Hotărâre nr. 553/P din 17.06.2022

In cauză nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor deduse judecății, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective, dat fiind că produsul analizat în cauză nu poate fi inclus în categoria deșeurilor, iar inculpatele nu au avut reprezentarea psihică asupra unei alte naturi a bunurilor, decât aceea de concentrat de plumb, ceea ce justifică pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 211/2011, anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul pct. 9 al anexei nr. 1, în cazul în care au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite la nivelul Uniunii Europene.

În condițiile în care operațiunile nu au vizat bunuri încadrate în categoria deșeurilor, nu se poate reține că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 4 din Legea nr. 101/2011, sub aspectul laturii obiective.

Operațiunile de scoatere de țară, respectiv de export a bunurilor din declarațiile de export nici nu au fost finalizate, în condițiile în care bunurile au rămas pe teritoriul țării, astfel că nu am fi fost în prezența unor infracțiuni consumate nici dacă bunurile s-ar fi încadrat în categoria deșeurilor, iar tentativa nu ar fi fost sancționată decât în cazul infracțiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, în timp ce pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011 legea nu incrimina fapta rămasă în forma tentativei.

Inculpatele nu au acționat cu intenția de a scoate din țară/exporta deșeuri ori de a folosi la autoritatea vamală documente care nu reflectau natura reală a produselor, pentru a induce în eroare reprezentanții autorității vamale, motiv pentru care nu sunt întrunite nici condițiile de tipicitate ale celor infracțiuni, sub aspectul laturii subiective.

Art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală

Art. 271 din Legea 86/2006

Cauza Albina împotriva României

Decizia CCR nr. 554/2017

Legea nr. 90/2021

Art. 6 alin. 1, pct. 9 din Anexa nr. 1, anexa nr. 3 din Legea nr. 211/2011

Directiva 2008/98/CE privind deșeurile

Prin sentința penală nr. 82/14.04.2021 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr. …/212/2018 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c C.proc.pen., achită pe inculpata [...], trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de contrabandă calificată, faptă prev. şi ped. de art. 271 din Legea 86/2006, folosire de acte nereale, faptă prev. şi ped. de art. 272 din Legea 86/2006 și export ilegal de deșeuri, faptă prev. şi ped. de art. 4 din Legea 101/2011, coroborat cu art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2006.

În baza art. 396 alin (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpata [...] (persoană juridică română, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr. …/2011, având CUI -…, sediul social declarat în Mun.

Deva, …, jud.

Hunedoara), trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de contrabandă calificată, faptă prev. şi ped. de art. 271 din Legea 86/2006, folosire de acte nereale, faptă prev. şi ped. de art. 272 din Legea 86/2006 și export ilegal de deșeuri, faptă prev. şi ped. de art. 4 din Legea 101/2011, coroborat cu art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2006.

În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut incidența cauzei prevăzute de art. 16 lit. b C.pr.pen., respectiv cea conform căreia fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe bază de probe sigure, certe și să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Regula in dubio pro reo, constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art.4 Cod procedură penală se regăsește în materia probațiunii.

Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Pe de altă parte, instanţa reţine că prezumţia de nevinovăţie este expres consacrată de legiuitor în dreptul intern, respectiv în dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., art. 23 alin.11 din Constituţia României şi totodată este reglementată şi în dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil.

Prezumţia de nevinovăţie presupune dreptul oricărei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni de a fi considerată nevinovată până când vinovăţia sa va fi legal stabilită printr-o hotărâre definitivă, iar inculpatul beneficiază de această prezumţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia potrivit dispoziţiilor legale menţionate.

Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie se poate face numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzaţiei penale, atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt dar şi aceea de drept şi aceasta trebuie să se fundamenteze pe dovezi legal administrate, temeinice şi convingătoare, de natură a înlătura orice urmă de îndoială.

Acest principiu impune respectarea dreptului la siguranţa individuală, care ar fi înlăturat dacă o persoană ar fi condamnată pe baza unor probe incerte şi neconcludente, care nu sunt apte să fundamenteze temeinicia, atât în fapt cât şi în drept, a acuzaţiei în materie penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Telfner contra Austriei din data de 20.03.2001 că o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăţie este de natură sa atragă constatarea încălcării art. 6, paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în speța de față, procurorul nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatele se fac vinovate de faptele mai sus menționate.

Problema esențială care trebuie lămurită este dacă produsul pe care SC [...] urmărea să-l exporte către cocontractantul din China este concentrat de plumb sau un deșeu, așa cum se susține în actul de inculpare și dacă inculpatele au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Pentru lămurirea acestei situații avem în vedere atât punctul de vedere științific emis de Universitatea din Petroșani. Facultatea de Mine, cât şi înscrisurile şi declaraţiile martorilor.

Din cuprinsul actelor de urmărire penală se observă că una din probele esenţiale este reprezentată de activitatea desfăşurată la data de 14.12.2017 de către organele de poliție judiciară din cadrul SPTM în sprijinul unei echipe de comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu care, împreună cu lucrătorii vamali din cadrul BVF Constanța Sud, au asistat la prelevarea unor mostre de marfa de către reprezentanții [...] (firmă acreditată ca atare) - probe ce au fost prelevate din fiecare din containerele care făceau obiectul material al celor două operațiuni de export ale [...].

Din răspunsurile la întrebările nr.1-3, din punctul de vedere științific emis de Universitatea din Petroșani.

Facultatea de Mine rezultă cel puţin un dubiu cu privire la raportul efectuat de reprezentanții [...], atât în ceea ce priveşte procedura urmată, cât şi concluziile.

Astfel, s-a concluzionat că Laboratorul WESSLING nu a prelevat corect şi în cantitate suficientă eşantioanele de material în luna decembrie 2017, pentru a fi concludent rezultatul analizei, iar prin metodele utilizate nu putea determina conţinutul total şi real de plumb din proba analizată decât întâmplător, în condiţiile în caro materialul supus analizei s-ar fi dizolvat în totalitate în acid azotic (HNO3) sau în amestec de acid azotic şi acid clorhidric.

De asemenea, se arată că standardul de analiză pentru deşeuri folosit de către Laboratorul WESSLING la prima analiză diferă de cele aprobate de Asociaţia Româna de Standardizare (ASRO).

