Hotărâre nr. 268 din 14.06.2022

Restabilirea calificării juridice a actelor şi faptelor deduse judecăţii nu se poate realiza în contra voinţei exprese a părţii, care insistă în fundamentul juridic invocat, cu atât mai mult cu cât în cauza de faţă nu se poate pretinde că temeiul juridic invocat de parte este exclus de dispoziţii legale exprese şi speciale.

In cauza de faţă, remediul reducerii prestaţiilor şi al daunelor interese, reglementat de normele generale ale răspunderii civile contractuale nu este exclus, fiind necesar a se analiza dacă în cauză obiectul material al contractului, cel al vânzării, a fost predat cu vicii aparente, cum arată instanţele sau predarea a avut ca obiect un alt bun, aspect care transpare din cererea reclamantului, caz în care instituţia analizată nu are nicio aplicabilitate.

Art.175 - 176 şi 178 - 179 Noul Cod de procedură civilă

Asupra recursului de faţă:

1.

Prin cererea de chemare în judecata˘ înregistrata˘ pe rolul Judecătoriei Constan?a la data de 21.09.2019, sub nr. …/212/2018, reclamanta [...] a solicitat instant¸ei ca prin hotărârea ce o va pronun?a în contradictoriu cu pârâta [...], sa˘ dispuna˘:

- reducerea corelativa˘ a presta?iei reclamantei faţ㢠de pârâta˘, în sensul reducerii sumei de 66.508,92 lei, reprezentând contravaloarea facturii seria EXP nr. …/18.07.2018 cu suma de 19.952,67 lei, reprezentând 30% din valoarea totala˘ a produselor livrate de ca˘tre pârâta˘;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune interese ca urmare a executării necorespunzătoare a obliga?iei asumate;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la efectuarea operat?iunilor de demontare s?i montare a panourilor acoperis?

Top Roof C5-40 MM/ZN/ZN-Pur s?i panouri perete Top Wall 40 MM ZN/ZN-PUR CULOARE, pe propria cheltuiala˘ la locat?ia beneficiarului reclamantului;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata˘ ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentin?a civilă nr.10987/15.10.2019, Judecătoria Constan?a a respins cererea de chemare în judecata˘ formulata˘ de reclamantul [...]în contradictoriu cu pârâtul [...] s¸i chematul în garant¸ie [...], ca neîntemeiata˘.

De asemenea, a admis cererea reconvent?ionala˘ formulata˘ de pârâtul-reclamant [...] în contradictoriu cu reclamantul-pârât [...] şi a dispus obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 46.556,25 lei către pârâtul-reclamant, reprezentând rest de plata˘, la care se adaugă dobânda legala˘ aferenta˘ debitului principal de la data introducerii act?iunii (21.09.2018) s?i pâna˘ la data pla˘t?ii efective.

Totodată, a respins cererea de chemare în garan?ie formulata˘ de pârâtul [...] în contradictoriu cu persoana chemata˘ în garant?ie [...], ca rămasă fa˘ra˘ obiect.

2.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta [...] a formulat apel solicitând schimbarea în tot a sentinţei civile apelate cu consecinţa admiterii acţiunii în sensul reducerii corelative a presta?iei sale faţă de intimată, în sensul reducerii sumei de 66.508,92 lei, reprezentând contravaloarea facturii seria EXP nr. …/18.07.2018 cu suma de 19.952,67 lei, reprezentând 30% din valoarea totală a produselor livrate de către intimata; în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că nu se poate dispune reducerea propriei obliga?ii corelative a apelantei, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune interese ca urmare a executării necorespunzătoare par?iale a obliga?iei asumate, iar în ceea ce priveşte cererea reconven?ională respingerea acesteia ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr.1000/30.10.2020 a fost respins apelul declarat de apelanta [...], ca nefondat.

3. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta [...], care a criticat decizia instanţei de apel pentru nelegalitate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art.488 pct.5, pct.6 şi pct.8 C.pr.civ..

