Hotărâre nr. 392/P din 28.04.2022

Curtea a constatat că prima instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice, fapta inculpatului întrunind condițiile de tipicitate ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal.

Pentru a putea reține infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, este necesar ca inculpatul să aibă calitatea specială cerută de norma de incriminare pentru subiectul activ, respectiv să fie părintele minorului, în condițiile în care autorul are doar calitatea de membru de familie.

Calitatea de membru de familie nu este echivalentă cu calitatea de părinte și nu este suficientă pentru a deține calitatea de subiect activ al infracțiunii.

În condiţiile în care se reţine un pericol social moderat al faptei, luând în considerare şi situaţia personală a inculpatului, dar şi faptul că alegerea modalităţii de executare a pedepsei trebuie să reflecte circumstanţele specifice cauzei, se apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă pentru ca inculpatul, pe baza resurselor individuale, să conştientizeze consecinţele săvârşirii unei fapte penale şi conduita viitoare pe care ar trebuie să o adopte în viitor pentru a se conforma valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1666/12.11.2021 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. …/327/2019 s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală (lipsa plângerii prealabile) încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul [...], …, fără ocupaţie, fără antecedente penale, a infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prev. și ped. de art. 379, alin 1 raportat la art. 177 Cod penal.

În temeiul art. 20 alin. 4 Cod procedură penală, constată că persoana vătămată [...], prin reprezentant legal [...], domiciliata in com. …, jud. Tulcea, nu s-a constituit în mod legal parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 275, alin.3, C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 11.01.2019, ora 18,00, lucrătorii Poliţiei Municipiului Tulcea au fost sesizaţi telefonic de către martorul [...], cu privire la faptul că în timp ce se afla la locuinţa sa împreună cu concubina [...] si copilul minor în vârstă de 5 ani al acesteia, inculpatul [...] a pătruns fără drept în interior şi după mai multe discuţii în contradictoriu, fără a avea acordul mamei, a luat copilul în braţe şi a coborât cu acesta în faţa blocului, unde s-a urcat apoi în autoturismul său marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare [...].

Cercetările în cauză au fost preluate de către lucrătorii Serviciului de Investigaţii Criminale al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Tulcea.

Având în vedere aspectele sesizate, organele de poliţie au dispus darea în consemn a autoturismului, ocazie cu care în cursul aceleiaşi seri, la ora 20, autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare [...] a fost identificat în trafic pe raza satului [...], com. [...], jud.

Tulcea, la o distanţa de aproximativ 50 km de mun.

Tulcea.

În maşină, împreună cu inculpatul [...] a fost identificat minorul [...] în vârstă de 5 ani.

Organele de poliţie au procedat la conducerea acestora la sediul Postului de Poliţie [...], loc în care s-a deplasat şi martora [...], bunica materna a minorului.

Din declaraţia numitei [...] rezultă faptul că până în cursul anului 2015, perioadă în care s-a aflat în Spania, a avut o relaţie cu un bărbat, în urma căreia a rezultat minorul [...], care nu a fost însă recunoscut de tatăl său natural.

Revenind la adresa de domiciliu, respectiv în com. …, jud. Tulcea, la scurt timp l-a cunoscut pe inculpatul [...], împreună cu care s-a mutat la locuinţa acestuia din mun. Tulcea, …, jud. Tulcea.

Relaţia dintre [...] şi inculpatul [...] a durat circa 3 ani, până la data de 11.01.2019, timp în care între inculpat şi minorul [...] în vârstă de 5 ani s-a dezvoltat o legătură afectivă, însă între inculpat şi concubina sa au apărut certuri, culminând cu acte de violenţă fizică si morală faţă de [...].

Din această cauză, cât şi a faptului că între timp, [...] a cunoscut un alt bărbat - pe martorul [...] - la data de 29.12.2018, aceasta s-a hotărât să îl părăsească pe inculpatul [...], în acest sens, s-a deplasat la acea dată la locuinţa lui [...], unde a stat doar o singură zi.

În acest timp, inculpatul a purtat discuţii telefonice cu martora [...], pe care a convins-o să se deplaseze în mun.

Tulcea pentru a se întâlni cu fiica sa la autogara Tulcea.

Cu ocazia întâlnirii a apărut şi inculpatul [...], care în cele din urma şi-a convins concubina să revină la locuinţa sa.

