Hotărâre nr. 1225/AS din 14.12.2022

Anii de studii superioare nu reprezintă perioade asimilate în situaţia în care persoana a realizat un alt stagiu de cotizare, respectiv a avut calitatea de cadru militar în activitate.

Or, potrivit situației necontestate, în perioada respectivă apelantul a realizat venituri pentru care este obligatorie plata contribuţiei de asigurări sociale, astfel că nu beneficiază de adăugarea perioadei de studii ca și stagiu de cotizare, concomitent cu considerarea aceleiași perioade ca și stagiu pentru că a reprezentat o perioadă contributivă.

Aceasta ar reprezenta o dublare a acestei perioade ca stagiu de cotizare, ceea ce este inadmisibil.

Reclamantul nu îndeplinește nici condițiile de la art. 21 alin. 3 din aceeași lege, pentru reducerea vârstei standard de pensionare, deoarece prin sintagma „și” textul de lege prevede îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vechime efectivă de la art. 16 alin. 1 lit. b și condiția de a se regăsi într-una dintre situațiile de la art. 21 alin. 3 lit. a) sau lit. b).

În speță, chiar luând în considerare vechimea efectivă obținută prin adăugarea perioadei de 8 ani și 8 luni, certificată prin adeverința de muncă eliberată la data de 05.10.2018 de Misiunea Uniunii Europene de Sprijinire a Supremației Legii Eulex Kosovo, nu este îndeplinită condiția de la lit. a), să fi fost „trecut în rezervă în conformitate cu art. 45 alin. (1) lit. a), b), e), g) şi h) din Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare” ori condiția de la lit. b), să fi fost trecut în rezervă ori să-i fi încetat raporturile de serviciu „ca urmare a reorganizării unităţii militare sau a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive ori nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale”, reclamantul fiind trecut în rezervă la cerere.

Art. 19 şi 21 alin. 3 din Legea nr. 223/2015

Art. 45 alin. (1) lit. a), b), e), g) şi h) din Legea nr. 384/2006

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 21.09.2021 sub număr unic de dosar …/118/2021, reclamantul [...] a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, contestaţie împotriva Deciziei nr. …/06.07.2021 privind respingerea pensiei militare de stat, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie după cum are dreptul legal.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 15.07.2021 a primit decizia nr. 220763/06.07.2021 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei militare.

În termen legal a formulat contestaţie împotriva deciziei menţionate la Comisia de Contestaţii Decizii Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, dar nu a primit nicio hotărâre a acesteia.

Motivul pentru care prin decizia nr. 220763/06.07.2021 i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei este acela că nu îndeplineşte condiţia de vârstă standard prevăzută de art. 21 din Legea nr. 223/2015, respectiv că nu are o vechime efectivă de 25 de ani la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de muncă.

Or, această condiţie de vechime nu îl priveşte, întrucât a încetat raporturile de serviciu în luna martie 2010, cererea pentru acordarea pensiei a fost depusă în luna aprilie 2021, iar alin. 1 al art. 21 din Legea nr. 223/2015 impune vechimea de 25 de ani pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care trec în rezervă sau încetează raporturile de serviciu.

În situaţia sa ar fi aplicabile prevederile alin. 3 al art. 21 din Legea 223/2015, astfel că în ceea ce îl priveşte trebuie îndeplinită condiţia privind vechimea de 25 de ani la data depunerii cererii, iar nu la data trecerii în rezervă.

Reclamantul a precizat că are o vechime efectivă care trebuie luată în considerare de 35 de ani, 11 luni şi 16 zile, din care 20 de ani, 9 luni şi 6 zile ca militar, încadrându-se în dispoziţiile legii.

De asemenea, în toată perioada de militar activ a avut condiţii speciale, peste 16 ani, ceea ce înseamnă un spor total de 11 ani, astfel considerând că în ceea ce priveşte vârsta are dreptul la pensie militară, deoarece vârsta standard de pensionare la militari este de 60 de ani (art. 16 alin. 2 din Legea 223/2015), iar el are vârsta de 52 de ani.

