Curtea de Apel ORADEA ·

Decizie nr. 807 din 06.07.2023

Instanță: Curtea de Apel ORADEA
Dosar
Obiect: Excludere membri din partid
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Excludere membri din partid

- Decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013

Instanța învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a deciziei de excludere din partid poate analiza exclusiv motivele invocate de reclamant cu privire la legalitatea hotărârilor emise de organele statutare ale partidului, iar nu cu privire la motivele de fapt care au dus la excluderea din partid.

În atare condiții, instanța nu poate verifica pricina sub aspectul conduitei față de partid și nici sub aspectul oportunității sancțiunii aplicate, cu aprecierea motivelor de fapt care au condus la excludere, ci doar respectarea normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii și să verifice dacă dreptul părții la apărare și la opinie a fost efectiv asigurat.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 807 din 06 iulie 2023

Prin Sentința civilă nr. (...)/D din 3 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanții (R1) și (R2), în contradictoriu cu pârâtul Partidul (P) - Organizația Județeană (...).

S-a dispus anularea Hotărârii nr. (...)/02.05.2019, de excludere a reclamanților din partid, precum și a Hotărârilor nr. (...)4/20.06.2019 și nr. (...)5/20.06.2019 de respingere a contestațiilor formulate împotriva Hotărârii de excludere nr. (...)/02.05.2019.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. (...)/02.05.2019 a Organizației județene (...) a (P), s-a aprobat propunerea formulată prin procesul-verbal al ședinței Biroului organizației locale (C) a Partidului (P) din data de 27.02.2019 de excludere a reclamanților din partid, propunere emisă în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 4 și art. 30 din Statutul (P), având în vedere că reclamanții, „în calitate de consilieri locali în cadrul consiliului local (C), în ședința de consiliu local din data de 25.02.2019, contrar hotărârii organizației (P) din care fac parte, au votat pentru alegerea unui alt viceprimar provizoriu.

Întrucât nu au votat pentru alegerea viceprimarului agreat de (P), au creat grave deservicii partidului la nivel de administrație locală, trădând interesele partidului și ale alegătorilor (P)”

Pornind de la propunerea înaintată, Organizația județeană (...) a Partidului (P) a reținut în sarcina reclamanților că ar fi adus grave deservicii partidului, prin „votarea în cadrul ședinței de consiliu local a unui alt viceprimar decât cel agreat de (P)” și a aprobat excluderea reclamanților din partid, având drept consecință pierderea calității de membri, respectiv de consilieri locali.

Ca urmare a contestării de către reclamanți a Hotărârii nr. (...)/02.05.2019, pe temeiul referatului nr. (...)3/20.06.2019 întocmit de către Comisia județeană de Etică, Integritate și Arbitraj din cadrul Organizației județene a (P) (...), au fost adoptate Hotărârile nr. (...)4 și nr. (...)5 din data de 20.06.2019, prin care s-a constatat temeinicia hotărârii de excludere a reclamanților din partid, cu retragerea sprijinului politic.

În motivarea soluției adoptate, potrivit referatului nr. (...)3/20.06.2019, în privința reclamantului (R2), față de opoziția manifestată de acesta în ședința organizației locale din data de 23.02.2019 în privința propunerii d-nei (X), ca persoană susținută pentru funcția de viceprimar și manifestarea propriei intenții de a candida, se concluzionează că „potențial a votat, la nivelul consiliului local, împotriva propunerii organizației”.

În ceea ce îl privește pe reclamantul (R1), s-a reținut că „rezultă din procesul-verbal al ședinței din 27.02.2019 că, prin spusele sale în ședință, și consemnate în acesta, recunoaște că nu a votat propunerea organizației (P), deci a votat cu contracandidatul propus”.

Referitor la temeiul sancțiunilor adoptate, prin Hotărârile nr. (...)4 și nr. (...)5 din data de 20.06.2019 ale Organizației județene a (P) (...) s-a constatat încălcarea de către reclamanți a dispozițiilor art. 11 alin. 2, art. 30 alin. 2-8, alin. 11 și alin. 13 din Statut (cu precizarea expresă „plata cotizației”).

Din perspectiva dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut că, potrivit art. 10 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 14/2003, „statutul partidului politic cuprinde în mod obligatoriu: g) sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor.” Conform art. 16 alin. 3 din lege, „dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.”

