtea respinge cererea intimatului reclamant de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel, raportat la prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.