Decizie nr. 6 din 18.05.2023

Cerere ridicare poprire asiguratorie înființată printr-o decizie pronunțată în apel, ca urmare a admiterii apelului și schimbării în totalitate a hotărârii primei instanțe, înregistrată pe rolul instanței de apel.

Necompetența materială a instanței de apel de soluționare a cererii, raportat la dispozițiile art. 957 alineat 1 și art. 954 alineat 1 Cod de procedură civilă.

Declinarea competenței în favoarea instanței competente să judece procesul în primă instanță

- art. 957 alineat 1 și art. 954 alineat 1 Cod de procedură civilă

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 6 din 18 mai 2023

Prin Decizia civilă nr. (...)/23.02.2023, Curtea de Apel (...) a admis apelul declarat de apelanta SC (A) SRL, cu sediul în (...) și cu sediul ales la avocat (...), cu sediul în (...), în contradictoriu cu intimata U.A.T. (L), cu sediul în (...), împotriva Încheierii nr. (...)/LP/27.01.2023, pronunțată de Tribunalul (...), pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta SC (A) SRL împotriva pârâtei U.A.T. (L) și a dispus înființarea popririi asigurătorii bancare asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, până la concurența sumei de 1.259.050,32 lei.

A obligat reclamanta la plata cauțiunii în cuantum de 125.905 lei.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reținut următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. (A) S.R.L. a solicitat instituirea popririi asigurătorii bancare împotriva pârâtei UAT (L), până la concurența sumei de 1.259.050,32 lei.

Potrivit art. 971 Cod de procedură civilă fac trimitere, în ceea ce privește soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi, la dispozițiile art. 954 - 959 aplicabile sechestrului asigurător, care se aplică în mod corespunzător.

Deși nu s-a precizat în mod expres în cuprinsul acțiunii formulate care este temeiul de drept al cererii raportat la prevederile art. 953 Cod procedură civilă, motivele de fapt expuse de reclamantă conturează ipoteza reglementată de art. 953 alin. 1.

De altfel, și judecătorul fondului a examinat cauza din această perspectivă, iar în cuprinsul cererii de apel apelanta a făcut referire, în mod expres, la prevederile art. 953 alin. 1, o asemenea precizare fiind permisă de prevederile art. 478 alin. 4 Cod procedură civilă.

Având în vedere aceste precizări, procedând la examinarea legalității și temeinicei încheierii apelate din perspectiva întrunirii condițiilor impuse de art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de poprire asigurătorie bancară, Curtea a reținut că apelul este fondat.

Din cuprinsul prevederilor art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, rezultă care sunt condițiile necesare, care trebuie întrunite cumulativ pentru a se dispune admiterea cererii, acestea fiind: lipsa unui titlu executoriu, existența unei creanțe constate în scris și exigibile și dovada intentării unei cereri de chemare în judecată pentru recuperarea creanței respective.

Din considerentele încheierii apelate, rezultă că prima instanță a considerat ca fiind îndeplinite toate aceste condiții, însă cererea a fost respinsă pe motivul că pârâta nu se află în stare de insolvabilitate, fiind instituție publică.

Aceste considerente ale primei instanțe sunt, însă, greșite, întrucât adaugă la textul de lege, care nu stipulează o asemenea condiție legală, legată de starea de insolvabilitate a pârâtei.

Pentru încuviințarea unei cereri de poprire asigurătorie nu este necesar ca reclamanta să dovedească insolvabilitatea pârâtei.

Astfel cum rezultă din facturile depuse de reclamantă în probațiune, aceasta are o creanță scadentă din august 2022 și respectiv noiembrie 2022, astfel că, dacă pârâta dispunea de sumele necesare, în lipa altor apărări justificate, ar fi putut face plățile aferente.

Câtă vreme creanțele pretinse de reclamantă sunt scadente, aspect necontestat de pârâta intimată, nu există nici o justificare pentru respingerea cererii de poprire asigurătorie.

