Decizie nr. 216 din 28.04.2023

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Descrierea generală a faptei care constituie abatere disciplinară, fără evidențierea obligațiilor/atribuțiilor încălcate, în actul sancționator

- art. 540 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

Din decizia de sancționare se poate înțelege că recurenta reclamantă a fost sancționată pe motiv că a îndeplinit funcția de trezorier în cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi, iar în perioada respectivă, în urma unui audit financiar, au fost constatate nereguli în activitatea financiar contabilă și în asigurarea execuției bugetului, nefiind respectate normele fiscale, cu consecințe prejudiciabile pentru bugetul colegiului teritorial.

Pe lângă această descriere generală a faptei care constituie abatere disciplinară, în actul sancționator nu au fost evidențiate în concret ce obligații/atribuții concrete nu respectat recurenta în calitatea sa de trezorier al Biroului executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi în raport de atribuțiile sale concrete.

În absența indicării cu claritate și fără echivoc a atribuțiilor concrete ale recurentei ca trezorier în cadrul biroului executiv pe care recurenta le-ar fi îndeplinit necorespunzător, nu se poate reține că actul administrativ atacat este motivat.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 216 din 28 aprilie 2023

Prin Sentința nr. (...) din 05.04.2021, Tribunalul (...) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul național al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) și Comisia superioară de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) și, în consecință, a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta (R), în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din (...), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național al Colegiul Medicilor Stomatologi din (...) și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), invocate de pârâta Colegiul Medicilor Stomatologi din (...) prin întâmpinare, că emitentul Deciziei nr. (...)/31.01.2020, a cărei anulare se solicită, este Colegiul Medicilor Stomatologi din (...), acesta îndeplinind așadar cerințele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a sta în proces.

A reținut tribunalul că, Consiliul Național este o structură care asigură conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) iar Comisia superioară de disciplină este o structură organizatorică fără personalitate juridică a Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), nefiind justificată formularea cererii de anulare a actului administrativ în contradictoriu cu aceștia.

Pe fond, tribunalul a observat că prin Decizia nr. (...)/31.01.2020 a fost admisă sesizarea Consiliului Național al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), iar reclamanta sancționată cu avertisment, potrivit art. 541 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În considerentele deciziei s-a arătat că aceasta a avut în vedere concluziile menționate în raportul de audit financiar întocmit de (X) S.R.L.

Astfel, tribunalul a stabilit că, după ce au fost prezentate concluziile auditului în decizie se arată următoarele:

„Având în vedere faptul că activitatea financiară contabilă a colegiului teritorial este coordonată de către biroul executiv teritorial, Comisia superioară de Disciplină constată că, prin nerespectarea normelor legale în derularea activității financiar contabile la nivelul colegiului medicilor stomatologi (...), în perioada ianuarie 2016 iunie 2018, în care doamna doctor (R) a deținut funcția de trezorier al Biroului Executiv al C.M.S. (...), aceasta și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile care îi reveneau în calitate de reprezentant al organului de conducere al colegiului teritorial, încălcând prevederile articolului 518 lit. a), b) și 1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile articolului 14 literele a), b), e) și m), ale articolului 76 alineatul 1 teza a II-a, ale articolului 77 alin. 1 și ale articolului 78 raportat la prevederile art. 43 literele a) și b) din regulamentul de organizare și funcționare adoptat prin Decizia Adunării naționale numărul 5/2007, cu modificările și completările ulterioare”.

De asemenea, tribunalul a mai reținut că se mai arată în decizie că:

“Luând act de constatările, concluziile și recomandările raportului de audit financiar întocmit de (X) S.R.L., Comisia superioară de Disciplină urmează să rețină faptul că acestea stabilesc, în mod clar, nereguli în activitatea financiară contabilă a colegiului medicilor stomatologi (...) și în asigurarea execuției bugetului acestui colegiu teritorial, în perioada ianuarie 2016 - iunie 2018”.

În plus, judecătorul fondului a avut în vedere că, se mai arată în decizie, că pe lângă evidenta nerespectare a normelor fiscale, se remarcă faptul că activitatea financiară contabilă din perioada ianuarie 2016 - iunie 2018 a avut consecințe prejudiciabile pentru bugetul colegiului teritorial, în condițiile în care membrii Biroului Executiv al Consiliului medicilor stomatologi (...) au dispus plata de prime și recompense substanțiale (7.000 de lei, 10.000 de lei pentru fiecare persoană) în favoarea lor înșiși, plata de prime și recompense substanțiale (1.000 de lei și 6000 de lei) pentru fiecare persoană în favoarea angajaților și contabilului, plata de avansuri substanțiale peste (45.000 de lei) fără să fie întocmite documente fiscale aferente, retribuirea pentru participarea la avizări - acreditări de cabinete (400 lei pentru acreditare - avizare) și plata de sume cu titlu de cheltuieli de deplasare și de protocol fără să existe documente justificative.

Tribunalul a luat în considerare că s-a concluzionat că importante sume de bani din bugetul colegiului fie au fost direcționate, în mod nejustificat, către membrii Biroului Executiv și personalul angajat al colegiului teritorial, fie au fost alocate pentru plăți, pentru care nu s-au respectat normele financiar contabile.

De asemenea, judecătorul fondului a avut în vedere că în drept, au fost invocate prevederile art. 542 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ale art. 114 ind. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a colegiului Medicilor Stomatologi din (...), adoptat prin Decizia Adunării generale naționale nr. 5/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 518 lit. a), b) și 1 din Legea nr. 95/2006, ale art. 14 lit. a), b), e) și m) din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), adoptat prin Decizia Adunării generale naționale nr. 5/2007, raportat la art. 76 alin. (1) teza a II-a, art. 77 alin. (1) și art. 78 raportat la art. 43 lit. a) și b) din Regulamentul de organizare și funcționare a colegiului Medicilor Stomatologi din (...), adoptat prin Decizia Adunării generale naționale nr. 5/2007.