Din declaraţia martorului [...] rezultă că martora [...] i-a spus că s-a întors la locuinţa inculpatului de teama de a nu-i tăia părul, inculpatul transmiţându-i, de asemenea, că se va sinucide. Aceste aspecte sunt confirmate şi de martora [...].

Din declaraţia inculpatului [...] din data de 21.02.2019 rezultă că i-a aplicat concubinei sale o palmă peste faţă la data de 29.12.2018, cu ocazia revenirii de la autogară, iar la scurt timp, la locuinţa sa s-a prezentat martorul [...] însoţit de organele de poliţie.

Cu toate acestea, [...] a continuat să locuiască în apartamentul inculpatului până la data de 11.01.2019.

In cursul aceleiaşi zile, înainte de a reveni la locuinţa inculpatului, deducând că martora [...] ar fi fost “ţinută cu forţa” în locuinţa inculpatului, martorul [...] s-a prezentat la sediul poliţiei, stabilindu-se în cele din urmă că bănuiala acestuia nu era întemeiată.

În acest sens, la dosar se află o înregistrare telefonică purtată iniţial între [...], apoi de organele de poliţie si martora [...].

Din declaraţia martorei [...] mai rezultă faptul că i-a fost teamă să îl părăsească pe inculpat, însă, la data de 11.01.2019, profitând de lipsa acestuia de la domiciliu, în jurul orei 1800, şi-a luat copilul în vârstă de 5 ani şi s-a mutat la locuinţa martorului [...] din mun.

Tulcea, …, jud.

Tulcea.

Atât din declaraţia martorei [...], cât şi a martorului [...], rezultă că la data de 11.01.2019, în jurul orei 19.00, la uşa locuinţei din str. … s-a prezentat inculpatul [...], care a intrat in casă fără acordul celor doi, iar după ce şi-a rugat fosta concubină sa se întoarcă la el, refuzat fiind, l-a luat în braţe pe minorul [...] în vârstă de 5 ani şi a apucat-o de mână pe [...], încercând să o tragă pe aceasta afară din locuinţă.

Întrucât în acel moment martorul [...] s-a interpus între inculpat si [...], inculpatul [...] a părăsit locuinţa, având în braţe copilul minor.

Martora [...] i-a spus inculpatului să îi returneze copilul, însă acesta a refuzat şi l-a urcat apoi în autoturismul său.

În acel moment, martorul [...] a sesizat prin apel 112 cele întâmplate organelor de poliţie.

Fiind audiat în cauză, inculpatul [...] a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că în seara de 11.01.2019, pe fondul unor neînţelegeri cu fosta sa concubină [...] şi în scopul determinării acesteia de a se întoarce la domiciliul său, a intrat fără drept în locuinţa martorului [...], de unde l-a luat fără drept de lângă mama sa pe minorul [...] în vârsta de 5 ani, iar apoi, folosind autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare [...], ce-i aparţinea, l-a transportat pe acesta pe ruta Tulcea-[...], pe o distanţă de circa 50 km, fiind în cele din urmă identificat în trafic de organele de poliţie.

În declaraţia inculpatului [...] din data de 12.01.2019, acesta a precizat următoarele: “am intrat în locuinţa din str. … fără acordul celor doi, am luat copilul şi am plecat. ... am luat copilul cu scopul de a-l duce la ţară, la bunica sa, pentru a o determina pe [...] să se deplaseze la locuinţa mamei sale şi să purtăm cu toţii discuţii, pentru a afla de ce m-a părăsit Aveam convingerea că dacă duc copilul în acel loc şi [...] va veni acolo, mama sa împreună cu mine o vom convinge să se întoarcă la mine.

Eu nu am luat copilul pentru a¬-i face rău, deoarece am o relaţie sentimentală foarte profundă față de acesta şi nu l-aş putea răni.

L-am luat doar pentru a o convinge pe fosta mea iubită să se întoarcă la mine”.

Din declaraţia inculpatului [...] din data de 21.02.2019, acesta a precizat următoarele: “în seara de 11.01.2019, după ce am luat copilul, am sunat-o pe mama fostei mele iubite şi i-am spus că voi veni la dânsa împreuna cu copilul, pentru a o determina de [...] să stăm de vorbă, pentru a afla chiar de la ea despre motivele plecării sale din locuinţa comună.

