Curtea de Apel CONSTANȚA · .../256/2020.

Hotărâre nr. 990/P din 21.12.2022

Instanță: Curtea de Apel CONSTANȚA
Dosar: .../256/2020.
Obiect: Infracțiunea de export sau import de deșeuri. Transferul de deșeuri între două țări membre UE nu realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021. Achitare inculpați.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Potrivit art.2 pct.30 și 31 din Regulamentul (CE) 1013/2006 prin import se înțelege orice intrare de deșeuri în Comunitate, iar exportul reprezintă acțiunea prin care deșeurile părăsesc Comunitatea, cu excepția tranzitului prin Comunitate.

Odată cu aderarea României la UE, noțiunea de „import” din țările membre ale Uniunii Europene nu mai există.

Transferul de deșeuri în interiorul Comunității nu reprezintă o operațiune de import/export, iar transportul de deșeuri destinate recuperării sau eliminării între două țări membre ale Uniunii Europene (în speță între Germania și România) nu realizează condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art.66 alin.2 lit.d din OUG nr.92/2021.

În absența unui temei legal care să asimileze operațiunea de transfer de deșeuri în interiorul Comunității, respectiv ieșirea sau intrarea deșeurilor în România din și către o țară membră a UE cu importul/exportul de deșeuri, includerea acestei operațiuni în sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021 echivalează cu o interpretare extensivă a normei de incriminare, prin analogie, în defavoarea persoanelor acuzate, interpretare care contravine art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și principiului fundamental al legalității incriminării prevăzut de art. 1 alin. 1 din Codul penal, care nu permite nici incriminarea prin analogie, nici aplicarea prin analogie a unei dispoziții penale, în detrimentul persoanei acuzate.

Dimpotrivă, o astfel de interpretare ar contraveni principiului legalității incriminării.

Art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006

Art.66 alin.2 lit. c din OUG nr.92/2021

Art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală

Prin sentinţa penală nr. 212 din data de 2 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. .../256/2020, s-a hotărât:

„ În baza art.66 alin.(2) lit.d) din O.U.G. nr.92/2021 rap. la art.396 alin.(2) C.proc.pen.,

Condamnă pe inculpatul [...], de cetăţenie turcă şi germană, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni, prev. de art. 66 alin. 2 lit. d din O.U.G. nr. 92/2021 (faptă din perioada octombrie 2018 – 28.03.2019).

În baza art.91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform art.92 alin.(1) C.pen.

În baza art.91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art.93 alin.(1) Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin.(2) lit.b) Cod penal, impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art.93 alin.(3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Suceava, Direcţia de Asistenţă Socială sau AJOFM Suceava, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art.404 alin.(2) C.proc.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen. referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de supraveghere sau a nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza art.396 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art. 136 alin. 2 C.pen. și art. 137 alin. 4 lit. c C.pen.,

Condamnă pe inculpata persoană juridică [...], cu sediul social în loc. …, ..., la pedeapsa de 100.000 lei amendă penală (200 zile-amendă x 500 lei/zi-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni, prev. de art. 66 alin. 2 lit. d din O.U.G. nr. 92/2021 (faptă din perioada octombrie 2018 – 28.03.2019).

În baza art. 272 C.proc.pen. rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpații în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu apel în 10 zile de la comunicarea hotărârii.”

Pentru a se pronunţa în sensul celor anterior menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele :

„Prin rechizitoriul nr.71/P/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților [...], pentru săvârşirea infracţiunii de exportul sau importul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14.06.2006 privind transferul de deşeuri, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului și a societății [...] pentru săvârşirea infracţiunii de exportul sau importul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14.06.2006 privind transferul de deşeuri „faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului.

În esenţă, prin actul de sesizare, procurorul a reţinut că la data de 27.03.2020 inculpații au importat din Germania, pe cale navală, în containerul [...] mărfuri care, în urma controlului efectuat de organele abilitate, au fost încadrate ca deşeuri și nu s-a permis intrarea în ţară, fiind restituite în țara de origine.