După prezentarea conținutului normelor juridice menționate anterior, tribunalul a observat că decizia a fost fundamentată în drept pe o serie de dispoziții normative procedurale și face referire la mai multe obligații instituite în sarcina membrilor Colegiului Medicilor Stomatologi din (...).

Instanța de fond a avut în vedere că reclamanta a invocat nelegalitatea procedurii de cercetare disciplinară, susținând că nu a fost respectat termenul prevăzut pentru convocarea sa înaintea Comisiei superioare de disciplină, precum și că respectiva convocare nu respectă conținutul minimal prevăzut de legislația care guvernează domeniul abaterilor disciplinare.

Din analiza documentelor depuse la dosar în probațiune instanța de fond a constatat că reclamanta a fost convocată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în data de 20.01.2020, pentru audierea stabilită de Comisia superioară de disciplină pentru data de 31.01.2020.

Tribunalul a reținut că această convocare respectă termenul instituit de art. 29 alin. 3 din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), aprobat prin Decizia nr. 5/29.03.2008, care impune efectuarea convocării cu minim 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru convocare.

Judecătorul fondului a stabilit că din moment ce reclamanta a fost convocată în mod legal pentru ședința Comisiei superioare de disciplină din data de 31.01.2020, ședință în cadrul căreia s-a adoptat decizia de sancționare disciplinară contestată, este lipsit de relevanță faptul că nu a fost convocată cu 10 zile lucrătoare înainte de termenele stabilite pentru ședințele anterioare ale comisiei, neregularitățile respective fiind acoperite prin stabilirea unei noi ședințe pentru audiere, cea din data de 31.01.2020.

Instanța a reținut și că reclamanta a avut obiectiv timpul necesar susținerii apărării în condițiile în care a comunicat poziția și apărările sale, și-a angajat avocat și a formulat notele scrise.

Rezultă așadar că transmiterea târzie a anumitor convocări nu i-a produs nicio vătămare reclamantei și nu a împiedicat-o să își pregătească apărarea și nici să fie reprezentată în fața Comisiei de disciplină.

În ceea ce privește conținutul convocării, instanța fondului a constatat că acesta respectă exigențele art. 17 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), aprobat prin Decizia nr. 5/29.03.2008, adresa de convocare cuprinzând mențiunile esențiale privitoare la calitatea persoanei convocate, numărul dosarului disciplinar, locul și data organizării ședinței comisiei de disciplină.

Contrar susținerilor reclamantei, tribunalul a luat în considerare împrejurarea că în cuprinsul convocării au fost menționate în mod clar posibilele abateri disciplinare indicate în sesizarea Biroului executiv național al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), iar descrierea detaliată a faptelor imputate reclamantei s-a regăsit în sesizarea a cărei copie a fost anexată adresei de convocare.

Reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus audierea sa, și, totodată, i s-a pus în vedere că are dreptul de a-și formula apărările în scris.

Cu privire la pretinsa nelegalitate a Deciziei nr. (...)/31.01.2020 pe motivul că acțiunea disciplinară a fost declanșată cu încălcarea prevederilor referitoare la termenul de decădere în care poate fi inițiată procedura disciplinară, instanța de fond a făcut trimitere la prevederile art. 544 din Legea nr. 95/2006 statuând că în cauză, faptele cercetate vizează nereguli în cadrul activității financiar-contabile constatate prin Raportul de audit financiar întocmit de SC (X) SRL și adus la cunoștința Consiliului național al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) în cadrul ședinței din data de 29.03.2019, cercetarea disciplinară fiind pornită în aceeași zi, de unde rezultă că la data la care a fost pornită acțiunea disciplinară termenul de 6 luni reglementat de art. 544 din Legea nr. 95/2006 nu era împlinit prin raportare la momentul cunoașterii consecințelor prejudiciabile, susținerile reclamantei fiind respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește fondul deciziei, tribunalul a considerat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.

Astfel, tribunalul a reținut că în motivarea în fapt a Deciziei nr. (...)/2020 sunt prezentate concluziile raportului de audit întocmit de (X) S.R.L., ca urmare a unei analize a activității financiar contabile a Colegiului Medicilor Dentiști (...) pentru perioada ianuarie 2016 - iunie 2018, interval în care reclamanta a îndeplinit funcția de trezorier al Biroului Executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi (...).

Lecturând concluziile auditului, cuprinse în decizie, tribunalul a observat că acestea indică o serie de împrejurări, calificate drept nereguli, care vizează, pe de o parte, modalitatea în care a fost condusă activitatea financiar - contabilă a Colegiului Medicilor Stomatologi (...), iar pe de altă parte, alocarea unor resurse materiale, adică a unor sume de bani, către membrii biroului executiv și alte persoane angrenate în activitatea Colegiului Medicilor Stomatologi (...).

Or, tribunalul a avut în vedere că, în condițiile în care reclamanta îndeplinea funcția de trezorier, neregulile în activitatea financiar - contabilă a Colegiului Medicilor Stomatologi (...) îi sunt imputabile și acesteia în virtutea obligației de a respecta legile profesiei și de a îndeplini sarcinile de trezorier și membru al organului de conducere al colegiului teritorial cu bună-credință, nesocotirea cadrului legal atrăgând răspunderea disciplinară chiar și în lipsa unei reglementări exprese ca abatere disciplinară a fiecărei fapte în parte, după cum nici lipsa sesizării vreunei fraude în privința modului de gestionare a veniturilor colegiului teritorial (...) nu poate conduce instanța la o altă concluzie, raportat la cele anterior reținute.

