Hotărâre nr. 91 din 04.05.2022

Instanţa constată că în mod corect au fost respinse obiectiunile la raportul final, motivat de faptul că reluarea procedurii pentru formularea unei ac?iuni în antrenarea răspunderii la acest moment este lipsită de utilitate, din moment ce termenul până la care ar fi putut fi introdusă o astfel de ac?iune s-a împlinit la data de 25.05.2017, recurenta având posibilitatea ca până la acel moment să ini?ieze demersurile necesare formulării ac?iunii.

La solu?ionarea recursului de faţă, deşi se critică solu?ia instanţei referitoare la respingerea obiec?iunilor la raportul final, fără menţiuni la soluţia instanţei de închidere a procedurii insolvenţei, în realitate ceea ce vizează recurenta este reluarea procedurii în vederea obligării lichidatorului judiciar în sensul formulării acţiunii în antrenare.

Or, o astfel de soluţie este lipsită de temei legal, judecătorul sindic neavând atribuţii în acest sens, iar în favoarea lichidatorului judiciar fiind prevăzut un drept de opţiune cu privire la acţiunea în antrenare, iar nu o obligaţie.

Art. 138 din Legea nr. 85/2006

Asupra recursului faliment de faţă, deliberând constată următoarele:

La data de 15.04.2021, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ [...], în calitate de lichidator judiciar desemnat al debitoarei [...] a depus la dosar raportul final şi situaţii financiare finale prin care a solicitat aprobarea raportului final şi a situaţiilor financiare finale în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi închiderea procedurii falimentului în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Raportul a fost publicat în BPI nr. …/13.04.2021.

A motivat lichidatorul judiciar că a reuşit să parcurgă toate etapele impuse de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La data de 14.05.2021, creditoarea BRD GSG SA SUCURSALA CONSTANTA a formulat obiecţiuni cu privire la Raportul final sub aspectul lipsei menţiunilor referitoare la identificarea persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în insolvenţă şi la descrierea măsurilor luate pentru atragerea răspunderii.

Prin sentinţa civilă nr.968 din 20.09.2021, Tribunalul Constanţa – Secţia a II-a Civilă a respins obiecţiunile formulate de creditorul BRD GSG SA la Raportul final, ca nefondate.

În baza art. 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar [...] al debitoarei [...].

În temeiul art. 132 al. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului [...] cu sediul în sat …, comuna …, …, judeţ Constanţa, CUI …, înmatriculată la O.R.C.

Constanţa sub nr. …/3021/1992, număr de înmatriculare în registrul comerţului …/1992.

S-a dispus radierea debitorului din registrul comerţului.

În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenţei, descarcă pe lichidatorul judiciar [...] de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus notificarea prezentei sentinţe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Pentru a pronunţa în acest sens judecătorul sindic a reţinut că împotriva debitoarei S.C. [...] a fost deschisă procedura generală a insolvenţei prin Sentinţa civilă nr. 2102/25.05.2012 şi a fost desemnat în calitate de administrator judiciar CIl [...], iar prin sentinţa civilă nr. 1079/05.04.2013, s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar al debitoarei şi s-a dispus intrarea în procedura generală a falimentului desemnându-se în calitate de lichidator judiciar CIl [...] actual [...].

Cerinţele prevăzute de art. 132 din Legea nr. 85/2006 sunt îndeplinite pentru că, în speţă, s-a întocmit raportul final de lichidare şi bilanţul general, aprobat conform art. 130 din lege, întrucât bunurile din averea debitoarei au fost lichidate si toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor din patrimoniul debitoarei şi a planului de distribuţie întocmite.

În privinţa obiecţiunilor formulate de creditoarea BRD GSG SA la Raportul final, instanţa constată că, în raport de momentul deschiderii procedurii insolvenţei - 25.05.2012, o eventuală cerere având ca obiect antrenarea răspunderii civile patrimoniale a persoanelor apreciate a fi vinovate de producerea stării de insolvenţă a debitoarei ar fi putut fi formulată, de către creditorul majoritar sau administratorul/lichidator judiciar, conform art. 139 din Legea nr. 85/2006, până cel târziu Ia data de 25.05.2017; în consecinţă, obiecţiunile formulate - ce vizează tocmai omisiunea întreprinderii de către administratorul/lichidator judiciar, a măsurilor pentru atragerea răspunderii sunt lipsite de orice finalitate concretă, neputând împiedica închiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare, instanţa urmând a dispune respingerea acestora, ca nefondate.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs BRD GSG SA prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate si pe cale de consecinţa, respingerea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar [...], admiterea obiecţiunilor formulate de BRD GSG S.A şi continuarea procedurii.

Prin raportul final lichidatorul judiciar a reiterat menţiunile din rapoartele anterioare întocmite conform art. 59 din Legea nr. 85/2006 fără a face niciun fel de aprecieri asupra cauzelor si împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolventa şi persoanelor vinovate de apariţia stării de încetare de plaţi.

Lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite prin art.138 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile in care debitoarea a intrat în incapacitate de plata ca urmare a administrării cu rea credinţa sau cu neglijenta, iar creditorii nu-si pot recupera creanţele contrar scopului procedurii speciale.

Principala atribuţie a lichidatorului este, conform art.25 din lege, întocmirea unui raport amănunţit asupra activităţii debitorului, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat desfăşurarea procedurii, inclusiv persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plata şi cauzele insolventei.