Prin Decizia nr. 530/2013 a Curții Constituționale s-a statuat cu titlu obligatoriu că, în considerarea statutului pe care partidele politice îl au, potrivit art. 1 teza a doua din Legea nr. 14/2003 - „persoane juridice de drept public” -, și ținând seama și de faptul că, potrivit art. 2 din lege, partidele „participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice”, a lăsa în afara controlului judecătoresc respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile și libertățile cetățenești prevăzute de Constituție.

Față de aceste statuări, instanța a analizat respectarea drepturilor celor doi reclamanți sub aspectul modalității de aplicare a sancțiunii excluderii lor din partid, potrivit dispozițiilor adoptate în acest sens de către structurile interne ale partidului, astfel cum acestea sunt reglementate de Statutul formațiunii politice.

Potrivit art. 93 alin. 1 din Statutul (P), „Comisia județeană de Etică, Integritate și Arbitraj are următoarele atribuții: soluționează contestațiile împotriva hotărârilor de sancționare a membrilor de partid, potrivit competențelor stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare.”

Sub aspect procedural, conform art. 31 alin. 4 din Statutul (P) „membrilor Partidului (P) care au săvârșit abateri de la prevederile Statutului, ori care, prin activitatea sau comportamentul lor aduc prejudicii partidului, li se aplică, în funcție de gravitatea acestora, una din următoarele sancțiuni: excluderea, sancțiune aplicată membrului de partid prin hotărâre a Biroului organizației locale din care acesta face parte”.

În ceea ce privește reglementarea obligațiilor membrilor (P), presupus încălcate de către reclamanți, acestea sunt reglementate la art. 30 din Statutul (P), printre care sunt și acelea reținute în cuprinsul celor două hotărâri contestate, respectiv art. 11 alin. 2, art. 30 alin. 2-8, 11 și 13.

Prealabil, instanța a reținut că, prin procesul-verbal din data de 27.02.2019 s-a propus de către Organizația locală (C) luarea măsurii excluderii reclamanților din partid, care a fost supusă aprobării Organizației județene, care a confirmat măsura de sancționare propusă, prin Hotărârea nr. (...)/02.05.2019.

S-a apreciat că actul încheiat de către organizația locală la data de 27.02.2019, intitulat „proces-verbal”, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 31 alin. 4 din Statut și a fost emis cu respectarea procedurii prevăzute de art. 32 din Statut, din această perspectivă fiind înlăturate argumentele reclamanților întemeiate pe lipsa deciziei organizației locale.

Referitor la aspectele de nelegalitate privind lipsa convocării reclamanților cu ocazia adoptării deciziilor de excludere, tribunalul a constatat că, deși din cuprinsul procesului-verbal al organizației locale a (P) din data de 27.02.2019, precum și din Referatul organizației județene din data de 20.06.2018, nu rezultă convocarea sau participarea reclamanților la ședințele în care s-a decis excluderea acestora din partid sau cu ocazia soluționării contestațiilor formulate, dispozițiile statutare nu conțin reglementări privind obligativitatea citării sau convocării persoanelor sancționate, nici la ședința Biroului local în cadrul căreia a fost adoptată propunerea de sancționare, nici în cadrul ședinței Organizației județene care a emis hotărârea de aprobare a propunerii de excludere și nici în cadrul Comisiei de Etică, Integritate și Arbitraj (art. 32 și art. 90-93 din Statut).

Cu privire nelegalitatea sancțiunii de excludere, din perspectiva caracterului abuziv al acesteia, întemeiat pe lipsa oricăror dovezi referitoare la încălcarea disciplinei de partid de către cei doi reclamanți, prima instanță a reținut că, potrivit procesului-verbal al ședinței ordinare a Consiliului local al comunei (C) din data de 25.02.2019, pe ordinea de zi a ședinței se afla inserată propunerea de adoptare a Hotărârii nr. (...)/21.02.2019 privind alegerea viceprimarului comunei (C).

După dezbaterea chestiunilor referitoare la legalitatea propunerii, potrivit alin. penultim de pe a 3-a pagină a procesului-verbal „se va vota în secret”, fiind propuși doi candidați, iar după verificarea urnei, s-a procedat la împărțirea buletinelor de vot, fiind „poftiți pe rând consilierii locali, în ordinea alfabetică a numelor să își exercite dreptul de vot în cabina montată în afara sălii de ședință.”