A mai reținut judecătorul fondului că, în condițiile în care concluziile raportului de audit stabilesc neregulile din activitatea financiar-contabilă a C.M.S. (...) în perioada ianuarie 2016-iunie 2018, nu era necesar să se utilizeze neapărat sintagma „management defectuos” pentru a se reține că respectivele constatări reprezintă abaterile de la normele fiscale, abateri care au avut un caracter prejudiciabil și care au dovedit nesocotirea dispozițiilor ce reglementează organizarea și funcționarea activității financiar - contabile a Colegiului Medicilor Stomatologi (...), imputabile reclamantei.

A conchis tribunalul în sensul că faptele reclamantei astfel cum au fost descrise în Decizia nr. (...)/31.01.2020 întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în multiple încălcări ale dispozițiilor legale ce reglementează organizarea și funcționarea profesiei de medic stomatolog inserate în Titlul XIII din Legea nr. 95/2006 și în Regulament.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (R), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii, iar, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. (...)/31 ianuarie 2020 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din (...).

În motivare, recurenta a arătat că prima critică adusă sentinței recurate are în vedere faptul că instanța de fond în mod greșit a înlăturat aspectele de ordin formal învederate de reclamantă în susținerea contestației.

Astfel, referitor la nelegalitatea procedurii de cercetare disciplinară în ceea ce privește nerespectarea termenului de 10 zile lucrătoare prevăzut pentru convocarea la Comisia superioară de disciplină, tribunalul a reținut în mod greșit că ar fi fost respectat acest termen prevăzut de art. 29 alin. (3) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), aprobat prin Decizia nr. 5/29.03.2008.

Conform susținerilor recurentei, aceste dispoziții impun efectuarea convocării cu minimum 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru convocare, or prima instanță a reținut în mod greșit că „reclamanta a fost convocată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în data de 20.01.2020, pentru audierea stabilită de Comisia superioară de disciplină pentru data de 31.01.2020.

Această convocare respectă termenul instituit de art. 29 alin. 3 din Regulamentul ....” deoarece între 20.01.2020 și 31.01.2020 sunt 10 zile calendaristice și nu lucrătoare, așa cum impune actul normativ enunțat, ceea ce face incident art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă.

Conform susținerilor recurentei, aceasta nu a fost convocată corect la niciuna din cele 4 ședințe, care oricum au fost stabilite în contradicție cu art. 18 din regulament, iar reținerea că nu i s-a adus nicio vătămare, atâta vreme cât prin Decizia din 31.01.2020 a fost sancționată disciplinar, apare ca fiind o încălcare a drepturilor conferite de lege, în ceea ce o privește.

Recurenta a susținut, în esență, că nu a fost respectat termenul prevăzut pentru convocarea înaintea Comisiei Superioare de Disciplină (art. 29 alin. 3 din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști din (...), aprobat prin Decizia nr. (...)/2008), care impune ca aceste convocări să fie comunicate către persoana împotriva căreia s-a declanșat abaterea disciplinară cu minim 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru convocare, ceea ce conduce la anularea deciziei de sancționare, pentru încălcarea gravă a dreptului la apărare.

Referitor la nelegalitatea procedurii de cercetare disciplinară raportat la faptul că nicio convocare nu a respectat conținutul minimal prevăzut de legislația care guvernează domeniul abaterilor disciplinare, recurenta a învederat instanței de recurs că prima instanță socotește fără temei că „în cuprinsul convocării au fost menționate în mod clar posibilele abateri disciplinare ...”, fără a răspunde punctual la aspecte invocate de reclamantă sau la exemplificarea vreunei abateri disciplinare care să fi fost descrisă corect în convocare.

De asemenea, recurenta a susținut, în esență, că nici decizia de sancționare nu cuprinde o descriere clară a abaterilor disciplinare, mai exact decizia nu stabilește, în conținutul ei, care este fapta săvârșită, respectiv care anume text de lege sau regulament descrie, în mod explicit, abaterea disciplinară săvârșită.

Conform susținerilor recurentei, lecturând abaterile disciplinare incluse în cuprinsul convocărilor, al deciziei Biroului executiv național și al deciziei Consiliului Național, precum și în decizia de sancționare, se poate observa cu ușurință că sunt formulate în termeni generali, nefiind stabilite faptele presupus a fi fost săvârșite, iar acestea nu își găsesc fundamentarea în cuprinsul materialului care este invocat ca temei al declanșării cercetării disciplinare.

Recurenta a apreciat că, în notificarea de convocare, dar și decizia atacată nu se descrie fapta pentru care a fost sancționată, ce dispoziții legale ar fi nesocotit, ce prejudicii s-ar fi produs, iar coroborând textele legale speciale (art. 114 din ROF) cu dispozițiile de drept comun în materie, potrivit art. 252 alin. 2 Codul muncii, dar și cele ale Codului administrativ, sancțiunea pentru nedescrierea faptei este nulitatea absolută a deciziei de sancționare, aspecte care au fost nesocotite de tribunal.

În opinia recurentei, invocarea motivelor de sancționare prin intermediul altor înscrisuri, și dacă ar fi reale, nu ar fi de natură să complinească lipsa descrierii faptei din cuprinsul adresei de convocare sau a deciziei.

