Hotărâre nr. 89/C din 27.03.2023

Termenul de avizare a expedierii comunicării contestatiei (de 10 zile), care a început să curgă la data de 09.03.2020 a fost suspendat la 16.03.2020, înainte de expirarea lui în data de 19.03.2020, când oficiul po?tal, fără a ?ine seama de situa?ia suspendării, a dispus restituirea către expeditor a comunicării.

Prin urmare, de?i după data de 15.05.2020 (ca dată a încetării stării de urgentă) trebuia continuată curgerea termenului care a debutat la 9.03.2020, aceasta devenise fără efect de vreme ce expedierea fusese returnată către expeditor, înainte de împlinirea termenului de preaviz, fără a se ?ine seama de suspendarea termenelor.

În acest context nu a existat o comunicare valabilă a deciziei către reclamantă.

În plus, la momentul suspendării curgerii termenului, reclamanta era plecată din tară, în Franta, unde desfă?ura activitate pe baza unui contract de muncă a cărui dovadă a fost ata?ată.

În perioada premergătoare debutului stării de urgen?ă, so?ul reclamantei, despre care aceasta a sus?inut că era împuternicit în vederea ridicării coresponden?ei, s-a deplasat ?i el în Fran?a, rămânând acolo datorită situa?iei la nivel european din perioada de vârf a pandemiei.

Este adevărat că reclamanta nu a indicat un alt domiciliu pentru comunicarea coresponden?ei de către ANRP, dar situa?ia sa personală, combinată cu nerespectarea de către oficiul po?tal a regulilor privind suspendarea curgerii unor termene ?i restric?iile notorii de circula?ie în perioada vizată care s-au referit chiar la deplasarea de la domiciliu către oficiul po?tal în vederea ridicării coresponden?ei, conduce la stabilirea unei sarcini exorbitante pe seama contestatoarei, de natură ai afecta dreptul de acces la o instan?ă de judecată.

Art. 35 din Legea nr. 165/2013

Decretul nr. 195/16.03.2020

Art.1 din Decretul nr. 240/14.04.2020

Asupra apelului civil de faţă:

I. Împrejurările faptice ale speţei;

Prin sentin?a civilă nr. 455/11.02.2022, Tribunalul Constanta a respins, ca tardivă, cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a avut în vedere că la data de 19.02.2020, Comisia Na?ională pentru Compensarea Imobilelor a emis Decizia nr.[..], prin care s-a validat Dispozi?ia Primarului Ora?ului ... şi s-a emis decizia de compensare prin 1003 puncte în favoarea doamnei [...], la art. 2 men?ionându-se expres că decizia poate fi atacată în condi?iile art. 35 alin.1 din Legea nr.165/2013, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Decizia nr.[...]/19.02.2020, emisă de Comisia Na?ională pentru Compensarea Imobilelor, a fost înaintată reclamantei [...] la data de 06.03.2020 prin po?tă, cu confirmare de primire, la domiciliul indicat de aceasta în notificare, situat în Bucure?ti, str. [...], însă a fost restituită cu menţiunea destinatar avizat/reavizat, expirat termen de păstrare.

Termenul de 30 de zile reglementat de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr.165/2013 constituie un termen de decădere; după împlinirea acestui termen care curge de la data comunicării dispoziţiei, persoana îndreptăţită nu îşi va mai putea valorifica drepturile pretinse în procedura judiciară, indiferent de întinderea acestor drepturi sau de durata desfăşurării procedurii administrativ prealabile.

Se constată că Decizia nr.[,..]/19.02.2020, emisă de Comisia Na?ională pentru Compensarea Imobilelor, a fost expediată titularului notificării la data de 06.03.2020 şi restituită cu menţiunea destinatar avizat/reavizat, expirat termen de păstrare, iar contestaţia împotriva acestei dispoziţii a fost înaintată Tribunalului Constanţa la data de 05.04.2021, cu mult după împlinirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea actului.

Decizia a fost legal comunicată la domiciliul notificatorului [...], indicat în notificarea, respectiv Bucure?ti, str.[..].

Reclamanta are ?i în prezent acela?i domiciliu, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, instan?a neîmbră?i?ând ipoteza conform căreia termenul de 30 de zile ar curge de la data comunicării deciziei contestate către so?ul reclamantei la data de 22.03.2021, partea neinvocând niciun motiv pentru care nu a în?eles să î?i ridice coresponden?a care i-a fost adresată, la domiciliul pe care chiar ea l-a indicat.

II. Susţinerile păr?ilor din calea de atac;

Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta [...] care a criticat hotărârea din perspectiva motivelor pe care le vom expune în continuare.