Chiar dacă, aşa cum rezultă în concluzia de la răspunsul la întrebarea nr. 4, pot rezulta erori majore în cazul utilizării unor standarde de analiză pentru deşeuri diferite de cele adoptate de Asociaţia Română de Standardizare {ASRO), dar nu este obligatoriu dacă utilizarea altor metode de analiză ţine cont de principiile ştiinţifice după care trebuie să se ghideze astfel de proceduri, există cel puţin un dubiu întemeiat cu privire la concluziile la care au ajuns reprezentanții [...] cu privire la materialul analizat din probele recoltate din mărfurile corespunzătoare exportului MRN …/29.11.2017, respectiv MRN …/05.12.2017.

Cu privire la susţinerea din rechizitoriu conform căreia, în baza documentelor puse la dispoziție de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu se mai constată și faptul că: - conform autorizației integrate de mediu a [...] - (furnizorul deșeurilor de plumb către ...

SRL) - materia primă utilizată în tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase era reprezentată de „deșeurile de zgură oxidică rezultate în metalurgia termică a plumbului, fiind foarte toxice pentru organismele acvatice”, mențiune care demonstrează că furnizorul era autorizat doar să tratat deșeuri, pe care le-a mărunțit exclusiv mecanic, situație în care nu zgura avea cum sa se transforme în concentrat de plumb, mai ales că era necesar pentru aceasta cel puțin un procedeu pirometalurgic și unul de flotație, iar procesul tehnologic autorizat în scopul de a se obține produsul „concentrat de plumb” - presupune o activitate de concasare inițială a materiei prime până la o granulație de 40-100 mm, după care aceasta se re - concasează prin procedura giratorie, rezultând în final fracții fine (concentrat de plumb), dar și „refuz de la ciur” - în proporție de 5% din cantitatea de zgură prelucrată - aceasta din urmă fiind depozitată temporar și care apoi reintrodusă în fluxul de concasare, măcinare și clasare, instanţa are în vedere răspunsul la întrebarea nr. 9 din raportul de expertiză efectuat, respectiv dacă materialul produs de către [...] conform autorizaţiei integrate de mediu poate fi considerat concentrat.

Conform raportului de expertiză menţionat, în cazul materialului produs de către [...], prin operaţiuni de sfărâmare şi măcinare, deoarece prezintă caracteristici de calitate similare cu cele ale concentratelor sărace de plumb, i s-a atribuit denumirea de concentrat de plumb, stipulată ca atare şi în autorizaţia integrată de mediu.

Ceea ce este esenţial din acest punct de vedere este că „denumirea de concentrat de plumb nu trebuie în nici un caz să fie asociată doar cu procesele de preparare a minereurilor de plumb, nefiind o exclusivitate pentru acest domeniu de activitate”.

Deoarece în România nu există facilităţi tehnologice care să permită procesarea produsului finit obţinut de către [...] în vederea extragerii plumbului metalic, soluţia aleasă pentru valorificare a fost exportul într-o ţară în care există astfel de instalaţii, La completarea declaraţiilor vamale, produsul realizat de către [...] se poate încadra la codurile vamale prevăzute la CAPITOLUL 26 MINEREURI, ZGURĂ Şl CENUŞĂ (pag. 191) al Regulamentul (UE) nr. 861/2010 respectiv Cod NC 2607 00 00 Minereuri de plumb şi concentratele lor Sau 2620 Zgură, cenuşă şi reziduuri (altele decât cele rezultate de la fabricarea fontei, fierului sau oţelului) care conţin arsen, metale sau compuşi ai metalelor:- Care conţin în principal plumb: Cod NC 2620 29 00 Altele.

Cu toate că codul NC 2620 29 00 pare mai apropiat de realitate, la Note de capitol alineatul 2 se specifică: „în sensul poziţiilor 2601-2617, „minereuri" înseamnă sortimentele mineralogice efectiv utilizate în metalurgie pentru extragerea mercurului, a metalelor de la poziţia 2844 sau a metalelor de la secţiunile XIV sau XV, chiar dacă acestea sunt destinate unor scopuri nemetalurgice, dar cu condiţia ca acestea să nu fi fost supuse altor prelucrări decât cele la care sunt supuse minereurile din industria metalurgică".

În plus, cu toate că în declaraţia vamală era stipulată denumirea de concentrat de plumb, pentru exporturile din anul 2011, laboratorul Chinez CCIC Henan Co Limited confirmă calitatea produsului sub denumirea de minereu de plumb (Pb ores).

În concluzie se arată că materialul produs de către [...] conform autorizaţiei integrate de mediu poate fi considerat concentrat.

În ceea ce priveşte susţinerea că autorizația integrată de mediu 23/2008 emisă în favoarea [...] cuprinde concluzia nereală că, în funcție de tone de: materia primă din care provine zgura oxidică sau deșeu periculos, din metalurgia corner ci termică a cuprului (deși se prelucra zgură de plumb - n.n.) - se preconizează obținerea unor concentrate de plumb vandabile cu granulație între 3-5 mm după infractiu, cum urmează: prin prelucrarea zgurii oxidice metalurgia termică a plumbului rezultă cca 4000 tone pe an de concentrat de plumb cu minim 15% plumb, respectiv prin prelucrarea zgurii oxidice metalurgia termică a cuprului rezultă cca 21.000 tone pe an de concentrat de plumb cu minim 40-52°% plumb, ceea ce valorează probe suspiciunii de săvârșire a complicității la infracțiunile prezenţe de către semnatarii acestui act administrativ, instanţa constată că este doar o afirmaţie nesusținută de probe.

Din răspunsul la întrebarea nr. 10 din raportul de expertiză rezultă că zgura de plumb procesată de [...] îşi pierde calitatea de deşeu şi devine produs.

Mai mult decât atât, în adresa nr. 2712 - 11.09.2019 emisă de GNM.

Comisariatul Judeţean Hunedoara rezultă că au fost efectuate de către instituţie un număr de 18 controale în perioada 2010-2017, la unele au participat comisari din cadrul altor comisariate judeţene şi din cadrul Comisariatului General București, nefiind semnalate constatări cu privire la faptul că materialul rezultat este deşeu.

Din adresa nr. 1644/HD/28.07.2014 rezultă că, în urma procesării efectuată de către [...] rezultă produsul concentrat de Pb, care nu are calitatea de deşeu, ci de materie primă.

Conform adresei nr. 11041/12.12.2017, rezultă că „deşeul cu conţinut de plumb prelucrat conform procedeului considerat BAT devine subprodus, prin urmare materialul procesat de [...] în anul 2014 este concentrat de plumb, iar utilizarea lui ulterioară este legală”.

Potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006 „Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare”.

Potrivit art. 272 din Legea nr. 86/2006 „Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 101/2011: „Exportul sau importul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 190 din 12 iulie 2006, cu modificările ulterioare, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani”.

