Hotărâre nr. 289/C din 15.12.2022

Odată declanşată etapa judiciară a procedurii de expropriere, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor stabilite, instanţa are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulaţie a bunului şi acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.

Evaluarea prin raportare la grila notarială, realizată în faza administrativă a exproprierii, nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicţională, declanşată de expropriatul nemulţumit, prin formularea contestaţiei puse la îndemâna sa de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Prin urmare, subsumat principiului constituţional al dreptei şi prealabilei despăgubiri în caz de expropriere, se impune cu forţa evidenţei argumentul că modalitatea concretă de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate se realizează potrivit principiului despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, consacrat de întreaga reglementare internă în domeniul exproprierii.

Aceasta, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, astfel că despăgubirea dreaptă şi prealabilă reprezintă o garanţie esenţială în domeniul exproprierii, cu caracter constituţional.

În consecință, la stabilirea despăgubirilor trebuie să se țină seama și de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, astfel cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Însă nu se poate acorda valoarea de circulație sau valoarea de piață actuală a imobilului, ci doar valoarea de piață la momentul contemporan realizării transferului dreptului de proprietate, așa cum prevede art. 22 alin. 6 și art. 9 alin. 4 din Legea nr. 255/2010.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 395 din 1 octombrie 2013

Decizia ÎCCJ nr. 78/15 noiembrie 2021 –

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 26 din Legea nr. 33/1994

Art. 22 din Legea nr. 255/2010

Legea nr. 233/2018

I. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2019, reclamanţii [...], [...] şi [...], în contradictoriu pârâtul Statul Român prin Regia Națională a Padurilor-Romsilva, Direcția Silvică Constanța, au solicitat anularea Hotărârii nr. 20/11.03.2019 emisă de pârâtă ca nelegală, cu obligarea acesteia la plata unei drepte şi juste despăgubiri conform dispoziţiilor Legii nr. 33/1994.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că prin Hotărârea nr. 20/11.03.2019 Direcția Silvică Constanța a expropriat suprafața de 3.750 mp teren situată in parcela [...], cu nr. cadastral 10568/3 inscrisă in CF nr. ….

Au arătat că acest teren a fost proprietatea lor, dobândită prin moștenire conform certificatului nr. 17/18/25.10.2004 emis de BNP ….

Reclamanta [...] a venit la mostenire prin reprezentarea mamei sale [...], conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 24/16.04.2019 emis de BNP [...].

Au precizat reclamanţii că nu sunt de acord cu suma de 7.031 lei stabilită cu titlu de despăgubire prin hotararea contestată, deoarece nu este demonstrată cu un calcul transparent, iar prin schimbarea destinaţiei bunul expropriat a devenit deosebit de valoros pentru cumparatorul unic impus de lege.

Or, legea nu permite ca, in cazul unei exproprieri pentru utilitate publică, beneficiarul să se imbogăţească, iar proprietarul sa fie expoliat de bun, in schimbul unei sume derizorii.

In această situatie, o justa despagubire presupune stabilirea unui pret comparabil cu pretul investitiei - autostrada, care reclama protejare de viscole, vanturi, inzapeziri etc. şi crearea fondului forestier ce presupune aducerea de venituri expropriatorului.

Reclamanţii au mai susţinut că este lăsată în proprietatea lor o suprafaţă de aproximativ 1500 mp, pe care nu o vor putea folosi niciodată.

Această fâșie a fost lăsată pentru că, din punct de vedere tehnic, intre autostradă şi perdeaua de protecţie este necesar un spatiu pentru intreţinerea celor două bunuri.

Întrucât este interzisă practicarea agriculturii in apropierea unei autostrazi, fâşia rămasă urmează a fi intreţinută prin tunderea ierburilor, prin curăţarea canalului colector şi prin practicarea unui gard de protecţie impotriva animalelor salbatice.

Nu au indicat temeiul de drept al acţiunii.

În probaţiune au solicitat efectuarea unei expertize de către un expert evaluator - membru ANEVAR, pentru stabilirea despăgubirii reale.

