Hotărâre nr. 215/CM din 16.05.2022

Plecând de la principiul de bază al reparării integrale a prejudiciului (art.1531 alin.1 C.civ.) suferit de către creditor pentru neachitarea sumei de bani cuvenite la scadență, și în acord cu stipulația impusă de art. 1535 alin.3 Cod civil potrivit căreia, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului (dacă sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, per a contrario și când nu sunt stipulate, dar există o deprecierea a valorii monedei de natură a afecta echilibrul anterior amintit), instanța trebuie să dispună acordarea de daune interese moratorii suplimentare, în cazul dat sub forma indexării creanței.

Instanța supremă, prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată în cadrul mecanismului de unificare al recursului în interesul legii, a statuat că actualizarea sumei cu indicele preţurilor de consum constituie o recunoaştere implicită a existenţei prejudiciului cauzat, o reparaţie parţială care intră în sfera daunelor-interese compensatorii (damnum emergens).

Tot instanța supremă, într-o decizie de speță recentă, referitoare la acordarea unor drepturi salariale personalului din justiție, a reținut în legătură cu propria sa jurisprudență interpretarea potrivit căreia acordarea dobânzii legale și indexarea valorii creanței constituie aspecte compatibile ale reparării integrale a prejudiciului încercat de către creditor pentru neplata la scadență.

Art. 3 alin.1 și 2 din OG nr. 13/2011

Art.1531 alin.1 Cod civil

Decizia ÎCCJ nr. 2 din 17 februarie 2014 - RIL

Decizia ÎCCJ - SCAF, nr. 2.326 din 4 iunie 2020

I. Împrejurările faptice ale speței

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. .../118/2021 reclamanta [...] - prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa, a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul [...], solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la:

1. calcularea şi plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, ca urmare a acordării majorărilor/creşterilor salariale prin raportare la salariul de bază stabilit sub incidenţa prevederilor art. 38 alin. (41) din Legea - cadru nr. 153/2017, respectiv o majorare cu 10% a salariului de bază, conform art. 15 din Legea - cadru nr. 153/2017, pentru exercitarea de către reclamant a activităţii de control financiar preventiv, corespunzător perioadei de exercitare a acestei activităţi, începând cu data de 01.01.2019;

2. plata acestor diferenţe salariale actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi băneşti, pentru aceeaşi perioadă;

3. calculul şi plata acestor majorări/creşteri salariale în raport de salariul de bază lunar cuvenit/în plată, până la data la care reclamantul nu va mai îndeplini condiţiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislaţiei în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 445/11.02.2022, pronunțată de Tribunalul Constanţa s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta [...] - prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Colegiul [...].

A fost obligată pârâta să calculeze şi să plătească reclamantei majorarea salariului de bază cu 10% corespunzător art. 15 din Legea - cadru nr. 153/2017, pentru exercitarea activităţii de control financiar preventiv, începând cu data de 01.01.2019.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferente drepturilor salariale anterior menţionate, calculată până la data plăţii fiecărei sume datorate.

S-a respins cererea în rest, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta îndeplineşte funcţia de administrator şi exercită activitatea de control financiar preventiv începând cu data de 01.01.2019, beneficiind de o majorare cu 10% a salariului de bază, care nu s-a calculat raportat la salariul de bază aflat în plată.

Instanța a făcut trimitere la Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 9 martie 2021 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept care a reținut că “Întrucât dispoziţiile art.34 alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2018 se referă la salariul brut lunar, ele nu sunt aplicabile în cazul personalului didactic care beneficiază de gradaţia de merit la care se referă art. 5 sau de majorarea de 10% instituită prin art. 8 din anexa nr.

I capitolul I lit.