Cu privire la toate aceste infracţiuni, rezultă că există un dubiu cu privire la produsul respectiv, acesta neputând fi în mod cert apreciat ca deşeu, chiar instituţiile statului referindu-se la acesta fie ca deşeu (Garda Naţională de Mediu), fie ca şi concentrat de plumb, lucru valabil şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Mai mult decât atât, în condițiile în care anterior societatea inculpată a realizat mai multe astfel de exporturi către parteneri externi din China, iar instituțiile statului au apreciat că produsul respectiv este concentrat de plumb, faptul că inculpata l-a menționat sub această denumire face să nu fie incidentă și teza a II-a a din art. 16 alin 1 lit. b din codul de procedură penală, faptele nefiind săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

Instanța constată că în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai în legătură cu faptele imputate, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Instanța a reține că, potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură penală condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, toate aceste concluzii ce fundamentează hotărârea de condamnare trebuind să fie susținute de probe certe de vinovăție, prin care să fie răsturnată prezumția de nevinovăție prevăzute de art. 4 Cod procedură penală și art. 99 alin. 2 Cod procedură penală.

Or în cauză, în ceea ce le priveşte pe inculpatele persoana fizică [...] și persoana juridică SC [...], nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, astfel că în consecință instanța va dispune soluția de achitare în baza art. 16 alin. 1 lit. b din codul de procedură penală, întrucât nu există probe că au fost săvârşite infracțiunile reţinute în sarcina lor.

Împotriva sentinței penale nr. 82/14.04.2021 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr. …/212/2018 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, care a criticat soluția de achitare a inculpaților, apreciind că s-a realizat o greșită analiză a mijloacelor de probă din cauză, cu ignorarea raportului de încercare nr. .../22.12.2017, ce atestă că produsul este un deșeu cu o concentrație slabă de plumb; se mai susține că există contradicție între temeiul achitării și considerentele hotărârii și se impunea discutarea schimbării încadrării juridice, prin reținerea formei de vinovăție a culpei, incriminată potrivit Legii nr. 90/2021; se solicită pronunțarea unei soluții de condamnare pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Cu referire la critica privind contradicția dintre temeiul achitării inculpatelor, astfel cum a fost menționat în dispozitiv și considerentele hotărârii, curtea constată că prima instanță a dispus achitarea inculpatelor [...] și [...] pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea 86/2006; folosirea de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006; export ilegal de deșeuri prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011 coroborat cu art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2006, fiind indicat în dispozitiv ca temei al achitării cazul prev. de art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală - nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.

În considerentele hotărârii se reține incidența cazului prevăzut de art. 16 lit. b Cod procedură penală - fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, dar se face referire și la inexistența onor probe privind comiterea infracțiunilor deduse judecății.

Se observă contradicția evidentă dintre temeiul achitării, menționat în dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia, din care rezultă că motivele pentru care a fost pronunțată soluția de achitare constau în faptul că produsul analizat în cauză nu rezultă că face parte din categoria deșeurilor, iar inculpatele nu au acționat cu forma de vinovăție a intenție, cerută de norma de incriminare pentru realizarea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii.

Motivele reținute în considerentele hotărârii conduc la aprecierea incidenței cazului prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, indicat de prima instanță, dar care vine în contradicție cu temeiul achitării din dispozitivul hotărârii.

Astfel, se constată existența unei neregularități procedurale, în condițiile în care soluția indicată în dispozitiv, sub aspectul temeiului achitării, este contrazisă de motivarea redată în expunerea hotărârii, în condițiile în care motivele trebuie să corespundă soluției din dispozitiv, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 403, 404 Cod procedură penală.

Această neregularitate procedurală impune reformarea hotărârii primei instanțe, pentru a se realiza o similitudine între temeiul achitării din dispozitiv și considerentele hotărârii, dar nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.

Din considerentele hotărârii rezultă că motivele pentru care prima instanță a apreciat că se impune achitarea inculpatelor [...] și [...] privesc natura bunului ce se dorea a fi exportat, care nu poate fi considerat deșeu, precum și poziția psihică a inculpatelor, care nu au acționat cu intenția de a exporta deșeuri, deoarece au avut reprezentarea că produsul se încadrează în categoria concentratului de plumb.

Este important de subliniat că această contradicție nu privește soluția de achitare, ci doar temeiul achitării, respectiv identificarea corectă a motivelor pentru care a fost pronunțată soluția de achitare, neconcordanță care poate fi remediată în calea de atac, fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare.

Această neregularitate nu poate fi asimilată vreunuia dintre cazurile prev. de art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, care să permită trimiterea cauzei spre rejudecare, cum ar fi cazul nepronunțării asupra unei fapte reținute în sarcina inculpaților, care nu cuprinde și ipoteza în care există o contradicție referitor la temeiul achitării, dat fiind că există o soluție a primei instanțe, iar motivele pot fi corelate cu soluția de achitare inclusiv de instanța de control judiciar.

Formularea unor considerente contradictorii, din perspectiva temeiului achitării, nu echivalează cu o lipsă de soluționare a cauzei sau o nemotivare a hotărârii, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar și remedierea neregularității constatate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat – în paragraful nr. 30 al hotărârii date la 28 aprilie 2005 în cauza Albina împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1049 din 25 noiembrie 2005 – că „dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanţei” obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59]”.

De asemenea, într-o altă hotărâre dată împotriva României – respectiv în hotărârea dată la 28 iunie 2005 în cauza Virgil Ionescu contra România, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006); la paragraful nr. 44 – Curtea Europeană a Drepturilor 26 Omului a reiterat că „întrucât Convenţia nu îşi propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi a cererilor de probatoriu ale părţilor, cu excepţia aprecierii pertinenţei (Cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, şi Cauza Dulaurans împotriva Franţei, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).

Conform art. 282 alin. 1 Cod procedură penală, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În aliniatul 3 al art. 282 Cod procedură penală se prevede că nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

Neregularitatea constatată nu justifică reținerea unei vătămări a drepturilor procesuale ale inculpatelor, care nu au reclamat încălcări ale drepturilor lor procesuale motivat de existența contrarietății evidențiată anterior.

Din această perspectivă a respectării drepturilor procesuale ale părților, se constată că au calitatea de părți în cauză inculpatele [...] și [...], care nu au formulat critici sub acest aspect și nu au invocat o vătămare procesuală, iar prima instanță a analiza argumentele părților din cauză, astfel încât nu se justifică reținerea unei vătămări procesuale care să justifice anularea actului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, urmând ca neregularitatea să fie remediată în calea de atac.

