Decizie nr. 1420 din 08.12.2022

Prin cererea adresată Tribunalului Y la data de 25 februarie 2022, reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Y, a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere R 15841/07.01.2016 emisă de pârâtă şi comunicată la data de 14.01.2022, prin intermediul Casei de Pensii de Contact EFKA GRECIA, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Regulamentul Comunitar 987/2009, solicitând anularea deciziei R 15841/07.01.2016 şi obligarea pârâtei să emită decizie de acordare a pensiei pentru vechimea în muncă realizată pe teritoriul României, începând cu data depunerii cererii în Grecia, şi plata acestor drepturi cu aceeaşi dată - 19.01.2007.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 87 din Legea nr.19/2000 şi Regulamentele europene nr. 1408/71 şi nr. 574/72, nr. 883/2004 şi nr. 987/2009, precum şi celelalte dispoziţii legale aplicabile în materie.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Y a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca nefondată, cu precizarea că decizia nr. 15841/07.01.2016 nu a fost contestată în termen legal şi a rămas definitivă.

Contrar celor susţinute în cererea de chemare în judecată, Casa Judeţeană pe Pensii Y a transmis către adresa de domiciliu (din Grecia) a reclamantei Decizia nr.

R/15841/07.01.2016, de respingere a cererii de acordare drepturi pensie, la data de 20.04.2016, conform Borderoului nr.240/20.04.2016 - Borderou pentru mandate prezentate în serie STRĂINĂTATE - poz.24, confirmat de către Compania Naţională Poşta Română, şi nu există nici o dovadă anexată dosarului cauzei din care să rezulte că reclamanta a intrat în posesia deciziei de pensie la data de 14.01.2022 (după aproape 6 ani).

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile Legii nr. 19/2000, Legii nr.263/2010, Acordului din M.O.nr.73/1997 şi Legii nr.63/1997, Regulamentului (CEE) nr.1408/71, Regulamentului (CEE) nr.574/72 şi Codului de procedură civilă.

Reclamanta X a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei și admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

Prin sentinţa civilă nr. 410 din 15 aprilie 2022, Tribunalul Y a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

A admis contestaţia formulată de reclamanta X, a anulat Decizia nr.

R15841/07.01.2016 emisă de pârât Casa Judeţeană de Pensii Y şi a obligat-o pe aceasta să emită pentru reclamantă o nouă decizie de acordare a pensiei comunitare pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul a stagiului de cotizare realizat în România, drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi plătite reclamantei începând cu data de 19.01.2007.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea adresată instanţei, reclamanta X a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei comunitare nr.

R 15841/07.01.2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Y.

Deși a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei contestate, borderoul de comunicări nefăcând dovada în acest sens, fiind un înscris ce emană exclusiv de la emitent, fără nicio dovadă a înștiințării reclamantei cu privire la conținutul deciziei ce face obiectul contestației de față, motiv pentru care, instanţa de fond a apreciat că acțiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, conform art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, inițial, a răspuns prin intermediul formularului E001 RO, solicitând entităţii similare din Grecia comunicarea unei copii a carnetului de muncă al solicitantei care să ateste cariera de asigurat şi, în acelaşi timp, prin adresa nr.21306/22.10.2012 s-au comunicat Direcţiei IKA-ETAM Grecia prevederile Acordului din 23.02.1996 dintre Guvernul României şi Guvernului Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din Romania.

De asemenea, pârâta a recunoscut că, prin formularul E205 RO/22.10.2012, se atestă cariera de asigurat în România pentru o vechime de 8 ani, 10 luni si 18 zile, însă la rubrica „observaţii” se menţionează că formularul este valabil numai în contextul în care numita X este una şi aceeaşi persoană cu cea menţionată la rubrica 2 a formularului E202 GR şi cea din Adeverinţa nr.

XVI/B/16971 /12.10.1977.