După exprimarea votului de către toți cei 15 consilieri locali s-a trecut la contabilizarea voturilor, constatându-se exprimarea a 8 voturi pentru candidatul (Y), a 6 voturi pentru candidata (X) și a unei abțineri de la vot.

Procedura de exprimare de către consilierii locali a votului pentru alegerea viceprimarului comunei (C) s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 corelat cu art. 45 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale (forma în vigoare la data ședinței consiliului local (C), adică prin vot secret, cabina de vot fiind montată în afara sălii de ședință, iar exprimarea votului fiind organizată în ordinea alfabetică a numelor consilierilor locali.

Aceste aspecte au fost prezentate, de altfel, și de către martorul (M1), care a participat la ședința consiliului local din data de 25.02.2019.

Din această perspectivă, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada conținutului votului exprimat de către cei doi reclamanți și nici care sunt modalitățile în care o terță persoană ar fi putut afla cu certitudine conținutul celor două voturi.

De altfel, în ceea ce îl privește pe reclamatul (R2), din chiar cuprinsul hotărârii contestate rezultă că motivația adoptării măsurii de sancționare s-a întemeiat pe o presupunere, câtă vreme sintagma folosită este „duce la concluzia că potențial a votat ... împotriva propunerii organizației”, în timp ce, în privința reclamantului (R1), din cuprinsul procesului-verbal al ședinței din 27.02.2019 nu rezultă nicio consemnare referitoare la recunoașterea de către acesta a unui vot contrar propunerii (P).

Sub acest aspect, sunt lipsite de relevanță orice argumente care vizează comportamente sau acte ale reclamanților, anterioare sau ulterioare votului, acestea neputând constitui dovezi certe ale conținutului respectivului vot.

Or, în condițiile în care votul exercitat de către reclamanți a fost unul secret, în absența unei dovezi certe a conținutului buletinului de vot, asociat în mod nemijlocit și neechivoc reclamanților, dovada conținutului votului secret nu poate fi dedusă din fapte, acte sau orice elemente exterioare acestuia și, cu atât mai puțin, din supoziții sau prezumții.

Ca atare, sunt lipsite de relevanță susținerile pârâtului referitoare la opiniile exprimate de către reclamantul (R2) și consemnate în cuprinsul procesului-verbal al ședinței organizației (P) (C) din data de 23.02.2019, în cadrul căreia reclamantul și-a exprimat doar intenția de a candida, iar în urma ignorării acestei propuneri de către colegii de partid, acesta s-a alăturat celorlalți participanți, în sensul susținerii candidaturii propuse, aspect care rezultă din antepenultimul alineat al procesului-verbal, în care este consemnat expres că „toți consilierii sunt de acord cu această propunere” (votarea d-nei (X).

În egală măsură, nu pot constitui argumente apte să susțină ideea confirmării conținutului votului secret existența unor discuții cu președintele organizației locale și cu consilierii locali care au participat la vot, în contextul în care este de esența votului secret imposibilitatea obiectivă – din punct de vedere legal – a oricărei persoane, alta decât votantul însuși, de a cunoaște conținutul votului.

În acest sens, chiar acceptând varianta vehiculată de pârât și susținută prin proba testimonială administrată în cauză, aceea a prezentării de către colegii de partid și/sau alianță a conținutului votului secret celorlalți colegi pentru realizarea „verificării” de către aceștia a respectării angajamentelor de vot din ședințele de partid, rezultatul unei astfel de verificări nu este unul de necontestat, pe de o parte, deoarece consiliul local al comunei (C) era format la data ședinței din 15 membri, unii de la Partidul (P), iar alții din alte partide ((Partid 2), (Coaliție), (Partid 3)), care nu aveau „obligația” de a-și expune conținutul votului exprimat.

Această împrejurare rezultă din chiar cuprinsul declarației martorului (M2), care arată că reprezentantul (Partid 3), care a obținut majoritatea voturilor cu ocazia alegerii viceprimarului, ar fi beneficiat în mod normal de un singur vot, ceea ce confirmă tocmai ideea că oricare dintre consilierii locali care au participat la vot, indiferent de partidul din care făceau parte, ar fi putut vota cu acesta, neputându-se confirma că cei doi reclamanți sunt printre votanții acestuia.