Faptul că nu a fost încă aprobat bugetul autorității administrativ-teritoriale nu poate constitui un argument în acest sens.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea în sensul că, prin admiterea cererii, funcționarea instituției ar fi grav afectată, deoarece nu se poate crea instituțiilor publice un regim juridic mai favorabil în raport cu ceilalți subiecți de drept, în lipsa unor prevederi legale exprese, instanța trebuind să aibă în vedere nu doar interesele instituțiilor publice, ci și ale celorlalte părți implicate.

Or, în speța de față, prejudicierea gravă a intereselor reclamantei nu este mai puțin importantă, având în vedere că, aceasta se află în posesia unei decizii de eșalonare de plată de la ANAF pentru suma de 1.423.484 lei, pe care aceasta nu o poate onora în condițiile nerespectării propriilor obligații contractuale de către instituția publică.

În acest context, recurgerea la procedura popririi asigurătorii constituie o prerogativă a oricărui creditor prudent și diligent care nu are încă un titlu executoriu, pentru ca acesta să poată demara executarea silită la momentul și în eventualitatea obținerii titlului executoriu.

În măsura în care sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, această măsură se impune a fi luată, fără a i se putea cere reclamantului să dovedească și insolvabilitatea pârâtei, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.

Însă, Curtea a apreciat că se impune stabilirea unei cauțiuni în sarcina creditoarei.

Rolul cauțiunii este acela de a se evita un abuz discreționar din partea creditorului și de a crea posibilitatea ca, în cazul în care poprirea asigurătorie a fost solicitată neîntemeiat, debitorul să poată fi despăgubit pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat ca efect al instituirii măsurii.

Jurisprudența a fost constantă în a statua în sensul că, atunci când se analizează scopul și rolul cauțiunii, aceasta se stabilește fără a se ține seama de posibilitățile de plată sau interesul celui obligat la plata cauțiunii, și aceasta pentru că întotdeauna cauțiunea se stabilește nu în favoarea creditorului, ci în favoarea debitorului, în raport de eventualele prejudicii ce s-ar produce în patrimoniul acestuia, ca efect al instituirii unei măsuri asiguratorii.

Scopul cauțiunii constă și în prevenirea eventualelor abuzuri ce ar putea fi săvârșite în legătură cu patrimoniul debitorului, aceasta reprezentând o garanție a exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale de către creditor.

În privința cuantumului cauțiunii, se va observa că, instanța va stabili o cauțiune în procent de 10% din creanța invocată de reclamantă, care asigură, în opinia instanței de apel, un just echilibru între interesele și consecințele acestei măsuri raportat la fiecare dintre cele două părți implicate, cuantumul ei fiind justificat de circumstanțele speciale ale cauzei, această sumă fiind suficientă pentru a acoperi și eventualele prejudicii cauzate debitoarei prin instituirea acestei măsuri asigurătorii.

Raportat la aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă a fost admis apelul și schimbată în totalitate încheierea, în sensul admiterii cererii. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Petenta U.A.T. (L) a formulat cerere de ridicare parțială a popririi asiguratorii înființată prin Decizia Curții de Apel (...) nr. (...)/2023 pronunțată în ședința publică din data de 23.02.2023 în dosarul nr. (...).

Petenta a precizat că de bună credință, prin Ordinul de plata nr. (...)7 din data de 04.05.2023 a efectuat o plată în sumă de 184,213,30 lei, iar prin Ordinul de plată nr. (...)8 din data de 04.05.2023 a efectuat o plată în sumă de 377.781,04 lei însumând în total suma de 561.994,34, rămânând astfel, un sold final în cuantum de 845.044,34 lei.