A apreciat reclamantul că, scăzând cei 11 ani, putea ieşi la pensie la vârsta de 49 de ani.

Dar, potrivit anexei la Legea 223/2015 privind vârsta standard de pensionare pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, vârsta standard ar fi de 59 de ani, 6 luni şi scăzând cei 11 ani, înseamnă că putea beneficia de pensia militară chiar de la 48 de ani.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

La data de 07.10.2021, reclamantul a depus o cerere de modificare a obiectului cererii, arătând că înţelege să conteste şi Hotărârea nr. 23650/14.09.2021 eliberată de Comisia de Contestaţii din cadrul MAI, prin care i-a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 220763/06.07.2021.

La data de 07.10.2021, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Pârâta a învederat că a primit de la I.G.J.R. şi a înregistrat cu nr. 218813/29.04.2021 dosarul de pensionare al reclamantului.

Din analiza situaţiei reclamantului, care este născut în luna ianuarie 1969, raportat la prevederile art. 19 şi 21 şi anexa la Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare, s-a constatat că la data depunerii cererii de pensie acesta nu mai avea calitatea de militar în activitate, astfel că nu putea beneficia de o pensie de serviciu, motiv pentru care nu îndeplinea cerinţa legală de vârstă standard de pensionare prevăzută de lege, aceea de 59 de ani 6 luni, având la data depunerii cererii doar vârsta de 52 ani şi 3 luni.

Astfel, având la data depunerii cererii doar vârsta de 52 ani şi 3 luni, reclamantul nu a înregistrat vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, neputând fi operată nicio reducere a vârstei standard de pensionare conform art. 21 alin. 1 din lege.

Fiind trecut în rezervă în anul 2010, ipoteza legală conţinută în art. 16 alin. 1, 17 şi 18 din Legea nr. 223/2015 nu este întrunită pentru acordarea niciuneia dintre tipurile de pensie de serviciu, iar art. 19 prevede că „militarii, poliţiștii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24”.

În cazul reclamantului, atingerea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege se va realiza în luna iulie 2028, iar această vârstă nu poate face obiectul niciunei reduceri, dată fiind reglementarea expresă din art. 21 alin. 1 raportat la vechimile prevăzute de art. 16 din lege, deoarece reclamantul a realizat până la data trecerii în rezervă, conform documentelor doveditoare şi a consemnărilor din cuprinsul punctelor 5 şi 6 ale fişei de pensie, vechime efectivă de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, care este inferioară vechimii efective de cel puţin 25 de ani cerută prin ipoteza din lege ca una din condiţiile cumulative pentru a se putea reduce vârsta standard de pensionare.

Mai mult decât atât, reclamantului nu îi poate fi legal aplicată nicio reducere a vârstei standard de pensionare de 59 de ani 6 luni, care îi este aplicabilă conform anexei la legea pensiilor militare.

Referitor la valorificarea perioadei în care reclamantul a urmat cursurile Facultății de Informatică Managerială din cadrul Universității Româno-Americane în perioada 2007 – 2010, a subliniat faptul că anii de studii superioare nu sunt incluși dacă studenții au lucrat în timpul facultății (acesta fiind și cazul reclamantului).

Potrivit Legii nr. 263/2010, asigurații beneficiază de asimilarea anilor de studii universitare numai dacă nu realizează venituri pentru care este obligatorie plata contribuției de asigurări sociale.