Hotărârea este netemeinică ?i nelegală, fiind lovită de nulitatea prevăzută de dispozi?iile art. 466 C.pr.civ., art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020, art. 62 din Decretul nr.240/16.04.2020, art.163-165 C.pr.civ.

În mod gre?it a fost admisă excep?ia tardivită?ii cererii de?i aceasta este neîntemeiată, cererea fiind introdusă în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei defipt de art.35 alin.1 din Legea nr. 165/2013.

Instan?a a re?inut că nu s-a invocat niciun motiv pentru care reclamanta nu a în?eles să-?i ridice coresponden?a fără să aibă în vedere împrejurarea că situa?ia analizată privind comunicarea deciziei contestate a coincis cu declan?area epidemiei de Coronavirus.

Astfel, plicul în care a fost expediată decizia contestată poartă 3 ?tampile care au imprimate trei date: 09.03.2020 (data de plecare de la expeditor a Deciziei nr.[..]/19.02.2020), data intermediară de 19.03.2020 ?i data de 24.03.2020 (data întoarcerii la expeditor a coresponden?ei).

Această perioadă corespunde începutului pandemiei de Coronavirus.

Prin Decretul nr.195/16.03.2020 s-a declarat starea de urgen?ă pentru 30 de zile, care a fost prelungită pentru încă 30 de zile prin Decretul nr.240/2020 ?i apoi a fost declarată starea de alertă, prelungită în mod repetat până în anul 2022.

Face trimitere la art.41 din Decretul 195/16.03.2020 prin care s-a instituit starea de urgen?ă înlăuntrul termenului de avizare/reavizare de 10 zile, fiind evident că anterior acestei date, comunicarea nu a fost făcută ?i, astfel termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziei nu a început să curgă.

Decretul asimilează starea de urgen?ă cu ipoteza din Codul civil de la art. 2.548 alin. (2) din Codul civil.

Coresponden?a a fost restituită expeditorului ?i data comunicării deciziei, prin care reclamanta a luat efectiv cuno?tin?ă de aceasta, a fost la data înscrisă în procesul verbal încheiat între so?ul acesteia [...] ?i directorul DJC ?i înscrisă pe copia deciziei ?i anume 22.03.2021.În raport de data comunicării deciziei, plângerea înregistrată la 16 februarie 2021 a fost introdusă în termen.

Reclamanta este încadrată în muncă în Fran?a, asa cum rezultă din copia contractului muncă depus la dosar.

În măsura în care nu s-ar fi declan?at pandemia de Coronavirus, so?ul acesteia [...], care locuie?te permanent la adresa de domiciliu indicată în notificare, este pensionar ?i prime?te ?i coresponden?a, ar fi fost acasă ?i ar fi recep?ionat scrisoarea.

A?a cum rezultă din copia confirmării rezervării Tarom, la data de 28 februarie 2020 [...] s-a deplasat în Fran?a ?i urma să revină în ?ară la data de 14.03.2020.

Data întoarcerii este situată în termenul de 10 zile de avizare/reavizare, care a expirat la 19.03.2020.

Din cauza restric?iilor impuse de pandemie, acesta a fost împiedicat să revină în ?ară la data stabilită.

Pe de altă parte, reclamanta invocă art. 35 alin. 1 din Legea 165/2013, art.163, 164, 165 C.p.c. subliniind că scopul este acela ca destinatarul comunicării să ia cuno?tin?ă efectiv de cuprinsul acesteia, procedura nefiind pur si simplu formală ci trebuind să asigure destinatarului posibilitatea efectivă de a-?i exercita dreptul constitu?ional la apărare ?i la un proces echitabil (art.6 din Conven?ia EDO) în deplină cuno?tin?ă a con?inutului actului care s-a emis ?i i s-a comunicat.

Or, în cauză nu s-a depus procesul verbal prevăzut de lege astfel încât, chiar ?i în ipoteza în care nu ar fi fost declarată starea de urgen?ă ?i tot nu putea fi apreciat că s-a făcut în mod legal comunicarea deciziei contestate ca urmare a restituirii trimiterii po?tale numai cu men?iunea avizat/reavizat, expirat termenul de păstrare.

In cauză intimata-pârâtă a comunicat Decizia de validare nr. …/19.02.2020 prin po?tă, cu confirmare de primire.

Din înscrisul depus de pârâtă la dosarul cauzei rezultă că acesta nu a fost recep?ionat de reclamantă în măsura în care nu poartă semnătura acesteia.

Cerin?ele art. 164 ?i 165 al. 1 C.pr.civ. nu sunt îndeplinite în măsura în care nu există nici confirmarea de primire semnată de reclamantă ?i nici un proces verbal întocmit în temeiul dispozi?iilor art.163 - 164 C.pr.civ.