Câtă vreme din cele 15 voturi, unul aparținea (Partid 3), două (Coaliție), iar restul (P) și (Partid 2), este lipsită de suport afirmația potrivit căreia, matematic s-ar fi putut stabili că reclamanții au votat cu candidatul (Partid 3).

Singura apreciere care s-ar fi putut face, ar fi putut fi aceea că unii dintre consilieri au votat cu reprezentantul (Partid 3) dar, în niciun caz, nu se poate afirma că, matematic, se poate stabili că aceștia sunt reclamanții, câtă vreme votul a fost secret.

De altfel, martorul recunoaște că, personal, nu a văzut conținutul tuturor voturilor, iar din întreaga sa declarație rezultă o serie de ipoteze și speculații pe care se întemeiază concluzia potrivit căreia reclamanții ar fi votat cu o altă persoană decât cea agreată de partid.

Mai mult decât atât, eventuale discuții sau susțineri neverificabile în mod obiectiv nu pot constitui argumente pe care să se întemeieze concluzia certă potrivit căreia conținutul votului secret exprimat de către reclamanți la data de 27.02.2017 ar fi fost contrar intereselor partidului, pentru a justifica luarea măsurii de excludere a acestora.

În fine, este nesusținută prin probe și afirmația pârâtului, potrivit căreia reclamantul (R1) ar fi recunoscut la interogatoriu exprimarea unui vot contrar intereselor partidului, din răspunsul la interogatoriu rezultând explicit că, la întrebarea „de ce ați votat pentru desemnarea altei persoane în funcția de viceprimar?” răspunsul reclamantului a fost „votul a fost secret, aceasta este doar o bănuială.”

Interpretarea răspunsului „așa mi-a dictat conștiința”, în sensul unei recunoașteri implicite, ar presupune scoaterea acestui răspuns din contextul întregului răspuns și ignorarea primei părți a răspunsului, prin care reclamantul arată că susținerea cuprinsă în corpul întrebării reprezintă doar o bănuială și nu o acceptă ca pe o afirmație confirmată.

Raportat la aceste argumente, instanța a conchis că soluția de excludere a reclamanților din Partidul (P) se întemeiază pe o ipoteză care nu poate fi demonstrată, motiv pentru care aceasta se vădește a fi nelegală, nefiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 11 alin. 2 corelat cu art. 30 alin. 2-7 și 11 din Statut, care a constituit temeiul adoptării sancțiunii prevăzute de art. 31 alin. 4 din același act juridic.

În ceea ce privește încălcarea art. 30 alin. 13 din Statut, privind plata cotizației, tribunalul a reținut că acest motiv nu a făcut obiectul Hotărârii nr. (...)/2019 și, implicit, nici obiectul contestării acesteia, fiind un argument adiționat de către Comisia de Etică, Integritate și Arbitraj, în cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor formulate de către reclamanți împotriva hotărârii de excludere.

Ca atare, prin introducerea acestui motiv de excludere într-o cale de atac ulterioară, a fost încălcat dreptul reclamanților de a formula apărări cu ocazia adoptării celor două hotărâri de soluționare a contestațiilor, motiv pentru care, și din această perspectivă, se impune anularea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, recalificat apel, pârâtul Partidul (P) – Filiala (...), solicitând admiterea apelului și respingerea contestației.

În motivarea apelului s-a arătat că, prin Hotărârea nr. (...)/02.05.2019 a Biroului Permanent Județean al Partidului (P) – Filiala (...), reclamanții au fost excluși din partid pentru „deservicii aduse partidului”, respectiv pentru faptul că au votat în cadrul Consiliului Local al UAT (C), la data de 25.02.2019, un alt candidat decât cel propus de către propriul partid pentru funcția de viceprimar al comunei (C).

Astfel, având în vedere faptul că Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a și câștigat funcția, practic prin voturile consilierilor intimați, deserviciile aduse au fost catalogate ca fiind „grave”.

Apelantul a menționat că, anterior votării acestei funcții în Consiliul Local, Partidul (P) – Organizația (C) a stabilit, prin vot în ședința din data de 23.02.2019, în prezența celor doi intimați, că persoana care urmează să fie susținută pentru funcția de viceprimar din cadrul partidului este consilierul local (X).