La dosar nu există documente din care să rezulte aceste aspecte, lichidatorul neavând exclusiv rolul de valorificare a bunurilor din averea debitoarei.

În acest context, întrucât lămurirea acestor probleme este obligatoriu instituita de lege, apreciază că în mod greşit judecătorul sindic a respins obiecţiunile formulate, considerentele reţinute fiind străine de motivele invocate, echivalând practic unei antepronunţări în condiţiile promovării unei eventuale acţiuni în atragerea răspunderii civile a persoanelor responsabile pentru generarea stării de incapacitate de plata.

În aceste împrejurări, recurenta apreciază ca se impune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţare, admiterea obiecţiunilor formulate de BRD 6SG S.A şi continuarea procedurii si efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru recuperarea sumelor datorate de debitoare.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate din prisma criticilor formulate Curtea în temeiul art. 304 şi 3041 cod proc. civ., constată că cererea de recurs este nefondată, pentru următoarele considerente;

Prin cererea de recurs, recurenta creditoarea BRD-GSG SA a criticat soluţia primei instanţe de respingere a obiec?iunilor la raportul final, motivat de faptul că în cauză prin acest raport pentru nu au fost identificate cauzele care au dus la apariţia stării de insolvenţă, nu au fost menţionate persoanele culpabile de starea de insolvenţă ?i nu au fost descrise demersurile realizate de lichidatorul judiciar în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Criticile recurentei sunt nefondate, dat fiind că prin raportul final, lichidatorul judiciar a prezentat toate actele şi operaţiunile întreprinse în cauză, şi anume: notificarea deschiderii procedurii falimentului, întocmirea tabelelor preliminar şi definitiv, modul de valorificare a bunurilor din averea debitoarei, fondurile obţinute din valorificarea acestora şi modul de distribuire a sumelor încasate.

De asemenea, s-a men?ionat că administratorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor ?i împrejurărilor care au dus la apari?ia stării de insolven?ă.

Acest raport a fost afişat la uşa instanţei şi a fost publicat în BPI la data de 11.12.2012.

Conform acestui raport aflat la dosarul de insolven?ă al Tribunalului Constan?a s-a men?ionat că persoanele vinovate de apari?ia stării de insolven?ă sunt asocia?ii [...] ?i [...].

Constatând că raportul final atestă parcurgerea fazelor şi etapelor procedurii de faliment, dar şi împrejurarea că, în mod contrar susţinerilor recurentei, cauzele care au dus la apariţia stării de insolvenţă au fost analizate anterior de către lichidatorul judiciar, fără a fi menţionate pentru prima dată în raportul final, Curtea reţine că în mod corect judecătorul sindic a respins obiec?iunile la raportul final.

Pe de altă parte, instanţa constată că în mod corect au fost respinse obiec?iunile la raportul final, motivat de faptul că reluarea procedurii pentru formularea unei ac?iuni în antrenarea răspunderii la acest moment este lipsită de utilitate, din moment ce termenul până la care ar fi putut fi introdusă o astfel de ac?iune s-a împlinit la data de 25.05.2017, recurenta având posibilitatea ca până la acel moment să ini?ieze demersurile necesare formulării ac?iunii.

Astfel, deşi lichidatorul judiciar este titularul acţiunii în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, totuşi conform economiei textului prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006 acesta are posibilitatea formulării acţiunii în antrenare, fără a fi obligat în acest sens, legea men?ionând expres posibilitatea formulări acţiunii de către Comitetul Creditorilor sau de către creditorul majoritar care deţine peste 50% din masa credală, în cazul în care lichidatorul judiciar omite să indice persoanele culpabile de starea de insolvenţă sau să formuleze acţiunea în antrenare.

În acest sens, în mod corect a reţinut judecătorul sindic faptul că lichidatorul judiciar nu este obligat să formuleze acţiunea în antrenare şi că recurenta creditoare avea posibilitatea formulării unei astfel de cereri ca urmare a solicitării unui mandat din partea adunării creditorilor.

Necesitatea convocării de către lichidatorul judiciar a unei adunări generale pentru discutarea oportunităţii formulării acţiunii în antrenare nu are un temei legal, nici acest motiv de recurs neputând fi primit, cu atât mai mult cu cât acest aspect vizează activitatea lichidatorului judiciar ulterioară întocmirii raportului final, nefiind un aspect cuprins în acest raport pentru a putea fi contestat prin intermediul obiec?iunilor.

Un ultim aspect relevant la solu?ionarea recursului de faţă este cel legat de faptul că, deşi se critică solu?ia instanţei referitoare la respingerea obiec?iunilor la raportul final, fără menţiuni la soluţia instanţei de închidere a procedurii insolvenţei, în realitate ceea ce vizează recurenta este reluarea procedurii în vederea obligării lichidatorului judiciar în sensul formulării acţiunii în antrenare.

Or, o astfel de soluţie este lipsită de temei legal, judecătorul sindic neavând atribuţii în acest sens, iar în favoarea lichidatorului judiciar fiind prevăzut un drept de opţiune cu privire la acţiunea în antrenare, iar nu o obligaţie.

Constatând că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, în baza art. 312 cod proc. civ, instanţa va respinge ca nefondată cererea de recurs, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei judecătorului sindic.