Hotărâre nr. 46 din 02.03.2022

În cauza de fată, indiferent de faptul că ORC este emitentul rezolutiei atacate, acesta stă în judecată în calitate de pârât, legitimare procesuală dată de lege, în considerarea activită?ii sale de institu?ie publică, organ administrativ cu activitate jurisdic?ională.

Chiar ?i într-o cerere necontencioasă, institu?ia publică emitentă a actului atacat justifică interesul de men?inere a solu?iei sale, motiv pentru care faptul că obiectul cererii este o rezolu?ie emisă de directorul ORC nu poate duce la concluzia inexisten?ei unui interes al acestuia în calitate de pârât.

Intervenienta justifică un interes personal, născut si actual de a sprijini apărarea ORC în sensul respingerii plângerii împotriva cererii de înregistrare în Registrul Comer?ului în acest fel, revizuenta conservându-?i calitatea de administrator al societă?ii.

În aceste conditii, apelanta justifică un interes personal, real şi concret de a sprijini apărarea ORC, dat fiind că solu?ia instan?ei cu privire la rezolu?ia ORC are influenţă asupra situaţiei persoanele concrete a apelantei în cadrul societă?ii, iar admiterea sau respingerea plângerii sunt apte să influen?eze calitatea de administrator a intervenientei.

Art. 61 alin. 1 şi Cod procedură civilă

Art. 194 alin.1) lit. b), art.192 alin.1) si alin.2) si art. 196 din Legea nr. 31/1990

Asupra apelului - litigiu cu profesionişti de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin plângerea înaintată de ORC Constanţa şi înregistrată sub nr. …/118/2021 pe rolul Tribunalului Constanţa, petenta [...] a solicitat desfiinţarea rezoluţiei emise de intimatul ORC de pe Lângă Tribunalul Constanţa la data de 05.08.2021 şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de înregistrare a menţiunii privind revocarea numitei [...] din funcţia de administrator al societăţii.

La data de 15.09.2021 în cauză a fost formulată cerere de intervenţie principală, iar în subsidiar accesorie (în interes alăturat ORC), de către [...], cu privire la care instanţa deliberând asupra admisibilităţii în principiu a apreciat că acestea sunt inadmisibile având în vedere că procedură dedusă judecăţii este una necontencioasă.

În această procedură, instanţa verifică exclusiv legalitatea rezoluţiei ORC, astfel că în ce priveşte cererea principală de intervenţie, aceasta este inadmisibilă deoarece instanţa nu stabileşte un drept pe care intervenienta să-l opună atât petentei, cât şi intimatei ORC, iar în ceea ce priveşte intervenţia accesorie, calitatea ORC nu este aceea de pârât, stând în judecată doar din perspectiva emiterii rezoluţiei.

Prin încheierea pronunţată la data de 16.09.2021 Tribunalul Constanţa secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie formulate de [...].

Prin sentinţa civilă nr. 490/16.09.2021, Tribunalul Constanţa secţia a II-a civilă a admis plângerea, a anulat rezoluţia nr. 20879/05.08.2021 şi a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind revocarea persoanelor împuternicite şi depunerea actului constitutiv actualizat, potrivit datelor din Hotărârea AGA din 08.07.2021.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea AGA a [...] din 08.07.2021 s-au stabilit, cu votul reprezentând 90% din capitalul social, următoarele: revocarea dnei [...] din funcţia de administrator al societăţii; aprobarea actului constitutiv al [...] pentru a reflecta modificarea rezultată în urma votării punctului 1, precum şi împuternicirea domnului [...] pentru a semna versiunea actualizată a actului constitutiv; acordarea împuternicirii administratorului [...] să întreprindă toate demersurile necesare şi să semneze toate actele necesare pentru punerea în aplicare a hotărârii.

Potrivit PV de şedinţă, la adunare a participat asociatul [...], reprezentând 90% din capitalul social şi a transmis vot (negativ) prin corespondenţă asociatul [...], reprezentând 10% din capitalul social.

Prin rezoluţia ORC nr. …/05.08.2021 s-a respins cererea de înregistrare menţiuni pentru nerespectarea art.192 alin.1) şi 2) din Legea nr. 31/1990, cu menţiunea că hotărârea din 08.07.2021 şi actul constitutiv actualizat nu sunt semnate de toţi asociaţii.

