Hotărâre nr. 803/P din 07.07.2023

Dispoziţiile art. 431 Cod procedură penală reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contesta?iei în anulare şi, în cadrul acestor dispozi?ii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronun?ate.

După cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 5/2015 (M.

Of. nr. 248 din 10/04/2015), în concepţia Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, concluzie ce se desprinde din interpretarea sistematică a dispozi?iilor art. 431 şi ale art. 432 Cod procedură penală.

Art. 431, art. 432 Cod procedură penală

Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dec. nr. 5/2015

Prin sentinţa penală nr. 1887 din 16.12.2021 a Judecătoriei Tulcea, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată B.O. împotriva sentinţei penale nr. 1887/16.12.2021 (dosar nr. [...]/327/2017*) pronunţată de Judecătoria Tulcea, definitivă prin neapelare, la data de 11.01.2022.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată BO solicitând, în esenţă, admiterea contestaţiei în anulare.

Curtea, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de persoana condamnată BO, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfin?it prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justi?ie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instan?elor de judecată în condi?iile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Art. 408 din Cod procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de apel dispunând că:

"(1) sentin?ele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel."

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală, hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contesta?iei sau apelului rămân definitive la data pronun?ării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În spe?ă, persoana condamnată a exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva sentinţei penale nr. 1887/16.12.2021, pronun?ată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. [...]/327/2017*.

Contesta?ia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa penală nr. 1450 din 07.10.2022, sentin?ă ce face obiectul prezentei cauze.

Această hotărâre este însă definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Astfel, după cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justi?ie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 5/2015 (M.

Of. nr. 248 din 10/04/2015), în concepţia Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contesta?iei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 Cod procedură penală, sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, concluzie ce se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 Cod procedură penală.

Astfel, dispoziţiile art. 431 Cod procedură penală reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronun?ate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

În schimb, prin art. 432 din Cod procedură penală a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora sentinţa dată în contesta?ia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) Cod procedură penală, referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Cum în speţă, a fost atacată cu apel o hotărâre pronunţată în etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, apelul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.

Faţă de aceste considerente, Curtea a respins ca inadmisibil apelul formulat de persoana condamnată BO, împotriva sentinţei penale nr. 1450/P din 07.10.2022 a Judecătoriei Tulcea.