Cu referire la administrarea mijlocului de probă reprezentat de Punctul de vedere științific întocmit de Universitatea Petroșani - Facultatea de Mine – Departamentul Ingineria Mediului și Geologie, curtea constată că inculpata [...] a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de către Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie, iar prin încheierea din data de 15.11.2019 prima instanță a prorogat soluționarea acestei cereri, fiind emisă o adresă către Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie pentru a preciza dacă în cadrul acestei instituții funcționează experți judiciari autorizați.

Prin adresa nr. 497/21.01.2020 Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie a comunicat faptul că în cadrul instituției funcționează specialiști care pot emite răspunsuri, în condițiile art. 172 alin. 7 Cod procedură penală.

Prin încheierea din data de 27.02.2020 prima instanță a dispus emiterea unei adrese către Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie pentru efectuarea expertizei tehnice, fără a exista însă o dispoziție de încuviințare a probei.

Se constată că reprezentantul Ministerului Public și inculpatele au fost de acord cu efectuarea expertizei tehnice de către Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie.

Prin adresa nr. 418/22.01.2021 emisă de Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie a fost înaintat punctul de vedere științific întocmit de această instituție, acesta fiind depus la dosarul cauzei la data de 26.01.2022, următorul termen de judecată fiind stabilit la 18.03.2021, când părțile și reprezentantul Ministerului Public au precizat că nu au obiecțiuni și au avut loc dezbaterile.

Curtea, în majoritate, reține că prima instanță a omis să se pronunțe explicit asupra cererii inculpatei [...] privind efectuarea expertizei tehnice, însă a emis adresa către Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie pentru efectuarea expertizei tehnice.

Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie a întocmit un punct de vedere științific, conform art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, dar prima instanță face referire în considerentele hotărârii la acest mijloc de probă ca fiind un raport de expertiză tehnică.

Lucrarea întocmită de Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie nu poate constitui un raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit conform art. 177, 178 Cod procedură penală, dat fiind că expertiza poate fi întocmită numai de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați, astfel cum se prevede în art. 172 alin. 4 Cod procedură penală, condiții care nu erau îndeplinite de specialiști din cadrul Facultății de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie.

Cu toate acestea, Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie putea emite opinii, conform art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, care prevede că, în domenii specializate, cum este cel al stabilirii naturii concentratului de plumb și al modalității de determinare a naturii produselor analizate în cauză, instanța poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora.

Curtea, în majoritate, constată că neregularitățile privind administrarea mijlocului de probă constând în punctul de vedere emis de Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie vizează modalitatea de dispunere a probei și calificarea greșită a acesteia ca fiind o expertiză tehnică judiciară, deși sunt aplicabile prevederile art. 172 alin. 7 Cod procedură penală.

Aceste neregularități pot atrage nulitatea relativă a mijlocului de probă numai în condițiile art. 282 Cod procedură penală.

Conform art. 282 alin. 1 Cod procedură penală, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În alineatul 3 al art. 282 Cod procedură penală se prevede că nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

Neregularitățile evidențiate au avut loc până la termenul din 18.03.2021, când părțile și reprezentantul Ministerului Public erau prezenți, astfel că aceste neregularități vizând administrarea mijlocului de probă trebuiau invocate chiar în ședința de judecată din data de 18.03.2021.

Reprezentantul Ministerului Public și părțile nu au invocat vreo neregularitate în ședința de judecată și au fost de acord cu administrarea mijlocului de probă, după cum nici instanța, din oficiu, nu a invocat vreo neregularitate procesuală.

În aceste condiții, prin neinvocarea neregularităților în cursul ședinței de judecată din 18.03.2021, părțile fiind prezente, intervine decăderea din dreptul de a mai invoca nelegalitatea procedurală.

Pe de altă parte, nu se evidențiază o vătămare a drepturilor procesuale ale părților, în condițiile în care chiar părțile au solicitat administrarea probei.

Astfel, neregularitățile menţionate anterior, pe fondul inexistenţei unei vătămări a drepturilor procesuale ale părților, nu impune anularea sentinței penale apelate.

Drept urmare, având în vedere nerespectarea termenului procedural pentru invocarea neregularității, dar și lipsa unei vătămări procesuale, care să justifice anularea hotărârii primei instanțe, în condițiile art. 282 Cod procedură penală, nu se poate reține îndeplinirea condițiilor pentru constatarea nulității relative.

Instanța, din oficiu, are posibilitatea invocării nulității relative, potrivit Deciziei nr. 554/2017 a Curții Constituționale, dar numai cu respectarea termenelor prevăzute de art. 282 alin. 3 Cod procedură penală, ceea ce în cazul de față însemna la termenul din 18.03.2021, în fața primei instanțe.

Cum prima instanță nu a invocat vreo neregularitate la termenul din 18.03.2021, relativ la condițiile de dispunere și administrare a mijlocului de probă, a fost depășit termenul în care instanța, inclusiv cea de apel, putea să invoce neregularitatea mijlocului de probă, iar acesta rămâne câștigat cauzei, fiind avut în vedere la analiza mijloacelor de probă, dar ca înscris, ce reprezintă o opinie a unui specialist, exprimată potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală.

Cu referire la încadrarea juridică a faptelor, curtea constată că se solicită schimbarea încadrării juridice, pentru infracțiunile prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 4 din Legea nr 101/2011, în sensul reținerii infracțiunilor prev. de art. 271 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 și art. 63 alin. 3 lit. g din Legea nr. 211/2011, în forma rezultată urmare adoptării Legii nr. 90/2021.

Prin Legea nr. 90/2021 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în vederea transpunerii unor acte juridice ale Uniunii Europene în domeniul protecţiei mediului au fost aduse modificări articolului 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sensul că se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

"(2) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), săvârşite din culpă, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.

(3) Prin derogare de la dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul infracţiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei şi 25.000 lei."

Prin același act normativ ( art.

VI ) a fost abrogată Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului, însă a fost modificat și completat articolul din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor după cum urmează:

”1. La alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

"g) colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv controlul acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de comercianţi sau brokeri în procesul de gestionare a deşeurilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea corporală a unei persoane sau o daună semnificativă calităţii aerului, calităţii solului sau calităţii apei ori animalelor sau plantelor."

2. Alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(2) Exportul sau importul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 190 din 12 iulie 2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."

3. După alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3) - (5), cu următorul cuprins:

"(3) Pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. g) şi alin. (2) săvârşite din culpă, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul infracţiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei şi 25.000 lei.

(5) Tentativa se pedepseşte."