Or, având în vedere faptul că în momentul prezent este singura unitate administrativ teritorială de pe teritoriul României care nu are bugetul local aprobat și pentru ca funcționarea instituției publice Primăria Comunei (L), județul (...) să se poată desfășura în condiții optime, iar pentru ca angajatorul să poată respecta prevederile art. 161 din Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, republicat, respectiv aceea de a asigura plata drepturilor salariale personalului bugetar angajat în cadrul instituției, a solicitat a se dispune ridicarea parțială a popririi asigurătorii înființate prin Decizia Curții de Apel (...) nr. (...)/2023 pronunțată în ședința publică din data de 23.02.2023 în dosar nr.(...) pentru suma echivalentă plătită de către petentă în favoarea creditoarei (A) SRL.

De asemenea, a arătat că se angajează în cel mai scurt timp posibil, la plata pentru restul sumei poprite până la concurența integrală a sumei de 1.259.050,32 lei, sumă aferentă lucrărilor executate în contractual de lucrări nr. (...) din 04.09.2019.

În drept, a invocat dispozițiile art. 794, art. 971 cu trimitere la art. 957 din Codul de procedură civilă.

La data de 17.05.2023, petenta U.A.T. Comuna (L) prin Primar a depus la dosar modificare a cererii de desființare parțială a popririi asiguratorii.

Prin notele de ședință depuse la data de 17.05.2023, intimata (A) SRL a solicitat respingerea cererii de desființare parțială a popririi asiguratorii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Curtea de Apel (...) a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel (...), raportat la dispozițiile art. 957 alin. 1 și art. 954 alin. 1 Cod procedură civilă.

Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în temeiul prevederilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a reținut că aceasta este întemeiată.

În primul rând, trebuie arătat că, potrivit art. 971 alin. 1 Cod procedură civilă, cererii de ridicare a popririi asigurătorii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 957 Cod procedură civilă care reglementează ridicarea sechestrului asigurător.

Iar în conformitate cu prevederile art. 957 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă, cererea de ridicare a sechestrului se soluționează în camera de consiliu, de urgență și cu citarea în termen scurt a părților, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară; apelul se judecă de urgență și cu precădere.

După cum se poate remarca, legea nu precizează care este instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de ridicare a popririi asigurătorii, iar în această situație, instanța a apreciat că trebuie aplicat principiul simetriei, care impune soluția competenței în primă instanță a cererii de ridicare a măsurii asigurătorii în favoarea instanței determinate potrivit regulii prevăzute prin art. 954 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv instanța competentă să judece procesul în primă instanță.

În speță, aceasta este Tribunalul (...), care a fost sesizat cu cererea de instituire a popririi asigurătorii.

Faptul că prima instanță a respins cererea, care a fost încuviințată doar în apel de Curtea de Apel (...), prin Decizia nr. (...)/23.02.2023, nu schimbă cu nimic situația, câtă vreme Codul de procedură civilă nu prevede în mod expres, în cazul cererii de ridicare a măsurii, competența instanței care a instituit efectiv măsura.

Prin urmare, faptul că cererea de poprire asigurătorie a fost încuviințată de instanța de control judiciar în calea de atac a creditorului nu schimbă cu nimic situația, cererea de ridicare trebuind soluționată în primă instanță de aceeași instanță care are competența de a se pronunța și asupra cererii de instituire a măsurii, în temeiul principiului simetriei.

De altfel, faptul că art. 957 alin. 1 Cod procedură civilă face referire la calea de atac a apelului care se poate declara împotriva încheierii prin care se decide asupra ridicării măsurii asigurătorii nu face decât să confirme că legiuitorul a avut în vedere soluționarea în primă instanță a cererii de ridicare de către instanța competentă să judece procesul în primă instanță, care nu poate fi curtea de apel, deoarece hotărârile date de aceasta nu pot fi atacate cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu are competența de a soluționa apeluri.

Având în vedere aceste considerente, în baza prevederilor art. 132 alin. 3, raportat la art. 957 alin. 1 și art. 954 alin. 1 Cod procedură civilă, a declinat competența materială de soluționare a cererii de ridicare poprire asigurătorie în favoarea Tribunalului (...) – Secția a II-a Civilă.

(Decizie redactată de judecător Marcela BOGDAN și rezumată de judecător Alina TITERLEA)