În referire la motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ., sub un prim aspect, se arată că deşi s-a a invocat atât în fata instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel faptul că nu a intenţionat să invoce garan?ia vânzătorului pentru viciile lucrului vândut, ci prevederile art.1551 cod civil referitoare la reducerea corelativa a presta?iilor, instanţa de apel a apreciat în mod nelegal că deşi apelanta-reclamanta a susţinut în mod constant ca temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este reprezentat de prevederile art.1516 şi art.1551 C.civ., instanţa de judecată, în temeiul art.22 alin.4 C.pr.civ, restabile?te calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecaţii.

In considerarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, tribunalul a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauza sunt incidente dispoziţiile art.1707 cod civil care reglementează răspunderea vânzătorului contra viciilor ascunse.

Consideră că recalificarea dată de către instanţa de apel a naturii juridice a acţiunii introductive de instanţa, inclusiv prin schimbarea temeiului de drept invocat, nu reprezintă o aplicarea corectă a dispoziţiilor art.22 din codul de procedura civilă, în sensul exercitării corecte a rolului activ al judecătorului, ci reprezintă o depă?ire clară a acestui rol, cu încălcarea principiului disponibilită?ii părţii de a deduce instanţei problema sa de drept, dar şi a principiului contradictorialită?ii, situaţie care face incident în speţă motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 pct.5.

Atât codul de procedura civilă, dar şi doctrina şi practica judiciară stabilesc că rolul activ al judecătorului se manifestă prin punerea în dezbaterea părţilor a orice împrejurări de fapt ori de drept, deoarece principiul rolului activ al judecătorului nu trebuie sa fie contrar principiului disponibilită?ii părţii, al contradictorialită?ii şi al dreptului la apărare, toate aceste principii fiind interdependente cu ocazia soluţionării cauzei, sens în care se impun a fi respectate ca atare, context în care schimbarea invadării juridice, a normelor de drept material aplicabil spetei, nu se poate realiza de către instanţa doar cu ocazia deliberării, dispoziţiile codului de procedură civilă neacordând judecătorului un asemenea rol discreţionar.

In acest sens, apreciază că instanţa de apel, întemeindu-şi soluţia pe argumente străine de natura pricinii, a încălcat principiul disponibilită?ii în materie civilă, situaţie în care în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct.5 N.C.pr.civ..

Cu privire la motivul prevăzut de dispoziţiile art.488 pct.8 N.C.pr.civ. se arată că instanţa de apel a procedat la analiza institu?iei garan?iei vânzătorului pentru bunul vândut, reţinând că "cât timp apelanta reclamanta, în calitate de cumpărătoare, invoca primirea unor panouri a căror culoare nu corespunde codului menţionat în notele de comandă, neconformitatea sesizată nu poate fi calificată decât un viciu şi de aceea în litigiul dintre părţi sunt aplicabile în principal normele speciale în materia vânzării care se completează cu dispoziţiile cu caracter general care reglementează materia contractelor."

Contrar opiniei instanţei, acţiunea dedusă judecaţii nu reprezintă o activare a garan?iei vânzătorului pentru bunul vândut, context în care re?inerile acesteia referitoare la caracterul viciilor de a fi aparente sau ascunse, precum şi cele referitoare la termenul de decădere reglementat de disp. art.1709 alin.2 cod civil, sunt nefondate şi străine de natura juridică a spetei deduse judecaţii.

Intre cele doua instituţii juridice, respectiv garan?ia vânzătorului pentru viciile lucrului vândut, care în cazul activării poate determina reducerea corespunzătoare a preţului vândut (acţiune estimatorie), rezilierea contractului (acţiune redhibitorie) şi cea a reducerii propriilor prestaţii, sunt diferen?e clare, care nu lasă loc de interpretări.

Astfel, institu?ia obliga?iei de garan?ie contra viciilor presupune că vânzătorul trebuie să asigure cumpărătorului folosin?a utilă a lucrului.