Arăt că i-am aplicat numitei [...] o singură palmă, respectiv la finele anului 2018, când aceasta mi-a spus că nu mai doreşte să trăiască împreună cu mine şi în acea zi plecase la o altă locuinţă'.

Fiind audiată în cauză, martora [...] a confirmat ca la finele anului 2018, l-a ajutat pe inculpatul [...] să se împace cu fiica sa, însă referitor la evenimentul din seara zilei de 11.01.2019, aceasta a declarat că a fost contactată telefonic de către inculpat abia în momentul în care a fost oprit în trafic de organele de poliţie, neavând cunoştinţă despre faptul că acesta îi luase nepotul.

La data de 11.01.2019, minorul [...] în vârstă de 5 ani a fost predat mamei sale.

Prin Încheierea din data de 24.09.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul [...] a fost trimis în judecată, din infracțiunea de lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205, alin. 1 şi 3 din C.pen. în infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379, alin 1 raportat la art. 177 NCP.

Infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la ocrotirea creşterii şi educării minorilor şi la asigurarea legăturii personale dintre părinţi şi copii, chiar şi atunci când părinţii sunt despărţiţi.

În cazul acestei infracţiuni, subiectul activ este calificat, în sensul că poate fi numai părintele minorului sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare.

De asemenea, noul Cod penal, în art. 177, dă un conţinut mult mai larg expresiei „membru de familie” decât Codul penal anterior.

Din aceste considerente, înţelesul expresiei de „membru de familie” în concepţia noului Cod penal absoarbe integral în conţinutul său şi textul referitor la expresia „rude apropiate”, dar cuprinde în egală măsură şi persoanele care au dobândit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, cu condiţia convieţuirii.

In acest context, s-a apreciat ca încadrarea corecta vizează săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379, alin 1 raportat la art. 177 NCP.

Persoana vătămată a declarat că nu dorește să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului, având in vedere că noua încadrare reținută vizează o infracțiune pedepsită la plângerea prealabilă.

În cazul infracțiunii prev. de art. 379 alin 1 din Codul penal, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit art. 16 alin. 1, lit. g, Cod procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă.

Având în vedere manifestarea de voință a persoanei vătămate, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 157 C.pen. privind înlăturarea răspunderii penale faţă de inculpat.

Împotriva sentinței penale nr. 1666/12.11.2021 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. …/327/2019 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, care a criticat soluția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de lipsire de libertate în infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor, cu consecința pronunțării unei soluții de încetare a procesului penal;

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum şi din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea este fondat.

Inculpatul [...] a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal, constând în aceea că în data de 11.01.2019, pe fondul unor neînţelegeri cu fosta sa concubină [...] şi în scopul determinării acesteia de a se întoarce la domiciliul său, a intrat fără drept în locuinţa martorului [...], de unde l-a luat fără drept de lângă mama sa pe minorul [...], în vârsta de 5 ani, iar apoi, folosind autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare [...], l-a transportat pe minor pe ruta Tulcea-[...], pe o distanţă de circa 50 km, fiind identificat în trafic de organele de poliţie, pe raza satului [...].

Această stare de fapt a fost recunoscută de inculpat, care a solicitat să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, cerere ce a fost admisă de prima instanță prin încheierea din data de 20.01.2020.

Astfel, sub aspectul stării de fapt se constată că cele reținute în actul de sesizare a instanței au fost apreciate ca fiind corect stabilite și de prima instanță, iar din acest punct de vedere nu au fost element de fapt contestate nici în prezentul apel.

Pentru a determina corecta încadrare juridică a faptei comisă de inculpat , se impune a reda principalele elemente ce circumstanțiază comiterea faptei.

Inculpatul [...] a avut o relație de concubinaj cu numita [...], relație începută în anul 2016.

Cei doi au locuit împreună în locuința inculpatului din mun.

Tulcea, …, jud.

Tulcea.

Împreună cu inculpatul și numita [...] locuia și fiul acesteia, [...], rezultata dintr-o altă relație a numitei [...].

Deoarece relația dintre inculpat și [...] s-a deteriorat, au apărut certuri, astfel că la data de 29.12.2018 aceasta s-a hotărât să îl părăsească pe inculpat și s-a mutat în locuinţa numitului [...], unde a stat doar o singură zi, deoarece a fost determinată de inculpat să revină în locuință, pe fondul unor amenințări că îi va tăia părul și se sinucide.