În procedura premergătoare primului termen de judecată, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Directia Silvică Constanţa, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte maniera de stabilire a despăgubirii acordate, pârâta a apreciat că au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 11 din Legea nr. 255/2010, art. 8 din Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Referitor la suprafaţa de teren rămasă in proprietatea reclamanţilor intre limita autostrazii si suprafata expropriată, a invederat ca textul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, act normativ cu caracter special, reglementeaza in favoarea reclamantilot doar posibilitatea de a contesta cuantumul despagubirilor acordate de expropriat, nu si suprafata expropriata, astfel ca apararile reclamantilor prin care se solicita implicit exproprierea totala a terenului cuprins intre autostrada si pana la suprafata de teren preluata prin expropriere, sunt inadmisibile.

A mai arătat pârâta că nu poate fi primit nici argumentul legat de aplicarea prevederilor art. 44 alin. 3 din Constituţia României, deoarece dreapta despăgubire la care acestea se referă nu poate avea semnificația obținerii unor despăgubiri suplimentare, câștigate prin incălcarea unor legi speciale, ci a unor despagubiri care să fie juste in raport cu prejudiciul produs persoanei expropriate prin transferul dreptului de proprietate catre expropriator.

Articolul menționat impune o evaluare corectă a acestui prejudiciu in raport cu dreptul de proprietate transferat in procedura exproprierii.

Prin încheierea pronunţată la data de 02.10.2019, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, precum şi cererea reclamanţilor de efectuare a unei expertize în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 şi art. 22 alin. 5 din Legea nr. 255/2010, de către o comisie formată din 3 experţi ([...] desemnat de instanţă, [...] numit de reclamanţi şi [...] numit de pârâtă), având ca obiective: stabilirea valorii reale de circulaţie a imobilului la momentul emiterii deciziei de expropriere şi, raportat la precizările din şedinţa publică, stabilirea dacă se impune şi exproprierea suprafeţei identificate în documentaţia cadastrală cu „ /1”, de aprox. 1500 mp, stabilirea, în raport de motivele contestaţiei, a eventualului prejudiciu suferit de reclamantă, respectiv a eventualului prejudiciu suferit de reclamanţi, pe baza înscrisurilor ce vor fi puse la dispoziţia experţilor.

La data de 04.10.2019 reclamanţii au formulat cerere de recuzare a expertului [...], pe motiv că ar fi participat la expertizarea aceluiaşi teren agricol, cu un punct de vedere dezavantajos reclamanţilor.

Prin notele scrise depuse la data de 07.10.2019, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere, astfel cum a fost precizat la termenul din 02.10.2019, din perspectiva art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, care reglementează doar posibilitatea de a contesta cuantumul despăgubirilor acordate, nu şi suprafaţa expropriată.

Suplimentar faţă de cele arătate în şedinţă, oral, în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii a invocat neindicarea temeiului de drept al capătului doi de cerere şi că, raportat la art. 5 din Legea nr. 255/2010, instanţa nu se poate substitui deciziei autorităţilor pentru a dispune exproprierea pentru utilitate publică.

Prin notele scrise depuse la data de 22.10.2019, reclamanţii au precizat obiectul acţiunii astfel: plata de despăgubiri pentru terenul expropriat, constând în: 1. preţul terenului, calculat în conformitate cu standardele internaţionale şi paguba rezultată ca urmare a parcelării excesive şi neeconomicoase a terenului rămas în proprietatea lor; 2. plata daunelor produse de perdeaua de protecţie terenului aflat în proprietatea lor, conform art. 613, 862 Cod civil.

Prin sentinţa civilă nr. 2595/30.10.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. .../118/2019, s-a respins acţiunea ca nefondată.

Examinând legalitatea hotărârii de stabilire a despăgubirilor în limitele stabilite de reclamanţi, tribunalul a reţinut că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de către expropriator „pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici”.

Art. 22 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 233/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 706 din 14 august 2018 şi în vigoare din 17 august 2018 (forma în vigoare la data emiterii deciziei de expropriere), prevede următoarele:

„(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.(...)

(4) Instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

(5) Pentru soluționarea cauzei instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

(6) Experții, la realizarea raportului de expertiză, precum și instanța vor ține seama de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.

(7) Despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.

Art. 34 din Legea nr. 255/2010 stabileşte că dispozițiile acestei legi „se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, ... în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, ,,Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.

Aşadar, despăgubirea cuvenită titularului dreptului de proprietate cuprinde două componente: valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului (sau unor terţi) prin expropriere.

...