Se observă că norma de incriminare din art. 4 din Legea nr 101/2011 a fost preluată de art. 63 alin. 2 din Legea nr. 211/2011, urmare modificările legislative intervenite prin Legea nr. 90/2021, care suplimentar prevede și sancționarea faptelor de contrabandă calificată și export/import de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, atunci când sunt săvârșite din culpă, în condițiile în care legea penală anterioară nu incrimina decât faptele comise cu intenție.

Curtea reține că se solicită reținerea unor norme de incriminare mai severe, care sancționează și comiterea faptelor în modalitatea culpei, dar aceste legi penale în vigoare în prezent nu pot fi avute în vedere, deoarece legea penală anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 90/2021 este mai favorabilă inculpatelor și trebuie aplicată, în considerarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 Cod penal, dat fiind că inculpatele nu au acționat cu intenție, astfel că pentru forma în vigoare la data faptelor nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor.

Astfel, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice, prin reținerea infracțiunilor prev. de art. 271 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 și art. 63 alin. 3 lit. g din Legea nr. 211/2011, în forma rezultată urmare adoptării Legii nr. 90/2021, deoarece aceste norme de incriminare ulterioare faptelor sancționează și faptele comise din culpă, motiv pentru care reprezintă legi penale mai severe și nu pot aplicate, atât în considerarea art. 5 Cod penal, dar și a art. 3 Cod penal, ce consacră principiul activității legii penale.

Cu privire la fondul acuzațiilor penale aduse inculpatelor [...] și [...], curtea, în majoritate, constată că prima instanță a apreciat întemeiat în conținutul considerentelor hotărârii că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor deduse judecății, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective, dat fiind că produsul analizat în cauză nu poate fi inclus în categoria deșeurilor, iar inculpatele nu au avut reprezentarea psihică asupra unei alte naturi a bunurilor, decât aceea de concentrat de plumb, ceea ce justifică pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

Curtea constată că inculpata [...] a achiziționat un produs denumit concentrat de plumb de la ..., prin lichidator judiciar …, în baza actului de adjudecare nr. 2/20.11.2017, a contractului de vânzare – cumpărare din data de 01.11.2017 și a facturilor nr. 1/20.11.2017 și nr. 2/20.11.2017.

Potrivit mențiunilor din contract, produsul achiziționat de [...] reprezenta concentrat de plumb.

Produsul provenea de pe amplasamentul Șoimuș.

La rândul său, [...] a vândut acest produs către … din Elveția, în baza unui contract din data de 07.11.2017, produsul fiind menționat ca fiind concentrat de plumb (lead concentrate); în contract erau menționate și concentrațiile de plumb ale produsului, respectiv 15,46 % pentru produsul din locația … și 21,89% pentru produsul din locația Hunedoara.

Produl urma să fie exportat în China pentru prelucrare, întrucât pe teritoriul României nu exista această posibilitate tehnică, sens în care au fost demarate operațiunile de export ale produsului, motiv pentru care [...] a încheiat un contrat de prestări servicii de comisionare vamală cu ….

[...] a depus două declarații vamale de export cu nr. … din 29.11.2017 (care a primit liber de vamă) și nr. …/05.12.2017 (care nu a primit liber de vamă).

…

La data de 07.012.2017 a fost încheiată de către Garda Națională de Mediu – Comisariatul General o notă de constatare privind produsele din declarația de export, în cuprinsul căreia s-a apreciat că produsul reprezintă în realitate un amestec de origine necunoscută, ce nu reprezintă concentrat de plumb, fiind un deșeu periculos, astfel că s-a dispus interzicerea exportului și părăsirea teritoriului României.

La data de 14.12.2017 au fost prelevate probe din containerele destinate exportului ce conțineau produsul denumit concentrat de plumb, iar potrivit raportului de încercare nr. …/22.12.2017 privind mărfurile corespunzătoare declarației de export … din 29.11.2017 a rezulta o concentrație de plumb de 4,77%; conform raportului de încercare nr. …/22.12.2017 privind mărfurile corespunzătoare declarației de export …/05.12.2017 a rezulta o concentrație de plumb de 4,38%.

Aceste rezultate ale analizelor au determinat acuzarea să aprecieze că produsele ce se dorea a fi exportate nu constituie concentrat de plumb, ci deșeuri.

Curtea reține că potrivit pct. 9 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 (în vigoare la data faptelor), deșeul este orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce; prin reciclare se înțelege orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt reprocesate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri; valorificarea este definită drept orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general.

În anexa nr. 3 la Legea nr. 211/2011 se mai prevede că operațiunile de valorificare includ schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11; în cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11.

Produsele cumpărate de [...] proveneau de la [...], care le preluase de la …, produsul fiind denumit deșeu pentru valorificare (zgură oxidică), iar în cadrul [...] deșeurile au fost supuse unor procese de prelucrare, în baza Autorizației Integrate de Mediu n. 23/18.02.2008, revizuită la data de 29.07.2013, emisă de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

Conform Autorizației Integrate de Mediu, [...] era abilitată să prelucreze deșeuri periculoase, iar în urma procesului tehnologic se preconiza obținerea unor concentrate de plumb cu o concentrație de minim 15%, din prelucrarea zgurii oxidice.

Procesul tehnologic descris în autorizația integrată de mediu includea activități de concasare, sfărâmare, clasare a zgurii oxidice, iar valoarea concentrația de plumb era estimată la minim 15%.

În acuzare se invocă rezultatele rapoartelor de încercare nr. …/22.12.2017 și nr. …/22.12.2017, însă acestea nu sunt apreciate de curte ca relevante, în condițiile în care toate celelalte analize efectuate anterior sau ulterior declarațiilor de export indică valori mai mari, ce corespund unui produs ce poate fi inclus în categoria concentratului de plumb, așa cum a fost catalogat în mod constant de autorități până la controlul din 07.12.2017 al Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul General.

Astfel, potrivit certificatului de analiză nr…/03.11.2017 emis de Laboratorul AHK produsul de pe amplasamentul din Șoimuș avea o concentrație de plumb de 15,46 %.

Acest rezultat a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare între [...] și … din Elveția, această verificare fiind necesară pentru a stabili încadrarea produsului drept concentrat de plumb acceptat de partenerul extern pentru prelucrarea ulterioară.

Ulterior, a fost realizată o altă analiză de către Laboratorul AHK, urmare recoltării de probe din cele 57 de containere aflate în Portul Constanța, rezultatul fiind o concentrație de 19,727, 18,17% și 19.72 %, pentru probele împărțite în trei loturi (certificat de analiză … /18.01.2016.

La data de 05.02.2018 s-a realizat o nouă recoltare de probe din produsele aflate în Portul Constanța, din toate containerele, procesul de recoltare fiind descris în procesul verbal din data de 05.0232017.