Instanţa a avut în vedere dispozi?iile art.194 alin.1) lit. b), art.192 alin.1) ?i alin.2) ?i cele ale art. 196 din Legea nr. 31/1990.

Prin urmare, din coroborarea textelor de lege rezultă că administratorul societăţii cu răspundere limitată nu poate ataca hotărârea prin care este revocat din funcţie, respectiv înlocuit.

Astfel fiind, instanţa a apreciat că asociatul care are şi calitate de administrator, calitate din care a fost însă revocat, nu poate condiţiona înregistrarea în registrul comerţului a actului constitutiv actualizat prin care este desemnat un nou administrator, pentru că ar însemna să eludeze complet disp.art.132 alin.4) din Legea 31/1990R.

Altfel spus, deşi potrivit legii administratorul nu poate să conteste revocarea sa din funcţie, atunci când are şi calitatea de asociat poate refuza să semneze actul constitutiv modificat în privinţa persoanei administratorului, obţinând în concret, cu eludarea legii, acelaşi efect – paralizarea înlocuirii sale din funcţia de administrator.

Or, instanţa a apreciat că nu aceasta este interpretarea corectă şi în spiritul legii a art.192 alin.2) din Legea 31/1990 R, că revocarea din funcţie a administratorului nu impune votul unanim al asociaţilor şi că actul constitutiv modificat cu privire la persoana administratorului înlocuit nu necesită semnătura acestuia din urmă în calitate de asociat, câtă vreme cu privire la înlocuire nu are drept de acţiune în anulare, considerente pentru care, a admis plângerea, a anulat rezoluţia atacată şi a dispus înregistrarea menţiunilor solicitate în registrul comerţului, dispunând ca hotărârea să fie comunicată ORC Constanţa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel – intervenienta [...] criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub acelaşi număr la data de 23.11.2021.

Motivând apelul, a susţinut apelanta intervenientă, referitor la admisibilitatea in principiu a cererii de intervenţie principală, că sediul materiei se regăseşte în Codul de procedură Civilă, articolul 61 alineatul (2) conform căruia intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Au fost invocate condiţiile admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie principală, constatându-se că sunt îndeplinite în speţă, astfel:

- calitatea de asociat al societăţii, care deţine o cotă de participare la beneficiile şi pierderile societăţii; precum şi

- calitatea de administrator, a cărei revocare se încearcă prin înregistrarea Hotărârii AGEA la ORC Constanţa, cu încălcarea actului constitutiv şi a Legii nr. 31 din 6 noiembrie 1990 privind societăţile.

Se regăseşte exact în descrierea doctrinară a intervenţiei principale conform căreia „Intervenientul principal tinde la valorizarea sau conservarea unui drept propriu, prin confruntarea sa cu părţile iniţiale din procesul civil deja în desfăşurare”, în cazul acesta fiind vorba despre o conservare a dreptului său.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, cererea de intervenţie principală formulată se încadrează în a doua ipoteză reglementată de textul de lege, în sensul în care dreptul pretins judecăţii, apărarea calităţii de administrator al societăţii, se află într-o strânsă legătură cu înregistrarea Hotărârii AGEA la ORC Constanţa, prin care se urmăreşte tocmai revocarea din funcţia de administrator al societăţii, cu încălcarea actului constitutiv al societăţii şi Legea Societăţilor.

Referitor la a treia condiţie, această strânsă legătură între dreptul pretins judecă?ii, respectiv menţinerea calităţii de administrator cu drepturi depline pe o durată nelimitată stabilită expres prin actul constitutiv al societăţii, şi obiectul litigiului demarat de …, în numele Societăţii, justifică pe deplin soluţionarea unitară a celor două cereri.

Cu privire la admisibilitatea formulării unei cereri de intervenţie principale într-o plângere împotriva rezoluţiilor ORC, doctrina reţine în unanimitate că: „În principiu, din moment ce legea nu limitează în mod expres sfera litigiilor în care intervenţia principala poate fi formulată, aceasta este admisibila în orice proces civil”.

Cererea de intervenţie are aşadar legătură cu speţa dedusă judecaţii şi niciun text legal nu interzice formularea unei intervenţii accesorii în cadrul unei plângeri împotriva rezoluţiei directorului ORC.

