Sentință penală nr. 52/P din 04.05.2022

Rezumat

Deși mandatul de executare al pedepsei închisorii emis față de condamnatul S.C. privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Constanța prin sentința penală nr. 131/29.09.2020 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 222 /A din 22.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 166 alin. 4 și alin. 6 lit. a raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art. 553 Cod procedură penală.

Competența specială recunoscută în favoarea curții de apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este una limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României.

Prin urmare, această competență nu poate fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere.

Codul de procedură penală - art.50; art.598

Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată – art.153 și următoarele

Prin sentința penală nr. 186/06.04.2022 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul penal nr. .../312/2022 a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu, iar în baza art.47 și art.50 din Codul de procedură penală s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către petentul condamnat ... în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată petentul a solicitat deducerea din mandatul emis în dosarul nr. .../36/2020 a perioadei executate în Belgia, precum și contopirea pedepsei aplicate prin hotărârea străină recunoscută cu pedepsele aplicate pentru diferite infracțiuni concurente prin alte hotărâri penale de condamnare.

Prima instanță a apreciat că petentul solicită lămurirea sentinței în executarea căreia se află și întrucât cererea sa a fost calificată ca o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art.598 alin.1 lit. c Cod procedură penală, competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel Constanța ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, potrivit art.585 alin.1 și art.598 alin.2 Cod procedură penală, a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

La termenul de judecată din 02.05.2022, Curtea de Apel Constanța a pus în discuția părților corecta calificare a cererii, apreciind că temeiul juridic al contestației la executare este cel prevăzut de art.598 alin.1 lit. d Cod procedură penală.

În acest sens, Curtea are în vedere că în cauză se invocă, în principal, o cauză de reducere a pedepsei, întemeiată pe executarea în Belgia a unei perioade ce s-ar impune a fi dedusă din pedeapsa de 4380 zile închisoare aplicată prin sentința penală recunoscută.

Existența unei perioade executate suplimentare care, în opinia petentului, s-ar fi impune a fi dedusă din pedeapsa închisorii aplicată de autoritățile judiciare belgiene, nu reprezintă un impediment la executare, deoarece aplicarea acestor dispoziții legale nu influențează executarea hotărârii și nu se constituie nici într-un obstacol la executare, care să poată fi înlăturat printr-o lămurire a hotărârii ce se execută.

De asemenea, în situația dedusă judecății, hotărârea ce se execută nu este deficitară sub aspectul dispozitivul său și nici nu ridică probleme de interpretare generate de o contradicție între considerente și dispozitiv, astfel încât pe calea contestației la executare să se ajungă la o lămurire a soluției.

Dimpotrivă, hotărârea de recunoaștere este explicită în privința condamnatului, atât cu privire la pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, cât și cu privire la perioada dedusă prin reținere, arest preventiv și starea de deținere executată în penitenciar.

La termenul de judecată din 02.05.2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța în soluționarea prezentei cereri, excepție pe care instanța o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr.131/P/29.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. .../36/2020*, în baza 166 alin.1-4 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În temeiul art.166 alin.6 lit. a din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost recunoscută Hotărârea nr.2017/839 din 09.03.2017 (rămasă definitivă la 14.04.2017), pronunţată de Curtea de Apel Bruxelles – Regatul Belgiei în dosarul penal nr.852 VJII 2016, prin care condamnatului ... i-a fost aplicată pedeapsa de 4380 zile (12 ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, furt organizat sau armat, fraudă informatică și viol, prevăzute de art. 51, 52, 66, 322, 323, 324, 325, 326, 434, 461, 462, 463, 464, 465, 466, 468, 469, 470 și 471 din Codul penal belgian și incriminate de legea română ca infracțiuni de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.1,3,6 Cod penal, tâlhărie calificată, prevăzută de art.234 alin.1 lit. d Cod penal, tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal, raportat la art.234 alin. 1 lit. d Cod penal, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art.250 alin.1 Cod penal, acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin.1 Cod penal și viol, prevăzută de art.218 alin.1 şi alin. 3 lit. f Cod penal.

S-a dispus executarea pedepsei de 4380 zile (12 ani închisoare) aplicată condamnatului S.C. prin hotărârea astfel recunoscută într-un penitenciar din România.

În baza art.156 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 4380 zile (12 ani) perioada considerată ca fiind executată, de la data de 17.10.2015 la zi.

În baza art.166 alin.12 teza I din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate ... la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Deși în cuprinsul cererii formulate condamnatul ... nu și-a indicat temeiul juridic al contestației la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozițiile art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Belgia, unde ar fi executat 4 luni la an.