Potrivit art.1707 alin.1 C. civ., vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuin?ării la care este destinat sau care îi mic?orează în asemenea măsură întrebuin?area sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic.

Cu alte cuvinte, vânzătorul are obligaţia de a asigura cumpărătorului folosinţa utilă a lucrului vândut, potrivit destina?iei şi naturii bunului, iar pentru ipoteza în care, la data predării, bunul înstrăinat prezintă vicii ascunse care îl fac impropriu întrebuin?ării potrivit destina?iei sau care îi mic?orează în asemenea măsură întrebuin?area sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic, intervine răspunderea vânzătorului.

Aşa cum s-a subliniat în doctrină, viciile lucrului vândut reprezintă deficien?e care afectează utilitatea lucrului, făcând-o să scadă.

Îndeplinirea obliga?iei de garan?ie a vânzătorului poate fi verificată de cumpărător la data predării bunului, însă nu toate defectele bunului pot fi descoperite cu acest prilej, ci unele sunt constatate doar ulterior, când va fi antrenată răspunderea sa.

Referitor la efectele garan?iei pentru vicii ascunse, art.1710 alin. (1) C. civ. prevede că în temeiul obliga?iei de garan?ie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz: înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii; reducerea corespunzătoare a preţului; rezolu?iunea vânzării.

Spre deosebire de garan?ia contra viciilor, institu?ia reducerii presta?iilor, care este reglementată de legiuitor alături de rezolu?iunea şi rezilierea contractelor, este un remediu prevăzut explicit de art.1551 alin.(2) C.civ.

Acest remediu intervine în cazul în care neexecutarea obligaţiilor nu este suficient de însemnată pentru a se putea invoca rezolu?iunea totală a contractului (în condiţiile art. 1551 alin.(l) C.civ), iar creditorul, deşi nu are dreptul să invoce rezolu?iunea, va avea dreptul la reducerea propor?ională a presta?iilor, cu condiţia ca aceasta să fie posibilă.

Dacă nici reducerea presta?iilor nu poate avea loc, atunci creditorul va avea dreptul doar la daune - interese (art.1551 alin.(3) C.civ).

Astfel cum se poate observa, reducerea propor?ională a presta?iilor este, în realitate, o rezolu?iune par?ială, în măsura neexecutării obligaţiilor uneia dintre părţi.

Dacă obligaţiile au fost executate din partea creditorului, el are dreptul la restituirea presta?iilor în propor?ie cu neexecutarea obligaţiilor debitorului.

Dacă presta?iile creditorului nu au fost executate în întregime, el poate să nu mai execute partea rămasă, din nou, propor?ional cu neexecutarea din parte debitorului.

In mod nefondat reţine instanţa de apel faptul că reducerea presta?iilor la care se refera art.1551 alin.2 cod civil intervine atunci când neexecutarea este de mica însemnătate, ceea ce înseamnă că reducerea presta?iilor reprezintă o sanc?iune la îndemâna creditorului care nu are dreptul la rezolu?iune.

Mai mult, instanţa de apel apreciază ca nu deţine nici calitatea de creditor îndreptă?it să solicite reducerea presta?iilor, cât timp nu a achitat pre?ul bunurilor achizi?ionate, fiind debitor faţă de cealaltă parte contractantă.

Se remarcă faptul că interpretarea instanţei de apel a institu?iei reducerii presta?iilor este una eronată şi contrara efectelor pe care le-a avut în vedere legiuitorul noului cod civil, la momentul reglementarii acestei instituţii.

Astfel, doctrina a statuat că reducerea presta?iilor este un remediu prevăzut explicit de art. 1551 alin.2 cod civil, care intervine când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenta unei neexecutări; posibilitatea reducerii presta?iilor; condiţii formale: punerea în întârziere a debitorului.

Din sintetizarea condiţiilor de admisibilitate a cererii pentru reducerea presta?iilor rezultă cu prisosin?ă faptul că în speţa acestea erau îndeplinite.