La data de 11.01.2019, profitând de lipsa inculpatului de la domiciliu, în jurul orei 18, 00, numita [...] l-a luat pe fiul său [...], în vârsta de 5 ani şi s-a mutatdin nou la locuinţa martorului [...], situată în mun. Tulcea, …, jud. Tulcea.

În jurul orei 19, 00, inculpatul [...] care a pătruns în casa martorului [...], a rugat-o [...] să revină la el, dar a fost refuzat, astfel că inculpatul l-a luat minorul [...], a încercat să o scoată din locuință și pe [...], dar nu a reușit din cauza intervenției martorului [...], de aceea a plecat doar cu minorul [...], pe care l-a urcat în autoturismul său și au părăsit zona.

Inculpatul a fost depistat în trafic în satul [...], com. [...], jud. Tulcea, în jurul orei 21,00, iar minorul a fost predat mamei.

Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, astfel că prin încheierea din data de 24.09.2020 a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal în infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, pentru a pronunțat soluția de încetare a procesului penal, în condițiile lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate.

Curtea constată că prima instanță, în mod greșit, a dispus schimbarea încadrării juridice, fapta inculpatului întrunind condițiile de tipicitate ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal.

Infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, constă în reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără acordul celuilalt părinte sau a persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii.

Infracţiunea are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la ocrotirea creşterii şi educării minorilor şi la asigurarea legăturii personale dintre părinţi şi copii, chiar şi atunci când părinţii sunt despărţiţi, scopul urmărit de legiuitor fiind de a incrimina nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.

Subiectul activ este calificat, în sensul că poate fi numai părintele minorului sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare.

Subiectul pasiv al infracţiunii, în varianta tip reținută de prima instanță, este părintele sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul.

Sub aspectul laturii obiective, în varianta tip, elementul material constă în acţiunea de reţinere a minorului de către un părinte, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul.

In varianta tip, reținerea implică o acțiune prin care autorul oprește, împiedică minorul să ajungă la părintele sau la persoana căreia îi era încredințat.

Pentru a putea reține infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, este necesar ca inculpatul să aibă calitatea specială cerută de norma de incriminare pentru subiectul activ , respectiv să fie părintele minorului.

Inculpatul [...] nu este părintele minorului [...] și nu poate fi asimilat ca având această calitate pe considerentul că a conviețuit cu mama minorului și s-a ocupat de creșterea și educarea minorului.

Norma de incriminare stabilește clar că subiectul activ al infracțiunii poate fi exclusiv părintele și nu poate fi extinsă aplicarea normei și la persoanele care în fapt se ocupă de creșterea și educarea minorului ori la membrii de familie, astfel cum sunt definiți în art. 177 Cod penal.

Prima instanță a reținut că inculpatul a avut calitatea de membru de familie, în raport cu minorul [...], în condițiile în care inculpatul, minorul și mama acestuia au conviețuit pentru câțiva ani, din anul 2016 până în anul 2019.

Aprecierea primei instanțe este corectă, în raport cu dispozițiile art. 177 alin. 1 lit. c Cod penal, dar calitatea inculpatului de membru de familie nu poate atrage reținerea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, deoarece pentru această infracțiune, în varianta tip, subiectul activ trebuie să aibă calitatea de părinte al minorului.

Calitatea de membru de familie nu este echivalentă cu calitatea de părinte și nu este suficientă pentru a deține calitatea de subiect activ al infracțiunii.

Curtea reține că în mod eronat prima instanță a apreciat că poate fi reținută infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, în condițiile în care autorul are doar calitatea de membru de familie, iar nu calitatea de părinte.

În consecință, inculpatul nu are calitatea cerută de norma de incriminare pentru a fi subiect activ al infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal.

Totodată, acțiunea inculpatului de luare a minorului [...] de lângă mama lui, contrar voinței acesteia și transportarea minorului la o distanță de 50 de km de locul de unde a fost luat minorul, nu corespund elementului material al infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, care constă într-o acțiune de reținere a minorului.

Reținerea minorului, ca element material al infracțiunii prevăzute de art. 379 alin. 1 Cod penal, presupune ca minorul să se afle în custodia părintelui care nu îi mai permite minorului să revină la celălalt părinte sau la persoana căreia i-a fost încredințat minorul.