La data de 5 noiembrie 2021, pârâta Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, în considerarea următoarelor aspecte:

Reclamantul a trecut în rezervă, la cerere, la data de 31.03.2010, iar la data de 29.04.2021 la nivelul Casei de Pensii Sectoriale a fost înregistrat cu nr.218813 dosarul de pensionare al reclamantului, acesta solicitând acordarea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Obţinerea pensiei de serviciu anticipate, reglementate de art. 17 din Legea nr. 223/2015, presupune o scădere a vârstei de pensionare cu 5 ani, dar şi existenţa unor situaţii care justifică acordarea acestui tip de pensie în aceste condiţii mai avantajoase, respectiv trecerea în rezervă ori încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale ori trecerea în rezervă sau direct în retragere ori încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

Acordarea pensiei anticipate parţiale la care se referă art. 18 din Legea nr. 223/2015 permite scăderea cu până la 5 ani a vechimii efective şi a vechimii în serviciu, dar este condiţionată, de asemenea, de aceleaşi situaţii menţionate la art. 17, privind trecerea în rezervă ori încetarea raportului de serviciu.

Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 223/2015 reglementează o situaţie aparte, stabilind că militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

Or, situaţia reclamantului se subordonează dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 223/2015, dar cererea acestuia de pensionare a fost respinsă, întrucât nu îndeplinea condiţiile de vârstă legală de pensionare şi nu înregistra vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, neputând fi operată nicio reducere a vârstei standard de pensionare conform art. 21 alin. 1 din lege.

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1016/25.03.2022, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul [...].

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Reclamantul a trecut în rezervă, la cerere, la data de 31.03.2010, iar la data de 29.04.2021 a solicitat acordarea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat..

Prin decizia nr. 220763/06.07.2021 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne reclamantului i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei militare.

Totodată, reclamantul a arătat că în termen legal a formulat contestaţie împotriva acestei decizii.

Prin Hotărârea nr. 23650/14.09.2021, Comisia de Contestaţii din cadrul MAI a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 220763/06.07.2021 privind respingerea cererii de acordare a pensiei militare de stat prevăzută de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat pentru următoarele motive: la data depunerii cererii de pensie, reclamantul nu mai avea calitatea de militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în activitate, astfel că nu poate beneficia de o pensie de serviciu; nu îndeplineşte cerinţa legală de vârstă standard de pensionare prevăzută de lege, şi anume aceea de 59 ani şi 6 luni, reclamantul având la data depunerii cererii doar vârsta de 52 ani, 3 luni şi 5 zile; nu înregistrează vechimea efectivă de cel puţin 25 de ani, neputând fi operată nicio reducere a vârstei standard de pensionare conform art. 21 alin. 1 din lege.

Pentru a obţine pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor militare de stat, art. 16 din Legea nr. 223/2015 impune trei cerinţe: una priveşte calitatea titularului acestui tip de pensie, a doua se referă la vârsta de pensionare, iar a treia are în vedere vechimea efectivă şi, în principal, vechimea în serviciu.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, vârstă ce se atinge printr-o creştere treptată, iar vechimea efectivă cerută este de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.

Obţinerea pensiei de serviciu anticipate, reglementate de art. 17 din Legea nr. 223/2015, presupune o scădere a vârstei de pensionare cu 5 ani, dar şi existenţa unor situaţii care justifică acordarea acestui tip de pensie în aceste condiţii mai avantajoase, respectiv trecerea în rezervă ori încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale ori trecerea în rezervă sau direct în retragere ori încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

Acordarea pensiei anticipate parţiale la care se referă art. 18 din Legea nr. 223/2015, permite scăderea cu până la 5 ani a vechimii efective şi a vechimii în serviciu, dar este condiţionată, de asemenea, de aceleaşi situaţii menţionate la art. 17, privind trecerea în rezervă ori încetarea raportului de serviciu.

Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care, la data trecerii în rezervă/retragere sau încetării raporturilor de serviciu, îndeplinesc condiţiile de vechime în serviciu prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 223/2015 şi au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă deosebite, speciale şi alte condiţii, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 21 alin. 1.

Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 223/2015 reglementează o situaţie aparte, stabilind că militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

Or, situaţia reclamantului se subordonează dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 223/2015, dar cererea acestuia de pensionare a fost respinsă, întrucât nu îndeplinea condiţiile de vârstă legală de pensionare şi nu înregistra vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, neputând fi operată nicio reducere a vârstei standard de pensionare conform art. 21 alin. 1 din lege.

Astfel, vârsta de pensionare a reclamantului, şi anume de 59 de ani şi 6 luni nu poate fi redusă prin aplicarea art. 21 din Legea nr. 223/2015, ca urmare a faptului că reclamantul a lucrat în condiţii speciale, întrucât de această reducere beneficiază doar persoanele care la data trecerii în rezervă/retragere sau încetării raporturilor de serviciu, îndeplinesc condiţiile de vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.

În ceea ce priveşte valorificarea perioadei în care reclamantul a urmat cursurile Facultăţii de Informatică Managerială din cadrul Universităţii Româno-Americană în perioada 2007-2010, aceşti ani de studii superioare nu sunt incluşi dacă studenţii au lucrat în timpul facultăţii, după cum este şi cazul reclamantului.

Asiguraţii beneficiază de asimilarea anilor de studii universitare numai dacă nu realizează venituri pentru care este obligatorie plata contribuţiei de asigurări sociale, iar perioada studiilor de masterat nu este valorificată la calcularea stagiului de cotizare în vederea acordării pensiei.

În consecinţă, în cazul reclamantului, atingerea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege se va realiza în luna iulie 2028, iar această vârstă nu poate face obiectul niciunei reduceri, dată fiind reglementarea expresă din art. 21 alin. 1 raportat la vechimile prevăzute de art. 16 din lege, deoarece reclamantul a realizat până la data trecerii în rezervă, conform documentelor doveditoare şi a consemnărilor din cuprinsul punctelor 5 şi 6 ale fişei de pensie, o vechime efectivă de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, care este inferioară vechimii efective de cel puţin 25 de ani cerută prin ipoteza din lege, ca una din condiţiile cumulative pentru a se putea reduce vârsta standard de pensionare.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea pensiei militare, astfel cum în mod corect a reţinut şi pârâta, tribunalul a respins contestaţia ca nefondată.

II. Procedura în fața instanței de apel

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul [...] a declarat apel, considerând-o nelegală şi netemeinică.

III. Soluția și considerentele Curții de Apel

Analizând apelul declarat în cauză potrivit art. 476 - 482 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Verificând actele de la dosarul cauzei, Curtea reține că reclamantul [...] a depus cerere de pensionare la data de 29.04.2021 la Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, care, prin Decizia nr. 220763/06.07.2021 a respins cererea de acordare a pensiei militare.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a depus contestație la Comisia de Contestații din cadrul MAI, care a respins-o prin Hotărârea nr. 23650/14.09.2021.

Reclamantul a formulat contestație la Tribunalul Constanța împotriva Deciziei nr. 220763/06.07.2021, completând ulterior obiectul cererii și contestând și Hotărârea nr. 23650/14.09.2021.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1016/25.03.2022, a respins contestația ca nefondată.

În referire la primul motiv de apel, apelantul-reclamant consideră hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală din perspectiva încălcării art. 237 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă la judecarea cauzei, articol ce se referă la scopul şi conţinutul cercetării procesului și obligațiile instanței care „va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul”.

Curtea, verificând sentința civilă nr. 1016/25.03.2022, constată că instanța de fond a respectat prevederile legale în ceea ce privește atât analizarea probelor și susținerilor părților, cât și redactarea hotărârii.

Astfel, la fila 158 (pagina 3 și 4 din hotărâre) dosar fond, instanța a expus speța prezentă, a analizat argumentele fiecărei părți, motivând temeinic soluția pronunțată.