B din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pe cale de consecinţă, trebuie considerat că sunt incidente prevederile art.38 alin.(41) din Legea-cadru nr.153/2017, drepturile salariale ale personalului didactic beneficiar trebuind calculate, începând cu data de 1 ianuarie 2019, prin raportare la aceste dispoziţii legale.”Având în vedere că reclamanta îndeplinea condiţiile prevăzute de actul normativ în discuţie, tribunalul a obligat pârâta să calculeze şi să achite reclamantei diferenţele de drepturi salariale decurgând din aplicarea unui procent de 10% corespunzător art. 15 din Legea - cadru nr. 153/2017, pentru exercitarea activităţii de control financiar preventiv, începând cu data de 01.01.2019, la salariul de bază majorat (obţinut prin aplicarea art. 38 alin. 3 lit. a şi d precum şi prin aplicarea art.38 alin. 4 ind.1 din Legea 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare).

În ceea ce priveşte cererea privind plata dobânzii legale penalizatoare şi actualizarea cu indicele de inflaţie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar conform art. 1.535 alin.1 şi 2 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În lipsa unei convenţii, daunele moratorii pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală aferentă.

Dobânda legală datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă, denumită dobândă penalizatoare, este reglementată de Og nr.13/2011.

În consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferente drepturilor salariale anterior menţionate, calculată până la data plăţii fiecărei sume datorate.

Instanța a respins cererea privind actualizarea sumei datorate cu indicele de inflaţie reținând că nu există nici un temei de drept pentru actualizarea sumei datorate cu indicele de inflaţie, iar reclamanta nici nu a indicat un asemenea temei de drept.

Legiuitorul a reglementat expres cazurile în care obligaţia de plată a unei sume de bani este supusă indexării cu rata inflației (de ex., în materia pensiei de întreținere, a rentei, art. 628 alin. 3 din Codul de procedură civilă etc.).

Acordarea actualizării cu rata inflației în absența unei temei de drept expres are la bază un context istoric economic marcat de inflație accelerată, ceea ce nu mai este cazul în prezent.

Instanţa nu a reţinut nici argumentul că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflației, întrucât prima ar reprezenta o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua ar reprezenta valoarea reală a obligaţiei bănești la data efectuării plăţii, respectiv daune compensatorii, deoarece, pe de o parte modificarea valorii reale a obligaţiei bănești este tot o consecinţă a executării cu întârziere, pentru care legiuitorul a prevăzut expres că daunele pentru întârziere sunt reprezentate de dobânda legală, conform art. 1535 alin. 1 Cod civil, iar pe de altă parte, deoarece mecanismul de calcul al dobânzii legale are în vedere, între altele, rata inflației, dobânda nominală fiind formată din dobânda reală plus rata inflației.

În plus, Decizia nr. 2/17.02.2014 are la bază o situaţie premisă în care există un temei de drept expres pentru actualizarea cu rata inflaţiei, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru toate aceste motive, a admis în parte cererea formulată.

II. Susținerile părților din calea de atac;

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta [...] - prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa, criticând hotărârea pentru motivele pe care le vom expune în continuare.

Apreciază că susținerile instanței de fond care au argumentat respingerea, ca nefondat, a capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii nu pot fi primite.

În acest sens face trimitere la art. 39 din Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene privind eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, care, în alineatul 4 și 5 arată că sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică; la sumele actualizate în condiţiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

De asemenea, arată și că potrivit art.

VI din Ordonanţă de urgenţă 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2022, se va realiza eșalonat, actul normativ statuând că: (5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică; (6) La sumele actualizate în condiţiile alin. (5) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

Aşadar, temeiul de drept pentru actualizarea sumei datorate cu indicele de inflaţie îl reprezintă Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018, sau, după caz, Ordonanţa de urgenţă nr. 130/2021, care stipulează că sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, respectiv 1 ianuarie - 31 decembrie 2022, se actualizează cu indicele preţurilor de consum (inflaţia).

Or, aşa cum a arătat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 2/2014, este evident faptul că prin executarea eşalonată a obligației de plată, creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 (în speţă, Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018 - n.n.), care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaşte implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi, în consecinţă, instituie o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

Apelantul a redat o parte a considerentelor exprimate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul memoriului de apel, arătând că în speţă, situaţia este similară, cu deosebirea că reglementarea prin care se realizează în acest moment eşalonarea plăţilor având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar, cu obligaţia ca aceste sume să fie actualizate cu indicele preţurilor de consum, este Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018.