Astfel, tribunalul a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi sub aspectul întinderii despăgubirilor, reţinând că valoarea terenului avută în vedere de către Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real şi acordarea despagubirilor pentru terenurile de la nivelul localității M., județul Constanța, a fost stabilită cu respectarea prevederilor legale şi că reclamanţilor nu li s-a adus, potrivit legii, nicio daună care să presupună acordarea unei despăgubiri suplimentare ca efect al exproprierii.

II. Procedura în faţa instanţei de apel

Reclamanții [...], [...] și [...], în temeiul dispozițiilor art. 466 şi urm.

Cod procedură civilă, au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 2595/30.10.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă în dosarul nr. .../118/2019, considerând hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică.

Intimatul pârât Statul Român prin Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Constanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat, cu consecinţa menţinerii soluţiei instanţei de fond ca temeinică și legală, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu obligarea reclamanților apelanţi la plata cheltuielilor de judecată.

III. Soluția și considerentele Curții de apel

În apel, Curtea a încuviințat, în temeiul art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, administrarea unor probe care nu au fost administrate în dosarul primei instanțe, respectiv proba cu înscrisuri constând în proiectul de investiții al terenului expropriat, proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiză tehnică de evaluare imobiliară, având ca obiective: 1. stabilirea valorii reale a terenului expropriat la data exproprierii; 2. stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, dedus din fărâmițarea proprietății și eventuala imposibilitate a utilizării terenului rămas în proprietatea apelanților potrivit destinației sale agricole, sens în care experții vor avea în vedere proiectul de investiții depus la dosar, respectiv în ce măsură ar afecta plantarea perdelei forestiere exploatarea agricolă a terenului rămas în proprietatea apelanților, precum și răspunsul la interogatoriu depus de intimatul pârât.

Prin urmare, se constată că au rămas fără obiect criticile formulate de apelanți cu privire la modalitatea în care prima instanță a respins sau a revenit asupra probelor încuviințate, din moment ce acestea au fost nemijlocit administrate în fața instanței de apel.

În fapt, în calitate de beneficiari ai Hotărârii nr. 20/11.03.2019 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real şi acordarea despăgubirilor pentru terenurile de la nivelul localităţii Murfatlar, judeţul Constanta, reclamanţii au formulat contestaţie, solicitând anularea Hotărârii nr. 20/11.03.2019, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate.

Într-o bogată jurisprudenţă în materie, atât din reglementarea-cadru a exproprierii (Legea nr. 33/1994), cât şi din cea specială (Legea nr. 255/2010), Curtea Constituţională a reţinut că despăgubirea reprezintă o compensaţie pentru pierderea suferită de proprietar ori, eventual, de ceilalţi titulari de drepturi reale, ca urmare a pierderii dreptului de proprietate sau a altui drept real principal asupra bunului, obiect al exproprierii, astfel că aceasta "trebuie să fie «dreaptă», în sensul de a reprezenta valoarea reală a bunului expropriat, şi să fie «prealabilă», adică trebuie să fie plătită proprietarului înainte de deposedarea sa" (Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013).

Efectuând controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 255/2010, Curtea Constituţională a reţinut în cuprinsul paragrafelor 16 şi 25 din Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017 - cu referire la exigenţa constituţională a dreptei despăgubiri în caz de expropriere - că (. . .) chiar dacă reglementarea specială impune alte criterii de determinare a cuantumului despăgubirii faţă de cea generală în privinţa terenurilor din fondul forestier naţional, rezultatul urmărit este acelaşi, şi anume ca exproprierea să fie realizată cu o dreaptă despăgubire, ceea ce înseamnă că legiuitorul a dat substanţă conceptului de egalitate materială între persoanele proprietare ale unor terenuri care fac parte din diverse categorii de folosinţă şi că 25.

Indiferent de scopul pentru care au fost expropriate terenurile, de categoria de folosinţă a acestora sau de natura obiectivelor care urmează a fi edificate pe terenurile expropriate, statul trebuie să acorde o dreaptă despăgubire care se determină luând în considerare criterii specifice fiecărei categorii de terenuri.

Potrivit art. 26 alin. (1) - (4) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia; experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale; în cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.

În forma anterioară adoptării Legii nr. 233/2018, art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 avea următorul conţinut: „Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii”.

Legea nr. 233/2018 a modificat însă substanţial prevederile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Norma de trimitere la prevederile Legii nr. 33/1994 a fost suprimată, iar în corpul articolului respectiv au fost preluate normele procedurale conţinute şi de art. 21 - 27 din actul normativ menționat.