A considerat recurenta că din „descrierea faptei” trebuia să rezulte în mod concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către reclamantă, ce atribuții au fost nesocotite în calitate de trezorier, prin care ar fi încălcat normele legale, regulamentele, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

De asemenea, recurenta a invocat și faptul că în preambulul deciziei de sancționare rezultă și faptul că sesizarea Comisiei superioare de disciplină, împotriva membrilor Biroului executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi (...), s-a făcut de către Consiliul Național al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) pe când din analiza art. 107 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului medicilor stomatologi din (...), se poate observa că în cazul recurentei sesizarea s-a făcut de un organ necompetent.

În ceea ce privește fondul deciziei de sancționare, recurenta a susținut, în esență, că motivarea sumară a primei instanțe nu analizează în concret nici existența faptelor pretins săvârșite de reclamantă și nici motivele invocate în contestație.

O altă critică invocată de recurentă se referă la faptul că prima instanță nu a observat că în decizia de sancționare nu sunt indicate obligațiile concrete care îi reveneau și a căror încălcare ar fi constituit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa și nici faptele – acțiuni sau inacțiuni – de care s-ar face vinovată și care ar fi contrare obligațiilor instituite prin legi sau regulamente.

Altfel spus, decizia de sancționare disciplinară nu stabilește în conținutul ei, care anume este fapta sau faptele săvârșite, respectiv care anume text de lege sau de regulament descrie în mod explicit, abaterea disciplinară pretins ar fi fost săvârșită de reclamantă.

Recurenta a susținut, în esență, că făcând referire la raportul de audit, în conținutul deciziei atacate se face referire la anumite abateri de la normele de disciplină financiar-contabile, dar este de observat că nu au fost stabilite prejudicii bugetului Colegiului Medicilor Stomatologi (...), în sarcina acesteia.

A învederat instanței recurenta, în esență, că deși se susține că ar fi încălcat norme financiar-contabile, chiar auditorul financiar a reținut că în Manualul de politici și proceduri contabile de la nivelul C.M.S.R. nu există norme clare de acordare a remunerațiilor, iar la recomandări se evidențiază necesitatea întocmirii unor proceduri cu privire la: „acordarea avansurilor pentru salarii; acordarea avansurilor spre decontare pentru eventuale cheltuieli pentru achiziții bunuri și servicii; pentru întocmirea deconturilor pentru cheltuieli; pentru întocmirea statelor de remunerare pentru organele alese și pentru membrii Biroului executiv și pentru încasarea taxei de participare la congres până la data deschiderii congresului, nu ulterior acestei date, deoarece se pot naște interpretări”.

Conform susținerilor recurentei, nici faptul că la nivel județean nu a fost adoptat un „Manual de politici și proceduri contabile proprii”, reținută ca abatere disciplinară în sarcina sa și a tuturor celorlalți membri ai biroului executiv, nu poate constitui o inacțiune ce ar putea fi imputată, cât timp nu rezultă nici temeiul legal în baza căruia Colegiul Medicilor Stomatologi (...) avea a întocmi un atare manual.

Conform susținerilor recurentei, nu aceasta a fost cea care să fi înregistrat facturi sau chitanțe în contabilitate sau să fi făcut alte operațiuni contabile, nu a dispus ce cheltuieli se fac la nivelul colegiului, deoarece colegiul teritorial avea angajată contabilă care a avut aceste atribuții în fișa postului, iar cheltuielile se hotărau colectiv, președinta Colegiului avizând prin semnătură statele de plată și celelalte documente.

În opinia recurentei, este de observat că niciuna dintre „abaterile financiar-contabile” reținute în cuprinsul Deciziei nr. (...)/31 ianuarie 2020 nu se suprapune peste vreuna din definițiile legale ale pretinselor fapte săvârșite și pentru care a fost sancționată, definiții prevăzute de art. 518 lit. a), b) și 1 din Legea nr. 95/2006.

În opinia recurentei, comparând textele legale menționate în decizie cu faptele descrise în aceasta, se observă o confuzie majoră între calitatea de membru în Biroul executiv teritorial și cea de medic stomatolog – membru al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...).

A considerat recurenta, în esență, că faptele descrise ar fi putut determina eventual o revocare din funcția de trezorier deținută pentru exercitarea defectuoasă a mandatului de conducere încredințat în Biroul Executiv al Colegiului (...), iar dacă se analizează textele legale menționate în decizie ca fiind încălcate, acestea vizează doar calitatea de medic stomatolog, situație în care ar putea fi atrasă răspunderea disciplinară.

De asemenea, raportat la motivarea deciziei atacate, recurenta a susținut că prima instanță nu a făcut referire la niciun principiu de drept și la nicio dispoziție legală invocată de reclamantă și nici nu a analizat contestația prin prisma motivelor punctual invocate, ceea ce echivalează cu incidența în speță a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, adică o greșită aplicare a normelor de drept material și întemeierea hotărârii pe motive străine de natura pricinii.

În drept, recurenta a invocat art. 496, art. 498 și art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul Colegiul Medicilor Stomatologi din (...), a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.

În motivare, intimatul a arătat că recursul este întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, însă recurenta-reclamantă nu indică, în concret, în ce constă greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material și care ar fi motivele străine de natura pricinii, pe care se întemeiază sentința recurată.

Intimatul a susținut, în esență, că, dincolo de faptul că recurenta-reclamantă a fost convocată la 3 ședințe ale Comisiei superioare de disciplină, iar nu la 4 ședințe, cum greșit se arată în cererea de recurs, argumentele recurentei-reclamante sunt oricum nefondate, în condițiile în care aceasta a fost convocată cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare înainte de data la care urma să aibă loc audierea sa.