Potrivit recurentei, contrar opiniei instanţei de apel, gravitatea neexecutării obliga?iei intimatei nu are nicio relevanţă ca şi condi?ie a posibilităţii reducerii presta?iilor.

Or, în raport de situaţia de fapt dedusă judecaţii, circumscrisă faptului că intimata a livrat bunurile comandate în cantită?ile solicitate, însă culoarea acestora era diferită, având în vedere şi faptul că a montat panourile în discu?ie, în mod evident ca aprecierea reclamantei nu a fost în sensul solicitării rezolu?iunii contractului de vânzare cumpărare, neavând niciun interes în operarea acestei sanc?iuni.

In acest sens, apar ca nelegale re?inerile instanţei de apel potrivit cu care reducerea presta?iilor la care se refera art.1551 alin.2 cod civil intervine atunci când neexecutarea este de mica însemnătate şi din acest motiv nu intervine rezolu?iunea.

Şi condiţia relativă la posibilitatea reducerii propriilor prestaţii era îndeplinită în speţa, în condiţiile în care în calitate de creditor al obliga?iei intimatei de a livra bunurile corespunzătoare notelor de comandă, reclamanta avea la rândul său obliga?ii de plată către aceasta.

În acest context, este nelegală re?inerea instanţei de apel în sensul că apelanta reclamantă nu deţine nici calitatea de creditor îndreptă?it să solicite reducerea presta?iilor, cât timp nu a achitat pre?ul bunurilor achizi?ionate, fiind debitor faţă de cealaltă parte contractantă, mai mult, instanţa de apel neobservând faptul că au invocat şi excepţia neexecutării contractului de către intimata.

In ceea ce priveşte cea de-a treia condi?ie relativă aspectele de ordin formal, se poate constata că a depus la dosarul cauzei întreaga corespondenţă cu intimata din care rezulta punerea acesteia în întârziere.

Susţine recurenta că a învestit instanţa cu o acţiune ce are ca scop reducerea propriilor prestaţii asumate faţă de intimată, iar nu cu o acţiune în garan?ie contra bunului vândut, context în care sunt nefondate re?inerile instanţei de apel referitoare la recep?ia mărfurilor şi din perspectiva termenului de decădere reglementat de dispoziţiile art.1709 alin.2 cod civil, care se refera la vicii ascunse şi din perspectiva unui transfer al dreptului de proprietate asupra panourilor către ea, urmare a recep?ionarii mărfurilor.

De observat este faptul că dispoziţiile art.1710 cod civil stipulează clar şi limitativ consecin?ele viciilor lucrului vândut, respectiv: înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii; reducerea corespunzătoare a preţului (acţiunea estimatorie); rezoluţiunea vânzării (acţiunea redhibitorie/acţiunea în rezolu?iunea vânzării).

Or, legiuitorul nu a reglementat în cuprinsul dispoziţiilor art.1710 cod civil şi posibilitatea cumpărătorului de a solicita reducerea propriilor prestaţii, situaţie în raport de care, câtă vreme singurele remedii prevăzute de codul civil în cazul garan?iei contra viciilor lucrului vândut sunt cele prevăzute de art.1710 cod civil, iar printre aceste remedii legiuitorul nu a în?eles să introducă şi institu?ia reglementată de dispoziţiile art.1551 alin. 2 cod civil, rezulta cu prisosin?ă ca activarea acestei sanc?iuni este independentă de garan?ia vânzătorului pentru viciile lucrului vândut, fiind vorba de o institu?ie distinctă, de un remediu diferit care devine operant în cazul în care partea faţă de care se invocă şi-a executat în mod necorespunzător unele obliga?ii asumate.

In realitate, institu?ia reglementata de dispoziţiile art.1551 alin.2 cod civil este o sancţiunea ce poate fi pusă în practică în cazul excepţiei neexecutării contractului.