Potrivit raportului de încercare nr. …/1/14.02.2018 întocmit de Wessling România rezultă o concentrație de plumb de 19,8 %.

În buletinul de analiză nr. …/DGCPB/20.04.2018 întocmit de Universitatea Politehnică București - Centrul de Expertizare Materiale Speciale se menționează că proba recoltată din Portul Constanța are o concentrație de plumb de 29,84%, iar proba recoltată de pe amplasamentul Șoimuș cu o concentrație de plumb de 30,69%.

Se observă că, exceptând rezultatul probelor recoltate la data de 14.12.2017, toate celelalte analize indică valori ale concentrației de plumb de peste 15 %, astfel că produsele rezultate în urma prelucrării mecanice a zgurii oxidice în cadrul [...] aveau concentrația minimă prevăzută Autorizația Integrată de Mediu.

Referitor la rezultatul probelor recoltate la data de 14.12.2017, se constată că modul de recoltare a prezentat deficiențe, de aceea rezultatul nu prezintă relevanță probatorie.

Conform procesului verbal din data de 14.12.2017, prelevarea probelor s-a realizat din parte din cele 57 de containere, respectiv din sacii aflați în partea superioară și de la primii 2 saci din partea inferioară a containerului, fiind realizate 12 probe prin amestecarea mostrelor; deși nu se descrie modalitatea de prelevarea a mostrelor, este cert că prelevarea s-a realizat doar de la o parte din sacii depozitați în containere, dat fiind că sacii nu au fost descărcați din containere.

Astfel cum rezultă din declarația martorului …, prelevarea mostrelor s-a realizat cu mâna și o lopățică, iar nu prin folosirea unei sonde, astfel cum s-a procedat la recoltările ulterioare, așa încât rezultatele nu pot fi relevante, în condițiile în care ridicarea probelor s-a realizat în condiții improprii, iar acestea au fost prelevate de la o mică parte din saci cu produse.

De altfel, același laborator stabilește valori mult mai mari pentru probele din luna februarie 2018 - concentrație de plumb de 19,8 % stabilită prin raportul de încercare nr. …/1/14.02.2018.

În punctul de vedere emis de Facultatea de Mine Petroșani – Departamentul de Ingineria Mediului și Geologie se menționează că procedura de recoltare din 14.12.2017 nu a fost corectă, deoarece nu rezultă cantitatea de probă prelevată, iar probele au avut o greutate de doar 200 grame, fiind o cantitate mult inferioară celei necesare pentru a fi reprezentativă pentru întregul eșantion; metoda folosită de laborator nu asigura aducerea integrală a probei în soluție, astfel că rezultatul nu reflectă conținutul total din probă.

Referitor la zgura de plumb prelucrată de [...], se menționează că acest produs își pierde calitatea de deșeu și devine produs, dacă este supus unor procedee tehnice de pregătire/omogenizare a materiei prime care includ sfărâmarea, măcinarea, clasarea ori a unor procedee de concentrate care includ separarea gravitațională, separarea magnetică separarea în câmp electric, flotația.

Curtea reține că în cadrul [...] zgura preluată de la … era supusă unor procese de prelucrare constând în concasare, sfărâmare, clasare, astfel cum se prevedea și în Autorizația Integrată de Mediu, iar produsul rezultat era denumit concentrat de plumb.

Contrar opiniei acuzării, procesele de prelucrare a zgurii au fost autorizate prin intermediul Autorizației Integrate de Mediu și se recunoștea de autoritatea emitentă că produsul rezultat se transforma în concentra de plumb, ce trebuia să aibă o concentrație de minim 15 %, condiție pe care o îndeplinea produsul cumpărat de [...], în condițiile în care multiple analize indică o concentrație de peste 15 %.

Singura analiză ce stabilea o valoare mai mică, stabilită prin rapoartele de încercare nr. …/22.12.2017 și nr. 1708171/22.12.2017, nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care modul de prelevare și de prelucrare a probelor nu oferă garanții privind corectitudinea rezultatelor.

Totodată, dispozițiile legale menționate anterior permit transformarea unui deșeu în produs/subprodus ce poate fi valorificat, fără a se face vreo referire la o concentrație minimă a metalelor componente ale produsului rezultat, de aceea nu este relevantă o anume concentrație a unui tip de metal pentru ca produsul să nu mai fie considerat deșeu, ci este esențial ca produsul obținut să fie supus unor operațiuni dintre cele descrise în lege.

Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 211/2011, anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul /pct. 9 al anexei nr. 1, în cazul în care au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite la nivelul Uniunii Europene, potrivit următoarelor condiţii:

a) substanţa sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;

b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză;

c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;

d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.

Zgura preluată de [...] a fost supusă unor procese de prelucrare, din cele prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 211/2011, exista o piața de desfacere pentru acest produs, iar autoritățile competente au autorizat prelucrarea deșeurilor, care astfel se transformau în produse ce puteau fi valorificate.

La dosarul cauzei au fost depuse numeroase înscrisuri ce emană de la autorități, inclusiv cu atribuții în protecția mediului, care se referă la produs ca fiind concentrat de plumb.

Astfel, în documentele emise de Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, dar și alte instituții implicate în procedura de autorizare sau de inventariere a substanțelor periculoase, materialul rezultat în urma prelucrării zgurii oxidice de către [...] a fost încadrat în mod constant drept concentrat de plumb.

Conform cu răspunsurile date de Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, Garda Națională de Mediu – Comisariatul Central că încadrarea ca deșeu a unui produs nu are legătură cu concentrația de metal, ci cu destinația sa ulterioară, în concordanță cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 211/2011.

Spre exemplu, produsul este menționat ca și concentrat de plumb procesul verbal de control nr. 29/22.03.2011 încheiat de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Hunedoara, adresa nr. …/HD/AAA/12.06.2013 emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Hunedoara, raportul de inspecţie nr. 46/11.06.2014 efectuat de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Hunedoara, adresa nr. 1644/HD/28.07.2014 emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Hunedoara, nota de constatare nr. 18/2015 din data de 18.03.2015 întocmită de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, adresa nr. 5088/20.11.2017 întocmită de lichidatorul judiciar …, nota de constatare nr. 75/07.12.2017 întocmită de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, adresa nr. 10943/08.12.2017 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara.

Aceste documente atestă faptul că în mod constant, pe parcursul a numeroși ani, autoritățile cu atribuții privind protecția mediului au încadrat produsul valorificat de [...] către [...] ca fiind concentrat de plumb.