În acest caz, competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate, conform art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.1,6 Cod procedură penală.

Deși mandatul de executare al pedepsei închisorii emis față de condamnatul ... privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Constanța prin sentința penală nr. 131/29.09.2020 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr.222/A din 22.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art.166 alin.4 și alin.6 lit. a raportat la art.167 din Legea nr.302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art.553 Cod procedură penală.

Competența specială recunoscută în favoarea curții de apel, potrivit art.154 din Legea nr. 302/2004, este una limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României.

Prin urmare, această competență nu poate fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere.

În acest sens, în practica judiciară s-a decis că, în cazul în care curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum și conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art.418 și art.461 alin.2 din Codul de procedură penală 1968, ci o instanță specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Într-un atare caz, instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului (I.C.C.J, secția penală, încheierea nr.2912 din 08.05.2006, www.scj.ro) .

Tot astfel, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală 1968, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, acesta invocă, pe calea contestației la executare, o cauză de micșorare a pedepsei, în temeiul art.461 alin.1 lit. d Cod procedură penală 1968, instanța competentă se stabilește potrivit art.460 din același Cod de procedură penală 1968 (I.C.C.J, secția penală, încheierea nr.728 din 13.05.2011, www.scj.ro) .

În același sens este și practica judiciară recentă, consacrată sub imperiul Noului Cod de procedură penală, fiind relevante încheierile penale nr. 441/08.09.2021 și nr. 255/03.07.2020 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală nr. 477/11.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală nr. 31/04.06.2020 a Curții de Apel Craiova și sentința penală nr. 86/P/24.08.2021 a Curții de Apel Constanța, atașate la dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa, a reținut că în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr.302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare, curtea nu este instanță de executare în sensul art.553 și art.598 alin.2 din Codul de procedură penală.

Legea instituie o competență specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării, deoarece potrivit art.156 alin.1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română și, prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art.598 – 599 din Codul de procedură penală.

În cazul de față, competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor care au generat condamnarea petentului de către instanța de judecată din Belgia și incriminate prin legea penală română la art. 367 alin.1,3,6, art.234 alin.1 lit. d, art.250 alin.1, art.360 alin.1 și art.218 alin.1 și alin.3 lit. f Cod penal revine tribunalului, potrivit art.36 alin.1 lit. a Cod de procedură penală, ca instanță competentă să judece infracțiunea prevăzută de art.367 Cod penal și, întrucât la data formulării contestației la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Slobozia, competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Ialomița, potrivit art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.6 Cod procedură penală, în referire la art.597 alin.1 și art.553 alin.1 din același Cod.

Precum a reținut și instanța inițial sesizată, prin Decizia în interesul legii nr.15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit în urma transferării definitive ori temporare a persoanei condamnate.

Comentariu

Cu titlu de practică judiciară recentă, într-o speţă similară, identificăm şi decizia penală nr. 86/P din data de 24.08.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. .../256/2021.

Însă, în acest caz, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Medgidia și Curtea de Apel Constanța, astfel că, în baza art.51 alin.2 Cod de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, iniţial, prin sentința penală nr. 1573/14.07.2021 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. .../256/2021, în temeiul art.50 Cod procedură penală, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei având a obiect contestaţia la executare - formulată de condamnatul ..., deţinut în Penitenciarul Constanţa-Poarta Albă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. .../256/2021 din 11.06.2021 petentul-condamnat ... a formulat o contestaţie la executare întemeiată pe dispozițiile art.598 alin.1 lit. d Cod procedură penală, prin care a solicitat deducerea unei perioade executate prin arest preventiv din pedeapsa ce o execută.

La termenul de judecată din data de 14.07.2021, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenței materiale a Judecătoriei Medgidia, având în vedere că mandatul pe care îl execută în prezent petentul-condamnat a fost emis de o instanţă superioară în grad Judecătoriei Medgidia, iar la momentul formulării cererii petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 598 alin.2 Cod procedură penală, în cazurile prevăzute la alin.1 lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin.1 sau 6, iar în cazul prevăzut la alin.1 lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere prevederile Deciziei în interesul legii nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Judecătoria Medgidia și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța.

În acest sens, s-a reținut că, potrivit evidenţelor referitoare la mutările condamnatului la data de 11.06.2021, acesta se afla încarcerat la Penitenciarul Constanţa-Poarta Albă.

Mai mult, mandatul pe care îl execută condamnatul a fost emis de către Curtea de Apel Suceava (mandat nr.14/2021 din data de 08.03.2021).