Prin Decizia nr. 78/15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, cu completările ulterioare, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv, în sensul că se ţine seama atât de "expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate", cât şi de criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

ÎCCJ a dezlegat, cu valoare de principiu, sfera criteriilor legale sau reperelor de determinare a cuantumului despăgubirilor, acordate în etapa judiciară a procedurii exproprierii din reglementarea legii speciale, în sensul de a se stabili dacă domeniul de aplicare al art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 trebuie interpretat restrictiv şi, în consecinţă, limitat la reperul „expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici” sau, dimpotrivă, se impune a fi interpretat extensiv şi, în consecinţă, corelat cu criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, sunt relevante următoarele paragrafe:

„118.

Revenind, în lumina acestor repere esenţiale de analiză, la conţinutul normativ al celor două texte de lege vizate de întrebarea prealabilă, se impune deducţia, logică şi necesară, potrivit cu care dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 au, asemenea actului normativ căruia îi sunt integrate, un caracter special, conferit de domeniul specializat al obiectivelor de interes naţional, judeţean şi local şi de soluţia legislativă privind instituirea unui cadru juridic simplificat, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), fără însă a avea şi un caracter derogator de la imperativul dreptei despăgubiri, garanţie consacrată de întreaga reglementare-cadru în domeniul exproprierii din dreptul intern, care este mai favorabilă decât cea consacrată prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

119. Drept urmare, în baza normei de trimitere din cuprinsul art. 34 al legii speciale, dispoziţiile art. 22 alin. (6) se completează în mod corespunzător cu cele generale cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

120.

Compatibilitatea şi complementaritatea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, aflate într-o corelaţie de tipul normă specială - normă generală, sunt nu doar justificate, ci, mai mult decât atât, impuse de principiul fundamental anterior evocat, întrucât efectivitatea unei atari garanţii constituţionale nu ar putea fi asigurată, în cazul stabilirii valorii despăgubirilor pentru bunuri expropriate ce fac parte din domeniul specific de reglementare al legii speciale, decât prin luarea în considerare atât a reperului legal introdus în norma specială (expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici), cât şi a criteriilor stipulate de norma generală conţinută de art. 26 alin. (2), finalitatea unică urmărită fiind aceea a determinării şi acordării unei despăgubiri „drepte".

S-a mai arătat că „129.

Această evaluare a proprietăţilor imobiliare prin raportare la grila notarială este una estimativă, realizată în termeni generali, care ţin seama de criterii mai largi, vizând unitatea administrativ-teritorială în care sunt situate şi categoria de folosinţă, iar nu de caracteristicile fiecărui imobil, care constituie în mod real criteriile în funcţie de care se realizează evaluarea concretă a acestora.

130.

Însă, odată declanşată etapa judiciară a procedurii de expropriere, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor astfel stabilite, instanţa are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulaţie a bunului şi acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.

131.

Cu alte cuvinte, evaluarea prin raportare la grila notarială, realizată în faza administrativă a exproprierii, nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicţională, declanşată de expropriatul nemulţumit, prin formularea contestaţiei puse la îndemâna sa de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

132.

A admite contrariul şi a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul, bazat exclusiv pe un reper căruia legea nu-i conferă nici unicitate şi nici preferabilitate, ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conţinut a dreptului la contestaţie în instanţă recunoscut expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii, precum şi nesocotirea sau lipsirea de orice efect a întregii proceduri legale de soluţionare a contestaţiei şi a garanţiilor care o însoţesc, dreptul de acces la justiţie devenind, în consecinţă, unul teoretic şi iluzoriu”.

Relevante sunt și paragrafele următoare, respectiv: „144.

Mutatis mutandis, norma specială din conţinutul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 referitoare la reperul expertizelor întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici nu ar fi putut fi edictată decât în spiritul exigenţei constituţionale referitoare la dreapta despăgubire, care să fie stabilită în mod just la valoarea reală a bunului imobil expropriat, nefiind, în consecinţă, derogatorie nici de la criteriile legale consacrate în norma generală ce are în vedere preţul de piaţă la momentul realizării efective a exproprierii.

147. Ca atare, exigenţa constituţională privind dreapta despăgubire trebuie obiectivată în repere şi criterii legale aflate în armonie, evitându-se crearea unor situaţii discriminatorii sau inechităţi.