Spre deosebire de vechea reglementare care trata institu?ia "exceptio non adimpleti contractus" însă nu reglementa şi un remediu în cazul părţii contractante care invoca neexecutarea contractului de către cealaltă parte, dispoziţiile noului cod civil au în?eles să reglementeze şi acesta institu?ie care este consecinţa firească a excepţiei sus-precizate, reglementând astfel un remediu ce poate fi pus în practica.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 N.C.pr.civ. se arată că, în ceea ce priveşte cererea reconven?ională, se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nemotivată, câtă vreme nu s-a pronunţat cu privire la faptul că, în critica sentinţei instanţei de fond cu privire la soluţia de admitere a cererii reconven?ionale, a arătat ca acesta soluţie a fost pronunţată fără ca instanţa de fond să analizeze excepţia neexecutării contractului invocată în mod legal de către reclamantă.

Astfel, în mod contradictoriu, instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte cererea reconven?ională că apelanta a criticat-o din perspectiva gre?itei aplicări a dispoziţiilor legale, fără a arăta în concret de ce consideră că ra?ionamentul instanţei de fond este greşit, în condiţiile în care nu a contestat faptul că nu a plătit integral pre?ul produselor cumpărate, ci doar a invocat reducerea propriei preseta?ii care s-a dovedit a fi nefondată.

Contrar opiniei instanţei de apel, se poate lesne observa faptul că în ceea ce priveşte preten?iile intimatei s-a invocat excepţia neexecutării contractului, iar prin apelul formulat au în?eles să arate ca instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestor apărări, context în care în limitele investirii, instanţa de apel avea obligaţia să analizeze această excep?ie.

Or, câtă vreme a rezultat din probe faptul că intimata nu şi-a îndeplinit propriile obliga?ii de livrare a unor mărfuri corespunzătoare, aspect reţinut în fapt şi de către instanţa de apel, obligaţia sa la plata contravalorii acestor bunuri este nefondată şi nelegală, prin această soluţie creându-se premisele unor încălcări a obligaţiilor asumate de către intimata şi faţă de alţi cumpărători, deşi şi acesta achizi?ie în calitatea sa de profesionist.

In acest sens, lipsa motivării de către instanţa de apel a criticilor sale relative la excepţia neexecutării contractului se încadrează în motivul de recurs reglementat de disp art. 488 pct.6 N.C.pr.civ.

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

4. Examinând legalitatea sentinţei civile recurate prin prisma motivului de casare invocat, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele argumente:

Reclamanta [...] a învestit Judecătoria Constanţa cu acţiunea civilă patrimonială întemeiată pe răspunderea contractuală care derivă din principiul dreptului la o executare conformă reglementat de art.1516 Cod civil.

Pretinde executarea parţială necorespunzătoare şi neconformă contractual din partea pârâtei [...], a obligaţiei de livrare a unor produse determinate de părţi la momentul realizării acordului de voinţă şi solicită aplicarea remediului constând în reducerea corespunzătoare a propriilor prestaţii, dat fiind că neexecutarea nu este „însemnată”, pentru a conduce la rezoluţiune ( art.1551 alin.(1) Cod civil ).

Temeiul juridic al pretenţiilor sale, reprezentat de art.1516 Cod civil, prevede:

„(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei;

2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.

De principiu, remediul constând în reducerea prestaţiilor este aplicabil oricărei neexecutări, în măsura în care este obiectiv posibil acest lucru, aceeaşi fiind şi situaţia acordării de daune-interese solicitate de reclamanta [...]în subsidiarul aceleiaşi acţiuni.

Prima instanţă a apreciat că întrucât în cauză a intervenit operaţiunea juridică constând în vânzare-cumpărare, care beneficiază de prevederi speciale în materia predării unor bunuri care nu corespund cu cele convenite contractual, societatea reclamantă nu se putea prevala decât de instituţia garanţiei contra viciilor bunului, reglementată de dispoziţiile art.1707 Cod civil şi nu putea pretinde decât realizarea garanţiei, în condiţiile art.1710 Cod civil.