Având în vedere că petentul-condamnat execută un mandat emis de Curtea de Apel Suceava, ţinând cont de fapta reţinută, respectiv Legea nr.140/2000, se constată că Judecătoria Medgidia nu este competentă material, motiv pentru care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Medgidia, sens în care, față de locul de deținere în care era încarcerat condamnatul în momentul formulării cererii, a fost declinată cauza spre competenta soluţionare Curţii de Apel Constanţa.

Pe rolul Curții de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, iar la termenul de judecată din 24.08.2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a instanței, motivat de împrejurarea că aceasta nu este o veritabilă instanță de executare, în înțelesul art.598 alin.2 Cod procedură penală, curtea de apel având numai o competență specială circumscrisă recunoașterii hotărârii penale străine, potrivit art.154 alin.1 și 2 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Constanţa a constatat întemeiată excepția formulată.

Deși în cuprinsul cererii formulate condamnatul ... nu și-a indicat temeiul juridic al contestației la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozițiile art.598 alin.1 lit. d Cod procedură penală, petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autoritățile judiciare din România, ca urmare a recunoașterii sentinței penale nr.9-1949/2020 din 05.05.2020 pronunțată de către Tribunalul din Roskilde și executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare.

În acest sens, petentul solicită a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020 - 02.06.2020, dar și perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de recunoaștere a instanței române, începând cu data de 08.03.2021 până la data de 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România.

În acest caz, competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate, conform art. 598 alin. 2 raportat la art. 597 alin. 1,6 Cod procedură penală.

Deși mandatul de executare al pedepsei închisorii emis față de condamnatul M.E.G. privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 14/17.02.2021, în temeiul art.166 alin.4 și alin.6 lit. a raportat la art.167 din Legea nr. 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art.553 Cod procedură penală.

Competența stabilită în favoarea curții de apel, potrivit art.154 din Legea nr.302/2004, este limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere.

În acest sens, în practica judiciară s-a decis ca în cazul în care curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum și conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art.418 și art.461 alin.2 din Codul de procedură penală 1968, ci o instanță specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Într-un atare caz, instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului (I.C.C.J, secția penală, încheierea nr. 2912 din 08.05.2006, www.scj.ro) .

Tot astfel, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală 1968, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, acesta invocă, pe calea contestației la executare, o cauză de micșorare a pedepsei, în temeiul art.461 alin.1 lit. d Cod procedură penală 1968, instanța competentă se stabilește potrivit art.460 din același Cod de procedură penală 1968 (I.C.C.J, secția penală, încheierea nr.728 din 13.05.2011, www.scj.ro) .

În cazul de față, competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor care au generat condamnarea petentului de către instanța de judecată daneză și incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 și art. 288 Cod penal revine judecătoriei, potrivit art.35 Cod procedură penală și, întrucât la data formulării contestației la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Medgidia, potrivit art.598 alin.2 raportat la art.597 alin.6 Cod procedură penală.

Precum a reținut și instanța inițial sesizată, prin Decizia în interesul legii nr.15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Prin încheierea nr. 441/08.09.2021, fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea de Apel Constanţa.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, potrivit art.598 alin.2 Cod procedură penală, în cazurile prevăzute la alin.1 lit. a, b și d, contestația se face, după caz, la instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

De asemenea, prin Decizia nr.15/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În cauză, la data formulării cererii, respectiv 11.06.2021, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Constanța – Poarta Albă.

În rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamantului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare, curtea nu este instanță de executare în sensul dispozițiilor art.553 și art.598 alin.2 din Codul de procedură penală.

Legea instituie o competență specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, deși petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Danemarca, Curtea de Apel Suceava nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin.2 Cod procedură penală, deoarece acesta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Potrivit dispozițiilor art.156 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art.558 – art.599 din Codul de procedură penală.

În acest sens, este și practica instanței supreme care a stabilit că odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (ICCJ, Secția penală, încheierea nr.255 din 03 iulie 2020, dosar nr. .../554/2020; ICCJ, sentința penală nr.477 din 11 decembrie 2019, dosar nr..../54/2019).

Astfel, văzând și dispozițiile art.35 alin.1 din Codul de procedură penală, conform cărora competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor incriminate prin legea penală română la art.228, art.229 și art.288 Cod penal revine judecătoriei, infracțiuni pentru care Curtea de Apel Suceava a dispus recunoașterea și transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 639 zile închisoare într-un penitenciar din România, Înalta Curte a constatat că instanța competentă este instanța competentă material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Medgidia.