Totodată, prin formularul E 001 RO/22.10.2012, Casa de Pensii Y a comunicat, în baza Regulamentelor (CEE) nr.1408/1971 şi (CEE) nr.574/1972, instituţiei de instrumentare IKA-ETAM Grecia în baza art.84 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, prin formularul E 205 RO, faptul că cererea din 14.08.2007, de solicitare pensie pentru limită de vârstă, se respinge, deoarece, în baza Acordului din 23.02.1996 dintre Guvernul României şi Guvernului Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din Romania - în vigoare la această dată - partea română şi-a asumat plata către partea elenă, a unei sume forfetare drept compensare pentru plata pensiilor şi acoperirea timpului de asigurare ale repatriaților către partea elenă.

La rândul său, partea elenă şi-a asumat plata pensiilor către pensionarii repatriaţi şi recunoaşterea timpului de asigurare realizat în România de către persoanele asigurate repatriate, conform legislaţiei elene privind asigurările sociale.

Având în vedere cele arătate, întrucât este vorba despre drepturi de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi, s-a arătat că partea română nu mai are nici o obligaţie de acordare a acestor drepturi faţă de această categorie de persoane.

Ulterior, prin intermediul formularului E 205 RO, Casa Judeţeană de Pensii Y a comunicat instituţiei de instrumentare IKA-ETAM Grecia că există neconcordanțe între data naşterii din formularul E202 GR şi Adeverinţa nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 emisă de Direcţia Sanitară Y, iar prin formularul E 210 RO autoritatea elenă a fost notificată de către partea română cu privire la cererea de pensie a reclamantei în sensul că: nu se face dovada calităţii de asigurat în România şi că există neconcordanțe referitoare la data naşterii din formularul E 202 GR (cu data naşterii 27.08.19451 şi Adeverinţa de vechime nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 emisă de Direcţia Sanitară Y (cu data naşterii 01.09.1945).

În cele din urmă, Casa Judeţeană de Pensii Y a emis şi a comunicat în baza Regulamentelor (CEE) nr. 1408/1971, (CEE) nr.574/1972 şi a prevederilor Legii nr.9/2000 privind sistemul public de pensii, Decizia nr.

R/15841/07.01.2016 de respingere a cererii de acordare a unor drepturi de pensie comunitară, pe motivarea deciziei de respingere precizându-se că: Nu se face dovada calităţii de asigurat în România.

Există neconcordanțe între data naşterii din formularul E 202 GR (27.08.1945) şi Adeverinţa de vechime nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 (01.09.1945).

Așadar, deși atestă cariera de asigurat în România pentru o vechime de 8 ani, 10 luni si 18 zile, având în vedere neconcordanțele între data naşterii din formularul E 202 GR (27.08.1945) şi Adeverinţa de vechime nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 (01.09.1945), cererea reclamantei a fost respinsă.

Reclamanta a precizat că a făcut dovada faptului că este născută la data de 27.08.1945, conform actelor de stare civilă depuse la dosar, respectiv buletinului de identitate grecesc depus la dosar, care trebuie coroborat cu actele sale de vechime în muncă, de unde rezultă datele sale de identificare reale.

De asemenea, reclamanta a solicitat să se observe că pe teritoriul Greciei nu a beneficiat de şcolarizare pentru a se putea prezuma că ar fi ştiut cu exactitate cum se pronunţă corect numele de naştere sau data reală a naşterii, astfel încât, la repatrierea sa și a părinţilor săi pe teritoriul Greciei, s-a strecurat în actul său de naştere transcris greşeala referitoare la data naşterii, fiind transcris 01.09.1945 în loc de 27.08.1945.

Față de aceste afirmații, instanța de fond a reţinut că, într-adevăr, în carnetul de muncă al reclamantei întocmit în România (filele 91-110 din dosarul de fond), precum și din adeverința emisă de fostul angajator de la fila 111 din dosarul de fond, aceasta figurează cu o altă dată a naşterii – 01.09.1945 (față de data reală a nașterii – 27.08.1945, o diferență de doar patru zile) şi o transcriere diferită a numelui X (față de numele M.Z. cu care figurează în Grecia), însă aceste erori au fost generate, în mod evident, de menţiunile efectuate la intrarea în ţară a reclamantei, ca refugiat politic.