Suplimentar analizelor succesive ale produsului, au fost solicitate relații de la mai multe instituții, pentru a determina natura produsului.

Institutul Geologic Român a precizat că „probele recoltate provin cel mai probabil dintr-un „subprodus” rezultat de la recuperarea pirometalurgică a plumbului - dar din acumulatori auto”.

Mai mult, pentru că produsul rezultat să poată fi denumit „concentrat de plumb” sunt necesare acele etape de preparare care asigură condițiile de creștere a conținutului de element util în intervalul tehnic acceptat și de reducere a conținutului elementelor însoțitoare sub limita maximă admisă.

În adresa nr. 96/23.01.2018 a Institutului Geologic Roman se menționează faptul că „probele denumite empiric concentrat de plumb, au în general conținuturi medii de plumb (13,33 % - Agigea) și respectiv (11,99%-Șoimuș), care nu îndreptățesc denumirea de concentrat (în general mai bogat, cu conținuturi de cca 70% plumb).”

Deși se invocă în acuzare această opinie de specialitate, trebuie observat că sunt indicate concentrații de plumb mult mai mari decât cele din analiza realizată din probele prelevate la 14.12.0217.

Totodată, din buletinul de analiză emis de Universitatea Politehnica București nr. 190/19.04.2018 rezultă următoarele:

”proba 1- denumită „concentrat plumb” din Port Constanța, cuprinde o pulbere de culoare cafeniu închis cu granulație omogenă, având o compoziție chimică cu baza Fe-Pb (circa 65% fier şi cca 30% plumb) la care sunt prezente și alte elemente chimice ( Si, Sb în proporție conținând 1%), Mn, Cu, Hr, Ti, V, Zr (fiecare în proporții sub 0,3%) precum și urme de alte elemente chimice Ni, Mo, Zr, (fiecare sub 0.02%)

- proba II - denumită „concentrat plumb” din Șoimuș, cuprinde o pulbere de culoare cafeniu închis având o compoziție chimică cu baza Fe-Pb (circa 65% fier şi cca 31% plumb) la care sunt prezente și alte elemente chimice ( Si, Sb în proporție conținând 1%), Mn, Cu, Hr, Ti, V, Zr (fiecare proporții sub 0,3°/o) precum și urme de alte elemente chimice Ni, Mo, Zr.

În conformitate cu Legea 211/15.11.2011, a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile și abrogarea anumitor Directive și a Regulamentului 333/201 probele investigate sunt încadrate la categoria de deșeuri rezultate din industria metalurgică.”

Și în acest caz se constată stabilirea unei concentrații de plumb mult superioară celei invocate în acuzare, însă concluzia privind încadrarea produsului ca deșeu nu poate fi primită, în condițiile în care zgura oxidică era supusă unui proces tehnologic ce permitea mărirea concentrației de plumb la peste 15%, în acord cu mențiunile din autorizația integrată de mediu, iar produsul astfel obținut era destinat valorificării, astfel încât nu poate fi considerat deșeu.

Se mai invocă declarația martorului … ( șef punct de lucru al … ), dată la 26.02.2018, potrivit căreia din procesul tehnologic de obținere a plumbului, rezultă o materie primă care este reprezentată de acumulatori uzați, respectiv o zgură oxidică cu un conținut de plumb de maximum 5%, ceea ce ar susține opinia acuzării privind imposibilitatea fizică de obținere a unui concentrat de plumb prin procedură folosită de [...].

În declarația din faza de judecată martorul … a precizat că până prin anul 2012, când a avut loc un proces de tehnologizare, concentrația de plumb din zgură era de 20-30%, iar mențiunea privind concentrația de 5% viza perioada la care a fost data declarația.

Astfel, în condițiile în care zgura preluată de [...] provenea dintr-o perioadă anterioară anului 2012, cum este cazul în speță, concentrația era mult superioară și permitea obținerea unui produs cu o concentrația de plumb de peste 15 %, cum au stabilit și analizele efectuare.

De altfel, este cert că produsul avea o concentrație de plumb de peste 15%, așa încât susținerea că nu se putea obține fizic un produs cu o concentrație a plumbului de 15 % este contrazisă de realitatea obiectivă.

Se mai susține în acuzare că materia primă utilizată la prepararea concentratelor de plumb, pentru ca aceasta să poată fi catalogată ca atare, trebuie să parcurgă cel puțin 2 categorii de operații:

- sfărâmarea (concasarea, granularea măcinarea) și clasarea până la dimensiunea la care se desprinde sterilul de pe cristalul util.

- concentrarea-gravitațională (prin zețaj, în medii dense), sau prin flotație (flotația colectivă și/sau selectivă pentru materii prime sulfuroase, flotație prin sulfurare pentru materii prime oxidice) - pentru îndepărtarea sterilului și îmbogățirea la 20 - 70% Pb.

Această apreciere induce necesitatea parcurgerii obligatorii a celor două tipuri de operații, dar în realitate acestea sunt operații alternative, fiecare putând conduce, singular, la transformarea deșeului în produs/subprodus valorificabil.

Cu toate că în cadrul [...] nu exista tehnologia de concentrare, acest fapt nu împiedica obținerea concentratului de plumb prin tehnologia de pregătire/omogenizare a materiei prime care include sfărâmarea, măcinarea, clasarea, operațiuni care aveau loc în cadrul [...].

În consecință, curtea reține că produsul obținut prin procedeele de pregătire/omogenizare a materiei prime care include sfărâmarea, măcinarea, clasarea putea fi încadrat în categoria concentratului de plumb, în acord cu mențiunile din autorizația integrată de mediu, avea o concentrație de plumb de peste 15%, era destinat valorificării, astfel încât produsul ce fusese inițial deșeu nu mai poate fi considerat ca atare, urmare parcurgerii unor procese tehnologice, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 211/2011.

Având în vedere ca produsul putea fi încadrat în categoria concentratului de plumb, așa cum s-a întâmplat pentru o lungă perioadă anterioară, când au fost realizate și exporturi de produse similare, nu se poate reține îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunilor de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea 86/2006; folosirea de acte nereale prev. de art. 272 din Legea 86/2006; export ilegal de deșeuri prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011 coroborat cu art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2006.

Conform art. 271 din Legea nr. 86/2006 (forma în vigoare la data faptelor), ”introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.”

Potrivit art. 272 din Legea nr. 86/2006 (forma în vigoare la data faptelor), ”folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”.

Conform art. 4 din Legea nr. 101/2011, ”exportul sau importul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 190 din 12 iulie 2006, cu modificările ulterioare, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani”.