În acest sens, intimatul a învederat instanței, în esență, că, în condițiile în care data recepționării convocării nu poate fi stabilită în mod cert, având în vedere faptul că ridicarea corespondenței depinde și de prezența la domiciliu a destinatarului sau de voința acestuia, care poate refuza primirea sau poate să nu se prezinte la oficiul poștal pentru a o ridica, este evident faptul că momentul de la care se calculează termenul de 10 zile lucrătoare este de la data comunicării.

În speță, a precizat intimatul, convocarea la ședința comisiei din data de 18.10.2019 a fost comunicată la data de 02.10.2019, convocarea la ședința comisiei din data de 12.11.2019 a fost predată de către executorul judecătoresc la data de 02.10.2019, iar convocarea la ședința din data de 31.01.2020 a fost comunicată la data de 13.01.2020 (și recepționată la data de 20.01.2020), recurenta-reclamantă beneficiind de timpul necesar pentru a-și formula apărări corespunzătoare în cadrul dosarului de cercetare disciplinară.

În opinia intimatului, chiar dacă s-ar aprecia că termenul de convocare se calculează de la data recepționării convocării, se poate observa faptul că între data recepționării convocării (20.01.2020) și data ședinței comisiei în care s-a adoptat decizia contestată (31.01.2021) sunt 10 zile lucrătoare, neexistând vreo dispoziție legală care să stabilească faptul că acest termen se calculează pe zile libere.

Conform susținerilor intimatului, dispozițiile art. 18 din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), regulament adoptat prin Decizia nr. 5/2008 a Consiliului Național al C.M.D.R., nu conțin o interdicție absolută în privința efectuării unei a treia convocări a persoanei reclamate în fața comisiei de disciplină, mai ales în contextul în care cea de-a treia convocare s-a dispus ținând cont și de faptul că recurenta-reclamantă a recepționat convocarea mai târziu decât ceilalți medici stomatologi cercetați în același dosar, fiind necesară asigurarea unei identități de tratament pentru toți cei reclamați.

Pe de altă parte, în opinia intimatului, chiar admițând faptul că modalitatea de realizare a convocărilor ar fi reglementată în sensul arătat de către recurenta-reclamantă, recepționarea convocării cu mai puțin de 10 zile înainte de data audierii și efectuarea a mai mult de două convocări nu poate oricum atrage nulitatea absolută a convocării și, mai ales, nu poate atrage nulitatea absolută a întregii acțiuni disciplinare, așa cum susține recurenta-reclamantă.

Conform susținerilor intimatului, cazurile de nulitate absolută sunt expres reglementate și vizează încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, or, în prezenta cauză, termenul de 10 zile lucrătoare și efectuarea a maximum două convocări sunt stabilite strict pentru apărarea unui interes particular, al persoanei cercetate disciplinar, astfel că o eventuală nerespectare a acestora ar putea atrage numai o nulitate relativă, fiind în sarcina recurentei-reclamante să dovedească vătămarea suferită ca urmare a nerecepționării a două dintre celei trei convocări cu 10 zile lucrătoare înainte de termenul stabilit pentru audiere și, mai ales, ca urmare a efectuării unei a treia convocări.

Referitor la conținutul minimal, intimatul a arătat că, așa cum a reținut și instanța de fond, adresa de convocare respectă, întru-totul, prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), regulament adoptat prin Decizia nr. 5/2008 a Consiliului Național al C.M.D.R. precum și prevederile art. 29 alin. (1) și (2) din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), regulament adoptat prin Decizia nr. 5/2008 a Consiliului Național al C.M.D.R.

Prin urmare, intimatul a apreciat că nu este dovedită susținerea potrivit căreia convocarea la cercetarea disciplinară nu ar respecta conținutul minimal prevăzut de legislația care guvernează domeniul abaterilor disciplinare.

A arătat intimatul, în esență, că recurenta-reclamantă a fost informată cu privire la “acuzațiile în privința cărora a fost declanșată acțiunea disciplinară” iar faptul că a cunoscut aceste acuzații rezultă și din notele scrise pe care le-a depus la dosarul de disciplină.

În plus, intimatul a susținut că în cuprinsul deciziei sancționate au fost menționate și analizate toate susținerile din cuprinsul notelor formulate, neputându-se reține încălcarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante.

Intimatul a considerat, în esență, că abaterile disciplinare sunt descrise foarte clar, sens în care atât în actul de sesizare, cât și în decizia de sancționare, de vreme ce Consiliul național, respectiv Comisia superioară de disciplină au redat, aproape în integralitate, constatările și concluziile Raportului de audit financiar întocmit de SC (X) SRL privind unele constatări făcute cu ocazia auditării documentelor puse la dispoziție de Colegiul Medicilor Dentiști (...) pentru perioada ianuarie 2016 - iunie 2018, constatări și concluzii care sunt de natură să dovedească nerespectarea sau respectarea necorespunzătoare a unor prevederi ale legislației fiscale în cadrul activității financiar-contabile a Colegiului Medicilor Stomatologi (...).

În opinia intimatului, nu există temei legal care să susțină faptul că decizia Biroului executiv național de declanșare a procedurii disciplinare trebuie să conțină descrierea amănunțită a abaterilor disciplinare imputate medicului stomatolog reclamat.