Totodată, instanța de fond a reţinut că dovada datei naşterii se face cu acte de stare civilă, conform Decretului 272/1950, şi actelor normative ulterioare care au reglementat actele de stare civilă (Decretul nr.278/1960 şi Legea nr.119/1996).

Carnetul de muncă sau adeverinţa care atestă activitatea desfăşurată dovedesc vechimea în muncă, neavând însă rolul de a proba data naşterii.

Cum la dosar reclamanta a depus acte doveditoare emise de autorităţile elene din care rezultă data corectă a naşterii şi transcrierea corectă a numelui din alfabetul elen, nu există nicio îndoială cu privire la identitatea dintre persoana solicitantă (M.Z.) și persoana care figurează ca asigurat în România pentru o vechime de 8 ani, 10 luni si 18 zile (X), neconcordanţele cu privire la data naşterii şi modalitatea de transcriere a numelui vizează erori de formă, nu de fond, fiind cert că, în cauză, este vorba de una şi aceeaşi persoană, iar pârâta nu a contestat certificarea stagiului de cotizare realizat de reclamantă în România şi nici calitatea acesteia de refugiat politic.

Prin urmare, motivul neconcordanțelor cu privire la data naşterii şi transcrierea numelui care au stat la baza respingerii cererii reclamantei privind stabilirea dreptului de pensie comunitară nu este întemeiat.

A mai reţinut prima instanţă că, potrivit Hotărârii din data de 22.01.2015, pronunţată de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauzele conexate BALASZ contra României C-401 şi C-432/13 (obligatorie pentru instanţa internă), art.7 alin.2 lit. c din Regulamentul nr.1408/71 al Consiliului din 14.06.1971, trebuie interpretat în sensul că un acord bilateral privind prestaţiile de securitate socială ale resortisanţilor unuia dintre statele semnatare, care au avut calitatea de refugiaţi politici pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiate la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la Uniune şi care nu figurează în anexa III la acest regulament, nu rămâne aplicabil situaţiei unor refugiaţi politici repatriaţi în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral şi de intrarea în vigoare a regulamentului menţionat.

Prin urmare, au caracter obligatoriu atât Regulamentul CEE nr.1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, cât şi Regulamentul CEE privind normele metodologice de aplicare a Regulamentului CEE nr.1408/71, regulamente care au fost extinse prin Regulamentele CEE nr.883/2004 şi nr. 987/2009, acte comunitare care au preluat în esenţă dispoziţiile regulamentelor anterioare şi care reglementează situaţia acordării pensiilor în cazul lucrătorului supus legislaţiei a două sau mai multe state membre.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus menţionate, instanța de fond a admis contestaţia formulată de reclamanta X împotriva deciziei nr.

R 15841/07.01.2016 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Y și a anulat decizia contestată, obligând pârâta să emită pentru reclamantă decizie de acordare a pensiei comunitare pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a stagiului de cotizare realizat în România, drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi plătite reclamantei începând cu data de 19.01.2007, data cererii adresate autorităților din România.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Y, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art.1 lit. a) din Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România din data de 23.02.1996, publicat în Monitorul Oficial nr. 73/23.04.1997 şi ratificat prin intermediul Legii nr.63/1997, repatriatul este persoana de origine greacă, stabilită în România după 1 ianuarie 1945, având statutul de refugiat politic, precum şi membrii familiei sale, care s-au întors sau se vor întoarce pentru a-şi stabili domiciliul în Grecia în decurs de 6 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Astfel, prin cererea înregistrată la instituţia de instrumentare IKA-ETAM Grecia, reclamanta a depus o solicitare de pensie comunitară înregistrata la Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asiguraţi Sociale Bucureşti sub nr.1410 pc/14.08.2007, conform Regulamentelor CEE nr.1408/1971 st nr.574/1972, anexând şi formularele: E202, E205 GR, E210 GR, E210, Adeverinţa nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 emisă de Direcţia Sanitară Y - în format original, acte de stare civilă greceşti (netraduse) - nr.46780 şi certificatul de naştere - p 550909 .