În procedura de cameră preliminară nu au fost formulate cereri și nu s-au ridicat excepții, astfel că, prin încheierea nr.71/10.02.2021, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa funcţională, materială şi teritorială a Judecătoriei Medgidia în soluţionarea prezentei, precum şi legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză, dispunând începerea judecăţii.

Cu prilejul cercetării judecătorești, s-a încuviințat și administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri, fiind audiați inculpatul [...] (în prezența apărătorului din oficiu și a unui interpret autorizat pentru limba turcă, arătând că nu solicită aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii prevăzute art. 375 din Codul de procedură penală), precum și a martorilor [...], comisarul șef de poliție [...], și respectiv [...].

Inculpatul [...] a depus un set de înscrisuri în dovedirea fap

De asemenea, la solicitarea reprezentantului parchetului, a fost discutată și admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr.101/2011 (abrogată pe parcursul judecății) în infracțiunea prev. de art.66 alin.(2) lit.d) din OUG nr.92/2021 (care a reluat integral textul incriminator anterior).

Analizând materialul probator din cursul urmăririi penale, prin coroborare cu mijloacele de probă administrate în faza de judecată, instanţa reţine, în fapt, următoarele:

La data de 27.03.2020 inculpatul [...], în calitate de reprezentant legal pentru primitorul [...], s-a prezentat personal la societatea [...], societate agent a liniei de transport maritim [...] (societatea transportatoare), în vederea eliberării mărfurilor din containerul [...] ocazie cu care a completat cererea de eliberare şi a depus în original:

- contractul de transport/conosament,

- documentul comunitar T2L care a fost depus la vamă, şi

-în copie proforma invoice şi lista coletaj/packing list.

Pe acest packing list, clientul a scris în limba română traducerea mărfurilor aflate în container si apoi a semnat şi ştampilat acest packing list.

La data de 28.03.2020 s-a descărcat efectiv containerul în terminal de pe navă, iar pe data de 30.03.2020 în baza documentelor depuse în vamă a fost scos la primul control fizic.

S-a efectuat primul controlul fizic la data de 31.03.2020 ocazie cu care lucrătorul vamal a considerat necesar efectuarea unui nou control, pentru a stabili natura mărfurilor astfel că containerul a fost sigilat.

La data de 02.04.2020 s-a efectuat un nou control fizic cu organele competente şi anume vamă, poliţie, garda de mediu, protecţia consumatorului şi [...], ocazie cu care mărfurile au fost încadrate ca şi deşeuri şi nu s-a permis intrarea acestora în ţară.

Mai mult, din documentele vamale nu a rezultat inițial care este destinaţia finală, respectiv reciclare sau comercializare a mărfurilor în cauză, fiind necesară efectuarea în continuare de verificări, pentru stabilirea destinaţiei finale a mărfurilor.

Fiind audiat, inculpatul [...] a precizat că bunurile au fost importate pentru revânzare.

În fapt, instanța constata ca este vorba despre o operaţiune de livrare intracomunitară din data de 28.03.2020, derulată între furnizorul persoană fizică [...], cu adresa ..., Germania şi beneficiarul societatea [...] cu sediul în localitatea ..., jud.

Constanţa, pentru containerul nr. [...].

Analizând textul de lege, respectiv art.66 alin.(2) lit.d) din O.U.G. nr.92/2021, se constată că incriminează exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art.2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni.

Audiat fiind, se observă că inculpatul [...] recunoaște activitatea de import a bunurilor, faptul că acestea îi aparțin și că sunt bunuri la mâna a II-a ce urmau a fi comercializate în localitatea ....

În ceea ce privește faptul că bunurile sunt de fapt deșeuri, inculpatul arată că autoritățile germane nu le-au catalogat în acest mod.

Analizând inscrisurile întocmite de Biroul Vamal de Frontieră Constanţa Sud, de Garda Naţională de Mediu-Comisariatul Judeţean Constanţa, de autoritățile Germane, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, instanța constată că bunurile din containerul nr.[...] importate din Germania în Romania sunt deșeuri.