Nici ipoteza prevăzută de art. 165 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, coroborat cu art. 154 alin. 4 ?i 5 C.pr.civ. nu se regăse?te în cauză, deoarece confirmarea de primire nu este semnată de reclamantă ?i nici lucrătorul po?tal nu a consemnat refuzul acesteia de a primi corespondenta.

Ipoteza prevăzută de art. 165 alin. 1 pct.3 C.pr.civ. cu referire la art. 154 alin. 6 C.pr.civ. nu se regăse?te în cauză în măsura în care decizia nu a fost comunicată prin mijloace electronice (fax, e-mail etc.), ci prin po?tă, cu confirmare de primire.

Din analiza textului de lege aplicat la spe?a dedusă judecă?ii ?i probele administrate în cauză, reiese că s-a probat împrejurarea că apelanta nu a primit decizia contestată prin po?tă, cu confirmare de primire astfel încât nu se poate aprecia că cererea dedusă judecă?ii ar fi tardivă.

Astfel, la dosarul tribunalului este depusă copia Deciziei de validare nr. …/19.02.2020 care poartă numărul de înregistrare 15252/22.03.2021.

Acesta este numărul la care CNCI a înregistrat comunicarea deciziei contestate la data la care a fost comunicată so?ului reclamantei.

Acest înscris se coroborează cu înscrisul din aceea?i dată (22.03.2021) încheiat în aceea?i împrejurare ?i anume comunicarea deciziei de către directorul ANRP.

Aceste probe fac dovada comunicării deciziei contestate reclamantei la data de 22 martie 2021 astfel că cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2021 (trimisă prin po?tă) este formulată înlăuntrul termenului legal de 30 de zile defipt de dispozi?iile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

Aceasta rezultă ?i din împrejurarea că, de?i pârâta CNCI s-a apărat în cauză în mod stăruitor, solicitând respingerea contesta?iei sub toate aspectele, nu a invocat excep?ia tardivită?ii depunerii contesta?iei.

Instan?a de fond argumentează solu?ia pronun?ată în cauză ?i prin aceea că reclamanta nu a invocat niciun motiv pentru care nu a în?eles să-?i ridice coresponden?a însă nici măcar nu i s-a solicitat acest lucru.

În temeiul rolului activ al instan?ei, astfel cum aceasta a în?eles să invoce din oficiu excep?ia tardivită?ii cererii, în egală măsură era necesar să pună în discu?ia păr?ilor ?i necesitatea de a proba cauza pentru care nu s-a ridicat coresponden?a.

Epidemia de Coronavirus ?i instituirea stării de urgen?ă la nivel na?ional sunt împrejurări de notorietate care constituie motive temeinice pentru care reclamanta s-a aflat în imposibilitatea de a intra în posesia coresponden?ei.

În raport de argumentele prezentate, apelanta solicită admiterea apelului, anularea hotărârii primei instan?e ?i solu?ionarea cauzei pe fondul acesteia de către instan?a de control judiciar.

Intimata a formulat note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În etapa apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.

III. Aprecierile Curţii;

Apelul a fost găsit fondat şi a fost admis, cu consecinţa anulării sentinţei civile apelate şi reţinerii cauzei pentru evocarea fondului, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Reclamanta a investit instan?a de judecată cu o contesta?ie îndreptată împotriva deciziei de validare a dispozi?iei Primarului Ora?ului E. privind acordarea de măsuri reparatorii.

Potrivit art.35 din Legea nr. 165/2013, această decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Instan?a de fond a apreciat că acest termen nu a fost respectat de către reclamantă, în condi?iile în care decizia a fost comunicată la domiciliul notificatorului care nu s-a prezentat la po?tă pentru ridicarea expedierii po?tale.

Reclamanta s-a apărat sus?inând că s-a aflat, în circumstan?ele descrise în memoriul de apel, în imposibilitatea de a ridica de la oficiul po?tal trimiterea, comunicarea neavând loc.

În esen?ă, instan?a de apel este chemată să stabilească dacă în cauză a avut sau nu loc o comunicare valabilă a actului contestat către reclamantă, comunicară aptă de a declan?a curgerea termenului de 30 de zile pentru contestarea deciziei antemen?ionată.

Curtea observă că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de fond, expedierea deciziei de validare emisă de CNCI a fost avizată pentru trimitere cu confirmare de primire de către Oficiul po?tal de plecare din Bucure?ti, la data de 06.03.2020.