Casa Judeţeană de Pensii Y a răspuns, prin intermediul formularului E001 RO, solicitând entităţii similare din Grecia comunicarea unei copii a carnetului de muncă al solicitantei care să ateste cariera de asigurat şi, în acelaşi timp, prin adresa nr.21306/22.10.2012, s-au comunicat Direcţiei IKA-ETAM Grecia prevederile Acordului din 23.02.1996 dintre Guvernul României şi Guvernului Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România.

În acelaşi timp, cu formularul E 205 RO/22.10.2012 s-a atestat cariera de asigurat în România pentru o vechime de 8 ani, 10 luni şi 18 zile, la rubrica „observaţii” menţionându-se că formularul este valabil numai în contextul în care numita X este una şi aceeaşi persoană cu cea menţionată la rubrica 2 a formularului E202 GR şi cea din Adeverinţa nr.

XVI/B/16971/12.10.1977.

Prin formularul E 001 RO/22.10.2012 Casa de Pensii Y a comunicat, în baza Regulamentelor (CEE) nr.1408/1971 şi (CEE) nr.574/1972, instituţiei de instrumentare IKA-ETAM Grecia, în baza art.84 din Regulamentul (CEE) nr.1408/71, prin formularul E 205 RO, faptul că cererea din 14.08.2007, de solicitare pensie pentru limită de vârstă, se respinge, deoarece în baza Acordului din 23.02.1996 dintre Guvernul României şi Guvernului Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România - în vigoare la această dată - partea română şi-a asumat plata către partea elenă, a unei sume forfetare drept compensare pentru plata pensiilor şi acoperirea timpului de asigurare ale repatriaţilor către partea elenă.

La rândul său, partea elenă şi-a asumat plata pensiilor către pensionarii repatriaţi şi recunoaşterea timpului de asigurare realizat în România de către persoanele asigurate repatriate, conform legislaţiei elene privind asigurările sociale.

Având în vedere cele arătate, întrucât este vorba despre drepturi de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi, partea română nu mai are nici o obligaţie de acordare a acestor drepturi faţă de această categorie de persoane.

Ulterior, prin intermediul formularului E 205 RO, Casa Judeţeană de Pensii Y a comunicat instituţiei de instrumentare IKA-ETAM Grecia că există neconcordanţe între data naşterii din formularul E202 GR şi Adeverinţa nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 emisă de Direcţia Sanitară Y, iar prin formularul E 210 RO autoritatea elenă a fost notificată de către partea română cu privire la cererea de pensie a reclamantei în sensul că: nu se face dovada calităţii de asigurat în România şi că există neconcordanţe referitoare la data naşterii din formularul E 202 GR (cu data naşterii 27.08.1945) şi Adeverinţa de vechime nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 emisă de Direcţia Sanitară Y (cu data naşterii 01.09.1945).

Casa Judeţeană de Pensii Y a emis şi a comunicat în baza Regulamentelor (CEE) nr.1408/1971, (CEE) nr.574/1972 şi a prevederilor Legii nr.9/2000 privind sistemul public de pensii, Decizia nr.

R/15841/07.01.2016 de respingere a cererii de acordare a unor drepturi de pensie comunitară, pe motivarea deciziei de respingere precizându-se că: Nu se face dovada calităţii de asigurat în România.

Există neconcordanţe între data naşterii din formularul E 202 GR (27.08.1945) şi Adeverinţa de vechime nr.

XVI/B/16971/12.10.1977 (01.09.1945).

Conform Deciziei nr.

R/15841/07.01.2016, de respingere a cererii de acordare a unor drepturi de pensie comunitară pentru limită de vârstă, stagiul total de cotizare realizat în Grecia este de 26 ani 1 luni 15 zile, iar stagiul total de cotizare realizat în România este de 0 ani 0 luni 0 zile.

Decizia nu a fost contestată în termen legal şi a rămas definitivă.

Contrar celor susţinute în cererea de chemare în judecată, Casa Judeţeană pe Pensii Y a transmis către adresa de domiciliu (din Grecia) a reclamantei Decizia nr.