Este adevărat că legea prevede o serie de excepţii când cererea de intervenţie principală este inadmisibilă sau este admisibilă în anumite condiţii, precum în situaţia litigiilor de muncă, a materiei de contencios administrativ ori în ipoteza unor incidente procedurale precum strămutarea, recuzarea, conflictul de competenţă, perimarea, abţinerea, însă obiectul prezentului litigiu nu se încadrează în nici o altfel de excepţie.

Faţă de argumentele de drept, doctrinare şi jurisprudenţiale de mai sus, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenţie principală formulată de [...].

Cu toate acestea însă, în măsura în care instanţa va considera intervenţia principală ca nefiind admisibilă în principiu, în subsidiar, solicită admiterea în principiu a intervenţiei accesorii pentru motivele de mai jos.

Cu privire la admisibilitatea in principiu a cererii subsidiare, de intervenţie accesorie:

Conform articolului 61 alineatul (3) Cod de procedură civilă, este stabilită o singură condiţie specifică de admisibilitate, anume „condiţia interesul propriu al terţului, acesta fiind distinct de cel al părţii în favoarea căreia intervine, putând constitui un folos concret material sau moral".

Pe de o parte, interesul ORC Constanţa gravitează primordial în jurul caracterului legal al înregistrărilor solicitate a fi efectuate de societăţi cu privire la modificările de act constitutiv;

Pe de altă parte, interesul, dincolo de legalitatea înregistrărilor efectuate la ORC Constanţa cu privire la societate, are un caracter esenţialmente personal materializat prin conservarea dreptului său de administrare al societăţii cu puteri depline şi pe durată nelimitată astfel cum a fost stabilit expres în actul constitutiv al societăţii şi respectarea tuturor drepturilor sale decurgând din calitatea de asociat al societăţii.

În concret, practica judiciară reţine în unanimitate admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenţie accesorie în cadrul unei plângeri împotriva rezoluţiei emisă de ORC, astfel „instanţa reţine ca fiind o cerere de intervenţie accesorie, potrivit dispoziţiilor articolului 63 Cod de procedură civilă, aceasta a fost formulată pentru a sprijini numai apărarea uneia dintre părţi, în speţa, ORC [...] Admite cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenient”.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a intervenţiei accesorii, literatura de specialitate reţine în unanimitate că: „Natura juridică a cererii de intervenţie accesorie are consecinţe şi în planul domeniului său de aplicare, aceasta fiind admisibilă, de principiu, în orice materie, cu excepţia cererilor cu caracter strict personal”.

Or, plângerea împotriva rezoluţiei, ce face obiectul dosarului, nu are un caracter personal.

Pe cale de consecinţă, raportat la argumentele de drept, doctrinare şi jurisprudenţiale, solicită instanţei în subsidiar ca în măsura în care consideră intervenţia principală ca nefiind admisibilă în principiu, să admită în principiu cererea de intervenţie accesorie.

Referitor la sentinţa nr. 490/16.09.2021, o apreciază nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Astfel, susţine apelanta intervenientă că a fost numită în func?ia de administrator al [...] prin actul constitutiv al societăţii, pentru revocarea sa din aceasta funcţie fiind necesar votul unanim al asociaţilor. întrucât reprezintă o modificare a actului constitutiv.

Dispoziţiile art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 prevăd că: „Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel", iar actul constitutiv al [...] nu cuprinde nici o derogare sau excep?ie de la regula unanimită?ii stabilită prin lege.

Precizează că nu a semnat nici Hotărârea AGEA şi nici cererea de înregistrare a acesteia la ORC Constan?a, cerere care de altfel a fost respinsă prin rezoluţia emisă în data de 05.08.2021 în dosarul nr. 83770/12.07.2021.

Solicită a se constata reaua-credinţă de care a dat dovada cel de-al doilea asociat al societăţii, respectiv …, prin încercarea de revocare din funcţia de administrator şi modificare a actului constitutiv cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, ce a constat în adoptarea Hotărârii AGEA cu lipsa semnăturii în calitate de asociat.

În mod întemeiat ORC Constanţa a respins cererea de revocare prin rezoluţia emisă în data de 05.08.2021 în dosarul nr. 83770/12.07.2021.