Ulterior însă, în ședința Consiliului Local (C) din data de 25.02.2019, cu un rezultat de 6 la 8 voturi și o abținere doar, doamna consilier (X) – candidatul (P) – a pierdut, și a câștigat funcția de viceprimar contracandidatul, respectiv candidatul (Partid 3), domnul (Y).

S-a învederat că, pentru a participa la aceste alegeri pentru funcția de viceprimar, (P) a făcut o alianță cu (Coaliție), iar consilierii acestui partid au acordat cele două voturi ale acestora.

Așa cum reiese din declarația martorului (M2) dată în fața instanței, atât consilierii (P), cât și cei ai (Coaliție), cu excepția a două persoane (exact intimații (R1) și (R2), și-au arătat vizual voturile unii altora spre a se putea verifica cu cine a votat fiecare.

Astfel, având în vedere aceste aspecte, respectiv ascunderea voturilor de către cei doi consilieri - reclamanți, precum și rezultatul numărătorii voturilor, respectiv lipsa a exact două voturi pentru candidatul (P) (dna (X), nu a fost greu de stabilit ulterior faptul că cei doi reclamanți nu au votat candidatul propriului partid și au votat candidatul (Partid 3) care a avut două voturi în plus.

Apelantul a arătat că interpretarea instanței, potrivit căreia nu reiese din probe că cei doi intimați au votat candidatul (Partid 3) (sau nu au votat candidatul propriului partid, (P) este contrară realității.

Faptul că intimatul (R1) a votat candidatul (Partid 3) reiese cu putere de evidență din procesul verbal al ședinței (P) din data de 27.02.2019, la care intimatul a participat și unde a arătat expres prin propriile cuvinte că: „nu înseamnă că nu e (P)-ist dacă a votat (Partid 3) în persoana lui (Y)”, acesta fiind un act mult prealabil excluderii.

Intimatul (R1) a semnat procesul verbal, însușindu-și astfel consemnările din acesta.

Contrar interpretării greșite date de către judecătorul primei instanțe, intimatul (R1) nu a contestat nicio clipă susținerea cum că ar fi votat un alt candidat decât cel al (P), rezumându-se a spune că votul său a fost secret.

Referitor la interogatoriul intimatului (R1), apelantul a apreciat că acesta nu trebuie scos din contextul litigiului, iar fragmentarea răspunsului (așa cum a făcut judecătorul de fond) este nepotrivită, deoarece răspunsul în contextul întrebării este clar.

Astfel, raportat la procesul verbal din 23.02.2019 se poate conchide în mod evident că intimatul (R1) a recunoscut că a votat un alt candidat decât (P) (potrivit interogatoriului), respectiv candidatul (Partid 3).

Nu in ultimul rând, s-a învederat faptul că cei doi intimați, alături de martorul acestora din fața instanței, dl (M1), au părăsit în același timp (P) în favoarea (Partid 2), astfel că declarația acestui martor este, în opinia apelantului, încărcată de subiectivism și părtinire.

Prin întâmpinare, intimații (R1) și (R2) au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, în mod corect tribunalul a constatat că deciziile de excludere sunt nelegale întrucât voturile exprimate în secret de către cei doi intimați nu pot constitui sub nici o formă un motiv pertinent care să poată conduce la excluderea acestora din Partidul (P), cu atât mai mult cu cât nu s-a putut demonstra înafara oricărui dubiu că reclamanții ar fi votat contrar celorlalți colegi cu ocazia alegerii viceprimarului comunei (C).

În mod nefondat se susține că reclamantul (R1) ar fi recunoscut, prin interogatoriu, că a votat un alt candidat decât cel al (P), deși în răspunsul la interogatoriu se răspunde deosebit de clar că „votul a fost secret, aceasta este doar o bănuială.

Așa mi-a dictat conștiința”.

Astfel, interpretarea apelantului presupune scoaterea acestui răspuns din contextul întregului răspuns și ignorarea primei părți a răspunsului, prin care reclamantul arată că susținerea cuprinsă în corpul întrebării reprezintă doar o bănuială și nu o acceptă ca pe o afirmație confirmată.