Potrivit documentelor autorităților Germane, 25 dintre electrocasnice erau defecte, celelalte nu au fost probate pentru că nu erau racordate la apa și canalizare, iar potrivit documentelor întocmite de autoritățile române, saltelele erau extrem de uzate și murdare iar electrocasnicele ar fi avut nevoie de reparații capitale pentru a funcționa.

Pornind de la domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 (,,...între state membre, în interiorul Comunității...’’ - art. 1 alin. 2 lit. a), precum și de la definițiile ,,transferului’’ (,,transportul de deșeuri destinate recuperării sau eliminării, planificat sau care se desfășoară ...între o țară și altă țară’’ - art. 2 pct. 34 din Regulament) și a ,,transferului ilegal’’ (,,efectuat într-un mod care nu este specificat propriu-zis în documentul prevăzut la anexa VII’’ - art. 2 pct. 35 lit. g - iii din Regulament), instanță constată că transferul deșeurilor în cauză (din Germania în România) se subscrie, din punct de vedere al elementului material, acțiunilor de import sau export cu încălcarea cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu.

În concluzie, având în vedere probatoriul administrat și considerentele expuse anterior, instanţa reţine că faptele de export sau import cu deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu există în materialitatea lor şi au fost săvârşite de inculpatul [...] și inculpata persoana juridică societatea [...] cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

În drept, fapta inculpatului [...] care, în calitate de administrator al [...], în luna martie 2020 a achiziționat și dispus transferul unei cantități de eşeuri, constând în saltele de pat – 153 bucăţi, frigidere diferite mărci – 20 bucăţi, maşini de spălat rufe diferite mărci – 4 bucăţi, uscătoare de rufe diferite mărci – 4 bucăţi, televizoare diferite mărci – 47 bucăţi, maşini de spălat rufe diferite mărci – 4 bucăţi, din țara de expediere Germania către țara de destinație România, deșeuri care urmau să fie vândute ca și produse la mâna a doua, potrivit declarației inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni, prev. de art.66 alin. 2 lit. d din O.U.G. nr. 92/2021.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că ansamblul probator administrat în cauză evidenţiază realizarea elementului material prin acțiunea de achiziție și introducere pe teritoriul țarii a unei cantități de deșeuri, provenite din țara de expediere Germania cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru relațiilor sociale referitoare la protecția mediului înconjurător și a sănătății publice, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptele săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, astfel după cum este ea definită de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, acesta putea prevedea rezultatul faptei sale, a urmărit și acceptat producerea lui.

Cu privire la inculpata persoană juridică [...], instanța are în vedere prevederile art.219 Cod civil, care statuează că persoana juridică este responsabilă pentru faptele licite sau ilicite săvârșite în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate de către organele de conducere.

Membrii organelor de conducere vor fi ținuți solidar pentru prejudiciile cauzate terților și persoanei juridice.

Faptele ilicite atrag și răspunderea penală a celui care le-a săvârșit, precum și dispozițiilor art. 135 din Codul penal, potrivit cărora răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

Textele legale își au justificarea în faptul că persoana juridică este o ficțiune legală, în fapt manifestarea acesteia în realitatea exterioară fiind realizată ca urmare a acțiunii organelor sale de conducere.

Potrivit Codului penal, persoanele juridice răspund pentru infracțiunile comise în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele lor.

Deși infracțiunea de export sau import de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu a fost săvârșită, în esență, în realizarea obiectului de activitate a persoanei juridice, raportat la starea de fapt expusă, rezultă că a fost comisă și în numele și interesul său.

Această împrejurare nu are niciun efect asupra reținerii infracțiunii în sarcina persoanei juridice, întrucât, pentru ca persoana juridică să poată răspunde penal, este suficient ca fapta să se încadreze doar într-una dintre aceste categorii.

Deci, cu atât mai mult, dacă fapta se încadrează în toate categoriile prevăzute de Codul penal, cerințele elementului material sunt respectate.

Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de prevederile Codului penal pentru angajarea răspunderii penale a inculpatei persoană juridică societatea [...], având în vedere că aceasta este o entitate cu personalitate juridică, cu scop lucrativ, ce desfășoară o activitate în interesul său propriu în vederea obținerii de profit.

Fiind o modalitate de răspundere directă, răspunderea penală a persoanei juridice impune constatarea unui element subiectiv propriu persoanei juridice, separat de elementul subiectiv care caracterizează fapta unei anumite persoane fizice.

În cazul de față, inculpatul persoană fizică a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, astfel cum s-a arătat anterior.

În cazul inculpatei persoană juridică, se poate afirma că infracțiunea săvârșită de reprezentantul legal, cu respectarea celorlalte condiții ale angajării răspunderii penale a persoanei juridice, sunt chiar faptele persoanei juridice, inclusiv din punct de vedere subiectiv (a urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptei ori, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui).

Astfel, fapta inculpatei persoană juridică [...] întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni, prev. de art.66 alin. 2 lit. d din O.U.G. nr. 92/2021.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.396 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală, întrucât faptele există, au fost săvârşite de și inculpatul persoană fizică și inculpata persoană juridică şi constituie infracţiuni dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanţa va adopta o soluție de condamnare.

La individualizarea sancțiunilor, se are în vedere pe de o parte, limitele de pedeapsă generale şi speciale prevăzute de lege şi, de asemenea, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen. şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănatate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite, instanţa reține că transferul a vizat o cantitate semnificativă de deșeuri.

Referitor la natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, instanţa reţine gradul ridicat de pericol social al operațiunii de import – export cu deșeuri caracterizate drept transfer ilegal efectuate de inculpat având în vedere lezarea relațiilor sociale referitoare la mediul înconjurător și sănătatea publică (gravitatea faptei decurge și din limitele însemnate pentru care legiuitorul a optat în pedepsirea infracțiunii - închisoare de la 2 la 7 ani).

În ceea ce privește natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, instanţa reţine că inculpatul nu are antecedente penale potrivit cazierului judiciar și, ulterior comiterii infracţiunii, s-a prezentat în faţa instanţei.

În acest context, pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, instanța opinează că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare (minimul legal) este necesară și suficientă.

În privința individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei persoană juridică [...], criteriile generale prevăzute de art. 74 din Codul penal sunt aplicabile și acesteia, după cum în mod expres prevede art. 137 alin. 3 din Codul penal: ,,instanța stabilește numărul zilelor – amendă ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei”.

Astfel, instanța constată un grad de pericol social ridicat al faptei deduse judecății concretizat în valorile sociale de mare importanță ocrotite de norma de incriminare, constând în protecția mediului înconjurător și a sănătății publice, consecințele putând fi mai grave, având în vedere riscul la care puteau fi expuse valori de maximă importanță pentru societate, sănătatea oamenilor, a mediului în general.

Referitor la criteriul periculozității infractorului, raportat la datele ce caracterizează persoana juridică inculpată, nu s-a identificat existența unor antecedente penale în ceea ce privește nerespectarea măsurilor legale privind protecția mediului, astfel încât aplicarea pedepsei principale a amenzii penale într-un cuantum orientat către minim pentru infracțiunea dedusă judecății va reprezenta o atenționare a acesteia, așa încât să asigure pe viitor preîntâmpinarea unui asemenea incident, prin respectarea normelor privind protecția mediului înconjurător, totodată fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv, educativ și de exemplaritate a sancțiunii penale.

Observând și limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de textul incriminator, respectiv art. 61 alin. 4 C.pen. coroborat cu art. art. 66 alin. 2 (cuprinse între 180 și 300 zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani) și alin. 4 (prin derogare de la dispoziţiile art. 137 alin. 2 C.pen., suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei şi 25.000 lei) din O.U.G. nr. 92/2021, instanța va aplica pedeapsa de 100.000 lei amendă penală (200 zile-amendă x 500 lei/zi-amendă).