Potrivit datei men?ionate în avizul po?tal de în?tiin?are în vederea ridicării expedierii de la sediul oficiului, acesta (avizul ?i nu comunicarea propriu zisă – sn) a fost expediat la adresa de domiciliu a reclamantei la data de 09.03.2020.

Decizia a fost păstrată la oficiul po?tal timp de 10 zile, până la 19.03.2020, în vederea ridicării ei, fiind restituită expeditorului ANRP la 24.03.2020.

La data de 16.03.2020, adică în interiorul termenului de avizare a expedierii, a fost publicat în Monitorul Oficial Decretul nr. 195, care a instituit starea de urgen?ă pe teritoriul României, începând cu aceea?i dată, pe o durată de 30 de zile.

Potrivit art. 41 din Anexa nr. 1 la decret prescriptiiles?i termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgen?ă instituite potrivit prezentului decret, dispozi?iile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispozi?ii legale contrare nefiind aplicabile.

Ulterior, prin art.1 din Decretul nr. 240/14.04.2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu încă 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020.

Potrivit art. 62 din decretul de prelungire al stării de urgen?ă prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. 12 (termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă – sn), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.

Re?inând aceste dispozi?ii, se constată că toate termenele de decădere, fără nicio diferenţiere, au fost suspendate de drept.

A?a fiind, se va re?ine că termenul de avizare a expedierii care a început să curgă la data de 09.03.2020 a fost suspendat la 16.03.2020, înainte de expirarea lui în data de 19.03.2020, când oficiul po?tal, fără a ?ine seama de situa?ia suspendării, a dispus restituirea către expeditor a comunicării.

Prin urmare, de?i după data de 15.05.2020 (ca dată a încetării stării de urgen?ă) trebuia continuată curgerea termenului care a debutat, a?a cum am arătat, la 09.03.2020, aceasta devenise fără efect de vreme ce expedierea fusese returnată către expeditor, înainte de împlinirea termenului de preaviz, fără a se ?ine seama de suspendarea termenelor.

Drept urmare, se va re?ine că nu a existat o comunicare valabilă a deciziei CNCI către reclamantă, astfel că în mod gre?it instan?a de fond a apreciat asupra acestui aspect.

În plus, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada că la momentul suspendării curgerii termenului era plecată din ?ară (biletul de avion din 28.01.2020), în Fran?a, unde desfă?ura activitate pe baza unui contract de muncă a cărui dovadă a fost ata?ată la dosar.

În perioada premergătoare debutului stării de urgen?ă, so?ul reclamantei, despre care aceasta a sus?inut că era împuternicit în vederea ridicării coresponden?ei, s-a deplasat ?i el în Fran?a (bilet de avion din 28.02.2020), rămânând acolo datorită situa?iei la nivel european din perioada de vârf a pandemiei.

Este adevărat că reclamanta nu a indicat un alt domiciliu pentru comunicarea coresponden?ei de către ANRP, însă buna credin?ă a acesteia a rezultat din faptul că a învederat în mod constant că de ridicarea coresponden?ei se ocupa so?ul acesteia, care, de regulă, se afla la domiciliu, acceptând o comunicare efectuată acestuia, de?i nu era titular al vreunui drept de despăgubire.

Această situa?ie, combinată cu nerespectarea de către oficiul po?tal a regulilor privind suspendarea curgerii unor termene ?i restric?iile notorii de circula?ie în perioada vizată care au vizat chiar deplasarea de la domiciliu către oficiul po?tal în vederea ridicării coresponden?ei, conduce la stabilirea unei sarcini exorbitante pe seama reclamantei, de natură a-i afecta dreptul de acces la o instan?ă de judecată.

Tocmai de aceea, nu întâmplător, însu?i emitentul deciziei contestate nu a invocat niciodată împrejurarea că actul ar fost comunicat la data re?inută de către instan?a de fond, ci la data la care so?ul reclamantei, ac?ionând ca mandatar al acesteia, a primit comunicare în urma solicitării exprese, respectiv la data 22.03.2021.

Această atitudine a pârâtei reprezintă o recunoa?tere implicită a faptului necomunicării valabile a deciziei contestate.

În consecintă, retinând că în spe?ă comunicarea deciziei contestate ?i datele acesteia au fost re?inute gre?it de către instan?a de fond, pronun?ând o solu?ie eronată fără a intra în cercetarea fondului, Curtea, în aplicarea prevederilor art. 480 alin.3 teza întâi Cod procedură civilă, va anula hotărârea pronun?ată ?i va re?ine cauza spre rejudecare pe fond.

În acest sens, va fixa un nou termen de judecată la 15.05.2023, pentru când vor fi citate păr?ile în vederea evocării fondului.