A învederat instanței intimatul, în esență, că în acord cu art. 106 din Regulamentul de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Dentiști din (...), aprobat prin Decizia nr. 5/2007, descrierea detaliată a faptelor, pentru care s-a decis declanșarea procedurii disciplinare prin decizia Biroului executiv național, se regăsește în plângerea adresată Biroului executiv național, iar nu în decizia adoptată de acest organ de conducere, care nu verifică decât formal îndeplinirea condițiilor de sesizare a Comisiei superioare de disciplină.

În opinia intimatului, susținând faptul că decizia a fost dată la sesizarea unui organ necompetent, recurenta-reclamantă face o confuzie între autorul plângerii/sesizării și organul de conducere, care dispune declanșarea sau nedeclanșarea procedurii disciplinare.

Conform susținerilor intimatului, prin raportare la dispozițiile art. 90 și urm. din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), adoptat prin Decizia Adunării generale naționale nr. 5/2007, cu modificările și completările ulterioare, sesizarea/plângerea/reclamația împotriva unui medic stomatolog poate fi formulată de către oricine.

În speță, Consiliul național al C.M.S.R. este autorul sesizării/plângerii/reclamației vizând managementul defectuos al membrilor Biroului Executiv (...) din cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi (...), față de constatările și concluziile raportului de audit financiar întocmit de SC (X) SRL “privind unele constatări făcute cu ocazia auditării documentelor puse la dispoziție de Colegiul Medicilor Dentiști (...) pentru perioada ianuarie 2016 - iunie 2018”.

Ca atare, a conchis intimatul în sensul că, declanșarea procedurii disciplinare nu s-a dispus de către Consiliul național al C.M.S.R., ci de către Biroul executiv național, care are competențe clare de punere în executare a hotărârilor Consiliului național (art. 43 lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.M.S.R.) și, mai ales, competențe clare de declanșare a procedurii disciplinare.

În opinia intimatului, având în vedere calitatea persoanelor cercetate disciplinar de membri ai unui organ de conducere local, Biroul executiv național, iar nu cel teritorial are competența, potrivit prevederilor legale și statutare în vigoare, să declanșeze procedura disciplinară.

Contrar celor indicate în cererea de recurs, intimatul a susținut că în decizia atacată au fost descrise faptele de care se face vinovată recurenta-reclamantă și au fost indicate obligațiile a căror încălcare constituie abaterile disciplinare reținute în sarcina acesteia.

În opinia intimatului, recurenta-reclamantă îndeplinind calitate de membru (trezorier) al organului de conducere responsabil cu execuția bugetară avea, în mod automat, și obligația de derulare, de avizare, dar și de supraveghere a activității financiar-contabile a colegiului teritorial, fiindu-i, astfel, imputabile orice nereguli în desfășurarea respectivei activități, fără a fi necesar ca înregistrarea operațiunilor nelegale în evidențele contabile să se fi realizat efectiv de către recurenta-reclamantă sau ca aceasta să fi încasat sume pentru avizări-acreditări de cabinete (sume pe care nu neagă, însă, că le-ar fi aprobat la plată).

A mai învederat instanței intimatul, în esență, că argumentul potrivit căruia nu ar fi existat proceduri și regulamente de natură financiar-contabilă la nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi (...), pe care membrii biroului executiv să le fi nesocotit, reprezintă o invocare a propriei culpe, din moment ce membrii organului de conducere al colegiului teritorial (...) aveau obligația, anterior auditului. să implementeze, la nivel local, Manualul de politici și proceduri contabile de la nivelul C.M.S.R. iar refuzul de a-și îndeplini obligația de a reglementa activitatea financiar-contabilă de la nivelul colegiului (...) nu poate fi invocat ca element exonerator de răspundere pentru încălcarea normelor instituite în acest sens la nivel național, norme aplicabile de altfel și colegiilor teritoriale.

A mai susținut intimatul, în esență, că aprecierile legate de faptul că abaterile reținute în sarcina recurentei-reclamante puteau determina, eventual, revocarea acesteia din funcția deținută, având în vedere faptul că „sancțiunea a fost aplicată pentru încălcarea unor obligații ce îi reveneau în calitatea de trezorier al biroului executiv, nu de medic stomatolog, membru al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...)”, sunt netemeinice și nelegale, fiind emise cu ignorarea sferei răspunderii disciplinare a membrilor C.M.S.R.

În opinia intimatului, în raport de dispozițiile art. 540 din Legea nr. 95/2006, nu se poate reține faptul că răspunderea disciplinară a medicului stomatolog intervine numai pentru fapte ce privesc modalitatea de exercitare a profesiei, ci și pentru nerespectarea legilor și a regulamentelor privind organizarea și funcționarea profesiei de medic stomatolog, textul citat inclusiv în cererea de recurs fiind clar și făcând referire expresă la „fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia”.

Ca atare, lipsa încălcării, în speță, a unor norme privind exercitarea profesiei nu pot fi primite, atât timp cât medicii stomatologi, mai ales cei care dețin funcții de conducere în organele profesiei, au obligația să respecte și normele ce vizează organizarea și funcționarea profesiei și care nu țin de exercitarea actului medical, de exercitarea profesiei de medic stomatolog.

Faptele imputate recurentei-reclamante reprezintă nesocotiri ale legilor profesiei, astfel că nu se poate aprecia că faptele nu ar reprezenta abateri disciplinare.