Totodată, corect a arătat instanța că soluția de excludere se întemeiază pe o ipoteză care nu poate fi demonstrată, motiv pentru care aceasta se vădește a fi nelegală, nefiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 11 alin. 2 corelat cu art. 30 alin. 2-7 și 11 din Statut, care a constituit temeiul adoptării sancțiunii prevăzute de art. 31 alin. 4 din același act.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu pentru motive de ordine publică, Curtea a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. (...)/02.05.2019 emisă de Biroul Permanent Județean (...) al Partidului (P) s-a aprobat propunerea formulată de Biroul organizației locale (C) a (P) din data de 27.02.2019 de excludere a reclamanților din partid, pentru grave deservicii aduse partidului, respectiv votarea în cadrul ședinței consiliului local din data de 25.02.2019 a unui alt viceprimar decât cel agreat de (P).

Reclamanții au formulat contestații împotriva deciziei de excludere, ce au fost soluționate de Comisia județeană de Etică, Integritate și Arbitraj din cadrul Organizației județene a (P) (...) prin Hotărârile nr. (...)4 și (...)5 din data de 20.06.2019, prin care s-a constatat temeinicia hotărârii de excludere a reclamanților din partid, cu retragerea sprijinului politic.

Așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, în această materie, controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului și a regularității desfășurării procedurii statutare în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului, și nu asupra oportunității sancțiunii aplicate.

Astfel, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei cereri prin care se contestă sancțiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii și să verifice dacă dreptul părții la apărare și la opinie a fost efectiv asigurat.

Decizia Curții Constituționale menționată este relevantă nu doar prin prisma faptului că a stabilit admisibilitatea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de excludere dintr-un partid politic, ci și pentru că a trasat limitele în care se exercită controlul judecătoresc al acestora, anume exclusiv în privința motivelor referitoare la încălcarea dispozițiilor statutare de către organele de jurisdicție internă.

Prin urmare, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate verifica dacă dispozițiile de ordin procedural prevăzute în statutul partidului au fost respectate la luarea măsurii de excludere din partid, neputând face aprecieri asupra oportunității sancțiunii aplicate.

În speță, tribunalul a constatat că nu există nereguli în procedura de adoptare a hotărârilor contestate, fiind înlăturate motivele de nelegalitate invocate de reclamanți, iar aceste statuări au intrat în puterea lucrului judecat, având în vedere că nu au fost contestate pe calea apelului de către reclamanți.

Criticile din cererea de apel vizează doar cele reținute de prima instanță cu privire nelegalitatea sancțiunii de excludere din perspectiva caracterului abuziv al acesteia, critici ce se constată a fi întemeiate, pentru argumentele ce succed.

Astfel, prin dispozițiile art. 31 alin. 4 din Statutul (P) este prevăzută sancțiunea excluderii din partid a membrilor care au săvârșit abateri de la prevederile Statutului, ori care, prin activitatea sau comportamentul lor aduc prejudicii partidului, sancțiune care este aplicată prin hotărâre a Biroului organizației locale din care membrul de partid face parte.

Instanța de apel a reținut că în ședința Organizației (P) (C), membrii organizației au hotărât să susțină pentru funcția de viceprimar pe dna consilier (X).

Conform procesului-verbal al ședinței ordinare a Consiliului local al comunei (C) din data de 25.02.2019, pe ordinea de zi a ședinței se afla propunerea de adoptare a Hotărârii nr. (...)/21.02.2019 privind alegerea viceprimarului comunei (C).

După dezbaterea chestiunilor referitoare la legalitatea propunerii, au fost propuși doi candidați (respectiv (Y) – membru (Partid 3) și (X) – membru (P), s-a procedat la împărțirea buletinelor de vot și s-a votat pe rând, votul fiind secret.

După exprimarea votului de către toți cei 15 consilieri locali și numărarea voturilor s-a constatat exprimarea a 8 voturi pentru candidatul (Y), a 6 voturi pentru candidata (X) și a unei abțineri de la vot.

Așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței Biroului organizației locale (C) a (P) din data de 27.02.2019, propunerea de excludere a reclamanților din partid a fost luată întrucât aceștia, în calitate de consilieri locali în cadrul Consiliului Local al Comunei (C), au votat în ședința consiliului local din data de 25.02.2019 un alt viceprimar decât cel agreat de (P), contrar hotărârii organizației (P) din care fac parte.

Prima instanță a reținut nelegalitatea sancțiunii de excludere, din perspectiva caracterului abuziv al acesteia, întemeiat pe lipsa oricăror dovezi referitoare la încălcarea disciplinei de partid de către cei doi reclamanți, considerând că în cauză nu s-a făcut dovada conținutului votului exprimat de către aceștia.