Or, prin prisma art. 517 alin. (4) C.pr.civ., care stabileşte că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării (inclusiv cu privire la considerentele reţinute de Î.C.C.J. în dezlegarea problemei de drept) şi pentru identitate de raţiune, este evident că solicitarea privind plata diferenţelor salariale actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, cumulat cu plata dobânzii legale penalizatoare este întemeiată.

Nu în ultimul rând, este surprinzătoare, lipsită de relevanţă şi netemeinică şi aserţiunea instanţei de fond potrivit căreia acordarea actualizării cu rata inflaţiei în absenţa unui temei de drept expres are la bază un context istoric economic marcat de inflaţie accelerată, ceea ce nu este cazul în prezent.

Contrar acestor susțineri, se arată că în prezent se parcurge tocmai un context economic marcat de o creştere evidentă şi tot mai accelerată a preţurilor de consum, caracterizat de specialiştii ca fiind fără precedent, alături de o devalorizare constantă a monedei naţionale faţă de moneda euro.

Cu privire la argumentul instanţei de fond, care consideră că natura juridică a dobânzii nu este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei (iar acestea nu ar putea fi cumulate), s-au exprimat atât specialiştii, cât şi o bogată practică judiciară.

Daunele-interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele preţurilor de consum, având în vedere finalităţile distincte ale acestor despăgubiri, şi anume: menţinerea valorii reale a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii (evitarea "erodării" creanţei prin inflaţie) în cazul actualizării creanţei cu indicele preţurilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut ca urmare a investirii banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă (fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans).

Acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă şi de principiul reparării integrale a prejudiciului.

În concluzie, având în vedere motivele invocate, solicită să se admită apelul şi, rejudecând cauza, să se schimbe în parte sentinţa apelată în sensul de a admite şi capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.

În drept, invocă art. 466, art. 480 din Codul de procedură civilă, art. 214, art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

În etapa apelului nu s-au administrat alte probe.

III. Aprecierile Curţii;

Apelul este fondat, în parte, şi va fi admis, în consecință, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Problema care se pune a fi dezlegată în cauză este aceea a posibilității actualizării sumei acordate de către instanța de fond reclamantei.

În speță, acordarea dobânzii penalizatoare, datorată de debitorul obligaţiei băneşti (pârâtul din speță) pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă nu mai poate fi pusă în discuție, acest aspect intrând sub autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, date fiind limitele devoluțiunii legale în apel deduse din ceea ce s-a apelat.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului de actualizare a drepturilor bănești acordate prin hotărâre, reținând, în esență, două argumente: nu există temei de drept pentru actualizarea sumei cu indicele de inflație; actualizarea cu indicele de inflație are aceeași natură juridică cu dobânda acordată, aceasta din urmă fiind stabilită și în raport de rata inflației.

Contrar celor argumentate de către instanța de fond, Curtea apreciază că aceste considerente nu pot fi reținute, cu atât mai mult cu cât interpretarea dată de către instanța de fond contravine unei practici judiciare constantă în domeniul de referință.

În materia obligațiilor bănești legiuitorul a optat pentru o evaluare legală a prejudiciului încercat de către creditor pentru neexecutarea obligației de plată de către debitor, stabilind în cuprinsul art. 1535 Cod civil dreptul la plata daunelor moratorii pentru acoperirea integrală a prejudiciului, prin acordarea dobânzii legale atunci când părțile nu au stabil ele însele rata dobândii datorate (nu este cazul în speță).

Potrivit art. 3 alin.1 și 2 din OG nr. 13/2011: (1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României; (2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

Observăm, așadar, că textul de lege care reglementează modul de calcul al dobânzii penalizatoare nu se referă și la rata inflației, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

În accepţiune juridică, indexarea reprezintă procedeul de reevaluare de plin drept a cuantumului unei sume obiect al obligaţiei pecuniare, în funcţie de variaţia unui indice de referinţă, stabilit, în speță, prin voinţa unei autorităţi.