Arată şi că ORC Constanţa a respins corect înregistrarea revocării ca administrator al societăţii câtă vreme numirea administratorilor, puterile lor şi durata mandatului au fost stabilite prin actul constitutiv, iar revocarea Aurei Ion din funcţia de administrator al societăţii nu se poate efectua decât prin modificarea actului constitutiv, care impune votul tuturor asociaţilor, condiţie de legalitate neîndeplinită de Hotărârea AGEA.

Nu în ultimul rând, inclusiv practica instanţelor de judecată susţine argumentele prezentate mai sus.

În acest sens, reaminteşte dispozitivul hotărârii nr. 433/2020 din 13.08.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. …/118/2020, ce vizează o situaţie anterioară şi similară.

Este adevărat că există posibilitatea ca administratorul asociat al cărei revocare se cere să poată bloca discreţionar revocarea sa din funcţie, ceea ce ar crea dificultăţi în funcţionarea societăţii, dar această consecinţă asupra func?ionării societăţii nu poate justifica adoptarea unei hotărâri cu nerespectarea prevederilor legale.

Astfel, pentru toate aceste motive invocate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată şi depusă la dosar la data de 14.12.2021, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca neavenit, în principal şi ca în subsidiar neîntemeiat.

Dosarul a fost transferat la data de 01.01.2022 în Secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, cu număr versionat, respectiv …/118/2021*, având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2022 în locul secţiei a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, funcţionează în cadrul Curţii de Apel Constanta două secţii: secţia a II - a civilă, de insolven?ă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021.

Examinând sentin?a apelată, prin prisma motivelor invocate, instan?a constată că cererea de apel este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de apel, instan?a constată că cererea de apel vizează atât încheierea din data de 16.09.2021 prin care au fost respinse ca inadmisibile în principiu cererile de interven?ie principală ?i accesorie în interesul alăturat ORC de pe lângă Tribunalul Constan?a, formulate de către apelanta [...], cât ?i sentin?a civilă nr 490 din data de 16.09.2021 prin care a fost admisă plângerea la rezolu?ia directorului ORC.

Intimata [...] a invocat caracterul neavenit al cererii de apel fa?ă de dispozi?iile art. 67 alin. 4 cod procedură civilă ?i de faptul că apelul a fost formulat doar de către intervenientul accesoriu, fără a fi fost formulat ?i de către ORC, partea în interesul căreia s-a intervenit.

Această apărare este nefondată în conditiile în care instan?a de fond a respins ca neîntemeiate atât cererea de interven?ie principală, cât ?i cererea de interven?ie accesorie, apelanta nefiind introdusă în cauză în calitate de intervenient accesoriu ?i formulând prezenta cale de atac inclusiv împotriva solu?iei de respingere a cererii sale de interven?ie accesorie.

În acest condi?ii, în care critica poartă chiar asupra solu?iei de respingere a cererii de interven?ie accesorie nu pot fi aplicate dispozi?iile art. 67 alin 4 cod proc. civ, pentru că în acest fel păr?ii i s-ar suprima dreptul la calea de atac împotriva solu?iei de respingere a cererii sale de interven?ie.

Or, dispoziţiile art. 64 cod procedură civilă men?ionează că încheierea prin care instan?a se pronun?ă asupra cererii de interven?ie, fie ea principală sau accesorie se atacă odată cu fondul.

Rezultă că încheierea prin care se respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de interven?ie accesorie poate fi atacată odată cu sentin?a pronun?ată asupra fondului, fără ca legea să solicite suplimentar în privin?a titularului cererii de interven?ie accesorie ca ac?iunea sa de exercitare a căii de atac să fie dublată de cea a păr?ii în favoarea căreia intervine.

Posibilitatea titularului cererii de interventie accesorie de a ataca solu?ia privind respingerea cererii sale este dată inclusiv de dispoziţiile art. 64 alin 3 cod procedură civilă care dispun în sensul trimiterii cauzei în vederea rejudecării în cazul admiterii apelului.

Pe de altă parte, nu trebuie omis în prezenta cauză faptul că apelanta este titular al unei cereri de interven?ie principală ?i al unei cereri de interven?ie accesorie, motiv pentru care nu se poate dispune respingerea ca neavenită a întregii căi de atac prin aplicarea unei dispozi?ii de excep?ie prevăzută doar pentru interven?ia accesorie, cu ignorarea interven?iei principale.