A apreciat tribunalul că, în condițiile în care votul exercitat de către reclamanți a fost unul secret, în absența unei dovezi certe a conținutului buletinului de vot, dovada conținutului votului secret nu poate fi dedusă din fapte, acte sau orice elemente exterioare acestuia și, cu atât mai puțin, din supoziții sau prezumții.

Curtea a constatat, pe de o parte, că toate aceste aspecte se referă la aprecierea motivelor de fapt care au condus la excludere și nicidecum la nerespectarea vreunor dispoziții de ordin statutar cu privire la stabilirea și aplicarea sancțiunii de excludere.

Or, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a deciziei de excludere din partid poate analiza exclusiv motivele invocate de reclamant cu privire la legalitatea hotărârilor emise de organele statutare ale partidului, iar nu cu privire la motivele de fapt care au dus la excluderea din partid.

În cauză, normele procedurale statutare au fost respectate (așa cum a constatat tribunalul), iar modul în care s-a făcut analiza probelor pe baza cărora s-a reținut existența faptelor nu mai constituie o chestiune de legalitate, cum a considerat prima instanță.

Motivele de fapt care au dus la aplicarea sancțiunii sunt precizate pe larg în procesul-verbal al ședinței Biroului organizației locale (C) a (P) din data de 27.02.2019 (fapta de a vota pentru funcția de viceprimar al comunei o altă persoană, care făcea parte din alt partid, contrar celor agreate de organizația locală (P) și în hotărârile nr. (...)4 și nr. (...)5 ale Comisiei Județene de Etică, Integritate și Arbitraj, iar motivele de drept sunt cele prevăzute de art. 30 alin. 2-8 și 11 din Statut (indicate în hotărârile atacate).

De asemenea, sancțiunea aplicată, de excludere din partid, este prevăzută de art. 31 alin. 4 din Statut.

În consecință, în speță a fost respectată procedura statutară, hotărârile de excludere neputând fi cenzurate pe cale judiciară în privința temeiniciei și a oportunității măsurii.

Pe de altă parte, eronat a considerat prima instanță că, în condițiile în care votul exercitat de către reclamanți a fost unul secret, nu se poate demonstra că aceștia au votat candidatul altui partid pentru funcția de viceprimar.

Astfel, pentru a participa la alegerile pentru funcția de viceprimar, (P) a făcut o alianță cu (Coaliție), iar consilierii acestui partid au acordat cele două voturi ale acestora.

Așa cum reiese din declarația martorului (M2), atât consilierii (P), cât și cei ai (Coaliție), cu excepția reclamanților, și-au arătat vizual voturile unii altora spre a se putea verifica cu cine a votat fiecare.

Având în vedere aceste aspecte și rezultatul numărătorii voturilor (candidatul (P) (dna (X) a obținut doar 6 voturi, nu a fost greu de stabilit ulterior faptul că cei doi reclamanți nu au votat candidatul propriului partid și au votat candidatul (Partid 3) care a avut două voturi în plus.

Așadar, s-a putut constata matematic că reclamanții au votat cu reprezentantul unui alt partid.

În ceea ce privește încălcarea art. 30 alin. 13 din Statut (privind plata cotizației), acest motiv nu a făcut obiectul Hotărârii nr. (...)/2019 și, implicit, nici obiectul contestării acesteia, fiind un temei de drept greșit introdus de către Comisia de Etică, Integritate și Arbitraj, în cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor formulate de către reclamanți împotriva hotărârii de excludere.

Din expunerea situației de fapt din cuprinsul acestor hotărâri, rezultă însă că motivul de fapt pentru care s-a dispus excluderea nu a fost neplata contribuției, ci fapta de a vota pentru funcția de viceprimar al comunei o altă persoană, care făcea parte din alt partid, ca atare, nu s-a impus anularea hotărârilor pentru indicarea greșită ca temei de drept și a art. 30 alin. 13 din Statut.

Față de cele de mai sus, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost admis apelul formulat și schimbată în totalitate sentința atacată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții (R1) și (R2) în contradictoriu cu pârâtul Partidul (P) – Filiala (...).

(Decizie redactată și rezumată de judecător Nadia Dana BOTEA)