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale stabilite pentru inculpatul [...], instanţa constată să sunt îndelinite condițiile art. 91 din Codul penal (pedeapsa fiind de 2 ani închisoare, inculpatul nu a suferit o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii mai mare de un an, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie fiind o modalitate prea drastică, în contextul aflării la primul conflict cu legea penală).

De asemenea, inculpatul și-a manifestat acordul în sensul de a presta muncă în folosul comunității, astfel încât instanţa are convingerea că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.”

Împotriva sentinței penale nr. 212/2022 a Judecătoriei Medgidia a formulat apel inculpatul [...] care a solicitat achitate întrucât nu a transportat deșeuri, ci bunuri care urmau a fi revândute, iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Analizând motivele de apel privind tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului [...] și și persoana juridică [...], Curtea constată că starea de fapt expusă în rechizitoriu și reținută de prima instanță este, în esență, corectă și are la bază probele administrate, urmând a o relua în urma propriei evaluări și cu trimitere la criticile aduse sentinței primei instanțe.

Cu privire la infracțiunea de export sau import de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni prev. de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021, se impun a fi realizate următoarele precizări:

În România, incriminarea infracțiunii de export sau import de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în forma actuală, s-a făcut ca urmare a transpunerii în legislația națională a Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr, L 328 din 6 decembrie 2008, respectiv a obligațiilor stabilite în art. 50 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, de stabilire a normelor privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor acestuia.

De asemenea, potrivit art. 189 alin. 2 din Tratatul UE, regulamentele sunt acte legislative ale UE care se aplică automat și uniform în toate statele membre, de îndată ce intră în vigoare, fără a fi nevoie să fie transpuse în legislația națională, fiind obligatorii în toate elementele lor pentru toate țările UE.

În consecință, în materia transferurilor de deșeuri între statele membre, a importului de deșeuri în Comunitate și a exportului de deșeuri din Comunitate (art. 1 alin. 2 din Regulament), toate definițiile cuprinse în art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 sunt obligatorii.

Astfel, art. 1 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 prevede că ” Prezentul regulament se aplică transferurilor de deșeuri:

a) între state membre, în interiorul Comunității sau în tranzit prin țări terțe;

b) importate în Comunitate din țări terțe;

c) exportate din Comunitate în țări terțe;

d) aflate în tranzit pe teritoriul Comunității, în drum din sau spre țări terțe.”

În sensul acestui Regulament se face distincție între operațiunile de import și export, care privesc întotdeauna numai introducerea sau ieșirea din Comunitate a deșeurilor, dinspre sau către o țară care nu este membră a UE, și transferul în interiorul comunității cu sau fără tranzit prin țări terțe, care nu este niciodată operațiune de import sau export.

Astfel, potrivit art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, ” În sensul prezentului regulament:

30."import" înseamnă orice intrare de deșeuri în Comunitate, cu excepția tranzitului prin Comunitate;

31."export" înseamnă acțiunea prin care deșeurile părăsesc Comunitatea, cu excepția tranzitului prin Comunitate;

32."tranzit" înseamnă un transfer de deșeuri sau un transfer planificat de deșeuri prin una sau mai multe țări, altele decât țara de expediere sau de destinație;

33."transport" înseamnă transportul de deșeuri rutier, feroviar, aerian, maritim sau pe căi navigabile;

34."transfer" înseamnă transportul de deșeuri destinate recuperării sau eliminării, planificat sau care se desfășoară:

a) între o țară și altă țară sau

b) între o țară și țări și teritorii de peste mări sau alte zone, aflate sub protecția țării respective sau

c) între o țară și orice zonă terestră care nu aparține nici unei țări, în conformitate cu dreptul internațional sau

d) între o țară și Antarctica sau

e) dintr-o țară prin oricare dintre zonele menționate anterior sau

f) în interiorul unei țări prin oricare dintre zonele menționate anterior și care începe și se încheie în aceeași țară sau

g) dintr-o zonă geografică care nu este sub jurisdicția niciunei țări, într-o altă țară;