În ceea ce privește nerespectarea art. 22 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, aceste dispoziții se referă la rolul judecătorului în aflarea adevărului:

„(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

Atât Decizia nr. 220763/06.07.2021, cât și Hotărârea nr. 23650/14.09.2021, de respingere a cererii de pensionare a reclamantului, se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acesta pentru a beneficia de pensie militară de stat, or exact aceste condiții au fost analizate și de prima instanță atunci când a examinat actele administrative contestate, răspunzând printr-un argument comun și fără a fi necesară o examinare distinctă a acestora.

Prin urmare, Curtea constată că nemulțumirea reclamantului în privința soluției pronunțate se transpune doar în critici la adresa instanței care a judecat cauza și în referire la redactarea de către aceasta a hotărârii.

Referitor la aceste aspecte, Curtea amintește și prevederile art. 264 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora „în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare”.

În lumina celor expuse, dar și din verificarea atât a probelor administrate, a apărărilor formulate, cât și a argumentării soluției, Curtea constată că instanța de fond a respectat prevederile legale care reglementează desfășurarea procesului civil și a regulilor de redactare a hotărârii, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă.

Pășind la analiza concretă a criticilor formulate, Curtea reține că poziția reclamantului este în sensul că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia militară de serviciu, iar sentința apelată este netemeinică și nelegală pentru că nu a constatat ca fiind îndreptățit la acordarea dreptului reclamat.

Potrivit situației de fapt rezultate din probatoriul administrat în dosarul primei instanțe, reclamantul [...], născut la data de 26.01.1969, a trecut în rezervă, la cerere, pe data de 31.03.2010, având vechimea efectivă de 22 de ani 3 luni și 14 zile la acea dată, iar prin cererea înregistrată sub nr. 218813 din 29.04.2021 a solicitat acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, conform art. 21 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, anexând totodată și documentele prevăzute de lege.

Curtea constată că art. 16 din Legea nr. 223/2015 stabilește condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă:

„(1) Au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă;

b) au o vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.

(2) Vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută la alin. (1) lit. a), este de 60 de ani.

Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege”.

Pentru situația în care la data formulării cererii, persoana nu mai este în activitate, legea conține o serie de ipoteze. Spre exemplu, potrivit art. 19:

„Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de prezenta lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24”.

Reclamantul a considerat însă că poate să beneficieze de dispoziţiile art. 21 (cu trimitere la alin. 3) din lege, care dispun că:

„(1) Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care, la data trecerii în rezervă/retragere sau încetării raporturilor de serviciu, îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2);

(2) Reducerea vârstei standard de pensionare, potrivit alin. (1) sau în alte condiţii stabilite prin acte normative, nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin reducere, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.

(3) De reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută la alin. (1) beneficiază şi militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care, la data depunerii cererii de pensionare, îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b) şi care se regăsesc în una dintre următoarele situaţii:

a) au fost trecuţi în rezervă în conformitate cu art. 45 alin. (1) lit. a), b), e), g) şi h) din Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) au fost trecuţi în rezervă ori le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile acestora, ca urmare a reorganizării unităţii militare sau a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive ori nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale”.

Legea nr. 223/2015 definește specific noțiunile de vechime în serviciu, vechime cumulată și vechime efectivă:

„e) vechimea în serviciu - perioada în care o persoană din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:

f) vechime cumulată - perioadele de timp recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obţinerii unei pensii în condiţiile legii;

g) vechime efectivă - vechimea prevăzută la lit. f), care nu cuprinde sporurile acordate pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, respectiv grupa I şi/sau a II-a de muncă”.

Făcând aplicarea acestor noțiuni la speță, Curtea constată că, potrivit buletinului de calcul, apelantului reclamant i s-a recunoscut o vechime în serviciu de 20 ani, 9 luni și 6 zile, o vechime efectivă de 22 ani, 3 luni și 14 zile și o vechime cumulată de 33 ani, 3 luni și 14 zile.

