Decizie nr. 596 din 16.11.2023

DREPT ADMINISTRATIV

Litigiu privind funcționarii publici statutari

- art. 28 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 (Titlul de specialist de clasă și majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază)

Prin art. 28 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 nu se recunoaște un drept salarial determinat și necondiționat în favoarea unor categorii de personal plătit din fonduri publice, respectiv nu se prevede plata vreunui drept, ci se prevede posibilitatea acordării titlului de specialist de clasă, în funcție de anumite criterii și condiții de acordare ce vor fi stabilite prin legislație secundară – act administrativ.

În condițiile în care Legea nr. 153/2017 nu oferă suficiente elemente pentru determinarea și acordarea titlului de specialist de clasă, nu se poate reține că suntem în prezența unui drept recunoscut prin lege, astfel că, în absența normelor care să reglementeze specialitățile și condițiile de acordare, dreptul constând în majorarea soldei de bază cu un anumit procent nu poate fi stabilit pe cale judecătorească, întrucât instanța nu se poate substitui legiuitorului primar sau secundar.

Împrejurarea că ordonatorul principal de credite nu a emis ordinul la care face referire art. 28 alin. 4 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, anterior datei de 30.12.2020, nu poate constitui temei legal pentru recunoașterea pe cale judecătorească a dreptului pretins prin acțiunea dedusă judecății, întrucât legiuitorul primar nu a prevăzut că inacțiunea este sancționată cu recunoașterea dreptului, or, stabilirea pe cale judecătorească a unui drept se face în raport cu dispozițiile legale incidente stării de fapt din speță.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 596 din 16 noiembrie 2023

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurentul-reclamant a criticat sentința primei instanțe din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește soluția de respingere a excepției de nelegalitate a Ordinul MAI nr.

S/184/2020, ca inadmisibilă, Curtea a constatat că recurentul nu a invocat nicio critică concretă de nelegalitate împotriva argumentelor reținute în justificarea soluției.

Se are în vedere că, în motivarea soluției pronunțate, judecătorul fondului a reținut faptul că Ordinul mai sus menționat este un act administrativ cu caracter normativ, neputând face obiectul excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Or, acest raționament nu a fost criticat de recurentul-reclamant, motiv pentru care se va constata nulitatea recursului declarat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne, conform art. 489 alin. 1 Cod procedură civilă.

Având în vedere că excepția de nelegalitate a fost invocată și a făcut obiectul analizei primei instanțe, ea nu poate fi reiterată ca apărare în etapa recursului, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2001, întrucât modul în care a fost tranșată o chestiune litigioasă din dosar poate fi reformat doar pe calea căilor de atac prevăzute de lege, neatacarea soluției determinând intrarea acesteia în puterea lucrului judecat, conform art. 430 Cod procedură civilă.

În consecință, în etapa recursului nu va fi analizată excepția de nelegalitate a Ordinul MAI nr. S/184/2020, invocată de recurent prin cererea de recurs.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea le-a respins ca nefondate, pentru considerentele prezentate în continuare.

Contrar susținerilor recurentului, Curtea a constatat că judecătorul fondului a analizat argumentele invocate de reclamant în susținerea temeiniciei acțiunii și a expus motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția din dispozitiv, hotărârea respectând prevederile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă.

În esență, judecătorul fondului a reținut că, în baza art. 28 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, a fost emis Ordinul MAI nr.

S/184/2020, prin care s-au stabilit specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță și a fost acordat dreptul în discuție începând cu data de 30.12.2020.

A stabilit că pretențiile deduse judecății sunt nefondate întrucât, pe de o parte, legea prevede posibilitatea acordării titlului de specialist de clasă, și, pe de altă parte, acordarea era condiționată de stabilirea prin ordin a criteriilor și condițiilor de acordare, Legea nr. 153/2017 neoferind suficiente elemente pentru stabilirea și acordarea titlului în discuție, nefiind incident RIL nr. 7/2021.

A mai reținut și faptul că au fost identificate sumele necesare acordării drepturilor aferente titlului de specialist de clasă după adoptarea OUG nr. 135/2020.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, Curtea a constatat că judecătorul fondului a argumentat soluția de respingere a pretențiilor aferente titlului de specialist de clasă pentru perioada 01.07.2017 - 30.12.2020.

Analizând criticile invocate de recurent în susținerea incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că sunt nefondate.

În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că soluția este nelegală întrucât inacțiunea MAI de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 și până la emiterea Ordinului nr.

S/184/2020 trebuia sancționată cu recunoașterea dreptului, deoarece nimeni nu își poate invoca propria culpă, Curtea a înlăturat-o ca nefondată.

S-a avut în vedere că prin art. 28 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 se prevede că: ”(1) Pentru asigurarea condițiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, în raport cu standardele de performanță profesională, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional.

(2) Titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1.

Acesta se obține/menține potrivit condițiilor, criteriilor și standardelor de performanță stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite.

(3) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1.

(4) Specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite”.

Astfel, prin art. 28 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 nu se recunoaște un drept salarial determinat și necondiționat în favoarea unor categorii de personal plătit din fonduri publice, respectiv nu se prevede plata vreunui drept, ci se prevede posibilitatea acordării titlului de specialist de clasă, în funcție de anumite criterii și condiții de acordare ce vor fi stabilite prin legislație secundară-act administrativ.

În condițiile în care Legea nr. 153/2017 nu oferă suficiente elemente pentru determinarea și acordarea titlului de specialist de clasă, nu se poate reține că suntem în prezența unui drept recunoscut prin lege, astfel că, în absența normelor care să reglementeze specialitățile și condițiile de acordare, dreptul constând în majorarea soldei de bază cu un anumit procent nu poate fi stabilit pe cale judecătorească, întrucât instanța nu se poate substitui legiuitorului primar sau secundar.

Împrejurarea că ordonatorul principal de credite nu a emis ordinul la care face referire art. 28 alin. 4 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, anterior datei de 30.12.2020, nu poate constitui temei legal pentru recunoașterea pe cale judecătorească a dreptului pretins prin acțiunea dedusă judecății, întrucât legiuitorul primar nu a prevăzut că inacțiunea este sancționată cu recunoașterea dreptului, or, stabilirea pe cale judecătorească a unui drept se face în raport cu dispozițiile legale incidente stării de fapt din speță.

În plus, se are în vedere că prin Legea nr. 153/2017 nu s-a stabilit un termen pentru adoptarea legislației secundare la care face referire art. 28 alin. 4 din Anexa VI la Lege, situație în care, așa cum s-a reținut și în considerentele din RIL nr. 7/2021, administrația are o putere discreționară largă, putând aprecia, în funcție de interesul general, de relațiile sociale concrete și de interesele colectivității, asupra oportunității de a adopta o anumită reglementare.

În ceea ce privește critica împotriva soluției de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 12.05.2019, Curtea a reținut că, în raport cu considerentele mai sus expuse, analiza acesteia este lipsită de orice utilitate practică pentru reclamant, motiv pentru care nu se mai justifică a fi realizată, întrucât nu ar putea determina reformarea soluției în sensul urmărit de parte, respectiv de admitere a acțiunii.

În consecință, instanța de control judiciar a constatat că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurent, hotărârea primei instanțe fiind legală.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 și art. 489 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a constatat nulitatea recursului declarat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Intern și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române, împotriva Sentinței nr. (...)/CA din 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul (...).

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)