35."transfer ilegal" reprezintă orice transfer de deșeuri efectuat:

a) fără notificarea tuturor autorităților competente în cauză în conformitate cu prezentul regulament sau

b) fără acordul autorităților competente în cauză în conformitate cu prezentul regulament sau

c) cu acordul autorităților competente în cauză obținut prin falsificare sau fraudă sau

d) într-un mod nespecificat propriu-zis în notificare sau în documentele de circulație sau

e) într-un mod care determină recuperarea sau eliminarea prin încălcarea normelor comunitare sau internaționale sau

f) contrar articolelor 34, 36, 39, 40, 41 și 43 sau

g) despre care, în ceea ce privește transferurile de deșeuri menționate la articolul 3 alineatele (2) și (4), reiese că:

(i) deșeurile nu sunt prevăzute la anexele III, IIIA sau IIIB sau

(ii) nu respectă dispozițiile articolului 3 alineatul (4),

(iii) transferul este efectuat într-un mod care nu este specificat propriu-zis în documentul prevăzut la anexa VII.”

Ca atare, prin import se înțelege orice intrare de deșeuri în Comunitate, iar exportul este acțiunea prin care deșeurile părăsesc Comunitatea, cu excepția tranzitului prin Comunitate.

La data intrării în vigoare a Legii nr.101/2011 și a OUG nr.92/2021 nu a existat o definiție legală a noțiunii de „import” în chiar cuprinsul acte normative.

Or, având în vedere că legea penală trebuie să fie de strictă interpretare, dar și previzibilă pentru destinatari, este lesne de înțeles că noțiunile de import și respectiv, export sunt cele definite de actele normative, respective Regulamentul (CE) nr.1013/2006.

Este evident că noțiunea de import se circumscrie numai acelor achiziții din țări terțe față de UE, în timp ce, în interiorul UE, mărfurile se află în liberă circulație (art. 29 din TCE).

În baza legislației UE, importurile sunt doar acele cantități care provin din afara Uniunii Europene, având în vedere că, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, noțiunea de ” import” din țările membre ale UE nu mai există.

Aceste considerente rezultă și din ansamblul prevederilor Regulamentului 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii și ale Codul fiscal și Codului de procedură fiscală.

Sub aspectul analizat, Regulamentul nr. 952/09-oct-2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii face distincția între datoriile vamale la import și respectiv la export:

” Secțiunea 1: Datoria vamală la import

Art. 77: Punerea în liberă circulație și admiterea temporară

(1) O datorie vamală la import ia naștere în urma plasării mărfurilor neunionale supuse taxelor la import sub unul dintre următoarele regimuri vamale:

a) punerea în liberă circulație, inclusiv în temeiul regimului de destinație finală;

b) admiterea temporară cu scutire parțială de taxe la import.

Secțiunea 2: Datoria vamală la export

Art. 81: Exportul și perfecționarea pasivă

(1) O datorie vamală la export ia naștere prin plasarea mărfurilor supuse unor taxe la export sub regimul de export sau de perfecționare pasivă.

Art. 153: Prezumția statutului vamal de mărfuri unionale

(1) Toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal al Uniunii sunt presupuse a fi mărfuri unionale, cu excepția cazului în care se stabilește faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri unionale.

CAPITOLUL 1: Punerea în liberă circulație

Art. 201: Domeniul de aplicare și efectul

(1) Mărfurile neunionale destinate introducerii pe piața Uniunii sau pentru uz sau consum personal în interiorul teritoriului vamal al Uniunii fac obiectul punerii în liberă circulație.

(2) Punerea în liberă circulație implică:

a) perceperea taxelor la import datorate;

b) perceperea, dacă este cazul, a altor taxe conform dispozițiilor relevante în vigoare în materie de percepere a taxelor respective;

c) aplicarea de măsuri de politică comercială, precum și de măsuri de prohibiție sau restricție, cu condiția ca acestea să nu fi fost aplicate într-un stadiu anterior; și

d) îndeplinirea altor formalități prevăzute pentru importul de mărfuri.