Evidenta nerespectare a normelor fiscale (nerespectare ce ar putea atrage, simultan, inclusiv răspunderea penală) a generat consecințe prejudiciabile pentru bugetul colegiului teritorial, în condițiile în care cei cinci membri ai biroului executiv al C.M.S. (...):

- și-au conferit retribuții exorbitante pentru a efectua activități la care erau obligați conform legii (pentru a aviza sau pentru a acredita cabinetele stomatologice din județ se autopremiau cu 400 de lei/avizare-acreditare; cum la nivelul Colegiului (...) sunt aproximativ 1260 de membri activi, rezultă că doar pentru avizări și-au oferit mai mult de 500.000 RON/an, respectiv peste 1.500.000 RON pentru anii 2016, 2017 și 2018, supuși auditului financiar)

- s-au autopremiat, conferindu-și singuri „prime”, „recompense” substanțiale (7.000 de lei, 10.000 de lei pentru fiecare persoană) în activități pentru a căror executare este extrem de puțin pertinentă justificarea unei asemenea retribuții suplimentare; de multe ori, acestea se acordau chiar înainte de efectuarea propriu zisă a activității;

- au plătit „prime”, „recompense” substanțiale (1.000 de lei, 6.000 de lei pentru fiecare persoană) angajaților și contabilului, fără a exista o justificare a demersului;

- au plătit „prime”, „recompense” unor persoane care nu au nicio calitate în Colegiul Teritorial;

- au plătit „avansuri salariale” (peste 45.000 de lei), fără să fie întocmite documentele fiscale aferente;

- și-au acordat cheltuieli de deplasare și de protocol, fără să existe documente justificative.

Astfel, importante sume din bugetul colegiului fie au fost direcționate, în mod nejustificat, către membrii biroului executiv și personalul angajat al colegiului teritorial, fie au fost alocate pentru plăți, pentru care nu s-au respectat normele financiar-contabile.

Față de aceste considerente, faptele imputate reclamantei reprezintă, în mod evident: nesocotiri ale legilor profesiei, neîndepliniri corespunzătoare ale sarcinilor încredințate în calitate de reprezentant al corpului profesional și executări necorespunzătoare ale atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de membru în organele de conducere ale colegiului teritorial.

Toate aceste fapte reprezintă încălcări evidente ale dispozițiilor art. 518 lit. a), b) și 1) din Legea nr. 95/2006, avute în vedere inclusiv de către instanța de fond.

În drept, intimatul a invocat art. 205 și urm., art. 483 și urm. Cod procedură civilă, precum și actele normative menționate în cuprinsul întâmpinării.

Analizând recursul, instanța a constatat următoarele:

Recurenta a invocat motive de nelegalitate vizând nemotivarea corespunzătoare a sentinței recurate, aceste critici de nelegalitate putând fi încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă și motive de nelegalitate vizând greșita aplicare a normelor de drept material privind convocarea în cadrul cercetării disciplinare a medicilor stomatologi, descrierea abaterii disciplinare pentru care a fost aplicată sancțiunea și neîntrunirea elementelor constitutive ale vreunei abateri disciplinare, aceste critici de nelegalitate subsumându-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Cu titlu prealabil, Curtea a reținut că, întrucât soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) și Comisiei Superioare de Disciplină din Cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din (...) și de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu aceștia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, nu a fost recurată, aceasta a intrat sub autoritatea de lucru judecat, legalitatea acestei soluții neformând obiectul controlului judiciar exercitat pe calea recursului.

Având în vedere că, în măsura în care s-ar găsi întemeiate criticile de nelegalitate privind nemotivarea corespunzătoare a hotărârii judecătorești recurate, ar fi de prisos analiza motivelor de nelegalitate care se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar a apreciat că se impune analizarea cu prioritate a criticilor de nelegalitate privind nemotivarea corespunzătoare a hotărârii judecătorești recurate.

Analizând aceste critici, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, hotărârea atacată este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă prevede obligația pentru instanță de a indica, în considerentele hotărârii, obiectul cererii, susținerile părților, pe scurt, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivele de fapt și de drept la care se referă art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă reprezintă premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției, în lipsa lor hotărârea neputând fi cenzurată în căile de atac prevăzute de lege.

De asemenea, Curtea a reținut că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Cerința motivării este cuprinsă și în prevederile articolului 6 paragraful (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanție a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanța sa și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Examinând sentința recurată prin raportare la exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, Curtea a constatat că tribunalul a analizat motivele de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă, răspunzând motivat, chiar dacă succint, tuturor argumentelor esențiale formulate de recurenta reclamantă.

De altfel, instanța de control judiciar a constatat că deși recurenta reclamantă a susținut, prin cererea de recurs, că instanța de fond nu ar fi analizat acțiunea prin prisma motivelor punctual invocate, nu a indicat în concret care anume dintre aceste motive nu ar fi fost analizate de instanța de fond.

Dimpotrivă, instanța de recurs a constatat că prima instanță a indicat raționamentul logico-juridic în temeiul căruia a considerat că sunt neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate de recurenta reclamantă privind modalitatea de convocare, privind împlinirea termenului de decădere, privind descrierea faptei în actul sancționator și privind întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.

Pe de altă parte, criticile de nelegalitate a sentinței recurate vizând greșita calculare a termenului legal pentru convocare, pe zile calendaristice și nu lucrătoare și cele vizând lipsa vinovăției recurentei, deși au fost încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă de către recurentă, fiind motive de nelegalitate care privesc aplicarea normelor de drept material incidente în speță, se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, urmând a fi analizate odată cu celelalte motive de nelegalitate încadrate la acest motiv de casare.

Prin urmare, Curtea a constatat că hotărârea recurată este motivată corespunzător, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă.