R/15841/07.01.2016, de respingere a cererii de acordare drepturi pensie, la data de 20.04.2016 conform Borderoului nr.240/20.04.2016 - Borderou pentru mandate prezentate în serie STRĂINĂTATE - poz.24, confirmat de către Compania Naţională Poşta Română şi nu există nici o dovadă anexată dosarului cauzei, din care să rezulte că reclamanta a intrat în posesia deciziei de pensie la data de 14.01.2022 (după aproape 6 ani).

Apelanta a apreciat că trebuie să se aibă în vedere şi faptul că, în baza Acordului din data de 23.02.1996 între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene (în vigoare şi la aceasta dată), pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România, partea română şi-a asumat plata către partea elenă, a unei sume forfetare drept compensare pentru plata pensiilor şi acoperirea timpului de asigurare ale repatriaţilor către partea elenă.

La rândul său, partea elenă şi-a asumat plata pensiilor către pensionarii repatriaţi şi recunoaşterea timpului de asigurare realizat în România de către persoanele asigurate repatriate.

În conformitate cu dispoziţiile art.1 lit. a) din Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România din data de 23.02.1996, publicat în M.

Of. nr. 73/23.04.1997 şi ratificat prin intermediul Legii nr.63/1997, repatriatul este persoana de origine greacă, stabilită în România după 1 ianuarie 1945, având statutul de refugiat politic, precum şi membrii familiei sale, care s-au întors sau se vor întoarce pentru a-şi stabili domiciliul în Grecia în decurs de 6 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Având în vedere prevederile art.2 alin.(2) coroborate cu cele ale art.3 alin.(1) din acelaşi Acord, partea română îşi asumă plata, către partea elenă, a unei sume forfetare drept compensare pentru plata pensiilor şi acoperirea timpului de asigurare ale repatriaţilor de către partea elenă iar compensarea este echivalentul sumei de 15.000.000 $ S.U.A., care se va achita în şase transe anuale egale a câte 2,5 milioane $ S.U.A. fiecare.

În schimb, partea elenă îşi asumă plata pensiilor către pensionarii repatriaţi şi recunoaşterea timpului de asigurare realizat în România de persoanele asigurate repatriate, conform legislaţiei elene privind asigurările sociale, aşa cum dispune art.2 alin.(3) din respectivul Acord.

Pe cale de consecinţă, aşa cum stipulează art.5 din Acord, după achitarea sumei de 15.000.000 $ S.U.A., orice obligaţie a părţii române privind drepturile de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi încetează.

Cum statul român şi-a îndeplinit deja obligaţiile din acel Acord prin virarea sumei de 15.000.000 $ S.U.A statului elen, este evident faptul că decizia emisă de instituţia apelantă este una temeinică şi legală.

Prin sentinţa pronunţată în cauză, în mod nejustificat instanţa de fond a respins excepţia formulării contestaţiei împotriva Deciziei nr.

R/15841/07.01.2016, de respingere a cererii de acordare a unor drepturi de pensie comunitară doar pe considerentul că, prin borderoul de comunicare, pârâta nu ar fi făcut dovada comunicării în termen legal a deciziei contestate.

Ori, este mai mult decât relevant că această decizie, emisă şi comunicată în anul 2016, nu putea fi comunicată 6 ani mai târziu, neexistând nici un argument legal şi logic în sensul reţinut de instanţa de fond, încât să se deducă şi să fie apreciat că acţiunea este formulată în termenul legal de contestare, conform dispoziţiilor art. 149 alin.(1) din Legea nr.263/2010.

În acest sens, a apreciat apelanta că excepţia invocată trebuia, fără de putinţă de tăgadă, să fie admisă.

Pe de altă parte, în mod nejustificat, instanţa de fond a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Y la anularea Deciziei nr.

R/15841/07.01.2016 şi emiterea unei alte decizii de acordare pensie comunitară contestatoarei, cu luarea în calcul şi a stagiului de cotizare realizat în România, în contradicţie cu normele legale aplicabile, aşa cum am arătat, precum şi acordarea retroactivă a unor drepturi de pensie reclamantei începând cu 19.01.2007, cu încălcarea termenului general de prescripţie.