În apel, reclamanta [...]a criticat argumentele de respingere a acţiunii reţinute de Judecătorie, susţinând că acţiunea sa nu s-a întemeiat pe garanţia vânzătorului pentru viciile lucrului vândut, ci pe remediul constând în reducerea corelativă a prestaţiilor, conform art.1551 Cod civil.

Instanţa de apel a considerat că prioritar este să se determine stabilirea fundamentului juridic al pretenţiilor reclamantului, acesta fiind cel al garanţiei contra viciilor bunului vândut, contrar solicitării exprese a societăţii reclamante, iar acest temei nu dă dreptul pretenţiilor solicitate, întrucât ne aflăm în prezenţa viciilor aparente ale bunului vândut.

În continuare, Tribunalul analizează chiar incidenţa prevederilorart.1516 alin.(2) pct.2 Cod civil, invocate de reclamantă, pe care le apreciază a fi inaplicabile pentru că reclamanta, creditor îndreptăţit să solicite reducerea prestaţiilor, nu a achitat preţul bunurilor achiziţionate.

Decizia instanţei de apel, astfel pronunţată, este criticată prin prisma motivului de casare prevăzut de art.488 pct.5 NCPC, conform căruia „prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”.

Acest motiv de recurs evocă prevederile art.175 şi art.176 NCPC cu privire la nulitatea, condiţionată sau necondiţionată, a actelor de procedură, prevederile art.178 NCPC cu privire la regimul juridic procedural al nulităţii actelor de procedură şi prevederile art.179 NCPC cu privire la efectele nulităţii, dar vizează şi ipoteze de nulitate a actelor de procedură prevăzute în alte texte procedurale civile sau în alte legi speciale.

Se încadrează în acest motiv de casare pronunţarea hotărârii prin încălcarea principiului disponibilităţii consacrat prin dispoziţiile art.9 NCPC, care prevede la alin.(2) că „obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor”.

În cauza de faţă se constată că acest principiu fundamental al procesului civil nu a fost respectat de instanţele de fond, care au analizat raportul juridic dedus judecăţii prin prisma altui temei de drept material decât cel care a fundamentat demersul judiciar al reclamantei, în condiţiile în care aceasta beneficiază de asistenţă juridică calificată.

Restabilirea calificării juridice a actelor şi faptelor deduse judecăţii nu se poate realiza în contra voinţei exprese a părţii, care insistă în fundamentul juridic invocat, cu atât mai mult cu cât în cauza de faţă nu se poate pretinde că temeiul juridic invocat de parte este exclus de dispoziţii legale exprese şi speciale.

Astfel, în cauza de faţă, remediul reducerii prestaţiilor şi al daunelor interese, reglementat de normele generale ale răspunderii civile contractuale nu este exclus, fiind necesar a se analiza dacă în cauză obiectul material al contractului, cel al vânzării, a fost predat cu vicii aparente, cum arată instanţele sau predarea a avut ca obiect un alt bun, aspect care transpare din cererea reclamantului, caz în care instituţia analizată nu are nicio aplicabilitate.

În virtutea principiului disponibilităţii, instanţa este ţinută să analizeze cauza numai în limitele învestirii, inclusiv încuviinţarea şi administrarea probelor făcându-se raportat la susţinerile şi apărările părţilor.

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art.488 pct.5 NCPC, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată şi în baza art.498 alin.(2) NCPC, va trimite cauza spre rejudecare în apel, urmând ca tribunalul să verifice, în baza probatoriului administrat nemijlocit, dacă remediul invocat răspunde principiului pacta sunt servanda, ţinând seama de analiza, astfel cum am arătat anterior, a obiectului concret al lipsei prestaţiei, dacă în cauză este vorba despre o prestaţie necorespunzătoare care să nu fie imputabilă reclamantei, dacă neexecutarea invocată nu este justificată, ţinând seama, evident, şi de apărările societăţii pârâte.

Celelalte motive de casare nu se vor mai analiza, instanţa de apel urmând a avea în vedere şi criticile încadrate în art.488 pct.6 şi pct.8 NCPC.