De asemenea, raportat la anul nașterii și la disp. art. 16 alin. 2 din lege, vârsta standard de pensionare pentru reclamant este de 59 ani și 6 luni, iar la data formulării cererii acesta avea vârsta de 52 ani și 3 luni.

În mod corect nu a fost luată în considerare, sub aspectul vechimii în muncă, perioada cât a urmat cursurile Facultății de Informatică Managerială din cadrul Universității Româno-Americane în perioada 2007-2010, ori cursurile de masterat, deoarece Legea nr. 223/2015 nu conține prevederi sub acest aspect, astfel că se aplică regulile generale din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care la art. 49 alin. 1 lit. b și alin. 3 prevăd:

„(1) În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive. denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:

(...)

b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;

(...)

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi”.

Astfel, rezultă fără dubiu faptul că anii de studii superioare nu reprezintă perioade asimilate în situaţia în care persoana a realizat un alt stagiu de cotizare, respectiv a avut calitatea de cadru militar în activitate.

Or, potrivit situației necontestate, în perioada respectivă apelantul a realizat venituri pentru care este obligatorie plata contribuţiei de asigurări sociale, astfel că nu beneficiază de adăugarea perioadei de studii ca și stagiu de cotizare, concomitent cu considerarea aceleiași perioade ca și stagiu pentru că a reprezentat o perioadă contributivă.

Practic, apelantul dorește o dublare a acestei perioade ca stagiu de cotizare, ceea ce este inadmisibil.

Într-adevăr, reclamantului nu i-a fost luată în considerare perioada de 8 ani și 8 luni rezultată din adeverința de muncă eliberată la data de 5.10.2018 de Misiunea Uniunii Europene de Sprijinire a Supremației Legii Eulex Kosovo (depusă în limba engleză și în traducere la dosarul de fond), iar din întâmpinările formulate de cele două pârâte, atât la fond cât și în apel, lipsesc orice considerente sub acest aspect.

Concluzionând, rezultă că reclamantul nu îndeplinește condițiile art. 19 din Legea nr. 223/2015, deoarece nu are vârsta standard de pensionare, de 59 ani și 6 luni.

De asemenea, reclamantul nu îndeplinește nici condițiile de la art. 21 alin. 3 din aceeași lege, pentru reducerea vârstei standard de pensionare, deoarece prin sintagma „și” textul de lege prevede îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vechime efectivă de la art. 16 alin. 1 lit. b și condiția de a se regăsi într-una dintre situațiile de la art. 21 alin. 3 lit. a) sau lit. b).

Așadar, alin. 3 al art. 21 prevede două condiții cumulative:

- vechimea efectivă conform art. 16 alin. 1 lit.b;

- condiția ca persoana să se regăsească într-una dintre situațiile de la alin. 3 al art. 21, respectiv ori la lit.a) ori la lit.b).

În speță, chiar luând în considerare vechimea efectivă obținută prin adăugarea perioadei de 8 ani și 8 luni, certificată prin adeverința de muncă eliberată la data de 5.10.2018 de Misiunea Uniunii Europene de Sprijinire a Supremației Legii Eulex Kosovo, nu este îndeplinită condiția de la lit. a), să fi fost „trecut în rezervă în conformitate cu art. 45 alin. (1) lit. a), b), e), g) şi h) din Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare” ori condiția de la lit. b), să fi fost trecut în rezervă ori să-i fi încetat raporturile de serviciu „ca urmare a reorganizării unităţii militare sau a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive ori nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale”, reclamantul fiind trecut în rezervă la cerere.

În referire la practica judiciară depusă de către apelantul reclamant, Curtea constată că situația reclamantului din acea cauză este diferită față de cea a reclamantului din dosarul de față, întrucât în cealaltă cauză reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă pe considerentul reorganizării activității, regăsindu-se în situația prevăzută la art. 21 alin. 3 lit. b din Legea nr. 223/2015, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de reformare a hotărârii primei instanțe, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.