148.

Drept urmare, norma specială supusă dezlegării instanţei supreme nu este susceptibilă a fi interpretată restrictiv, în varianta propusă de opinia minoritară exprimată la nivel teoretic sau jurisprudenţial; înţelesul extensiv al textului de lege este susţinut de întreaga interpretare, corelată şi adecvată, care are la bază utilizarea în mod conjugat a metodelor de interpretare gramaticală, logică, teleologică şi sistematică, detaliată în cele ce precedă”.

Având în vedere aceste considerente, obligatorii pentru instanţa de judecată, se impune concluzia că, odată declanşată etapa judiciară a procedurii de expropriere, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor stabilite, instanţa are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulaţie a bunului şi acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.

Evaluarea prin raportare la grila notarială, realizată în faza administrativă a exproprierii, nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicţională, declanşată de expropriatul nemulţumit, prin formularea contestaţiei puse la îndemâna sa de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Prin urmare, subsumat principiului constituţional al dreptei şi prealabilei despăgubiri în caz de expropriere, se impune cu forţa evidenţei argumentul că modalitatea concretă de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate se realizează potrivit principiului despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, consacrat de întreaga reglementare internă în domeniul exproprierii.

Aceasta, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, astfel că despăgubirea dreaptă şi prealabilă reprezintă o garanţie esenţială în domeniul exproprierii, cu caracter constituţional.

În consecință, la stabilirea despăgubirilor trebuie să se țină seama și de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, astfel cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Însă nu se poate acorda valoarea de circulație sau valoarea de piață actuală a imobilului, ci doar valoarea de piață la momentul contemporan realizării transferului dreptului de proprietate, așa cum prevede art. 22 alin. 6 și art. 9 alin. 4 din Legea nr. 255/2010.

În raport de reperele evidențiate mai sus, expertiza judiciară evaluatorie întocmită, în opinia majoritară reprezentată de experții [...] și [...], a stabilit că valoarea terenului expropriat era de 0,68 euro/mp la data exproprierii, respectiv 11.950 lei (echivalentul a 2.560 euro).

În ceea ce privește prejudiciul produs pin expropriere, se reține că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fac referire la un prejudiciu ce reprezintă consecința directă a exproprierii, ce include, astfel, daune efective, certe, cunoscute şi determinate sau determinabile la momentul exproprierii, iar nu şi daunele eventuale, incerte, ipotetice, ce nu pot fi determinate sau determinabile (a se vedea în acest sens şi Cauza Lallement contra Franţei, 2002).

Corespunzător prevederilor din proiectul de execuție a perdelei forestiere de protecție, în aceeași opinie majoritară reprezentată de experții [...] și [...], s-a concluzionat că o parte din terenul agricol rămas în proprietatea reclamanților este afectat de amplasamentul acesteia

Ca urmare, prejudiciul produs ca urmare a imposibilității exploatării agricole de către proprietari a loturilor L1 în suprafață de 210 mp și L2 în suprafață de 1.536,84 mp, în total 1.746,84 mp, în raport de valoarea de 0,68 euro/mp așa cum s-a reținut mai sus și de valoarea euro/leu de la data exproprierii, urmează a fi estimat ca fiind de 5.545,5 lei.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ.

Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune anularea parţială a hotărârii nr. 20/11.03.2019 emisă de RNP – ROMSILVA – Direcţia Silvică Constanţa, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor.

Astfel, va stabili cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamanţilor ca fiind de 17.495,5 lei, compus din 11.950 lei valoarea terenului expropriat şi 5.545,5 lei valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere și va obliga pârâtul către reclamanţi la plata diferenţei de despăgubiri de 10.464,25 lei (restul de despăgubire de 7.031,25 lei fiind recunoscută de către pârât și fiind consemnată la dispoziția reclamanților).

Totodată, în raport de complexitatea lucrării și de volumul de muncă depus (ținând cont și de faptul că pronunțarea deciziei HP nr. 78/2021 a intervenit în cursul judecății în apel, fapt ce a determinat refacerea expertizei), văzând și cererea formulată în acest sens, Curtea va încuviinţa cererea experţilor [...] şi [...], de majorare a onorariului de expert şi va obliga reclamanţii să plătească câte 700 lei cu acest titlu, către fiecare dintre experţii menţionaţi.