ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Curtea de Apel SUCEAVA ·

Decizie nr. 25 din 18.01.2006

Instanță
Curtea de Apel SUCEAVA
Dosar
Obiect
CIRCUMSTANȚE ATENUANTE. APLICAREA ACESTORA ÎN CAZUL CONCURSULUI DE INFRACȚIUNI
Soluție
Sursa
portal.just.ro

Prin sentinţa penală nr. 955 din 5.09.2005 a Judecătoriei Rădăuţi, confirmată prin decizia penală nr. 797 din 28.11.2005 a Tribunalului Suceava inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prev. de art. 271 alin.2 Cod penal, reţinându-se că prin sentinţa civilă nr. 2939/1998 a Judecătoriei Rădăuţi numita U.M. a fost obligată să-i predea părţii vătămate C.I. o suprafaţă de teren, că sentinţa a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc la data de 15.04.2003 şi că inculpatul, care arendase terenul de la U.M., a continuat să folosească aceste teren cu toate că i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa hotărârii judecătoreşti.

Recursul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr. 103 din 15.02.2006 a Curţii de Apel Suceava, s-au casat ambele hotărâri şi în rejudecare a fost achitat inculpatul în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală.

S-a reţinut că infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti poate fi săvârşită doar de o persoană care a avut calitatea de parte în procesul respectiv, o hotărâre judecătorească nefiind opozabilă unei terţe persoane care nu a participat în proces şi nu a avut posibilitatea să-şi apere un eventual drept referitor la obiectul litigiului.

Problema pe care o ridică speţa este aceea a subiectului activ al infracţiunii.

În practica judiciară1 s-a susţinut şi opinia potrivit căreia infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, cu excepţia formei prevăzute în art.271 alin. 4 Cod penal, poate fi săvârşită de orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale cerute de lege subiectului unei infracţiuni, fără a interesa dacă făptuitorul a fost sau nu parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea care a fost pusă în executare, fiind suficient să existe o hotărâre judecătorească şi făptuitorul să ştie că este pusă în executare, acceptând astfel riscul de a fi atinsă în eficienţa ei această hotărâre.

1 D. 4137/1970 a T.S, s.p., RRD 4/1971, p.143; D. 232/1976 a T.j. Suceava, RRD 8/1976, p.63; D. 69/1972 a T.j. Bistriţa Năsăud, RRD 6/1973, p.165

??

??

??

??