Decizie nr. 641 din 13.12.2023

DREPT ADMINISTRATIV FISCAL

Anulare act administrativ

- art. 15 din HG nr. 1053/2022

Aplicarea unei sancțiuni, precum neplata ajutorului financiar, are ca premisă nesocotirea unor obligații legale/contractuale în legătură cu condițiile și cerințele acordării ajutorului, întrucât doar într-o astfel de ipoteză este asigurată respectarea principiului legalității, proporționalității și satisfacerii interesului public, care guvernează activitatea administrației publice, conform art. 6, 9 și 10 din OUG nr. 57/2019.

Astfel, menționarea eronată a unor date care nu au relevanță din perspectiva acordării ajutorului excepțional, cum este contul IBAN, nu atrage incidența dispozițiilor art. 15 din HG nr. 1053/2022 și, în consecință, reținerea unei situații ce poate justifica aplicarea sancțiunii constând în neplata ajutorului stabilit în beneficiul intimatei prin decizia de plată emisă de APIA.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 641 din 13 decembrie 2023

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune împotriva refuzului pârâtei APIA de a-i efectua plata sumei de 25.288,897 lei, reprezentând ajutor excepțional prevăzut de HG nr. 1053/12022, pentru care societatea a fost declarată eligibilă.

Refuzul a fost justificat în raport de faptul că societatea nu a anunțat, potrivit art. 15 din HG nr. 1053/2022, modificarea numărului contului IBAN înscris în cererea de solicitare, ceea ce a determinat returnarea plății efectuate de APIA, care nu mai poate efectua plăți după termenul legal – 30.09.2022, stabilit de art. 6 alin. 6 din același act normativ.

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, a fost criticată de recurenta-pârâtă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta-pârâtă a invocat faptul că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 din HG nr. 1053/2022, întrucât, în opinia acesteia, textul nu se referă doar la modificări intervenite ulterior depunerii cererii de solicitare a ajutorului excepțional.

A mai invocat faptul că există o culpă a beneficiarului, care a completat eronat cererea și care nu și-a respectat obligația de a notifica modificarea intervenită, înainte de emiterea deciziei de plată.

Analizând aceste critici, Curtea a constatat că sunt nefondate.

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 15 din HG nr. 1053/2022, care stabilesc că ”Beneficiarul are obligația să anunțe orice modificare privind datele din cerere la centrul județean al APIA, respectiv al municipiului București, unde a depus cererea de solicitare, în termen de 5 zile lucrătoare de la respectiva modificare, dar nu mai târziu de data aprobării la plată, iar în caz contrar nu se ia în considerare modificarea menționată anterior”, nu privesc situația intimatei-reclamante, respectiv menționarea eronată a unor date care nu au relevanță din perspectiva acordării ajutorului excepțional, cum este contul IBAN.

Lipsa relevanței este confirmată de faptul că cererea intimatei-reclamante de solicitare a ajutorului a fost admisă de recurenta-pârâtă, care a și procedat la efectuarea plății, încasarea sumei neavând loc din cauza faptului că era inactiv/închis contul IBAN indicat de societate.

În opinia instanței, norma mai sus menționată privește date în legătură cu condițiile și cerințele acordării ajutorului, întrucât acestea sunt de natură a influența aprobarea plății, trebuind astfel să fie cunoscute în mod cert de autoritatea publică înainte de emiterea deciziei de soluționare a cererii de solicitare.

Aprecierea instanței are în vedere și faptul că aplicarea unei sancțiuni, precum neplata ajutorului financiar, are ca premisă nesocotirea unor obligații legale/contractuale în legătură cu condițiile și cerințele acordării ajutorului, întrucât doar într-o astfel de ipoteză este asigurată respectarea principiului legalității, proporționalității și satisfacerii interesului public, care guvernează activitatea administrației publice, conform art. 6, 9 și 10 din OUG nr. 57/2019.

În consecință, Curtea a constatat că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente cauzei, în speță neputându-se reține incidența unei situații ce poate justifica aplicarea sancțiunii constând în neplata ajutorului stabilit în beneficiul intimatei prin decizia de plată, emisă de APIA – Centrul județean Bihor.

În ceea ce privește cererea recurentei de reducere a cheltuielilor de judecată acordate la fond reclamantei, în cuantum de 4000 lei, Curtea a reținut că este inadmisibilă, întrucât privește aspecte legate de temeinicia hotărârii, or, obiectul analizei instanței de recurs constă în aspecte de nelegalitate, conform art. 483 alin. 3 și art. 488 Cod procedură civilă, în acest sens fiind și RIL nr. 3/2020.

Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 496 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței nr. (...)/CA din 04.09.2023 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a obligat-o să plătească intimatei suma de 3309,45 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în cheltuieli de deplasare (352,24 lei) și onorariu avocațial (2957,21 lei), justificate cu facturile și extrasul de cont de la filele 29-31.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)