Recurgerea la indexare se realizează în scopul menţinerii echilibrului între prestaţiile datorate, prin acoperirea deprecierii valorii monedei naţionale şi păstrarea în timp a puterii sale de cumpărare.

Funcția indexării constă obținerea unui echilibru între valoarea creanței de la data la care ea trebuia achitată cu cea de la data plății, prin păstrarea puterii de cumpărare a sumei de bani înglobate în creanță.

Constituie o metodă practică de înlăturare, sau cel puţin de diminuare, a inechităţilor generate de situaţia economică inflaţionistă şi scăderea puterii de cumpărare a monedei.

Tocmai de aceea, în anumite domenii ale vieții juridice, acolo unde discrepanța dintre prestațiile pecuniare se poate prezuma facil, se aplică metoda indexării legale.

Legiuitorul alege adesea să modifice obligaţiile părţilor unui raport juridic, instituind direct mecanismul indexării (augmentarea sau diminuarea – de plin drept, a cuantumului unei datorii băneşti, proporţional cu variaţia unui indice determinat).

Un astfel de domeniu, în care se admite şi utilizează frecvent acest procedeu, este acela al raporturilor de muncă, pentru corelarea salariilor sau altor venituri ale populaţiei cu evoluţia preţurilor.

Tocmai de aceea, spre exemplu, în textul ordonanțelor nr. 114/2018 sau nr. 130/2021 se prevede această posibilitate în mod frecvent, așa cum pertinent susține și apelanta.

În același sens, Cod civil prevede într-o serie de texte indexarea creanţei de drept, automată, cu rata inflaţiei, din raţiunea evidentă de protejare a creditorului contra efectelor deprecierii monetare.

Din aceste texte rezultă indubitabil că legiuitorul este preocupat să protejeze îndeosebi creditorul unei obligaţii alimentare, respectiv a unei obligaţii care izvorăşte din raporturile de familie ori se află în strânsă legătură cu nevoile traiului zilnic al creditorului (în acest sens sunt dispozițiile de la pensia de întreținere sau rentă).

Acest aspect nu constituie un impediment în aplicarea indexării în alte domenii ale vieții juridice, câtă vreme nu există o dispoziție expresă de limitare în acest sens, iar interpretarea textelor de lege și aplicarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție converge către o astfel de posibilitate.

În contextul expus, Curtea va reține că, plecând de la principiul de bază al reparări integrale a prejudiciului (art.1531 alin.1 Cod civil) suferit de către creditor pentru neachitarea sumei de bani cuvenite la scadență, și în acord cu stipulația impusă de art. 1535 alin.3 Cod civil, potrivit căreia, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului (dacă sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, per a contrario și când nu sunt stipulate, dar există o depreciere a valorii monedei de natură a afecta echilibrul anterior amintit), instanța trebuie să dispună acordarea de daune interese moratorii suplimentare, în cazul dat sub forma indexării creanței.

Mai mult decât atât, instanța de fond a interpretat greșit și dezlegarea dată de către instanța supremă prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată în cadrul mecanismului de unificare al recursului în interesul legii prin care a statuat că actualizarea sumei cu indicele preţurilor de consum, constituie o recunoaştere implicită a existenţei prejudiciului cauzat, o reparaţie parţială care intră în sfera daunelor-interese compensatorii (damnum emergens).

În legătură cu această interpretare, chiar instanța supremă, într-o decizie de speță recentă, referitoare la acordarea unor drepturi salariale personalului din justiție, a reținut în legătură cu propria sa jurisprudență interpretarea potrivit căreia acordarea dobânzii legale și indexarea valorii creanței constituie aspecte compatibile ale reparării integrale a prejudiciului încercat de către creditor pentru neplata la scadență.

Redăm astfel: În această privinţă, Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din C. civ.

Repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei; plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2.326 din 4 iunie 2020).

Pentru considerentele expuse, reținând că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu poate fi acordată indexarea creanței stabilite în titlu, va admite apelul, cu consecința schimbării în parte a soluției instanței de fond, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantei majorarea salarială, începând cu 01.01.2019, actualizată cu indicele de inflație.

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate care nu au făcut obiectul judecății în calea de atac.