Pentru aceste considerente, instan?a constată că este nefondată apărarea referitoare la caracterul neavenit al cererii de apel formulată de intervenientul accesoriu în lipsa apelului declarat de partea în favoarea căreia a intervenit, dat fiind că în cauză nu ne aflăm în această situa?ie, apelanta neavând la momentul declarării apelului calitatea de intervenient accesoriu, calea de atac vizând în principal solu?ia de respingere a cererii sale de interven?ie.

În ceea ce prive?te motivele referitoare la solu?ia de respingere ca inadmisibile în principiu a cererilor de interven?ie principală, respectiv accesorie, instan?a re?ine că cererea de apel este întemeiată în privin?a interven?iei accesorii.

Astfel, instan?a de apel re?ine că prima instan?ă a respins cererile de interven?ie principală ?i accesorie cu o motivare comună, în cadrul căreia a subliniat faptul că acestea sunt inadmisibile dat fiind că procedura dedusă judecă?ii este una necontencioasă, verificându-se doar legalitatea rezolu?iei ORC.

În mod corect a afirmat apelanta că acest argument nu este pertinent, dat fiind că cererile de interven?ie pot fi formulate inclusiv în procedurile necontencioase.

De principiu, cererea de interventie este admisibilă în orice proces civil, existând anumite limitări stabilite de practica ?i doctrină în privin?a interven?iei principale, cum ar fi cererile cu caracter strict personal, cererile posesorii or litigiile arbitrale cu anumite condi?ionări.

Cererea de interven?ie accesorie, pe de altă parte, este în principiu admisibilă în orice materie, cu excep?ia cererilor cu caracter strict personal.

Prin urmare, faptul că suntem într-o procedură necontencioasă duce doar la respingerea cererii de interven?ie principală, pe motiv că într-o astfel de procedură instan?a nu este chemată să stabilească drepturi potrivnice ale păr?ilor, în timp ce prin cererea de interven?ie principală, intervenientul urmăre?te să se stabilească în favoarea sa un drept potrivit tuturor celorlalte păr?i implicate.

Din acest punct de vedere, instan?a a constatat că este întemeiată solu?ia instan?ei de fond de respingere a cererii de interven?ie principală formulată de asociatul [...] în plângerea înregistrată de societate împotriva rezolu?iei ORC, dat fiind că prin cererea de interven?ie apelanta nu urmăre?te stabilirea pentru sine a dreptului dedus judecă?ii sau a altui drept în strânsă legătură cu acesta.

Prin plângerea împotriva rezolu?iei ORC, societatea … nu a solicitat stabilirea unui drept în favoarea sa, ci solu?ionarea unei cereri de înregistrare în registrul comer?ului, înregistrare care are efect de opozabilitate fa?ă de ter?i.

Prin formularea cererii de interven?ie principală, apelanta [...] a solicitat respingerea plângerii societă?ii ?i men?inerea rezolu?iei de respingere a cererii de înregistrare.

Rezultă că nici petenta, societatea [...] ?i nici intervenienta [...] nu doresc stabilirea unui drept, motiv pentru care solu?ia de respingere a cererii de interven?ie principală este întemeiată, nefiind în prezen?a unei cereri care să îndeplinească exigen?ele cerute de art. 61 alin 2 cod procedură civilă.

În ceea ce prive?te cererea de interven?ie accesorie însă, instan?a de apel a constatat că în mod gre?it a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu motivat de faptul că ORC nu are calitatea de pârât, ci stă în judecată din perspectiva emiterii rezolu?iei.

Conform art. 61 alin 1 cod procedură civilă, „oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare”, iar conform alin 3 al aceluiaşi articol „intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre păr?i.”

Reiese din economia acestor texte că în vederea stabilirii admisibilită?ii unei cereri de intervenţie fie ea ?i accesorie, instanţa de judecată este ţinută să verifice existenţa unui interes al intervenientului de a interveni într-un proces deja început între alte părţi.

Admisibilitatea cererii de intervenţie este condiţionată deci, de existenţa unui interes specific, şi anume cel de a interveni într-un proces ce se poartă între alte părţi.

Interesul de a interveni trebuie să fie propriu al intervenientului, să fie actual şi legitim, ceea ce se traduce prin faptul că prin intervenirea într-un proces deja început pentru a sprijini apărarea unei alte părţi, intervenientul fie previne o pagubă ce s-ar produce în privinţa sa, fie îşi asigură conservarea unor drepturi.