Astfel, având în vedere prevederile art.2 alin.(2) coroborate cu cele ale art. 3 alin.(1) din acelaşi Acord, partea română şi-a asumat plata, către partea elenă, a unei sume forfetare drept compensare pentru plata pensiilor şi acoperirea timpului de asigurare ale repatriaţilor de către partea elenă, iar compensarea a fost echivalentul sumei de 15.000.000 $ S.U.A., care s-a achitat în şase tranşe anuale egale a câte 2,5 milioane $ S.U.A. fiecare.

În schimb, partea elenă şi-a asumat plata pensiilor către pensionarii repatriaţi şi recunoaşterea timpului de asigurare realizat în România de persoanele asigurate repatriate, conform legislaţiei elene privind asigurările sociale, aşa cum dispune art. 2 alin.(3) din respectivul Acord.

Pe cale de consecinţă, aşa cum stipulează art. 5 din Acord, după achitarea sumei de 15.000.000 $ S.U.A., orice obligaţie a părţii române privind drepturile de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi încetează.

Prin adresa C/261/12.04.2012 a C.N.P.A.S.

Bucureşti, se confirmă faptul că dispoziţiile pct.2, alin.(2) din Acord, coroborate cu cele ale art.3, alin.(1) din acelaşi act normativ au fost respectate, statul roman plătind suma de 15.000.000$ în 4 tranşe:

- în anul 2003, tranşa 1:90.000.000.000 lei (valoare nedenominată);

- în anul 2004, tranşa II:148.500.000.000 lei (valoare nedenominată);

-în anul 2005, tranşa III:16.000.000 lei (valoare denominată), sume care corespund celor convenite în dolari SUA.

Cum statul român şi-a îndeplinit deja obligaţiile din acel Acord prin virarea sumei de 15.000.000 $ S.U.A statului elen şi cum acesta din urmă a recunoscut vechimea realizată de către contestatoare în România, este evident faptul că decizia instituţiei apelante este una temeinică şi legală.

În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi schimbarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, în sensul respingerii contestaţiei, ca fiind netemeinică şi nejustificată.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 19/2000, Acordului din Monitorul Oficial nr. 73/1997, Legii nr.63/1997, Legii nr.263/2010, Regulamentului 1408/71 şi ale Regulamentului 574/72.

Apelanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. 2 şi 3, respectiv art. 411 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Intimata reclamantă X a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, ca temeinică şi legală.

În motivare, intimata a arătat că în mod neîntemeiat se susţine în apel că, la data emiterii deciziei de pensionare contestate, ar fi fost în vigoare dispoziţiile Acordului bilateral Româno-Grec din 23 februarie 1996 , atâta timp cât, prin intrarea în vigoare a Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeana la 01.01.2007, au intrat în vigoare dispoziţiile Regulamentele europene CE1-./1408/71 şi CEE/574/72, care obligau pârâta să stabilească drepturi de pensie începând cu data de 19.01.2007 pentru ea, având în vedere toată perioada de stagiu de muncă realizat pe teritoriul României.

Prin urmare, apare ca nesusţinută afirmaţia potrivit căreia ar fi existat vreun impediment legal de stabilire a drepturilor de pensionare atât la 19.01.2007, şi, cu atât mai puţin, la data de 07.01.2016 când s-a emis decizia .

A arătat intimata că, prin decizia de respingere R 15841 /07.01.2016 a Casei Judeţene de Pensii Y, contestată, s-a respins cererea sa de acordare a unor drepturi de pensie comunitară de bătrâneţe/limită de vârstă pentru contribuţiile sale la fondurile la asigurări sociale formulată în data de 19.01.2007 şi în temeiul articolelor 44-51 bis, articolului 77 din Regulamentul 1408.71 şi articolele 16 – 38, articole 41 – 43, articole 45 -47, articolul 49, articolul 90 (**), articol 111 din Regulamentul 574/72.

Această decizie nu este definitivă, având în vedere faptul că trebuia comunicată conform dispoziţiilor art. 48 din Regulamentul European CEE/574/72.