Referitor la motivele de nelegalitate vizând greșita aplicare a normelor de drept material subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că un prim motiv de nelegalitate invocat de recurentă privește faptul că decizia de sancționare nu stabilește care este fapta săvârșită de recurentă, respectiv care anume text de lege sau de regulament descrie, în mod explicit, abaterea disciplinară săvârșită, actul administrativ atacat fiind în opinia recurentei nemotivat.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate, instanța de control judiciar a avut în vedere că, pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei și procedurii prevăzute de lege și să fie în conformitate cu conținutul legii.

O condiție esențială de formă a oricărui act administrativ, indiferent dacă este individual sau normativ, este motivarea. Lipsa totală a motivării atrage sancțiunea nulității actului administrativ.

Motivarea actelor administrative nu trebuie să fie una exhaustivă, însă este totuși necesar ca orice persoană să poată înțelege, lecturând actul administrativ, care sunt măsurile dispuse prin acesta precum și care au fost considerentele esențiale de fapt și de drept care au stat la baza luării respectivelor măsuri.

Or, în speță, lecturând numai decizia de sancționare atacată se poate înțelege că recurenta reclamantă a fost sancționată pe motiv că a îndeplinit funcția de trezorier în cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi (...) iar în perioada respectivă, în urma unui audit financiar, au fost constatate nereguli în activitatea financiar contabilă și în asigurarea execuției bugetului, nefiind respectate normele fiscale, cu consecințe prejudiciabile pentru bugetul colegiului teritorial.

Instanța de control judiciar a constatat că pe lângă această descriere generală a faptei care constituie abatere disciplinară, în actul sancționator nu au fost evidențiate în concret ce obligații/atribuții concrete nu a respectat recurenta în calitatea sa de trezorier al Biroului executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi (...) în raport de atribuțiile sale concrete.

În absența indicării cu claritate și fără echivoc a atribuțiilor concrete ale recurentei ca trezorier în cadrul biroului executiv, pe care recurenta le-ar fi îndeplinit necorespunzător, nu se poate reține că actul administrativ atacat este motivat.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că potrivit art. 540 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate, „Medicul stomatolog răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei de medic stomatolog, a Codului deontologic al medicului stomatolog, a regulilor de bună practică profesională, a Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMSR, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției CMSR”.

Din interpretarea literală a acestei norme juridice rezultă că răspunderea disciplinară a medicului stomatolog poate fi angajată în mai multe ipoteze distincte, respectiv pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei de medic stomatolog, a Codului deontologic al medicului stomatolog, a regulilor de bună practică profesională, a Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Stomatologi din (...), pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMSR, pentru fapte săvârșite în legătură cu profesia, pentru fapte săvârșite în afara profesiei în măsura în care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției CMSR.

Or, instanța de control judiciar a avut în vedere că fiecare dintre acestei situații juridice în care se poate angaja răspunderea disciplinară a unui medic stomatolog implică situații premise distincte și elemente constitutive diferite, iar motivarea actului administrativ prin care i se aplică unui medic stomatolog o sancțiune disciplinară trebuie să-i permită atât persoanei sancționate cât și instanțelor de contencios administrativ să identifice dacă medicul stomatolog sancționat a fost sancționat pentru fapte săvârșite în legătură cu profesia, ori pentru fapte săvârșite în afara profesiei iar, în cazul acestor din urmă fapte, să se poată stabili dacă prin fapta respectivă a fost prejudiciată onoarea și prestigiul profesiei ori prestigiul Colegiului Medicilor Stomatologi din (...).

În speță, Curtea a constatat că o astfel de individualizare nu a fost realizată prin actul sancționator, nefiind stabilite în concret nici atribuțiile de serviciu pe care recurenta nu le-a îndeplinit sau le-a îndeplinit defectuos, nici care anume dintre neregulile financiar-contabile identificate în urma auditului financiar îi sunt imputabile recurentei și care celorlalți membri ai Biroului executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi (...) și nici care anume ar fi fost conduita personală corectă a recurentei.

Instanța de control judiciar a avut în vedere că, răspunderea disciplinară fiind o răspundere personală, este necesar ca sancționarea disciplinară să aibă loc ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare de către persoana sancționată, neputându-se atrage răspunderea unui medic stomatolog pentru o faptă a unui organism profesional colectiv.

Așadar, chiar plecând de la premisa că toate neregulile financiare din activitatea Biroului executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi (...) există din punct de vedere juridic și pot constitui abateri disciplinare, pentru sancționarea disciplinară a unui membru al respectivului organ colectiv era necesar ca în actul de sancționare să se indice în concret care dintre neregulile respective îi sunt imputabile recurentei și care anume era conduita legală care trebuia adoptată de recurentă.

Or, decizia de sancționare nu răspunde acestor exigențe, ea cuprinzând elemente de ordin general referitoare la activitatea Biroului executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi (...), fără a stabili în concret ce anume obligații nu a respectat recurenta.

Pe de altă parte, nici motivarea în drept a deciziei de sancționare nu permite identificarea concretă a abaterii disciplinare săvârșite de recurentă, normele juridice reținute la încadrarea în drept a faptei având un caracter mare de generalitate.

În aceste condiții, decizia contestată este nemotivată, consecința fiind nulitatea acesteia, astfel că nu s-a mai impus analizarea celorlalte motive de nulitate susținute prin criticile de nelegalitate încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Ținând seama de ansamblul acestor considerente, instanța de control judiciar a constatat că în mod nelegal a reținut instanța de fond că decizia contestată este legal motivată, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la art. 496 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat în parte sentința recurată, a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. (...)/31.01.2020 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din (...) – Comisia Superioară de Disciplină, a menținet în rest sentința recurată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs de către recurenta reclamantă.

(Decizie redactată de judecător Alin VĂSONAN și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)