Astfel, indiferent de forma intervenţiei, principală sau accesorie, interesul trebuie să fie întotdeauna al celui care intervine, ceea ce distinge cele două forme ale intervenţiei fiind dreptul invocat, care în cazul intervenţiei principale este al celui care vrea să intervină, iar în cazul intervenţiei accesorii este al părţii în favoarea căreia se face intervenţia.

În cazul intervenţiei accesorii, interesul terţului este recunoa?terea dreptului părţii pentru care intervine, dar în scopul evitării prejudicierii unor drepturi proprii ale sale, cum ar fi acţionarea ulterioară în judecată sau chemarea în garanţie, de către partea pentru care ar fi putut să intervină.

În cauza de fa?ă, indiferent de faptul că ORC este emitentul rezolu?iei atacate, acesta stă în judecată în calitate de pârât, legitimare procesuală dată de lege, în considerarea activită?ii sale de institu?ie publică, organ administrativ cu activitate jurisdic?ională.

Chiar ?i într-o cerere necontencioasă, institu?ia publică emitentă a actului atacat justifică interesul de men?inere a solu?iei sale, motiv pentru care faptul că obiectul cererii este o rezolu?ie emisă de directorul ORC nu poate duce la concluzia inexisten?ei unui interes al acestuia în calitate de pârât.

În aceste conditii, este necesar a fi analizat interesul apelantei de interveni în sprijinul apărării formulate de către ORC.

Procedând în acest sens, instan?a de apel constată că prin rezolu?ia nr 83770 din 12.07.2021 a fost respinsă cererea de înregistrare în registrul comer?ului a men?iunilor privind revocarea persoanelor împuternicite potrivit Hotărârii adunării generale a asocia?ilor din 08.07.2021 ?i depunerea actului constitutiv actualizat, în temeiul art. 192 alin 1 ?i 2 din Legea nr. 31/1990.

Intervenienta avea la data adoptării respectivei hotărâri calitatea de administrator al societă?ii [...], iar prin Hotărârea adunării generale a asocia?ilor din 08.07.2021 s-a decis cu votul asociatului majoritar revocarea sa din func?ia de administrator.

Din această perspectivă reiese că intervenienta justifică un interes personal, născut ?i actual de a sprijini apărarea ORC în sensul respingerii plângerii împotriva cererii de înregistrare în Registrul Comer?ului în acest fel, revizuenta conservându-?i calitatea de administrator al societă?ii.

În aceste condi?ii, apelanta justifică un interes personal, real şi concret de a sprijini apărarea Oficiului Registrului Comertului, dat fiind că solu?ia instan?ei cu privire la rezolu?ia ORC are influenţă asupra situaţiei persoanele concrete a apelantei în cadrul societă?ii, iar admiterea sau respingerea plângerii sunt apte să influen?eze calitatea de administrator a intervenientei pentru [...].

Constatând îndeplinite condi?iile necesare pentru admiterea cererii de interven?ie accesorie, instan?a de apel în temeiul art. 480 cod procedură civilă va admite apelul, iar în temeiul art. 64 alin 4 cod procedură civilă va anula încheierea de şedinţă şi sentinţa civilă, va admite în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul ORC ?i va trimite cauza primei instanţe în vederea rejudecării de la momentul admiterii în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

Din acest considerent, instan?a de apel nu va mai analiza motivele de apel referitoare la solutia adoptată cu privire la fondul plângerii împotriva rezolutiei, dispozitiile legale fiind neechivoce în ceea ce priveste limitele rejudecării, care trebuie să înceapă de la momentul admiterii în principiu a cererii de interventie, fiind necesar ca instanta de fond să se pronunte si în contradictoriu cu intervenientul si asupra cererii de interven?ie.

Cu ocazia rejudecării, instan?a de fond va avea în vedere toate motivele invocate de intervenient în cererea de interventie accesorie, dar ?i motivele de apel formulate fa?ă de solutia adoptată de instan?ă pe fondul plângerii, în special cele referitoare la dezlegările din cuprinsul hotărârii nr. 433/2020 din 13.08.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. …/118/2020, ce vizează o situaţie anterioară şi similară ?i posibilitatea incidentei în cauză a dispozi?iilor 431 alin 2 cod procedură civilă.