Intimata a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, avându-se în vedere, pe de o parte, faptul că decizia contestată a fost emisă în temeiul Legii nr. 19/2000, şi nu în temeiul Legii nr. 263/2010, cum greşit s-a susţinut, precum şi raportat la faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 48 din Regulamentul European nr. 574/72 în materie de comunicare a deciziilor de pensie comunitare.

Datorită faptului că nu s-a specificat în formularul de cerere de pensie europeană E202GR alegerea comunicării în altă limbă decât cea greacă, rezultă că singura modalitate legală de comunicare a deciziei de pensii contestate este cea stabilită de articolul 48 alin.3 din Regulamentul European CEE/574/72, respectiv în limba greacă, iar orice comunicare realizată în altă limbă a Uniunii Europene este nulă, fiind im posibil de realizat.

De asemenea, atât timp cât decizia R 15841 din 7 ianuarie 2016 nu a fost comunicată niciodată prin întocmirea formularului european E 211 sau a formularului P1, acţiunea nu se putea formula anterior acestei date.

Nu se poate înţelege ce se comunică în limba română (datorită lipsei cunoaşterii limbii române) şi nici nu s-a optat prin cererea de pensie pentru comunicarea vreunui act administrativ în vreo altă limbă decât limba greacă.

Prin urmare, excepţia de tardivitate este nelegală şi netemeinică şi se impune respingerea acesteia.

În cauză nu se aplică dispoziţiile naţionale referitoare la comunicarea directă a deciziei contestate către contestator, deoarece, pe lângă faptul că este prevăzut expres de legislaţia specială comunitară contrariul, nu putea înţelege limba română în totalitate, şi nici termenii formali cuprinşi în decizia contestată.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat să se constate că cererea sa privind acordarea drepturilor de pensie de bătrâneţe îndeplineşte atât cerinţele legale de fond, cât şi de formă, în conformitate cu Regulamentele europene 1408/71 şi 574/72 şi Legea nr. 263 2010 pentru stagiul cotizat, dovedit cu adeverinţele de vechime în muncă.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477 şi art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea expune următoarele considerente:

Prin apelul formulat de către Casa Județeană de Pensii Y s-a criticat în principal sentința atacată pe motiv că prima instanță nu a avut în vedere Acordul încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România din data de 23.02.1996, ratificat prin Legea nr. 63/1997.

Problema care se pune în speţă este în ce măsură Acordul invocat de apelanta pârâtă înlătură de la aplicare dispoziţiile Regulamentului CEE nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii şi ale Regulamentului CEE nr. 574/72 pentru stabilirea modalităţilor de aplicare a Regulamentului CEE nr. 1408/71.

Această problemă a fost rezolvată de CJUE prin Hotărârea pronunţată la data de 22.01.2015 în cauzele conexate C 401/13 (Vasiliki Balazs împotriva Casei Judeţene de Pensii Cluj) şi C-432/13 (Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva Attila Balazs).

Prin intermediul întrebării formulate, instanţa de trimitere a solicitat să se stabilească dacă art. 7 alin.2 lit. c din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că un acord bilateral privind prestaţiile de securitate socială ale resortisanţilor unuia dintre statele semnatare care au avut calitatea de refugiaţi politici pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiat la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la Uniune şi care nu figurează în anexa III la acest Regulament, rămâne aplicabil situaţiei unor refugiaţi politici repatriaţi în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral şi de intrarea în vigoare a Regulamentului menţionat.

CJUE a stabilit că împrejurarea că acordul bilateral prevede că obligaţiile României privind drepturile în materie de securitate socială ale refugiaţilor politici greci repatriaţi expiră după plata sumei de 15 milioane USD, este lipsită de pertinenţă în această privinţă.

Regulamentul nr. 1408/71 reglementează, fără putinţă de tăgadă, la art. 6, că acesta înlocuieşte, în cadrul domeniului său de aplicare personal şi material şi sub anumite rezerve, orice convenţie de securitate socială încheiată între două sau mai multe state membre.

Este vorba de o înlocuire cu caracter imperativ, care nu permite nicio excepţie, în afara cazurilor menţionate de Regulament.