În raport cu speța dedusă judecății, obiectul material al infracțiunilor prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 4 din Legea nr. 101/2011 constă într-un bun care este încadrat în categoria deșeurilor, dar față de argumentele expuse anterior, bunurile ce au făcut obiectul declarațiilor de export nr.

MRN … din 29.11.2017 și nr. …/05.12.2017 nu pot fi considerate deșeuri, de aceea nu se poate reține că ar fi avut loc operațiuni de scoatere din țară sau operațiuni de export de deșeuri, astfel cum ar fi necesar pentru întregirea laturii obiective a infracțiunilor analizate.

În condițiile în care operațiunile nu au vizat bunuri încadrate în categoria deșeurilor, curtea reține că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 4 din Legea nr. 101/2011, sub aspectul laturii obiective.

Se mai impune precizarea că operațiunile de scoatere de țară, respectiv de export a bunurilor din declarațiile de export nr.

MRN … din 29.11.2017 și nr. …/05.12.2017 nici nu au fost finalizate, în condițiile în care bunurile au rămas pe teritoriul țării, astfel că nu am fi fost în prezența unor infracțiuni consumate nici dacă bunurile s-ar fi încadrat în categoria deșeurilor, iar tentativa nu ar fi fost sancționată decât în cazul infracțiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, în timp ce pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011 legea nu incrimina fapta rămasă în forma tentativei.

Cu privire la infracțiunea de folosirea de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, curtea reține că nu a existat o acțiune de folosire la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, ci u fost folosite documente în acord cu marfa ce se intenționa a fi exportată, astfel că nici în acest caz nu se poate reține existența unei acțiuni care să îndeplinească condițiile de tipicitate ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective.

Suplimentar, curtea, în majoritate, apreciază nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale celor trei infracțiuni analizare, pentru ambele inculpate, nici sub aspectul laturii subiective.

Infracțiunile de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006; folosirea de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006; export ilegal de deșeuri prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011 se comit cu intenție directă sau indirectă.

Vinovăţia, sub forma intenţiei, este o manifestare de conştiinţă si de voinţă care însoţeşte acţiunile unei persoane şi care constă în atitudinea psihică a acelei persoane faţă de acţiunea sau inacţiunea sa, în sensul cunoaşterii împrejurării că fapta este prevăzută de legea penală şi poate produce urmări periculoase, fie că le doreşte, fie că le acceptă.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 2 Cod penal, există vinovăţie când fapta, este săvârşită cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.

Din textul de lege menţionat rezultă că cele două forme tipice de vinovăţie sunt intenţia şi culpa.

Infracţiunea din cauză se comite cu intenţie.

În structura intenţiei se pot identifica doar două elemente: elementul intelectiv şi elementul volitiv.

Elementul intelectiv - denumit de legiuitor prevedere - se raportează, potrivit definiţiei din art. 16 Cod penal, doar la rezultatul faptei.

În realitate, elementul intelectiv presupune cunoaşterea de către autor a tuturor elementelor ce caracterizează fapta prevăzută de legea penală, mai exact a tuturor elementelor de factură obiectivă de a căror întrunire depinde existenţa infracţiunii.

Elementul volitiv reprezintă poziţia subiectivă a autorului faţă de urmarea asupra căreia poartă factorul intelectiv.

Pentru a fi în prezenţa intenţiei, este necesar ca autorul să dorească sau să accepte producerea urmării ca rezultat al acţiunii sale.

Existenţa elementului volitiv se apreciază în raport de elementele obiective ce caracterizează starea de fapt.

Intenţia poate fi directă şi intenţia indirectă, iar în funcţie de intensitatea elementului volitiv raportat la urmarea prevăzută de norma de incriminare, este posibilă delimitarea celor două forme principale ale intenţiei.

Intenţia directă există atunci când autorul doreşte producerea urmării prevăzute de norma de incriminare.

Intenţia indirectă există atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

În această ipoteză, autorul prevede de fapt cel puţin două urmări: o urmare pe care o doreşte şi care poate să fie sau să nu fie prevăzută de legea penală, şi o urmare prevăzută de legea penală, pe care nu o doreşte, dar a cărei realizare apare ca fiind posibilă şi este acceptată de autor.

Circumstanțele în care au acționat inculpatele [...] și [...] nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au cunoscut că produsul ar putea fi încadrat în categoria deșeurilor.

În toate documentele emise de autorități produsul era indicat ca fiind concentrat de plumb, produsul cumpărat de [...] de la [...] era denumit concentrat de plumb, analizele de laborator efectuate în vederea realizării operațiunilor de export făceau referire la concentrat de plumb cu o valoare de peste 15%, anterior au avut loc exporturi alte aceluiași tip de produs fără ca autoritățile să considere că ar reprezenta un deșeu periculos interzis la export, autorizaţia integrată de mediu autoriza [...] să prelucreze zgura oxidică pentru a obține concentrat de plumb, astfel că nicio împrejurare de fapt nu putea să ofere inculpatei [...] elemente concrete pentru a considera că produsul pe care intenționa să îl exporte ar constitui un deșeu, chiar dacă acesta ar fi fost considerat ca atare.

Curtea mai observă că nici specialiștii consultați nu au exprimat opinii convergente asupra naturii bunului, fiind menționate opinii diferite, cu motivații variate, ce implicau un grad de relativitate, de aceea nu s-ar putea pretinde unei persoane fără cunoștințe de specialitate să aibă o altă reprezentare asupra naturii bunului, decât aceea care rezulta din documente, ce indicau produsul ca fiind concentrat de plumb.

Drept urmare, nu se poate reține că inculpatele au acționat cu intenția de a scoate din țară/exporta deșeuri ori de a folosi la autoritatea vamală documente care nu reflectau natura reală a produselor, pentru a induce în eroare reprezentanții autorității vamale, motiv pentru care nu sunt întrunite nici condițiile de tipicitate ale celor infracțiuni, sub aspectul laturii subiective.

Având în vedere argumentele expuse, curtea, în majoritate, reține că în mod temeinic prima instanță a pronunțat soluția de achitare, contrar celor susținute în apel, însă se impune admiterea apelului pentru corecta indicarea a cazului de împiedicare a punerii în mișcare/exercitării acțiunii penale, respectiv cazul prev. de art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, iar nu cel prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. .

Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag împotriva sentinţei penale nr. 82/14.04.2021 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr. …/212/2018.

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi achitate inculpatele [...] și [...] pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006; folosirea de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006; export ilegal de deșeuri prev. de art. 4 din Legea nr. 101/2011 coroborat cu art. 2 pct. 35 din Regulamentul CE nr. 1013/2006.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.