Acțiunea de reținere a minorului nu trebuie confundată cu acțiunea de răpire a minorului, când acesta se află în custodia altei persoane, iar autorul preia minorul, contrar voinței acestuia și a reprezentantului său legal, transportându-l într-o altă locație, cu înfrângerea libertății de mișcare a minorului.

Inculpatul [...] nu avea custodia minorului, nu îl avea în grijă anterior comiterii faptei, ci s-a deplasat în locuința unde minorul se afla împreună cu mama sa, de unde l-a luat contrar voinței mamei minorului, care a cerut inculpatului să nu îl ia pe minor, faptă care se circumscrie unei acțiuni de răpire, specifică infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal, iar nu infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal.

În consecință, curtea constată că fapta inculpatului nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, din perspectiva subiectului activ și a laturii obiective a infracțiunii.

Fapta inculpatului [...] de luare fără drept a minorului [...], în vârsta de 5 ani, contrar voinței mamei sale, urmată de transportarea minorului cu autoturismul pe o distanţă de circa 50 km, până la depistarea de organele de poliție, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal, motiv pentru care se impune reținerea încadrării juridice din actul de sesizare a instanței.

Ca atare, este întemeiată critica procurorului privind greșita schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanță, urmând a fi desființată și încheierea de ședință din data de 24.09.2020 prin care a fost dispusă schimbarea încadrării juridice, cu consecința menținerii încadrării juridice din actul de sesizare – infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal.

Prima instanță a pronunțat soluția de încetare a procesului penal, deoarece pentru infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă.

Această cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale nu este aplicabilă infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

Drept urmare, ținând seama și de poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere a învinuirii, nu mai este necesară efectuarea cercetării judecătorești de instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, iar mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, în sensul că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal.

Curtea reține că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, urmând a se dispune condamnarea inculpatului [...] pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal.

Cu privire la individualizarea pedepsei, curtea ţine seama de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului, conduita sa procesuală.

Instanţa trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancţionator al infracţiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalităţii urmărite prin aplicarea pedepsei.

Din perspectiva pericolului social al faptei trebuie reţinut gradul mai redus de periculozitate, relevat de modalitatea de comitere a infracțiunii, care a permis cu ușurință identificarea inculpatului, relațiile apropiate dintre inculpat și minor, care astfel nu a fost supus unei acțiuni traumatizante prin preluarea de lângă mamă, perioada scurtă de timp în care minorul a fost lipsit de libertate, contextul în care inculpatul a comis fapta.

De asemenea, din perspectiva datelor personale, se constată că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, s-a prezentat constant în faţa organelor judiciare, a recunoscut săvârşirea faptei, având o conduită procesuală proactivă.

Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Aceste limite speciale se reduc cu o treime, în condiţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, urmare recunoaşterii învinuirii de inculpat, ceea ce impune reținerea acestei cauze de atenuare a pedepsei

În consecinţă, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, datele personale ale inculpatului, curtea apreciază că o pedeapsa de 2 ani închisoare, egală cu minimul special redus, asigură un echilibru în tratamentul sancţionator și de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, curtea reţine incidența dispoziţiilor art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare.

Curtea apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, prin reglementarea executării pedepselor neprivative de libertate se urmăreşte asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

În prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, deoarece pedeapsa este de 2 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală, iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate.

În condiţiile în care se reţine un pericol social moderat al faptei, luând în considerare şi situaţia personală a inculpatului, dar şi faptul că alegerea modalităţii de executare a pedepsei trebuie să reflecte circumstanţele specifice cauzei, curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă pentru ca inculpatul, pe baza resurselor individuale, să conştientizeze consecinţele săvârşirii unei fapte penale şi conduita viitoare pe care ar trebuie să o adopte în viitor pentru a se conforma valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinţei penale nr. 1666/12.11.2021 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. …/327/2019.

În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală se va desfiinţa sentinţa penală apelată, precum și încheierea de ședință din data de 24.09.2020 şi, rejudecând, în baza art. 396 alin. 2 Cod penal va fi condamnat inculpatul [...] la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În baza art. 91 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului şi se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal se va impune inculpatului obligaţia de a urma un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria Tulcea – Direcția de Asistență și Protecție Socială sau la Spitalul Județean de Urgență Tulcea.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul [...] la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și primă instanță.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.