(3) Punerea în liberă circulație conferă mărfurilor neunionale statutul vamal de mărfuri unionale.

Art. 269: Exportul mărfurilor unionale

(1) Mărfurile unionale care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt plasate sub regimul de export.

De asemenea, art.274 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, importul de bunuri reprezintă:

„a) intrarea pe teritoriul Uniunii Europene de bunuri care nu se află în liberă circulație în înțelesul art. 29 din tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene.

b) pe lângă operațiunile prevăzute la lit. a), intrarea în Uniunea Europeană a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț, care face parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene.”

Se observă așadar că și legislația internă face distincție între achizițiile de bunuri din interiorul UE ori din afara acesteia.

Potrivit art.274 alin.1 din Codul fiscal, prin importul de bunuri se înțelege doar intrarea bunurilor pe teritoriul Uniunii Europene, iar nu pe teritoriul României.

Libera circulație a mărfurilor constituie unul dintre elementele fundamentale ale Comunității Europene.

Scopul dispozițiilor ce instituie aceste libertăți este de a crea între statele membre o piață unică, liberă de orice restricții interne asupra comerțului.

În vederea acestor deziderate, prin Tratat s-a urmărit realizarea unei uniuni vamale prin desființarea între statele membre a taxelor vamale asupra importurilor și exporturilor, precum și adoptarea unei politici comerciale comune.

Este fără tăgadă că noțiunea de „import” reprezintă numai acele achiziții din țări terțe față de UE, iar în interiorul UE mărfurile se află în liberă circulație (art.29 din TCE).

În baza legislației UE, importuri sunt doar acele cantități care provin din afara Uniunii Europene.

Odată cu aderarea României la UE, noțiunea de „import” din țările membre ale Uniunii Europene nu mai există.

În continuare, analizând norma de incriminare, reținem că, sub aspectul condițiilor de tipicitate obiectivă, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr.92/2021 se realizează prin exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, atunci când aceste operațiuni constituie un transfer ilegal în sensul art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr.1013/2006.

Elementul material al laturii obiective nu constă în efectuarea unui transfer ilegal de deșeuri, aceasta fiind doar o cerință esențială fără de care nu se întregește latura obiectivă și care, potrivit Regulamentului, înseamnă transportul de deșeuri destinate recuperării sau eliminării între oricare două țări, indiferent că sunt membre UE sau nu, ci o operațiune de import, respectiv, alternativ, o operațiune de export.

Tipicitatea, prevăzută de art. 15 alin. 1 Cod penal drept prima trăsătură esențială a infracțiunii, rezultă din principiul incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită de o persoană și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut în norma de incriminare.

În raport de textul de incriminare, cu privire la latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, Curtea reține că, pentru existența infracțiunii, este esențială realizarea unei acțiuni de import sau export, astfel că transferul de deșeuri între două țări membre UE nu realizează elementul material al infracțiunii prev. de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021.

Având în vedere argumentele anterior expuse, concluzionăm în sensul că potrivit art.2 pct.30 și 31 din Regulamentul 1013/2006 prin import se înțelege orice intrare de deșeuri în Comunitate, iar exportul reprezintă acțiunea prin care deșeurile părăsesc Comunitatea.

Noțiunile de import și de export nu pot fi înțelese decât în sensul definiției legale oferite de Regulament.

O interpretare contrară ar încălca principiul legalității incriminării, legea penală fiind de strictă interpretare, dar și principiul clarității și previzibilității normei, în raport de care destinatarii trebuie să își adapteze în mod corespunzător conduita.

Mai mult decât atât, trebuie subliniat și faptul că o interpretare a noțiunii de „import” într-un sens extins, comun al termenului, cuprins în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ar reprezenta și o încălcare a nomei juridice europene, care este obligatorie, astfel cum am arătat anterior.