Art. 7 alin.2 lit. c reglementează una dintre excepţiile prevăzute de Regulamentul nr. 1408/71, iar potrivit acestei dispoziţii, convenţiile privind securitatea socială enumerate în anexa III la acest Regulament rămân în vigoare, fără a aduce atingere art. 6 din Regulament şi cu condiţia ca respectivele convenţii să fie mai favorabile beneficiarilor sau să rezulte din împrejurări istorice specifice şi să aibă un efect limitat în timp.

A stabilit CJUE în mod expres că „în speţă, este cert că acordul bilateral nu figurează în anexa III la Regulamentul nr.1408/71.

În consecinţă, într-o situaţie precum cea în discuţie în litigiile principale, Regulamentul nr. 1408/71 a înlocuit în principiu acordul menţionat, conform art. 6 lit. a din acesta”.

Astfel, la întrebarea adresată, CJUE a răspuns că art. 7 lit. c din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că un acord bilateral privind prestaţiile de securitate socială ale resortisanţilor unuia dintre statele semnatare care au avut calitatea de refugiaţi politici pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiat la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la Uniune şi care nu figurează în anexa III la acest regulament, nu rămâne aplicabil situaţiei unor refugiaţi politici repatriaţi în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral şi de intrarea în vigoare a regulamentului menţionat.

În ceea ce privește identitatea reclamantei, în acord cu cele reținute de prima instanță, Curtea arată că din coroborarea tuturor probelor cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă identitatea dintre persoana reclamantei şi cea a numitei X, menţionată în adeverinţa nr.

XVI/B/21/16971/12.10.1977.

Neconcordanțele cu privire la data nașterii (o diferență de doar patru zile) și modalitatea de transcriere a numelui reprezintă erori de formă, nu de fond, generate de contextul intrării în țară a reclamantei ca refugiat politic, fiind cert, în raport de înscrisurile depuse, că este vorba de aceeași persoană.

Cu privire la soluția dată excepției tardivității formulării contestației, motivul de apel se referă la faptul că decizia emisă în anul 2016 nu putea fi comunicată 6 ani mai târziu, neexistând niciun argument legal și logic în sensul reținut de instanța de fond.

Curtea va menține soluția primei instanțe, motivat de faptul că apelanta nu a făcut dovada comunicării deciziei contestate în modalitatea prevăzută de articolul 48 alin.3 din Regulamentul European CEE/574/72, respectiv în limba reclamantei-limba greacă.

Fiind aplicabile dispozițiile Regulamentului European CEE/574/72, dovada comunicării deciziei se face în conformitate cu aceste dispoziții, astfel încât criticile din apel referitoare la soluția dată excepției tardivității sunt pur formale.

S-a mai criticat prin apel acordarea retroactivă a drepturilor de pensie ale reclamantei începând cu data de 19.01.2007, cu încălcarea termenului general de prescripție.

Prima instanță a dispus în mod corect acordarea drepturilor de pensie reclamantei începând cu data depunerii de către reclamantă, la instituţia de asigurări sociale de la locul de domiciliu IKA din Grecia a cererii pentru acordarea drepturilor de pensie pentru bătrâneţe cu aplicarea Regulamentelor UE cu privire la asigurările sociale nr.1408/71 şi 574/72 şi ţinând cont şi de dispoziţiile art.22 din Instrucţiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentelor nr.1408/1971 şi nr.574/1972, aprobate prin Decizia nr.112/2009 şi publicate în Monitorul Oficial al României nr.355/27.05.2009.

Conform art. 22 alin. 18 din aceste instrucțiuni, în sistemul public de pensii, drepturile de pensie se acordă și se plătesc conform prevederilor legislației în vigoare în România, prin luarea în considerare a datei depunerii cererii.

Faţă de toate considerentele mai sus expuse, reţine instanţa de control judiciar că, în mod corect instanţa de fond a stabilit ca fiind incidente în speţă dispoziţiile Regulamentului nr.

CEE 1408/71 şi ale Regulamentului CEE nr. 574/72, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, respinge apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Y ca nefondat.