Dimpotrivă, o astfel de interpretare ar contraveni principiului legalității incriminării.

În acest sens, în jurisprudența privind art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reflectată în Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că, potrivit jurisprudenței sale, art. 7 consacră principul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege).

Dacă acesta interzice în special extinderea câmpului de aplicare a infracțiunilor existente la faptele care, anterior, nu constituiau infracțiuni, el prevede, de asemenea, principiul că legea penală nu trebuie să fie aplicată extensiv în defavoarea persoanei acuzate, de exemplu, prin analogie.

Mai mult decât atât, Curtea reține că principiul legalității incriminării impune ca legea să definească în mod clar infracțiunile, asigurând astfel respectarea principiului previzibilității.

Semnificația noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de conținutul textului și de domeniul pe care îl acoperă.

Tot astfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 518/06.07.2017, făcând trimitere la Decizia nr. 405/15.06.2016, „legiuitorului îi revine obligația ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii.”

Textul incriminator al art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021, completat de legislația comunitară (Regulamentul CE nr.1013/2016) ce constituie reglementarea-cadru în materia transferurilor de deșeuri și de stabilire a normelor, nu asimilează operațiunea de transfer de deșeuri în interiorul Comunității, respectiv ieșirea sau intrarea deșeurilor în România din și către o țară membră a UE cu importul/exportul de deșeuri, împrejurare față de care instanța de control judiciar reține că transferul de deșeuri între cele două state membre UE, respectiv Germania și România, nu reprezintă o operațiune de import/export, iar transportul de deșeuri destinate recuperării sau eliminării între două țări membre UE (în cazul de față între Germania și România) nu realizează tipicitatea obiectivă a infracțiunii incriminate la art. 66 alin. 2 lit. d) din OUG nr. 92/2021.

Așadar, Curtea opinează că o interpretare contrară excedează înțelesului noțiunilor de import/export, stabilit atât de dispozițiile interne, cât și de cele cuprinse în tratatele internaționale la care România a aderat.

Suplimentar, Curtea mai reține că opțiunea legiuitorului român a fost de a sancționa și unele operațiuni cu deșeuri în interiorul Comunității, însă numai dacă acestea pot provoca decesul ori vătămarea corporală a unei persoane sau o daună semnificativă calității aerului, calității solului sau calității apei ori animalelor sau plantelor.

Sub acest aspect, redăm infracțiunea prevăzută de art.66 alin.2 lit. c din OUG nr.92/2021:

„c) colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deșeuri, inclusiv controlul acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a spațiilor de eliminare, inclusiv acțiunile întreprinse de comercianți sau brokeri în procesul de gestionare a deșeurilor, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea corporală a unei persoane sau o daună semnificativă calității aerului, calității solului sau calității apei ori animalelor sau plantelor.”

Or, în speță, din notele de constatare efectuate de către Garda Națională de Mediu, existente la dosarul de urmărire, rezultă că nu s-au identificat potențiale consecințe din cele mai sus enunțate.

În consecință, Curtea constată că soluția de condamnare dispusă de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de export sau import de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni, prev. de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021 este netemeinică, nefiind întrunite toate condițiile specifice de tipicitate obiectivă, prevăzute de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021, urmând a dispune achitarea inculpaților în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală.

Mai trebuie precizat că soluția de achitare ce se va dispune în cauză față de inculpații apelanți în temeiul art.16 lit. b teza I Cod procedură penală face de prisos analiza celorlalte motive de apel ce vizează netemeinicia hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 litera a Cod procedură penală va admite apelul declarat de [...] împotriva sentinței penale nr. 212/02.02.2022 a Judecătoriei Medgidia, în dosarul nr. .../256/2020.

În baza art. 419 Cod procedură penală va extinde efectele apelului cu privire la persoana juridică [...].

Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală îi va achita pe inculpații [...] și persoana juridică [...], pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 66 alin. 2 lit. d din OUG nr. 92/2021.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță vor rămâne în sarcina acestuia.

Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii.