Curtea de Apel ORADEA ·

Decizie nr. 24 din 07.02.2023

Instanță: Curtea de Apel ORADEA
Dosar
Obiect: Cerere formulată de lichidatorul judiciar, în temeiul prevederilor art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014, admisă în primă instanță, prin care s-a solicitat judecătorului-sindic aprobarea metodei de valorificare a bunurilor debitoarei
Soluție
Sursa: portal.just.ro

LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI

Apel.

Procedura insolvenței.

Cerere formulată de lichidatorul judiciar, în temeiul prevederilor art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014, admisă în primă instanță, prin care s-a solicitat judecătorului-sindic aprobarea metodei de valorificare a bunurilor debitoarei ca fiind o combinație între licitații publice și vânzare directă, precum și a Regulamentului de vânzare întocmit, ca urmare a faptului că acestea nu au fost aprobate de adunarea creditorilor convocată două ședințe consecutive cu aceeași ordine de zi, din lipsă de cvorum.

Interpretarea greșită a prevederilor art. 156 alineat 2 din același act normativ, care sunt dispoziții speciale față de cele ale art. 45 alineat 1 litera o).

Posibilitatea aprobării doar a vânzării conform Codului de procedură civilă, în aplicarea acestui text de lege.

Temeinicia apelului

- art. 45 alineat 1 litera o), art. 154 alineat 2 și art. 156 alineat 2 și alineat 3 din Legea nr. 85/2014

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 24 din 7 februarie 2023

Prin Sentința civilă nr. (...)/F/2022 din 20 iunie 2022, Tribunalul (...) a admis cererea formulată de practicianul în insolvență (Lj) IPURL, cu sediul în (...), în calitate de lichidator judiciar al debitoarei (D) SRL, cu sediul în (...).

A aprobat metoda de valorificare a bunurilor debitoarei – combinație între licitațiile publice și negocierea directă și a aprobat Regulamentul de vânzare a bunurilor debitoarei nr. 11309/14.03.2022.

A fost stabilit termen pentru continuarea procedurii de insolvență la data de 03.10.2022.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Adunarea creditorilor debitoarei (D) SRL a fost convocată de practicianul în insolvență pentru data de 28.03.2022, având pe ordinea de zi „aprobarea metodei de valorificare a bunurilor debitoarei – combinație între licitațiile publice și negocierea directă – și aprobarea Regulamentului de vânzare a bunurilor debitoarei”.

Conform procesului verbal nr. (...)/28.03.2022, la adunare au fost prezenți creditori care dețin 8,48% din totalul creanțelor cu drept de vot, nefiind îndeplinit astfel cvorumul legal pentru adoptarea unei hotărâri.

IV).

Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, dacă prezenta lege sau judecătorul-sindic nu dispune altfel, iar conform art. 49 alin. 1 din același act normativ, cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor au loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente cu drept de vot.

Votul condiționat este considerat vot negativ.

Sunt considerați prezenți și creditorii care au votat valabil prin corespondență.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 45 alin. 1 lit. o) din Legea nr. 85/2014, printre principalele atribuții ale judecătorului sindic se numără și cea constând în judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați, la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi.

Raportat la aceste dispoziții legale, judecătorul sindic a constatat că adunarea creditorilor debitoarei (D) SRL a fost convocată de două ori având pe ordinea de zi aprobarea metodei de valorificare a bunurilor debitoarei și aprobarea Regulamentului de vânzare a acestora.

Conform proceselor verbale încheiate la datele pentru care a fost convocată adunarea creditorilor cu această ordine de zi, la fiecare adunare au fost prezenți creditori care dețin mai puțin de 30% din totalul creanțelor cu drept de vot, nefiind astfel întrunit cvorumul legal prevăzut de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 pentru adoptarea unei hotărâri.

Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 45 alin. 1 lit. o) sus menționat.

Cu privire la metoda de vânzare și la regulamentul de vânzare, judecătorul sindic a reținut potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii și depunerea raportului de evaluare.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual.

Orice vânzare în bloc a bunurilor, ca subansamblu funcțional, indiferent dacă se face în reorganizare sau în faliment, poate fi considerată transfer de active, dacă îndeplinește dispozițiile art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003.

Tipul de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar.

De asemenea, judecătorul sindic a reținut și dispozițiile art. 152 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora, dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile.

În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil.

Conform art. 154 alin. 3, art. 155 și art. 156 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât și individual.

Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalității bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcționale.

Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunț cu privire la depunerea acestuia și un extras cuprinzând o sinteză a sa se vor publica în BPI.

Creditorii vor putea consulta raportul de evaluare în locația indicată prin anunț de către lichidatorul judiciar.

Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare.

Din aceste texte legale rezultă că, anterior convocării adunării creditorilor în vederea stabilirii tipului de vânzare a bunurilor, lichidatorul judiciar trebuie să întocmească inventarul bunurilor din averea debitoarei și un raport de evaluare.

În ceea ce privește inventarierea bunurilor, judecătorul sindic a constatat că, așa cum rezultă din procesul verbal de inventariere nr. (...)/12.01.2022, au fost inventariate bunurile debitoarei.

Cu privire la raportul de evaluare, judecătorul sindic a constatat că, așa cum rezultă din notele de ședință depuse de practicianul în insolvență, în procedură a fost întocmit un singur raport de evaluare, respectiv cel din august 2020.

Însă, având în vedere perioada de timp scursă de la data întocmirii acestuia (aproximativ 1 an și jumătate), împrejurarea că, așa cum a arătat practicianul în insolvență, de la data întocmirii raportului respectiv nu au fost identificate alte bunuri aparținând debitoarei, judecătorul sindic apreciază că nu era necesară întocmirea unui nou raport de evaluare cu generarea unor cheltuieli suplimentare.

Dispozițiile legale sus menționate se referă la existența unui raport de evaluare, nu la întocmirea unui raport de evaluare distinct.

În opinia judecătorului sindic, dispozițiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. o) din același act normativ.

Dispozițiile art. 156 alin. 2 se referă la situația în care nu este aprobat un regulament de vânzare și la situația în care s-a aprobat un regulament de vânzare, dar bunurile nu sunt valorificate în termen rezonabil.

Art. 45 alin. 1 lit. o) reglementează însă o altă situație, respectiv situația în care nu se pot adopta hotărâri din cauza neîndeplinirii condiției de cvorum, deci situația în care nu se exercită dreptul de vot, adunarea creditorilor nefiind legal constituită.

Prin urmare, coroborând dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. o) cu dispozițiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2004, judecătorul sindic a apreciat că dispozițiile art. 156 alin. 2 se aplică atunci când adunarea creditorilor, constituită legal, nu aprobă un regulament de vânzare deoarece nu este îndeplinită condiția majorității cerută de lege pentru adoptarea unei hotărâri, iar dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. o) se referă la situația în care nu este îndeplinită condiția de cvorum pentru constituirea legală a unei adunări a creditorilor.

Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. o), judecătorul sindic a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce privește celelalte motive invocate în poziția procesuală depusă la dosar la data de 06.06.2022, judecătorul sindic a constatat că nu au fost indicate textele legale încălcate, iar procedura prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. o) presupune verificarea îndeplinirii condițiilor legale nu verificarea oportunității măsurii propuse.

În consecință, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale, în baza art. 45 alin. 1 lit. o) din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a admis cererea formulată de practicianul în insolvență conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel creditoarea (C) S.R.L., cu sediul în (...), în temeiul art. 46 coroborat cu art. 342 din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 466 și urm.

Cod procedură civilă, solicitând instanței admiterea apelului ca fondat, și schimbarea în tot a sentinței apelate, cu respingerea ca nelegală și neîntemeiată a solicitării din cererea formulată de lichidatorul judiciar înregistrată la instanță la 13.04.2022 conform documentului din dosarul electronic, prin care solicita judecătorului-sindic ca, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. o) din Legea nr. 85/2014, cu modificări și completări, să dispună prin încheiere aprobarea metodei de valorificare a bunurilor debitoarei – combinație între licitații publice și negociere directă și aprobarea regulamentului de vânzare a bunurilor.

În motivarea cererii de apel se arată că instanța a făcut o aplicare greșită a Legii nr. 85/2014, reținând că nu este necesar un raport de evaluare după deschiderea falimentului, contrar prevederilor Legii nr. 85/2014 și faptului de notorietate că valoarea de piață a bunurilor a crescut considerabil din 08.2020 (ultima evaluare) până la 06.2022.

Astfel, instanța a ignorat că în cauză s-a făcut o evaluare a unor bunuri din patrimoniul debitoarei în perioada de observație, când societatea avea administrarea exercitată prin administratorul special (As), publicată în BPI în sinteza la 27.08.2020.

Or, această evaluare nu mai poate fi de actualitate, trecând deja aproape doi ani de zile când piața de vânzare a bunurilor a suferit modificări substanțiale în sens de creștere a preturilor, aspect care este de notorietate.

În plus, potrivit art. 154 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 “Lichidarea va începe după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii și depunerea raportului de evaluare.”

În consecință, lipsa inventarierii întocmită conform art. 153, 151-152 din Legea nr. 85/2014 și a raportului de evaluare a bunurilor întocmit potrivit art. 155 din Legea nr. 85/2014, care trebuie depuse la dosar de lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii de faliment potrivit prevederilor imperative ale legii, are drept consecință imposibilitatea legală de lichidare a bunurilor debitoarei și la nulitatea oricărui regulament sau metodă de vânzare anunțate, care sunt de altfel și diligențe premature ale lichidatorului.

Și dacă s-ar fi putut considera valabil raportul de evaluare din 2020, acesta oricum trebuia supus aprobării Adunării creditorilor debitoarei după deschiderea procedurii de faliment la 08.11.2021, lucru care nu s-a întâmplat.

Astfel că instanța nu a aplicat prevederile imperative ale Legii nr. 85/2014 indicate mai sus, dar nu a respectat nici drepturile creditorilor din Tabelul definitiv consolidat întocmit în cauză, creditorii cu drept de vot din faliment conform tabelului menționat fiind privați de dreptul de a-și exprima părerea prin vot cu privire la evaluarea bunurilor în procedura falimentului debitoarei.

Instanța în mod eronat a apreciat că, chestiunea invocată de apelanta de față în sensul că „Regulamentul de vânzare a bunurilor debitoarei (D) este nelegal,” ca fiind o chestiune de oportunitate.

Consideră că atât timp cât instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. 1 lit. o) din Legea nr. 85/2014, aceasta trebuia să analizeze și legalitatea Regulamentului de vânzare.

Aspectele invocate de apelantă țineau de legalitate, nu neapărat de oportunitate.

Oricum aplicarea art. 45 lit. o) ar implica și aprecierea de oportunitate cât timp creditorii nu și-au exprimat votul.

Următoarele aspecte privind nelegalitatea Regulamentului de vânzare ignorate de instanță și apreciate greșit ca fiind de oportunitate, au fost invocate în poziția formulată la instanța de fond, iar neanalizarea lor este o nemotivare de către instanță conform art. 425 Cod procedură civilă.

a) Nu se face o raportare coerentă și transparentă la licitația publică potrivit Codului de procedură civilă în acest regulament;

b) La lit.

I) Cap.

I Regulile aplicabile vânzării la licitație publică – se prevede vânzarea în rate care este “solicitată de adjudecatar” și se stabilește “de comun acord cu lichidatorul, iar “termenele și condițiile de achitare vor fi stabilite prin contractul de vânzare cumpărare ce va fi încheiat cu adjudecatarul.”

Se opune categoric unei asemenea vânzări în rate a bunurilor, total netransparentă și pe perioadă nelimitată. Această vânzare în rate este nelegală.

c) Regulile de vânzare prin negociere directă – această metodă este netransparentă, nelegală, iar combinația sa cu valorificare la licitație publică nu face decât să blocheze această licitație și să prejudicieze eventualii participanți la licitație care depun și garanție de participare de 10% din moment ce stipulează la lit. d) Cap II din regulament “În cazul aprobării unei oferte, licitațiile vor înceta, până la achitarea prețului de către ofertant” a cărui ofertă depusă în negociere directă a fost aprobată de creditori prin hotărâre.

Apelanta a comunicat prin email la lichidator la 09.05.2022 pentru a îi comunica printre altele și Inventarul bunurilor și evaluarea lor, mail la care nu a primit răspuns.

În mod neîntemeiat instanța de fond a respins și susținerile privind faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile imperative speciale ale art. 156 din Legea nr. 85/2014, astfel că lichidatorul nu poate cere judecătorului sindic aprobarea valorificării bunurilor potrivit unui regulament de vânzare și unor metode de valorificare nelegale în temeiul art. 45 alin. 1 lit. o) din lege, așa cum sunt cele din cererea lichidatorului din 13.04.2022.

Aceste prevederi speciale se aplică cu prioritate, potrivit regulii specialia generalibus derogant.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 85/2014 “Art. 156 (1) Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare. (2) în cazul vânzării bunurilor prin licitație publică, aceasta se va putea efectua și potrivit Codului de procedură civilă.

În cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau în ipoteza în care, deși a fost aprobat un regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă. (3) În cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării creditorilor și regulamentul de vânzare. (4) Vânzarea activelor se va face după efectuarea publicațiilor de vânzare de către administratorul judiciar/lichidator, într-un ziar de largă circulație.

Persoanele interesate vor putea inspecta bunurile supuse vânzării după efectuarea publicațiilor de vânzare.”

Din prevederile imperative speciale de mai sus ca în ipoteza în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), lichidatorul judiciar poate cere pentru aprobare judecătorului-sindic, doar vânzarea bunurilor prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă.

Astfel că nu se poate cere și aproba vânzarea bunurilor prin licitație publică potrivit unui Regulament propus de lichidator care este și nelegal.

Mai mult, din moment ce pentru vânzarea prin licitație publică din Legea nr. 85/2014 se prevede expres că doar licitația publică efectuată potrivit Codului de procedură civilă va fi aprobată de judecătorul-sindic în ipoteza arătată anterior, cu atât mai mult, în ceea de privește vânzarea prin negociere directă, nu poate fi aprobată pur și simplu de judecător față de aprobarea adunării creditorilor.

Astfel că, aplicând regulile de interpretare logică și sistematică, negocierea directă ca metodă de vânzare nu poate fi supusă aprobării exclusive a instanței, în lipsa aprobării adunării creditorilor.

Este și firesc, atât timp cât negocierea directă este o metodă de valorificare netransparentă, lăsată la simpla decizie a lichidatorului judiciar, aspect care nu poate fi în litera și spiritul legii.

În concluzie, solicită admiterea apelului.

Intimatul (Lj) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei (D) SRL, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită instanței respingerea apelului formulat de creditoarea (C) SRL ca inadmisibil și nefondat și menținerea hotărârii apelate ca legală și fondată, pentru următoarele motive:

Cadrul procesual al soluționării cererii pe care a formulat-o, în baza dispozițiilor art. 45 alin.1 lit. o) din Legea 85/2014, este acela al unei proceduri necontencioase, având în vedere faptul că a organizat două adunări ale creditorilor legal convocate (prima în data de 28.03.2022 și a doua în data de 07.04.2022), la care nu s-a întrunit cvorumul necesar ținerii acestora.

Prin urmare, apelul formulat de către apelantă este inadmisibil deoarece cererea nu a fost judecată în contradictoriu cu apelanta, fiind o cerere necontencioasă adresată judecătorului sindic pentru a putea continua procedura de lichidare din cauza imposibilității luării de către adunarea creditorilor a unei hotărâri cu privire la punctele de pe ordinea de zi, datorată lipsei cvorumului legal.

Apelanta (C) SRL nu și-a exprimat voturile în niciuna din cele două adunări ale creditorilor legal convocate pentru datele de 28.03.2022 și 07.04.2022, iar procesele verbale ale ședințelor adunării creditorilor au fost publicate în B.P.I., nefiind contestate de către niciunul din creditori.

În ceea ce privește efectuarea inventarierii bunurilor debitoarei, așa cum a arătat și în fața judecătorului sindic, niciun text de lege nu prevede obligativitatea depunerii la dosarul cauzei a Procesului verbal de inventariere așa cum susține creditoarea.

Cu toate acestea, a depus la instanță dovada faptului că bunurile au fost inventariate.

În ceea ce privește evaluarea bunurilor debitoarei, așa cum a arătat în Raportul nr. (...)/03.06.2022 publicat în B.P.I. nr. (...)/07.06.2022, raport care nu a fost contestat sub aspectul măsurii de a nu mai efectua o nouă evaluare a bunurilor debitoarei, a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi evaluări a bunurilor debitoarei deoarece pe de o parte prețurile stabilite prin evaluare sunt actuale, iar pe de altă parte nu se impune efectuarea unei noi evaluări pentru a se respecta principiul prevăzut la art. 4 alin. 1 de maximizare a gradului de valorificare a activelor, prin efectuarea unor cheltuieli minime în cadrul procedurii, astfel încât în urma lichidării patrimoniului debitoarei să se ajungă la un grad de îndestulare cât mai mare a creditorilor.

Susținerile apelantei creditoare cu privire la faptul că prețurile stabilite prin evaluare nu ar fi actuale nu pot fi primite de către instanța de judecată deoarece este de notorietate faptul că odată ce a fost deschisă procedura de faliment a unui debitor, valoarea patrimoniului acestuia scade de la valoarea de piață la o valoare de lichidare care întotdeauna este mai mică decât valoarea de piață a bunurilor, cu atât mai mult cu cât în perioada de reorganizare judiciară bunurile au mai fost utilizate pentru desfășurarea activității debitoarei acestea suferind o uzură în plus față de momentul deschiderii procedurii și nicidecum valorile ce ar fi stabilite printr-o nouă evaluare nu ar fi mai mari.

Sunt eronate susținerile apelantei și cu privire la faptul că evaluarea ar fi trebuit supusă aprobării adunării creditorilor deoarece legea prevede o cu totul altă procedură legală în acest caz.

Evaluarea a urmat procedura legală atunci când a fost întocmită, astfel încât nu se impunea efectuarea unei noi proceduri cu privire la depunerea și publicarea în BPI a anunțului privind depunerea evaluării.

Dispozițiile art. 156 la care face referire apelanta (C) SRL nu trebuie rupte din contextul Legii 85/2014, ci se coroborează cu celelalte texte ale legii care prevăd atât procedura de urmat în cadrul efectuării evaluării bunurilor din patrimoniul debitoarei, procedură care a fost urmată întocmai, cât și procedura de aprobare a tipului de vânzare și a unui regulament de vânzare a bunurilor din averea debitoarei, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 45 alin.1 lit. o) din Legea 85/2014 care prevăd ca atribuție a judecătorului sindic judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați, la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi.

Termenul de 15 zile la care face referire art. 156 este un termen de recomandare și se aplică în cazul în care până la acel moment nu a fost efectuată o evaluare în cauză, însă în cazul de față evaluarea a fost efectuată anterior, astfel încât dispozițiile art. 156 se coroborează cu celelalte texte de lege care fac trimitere la evaluarea bunurilor efectuată în cadrul procedurii (art. 155, art. 58 alin. 1 lit. q), art. 62, art. 103), dat fiind că în cauză debitoarea și-a exprimat intenția de reorganizare judiciară și s-a aprobat un Plan de reorganizare judiciară.

Susținerile apelantei ar fi fost corecte dacă față de debitoare s-ar fi deschis direct procedura simplificată de faliment, iar până la momentul respectiv nu ar fi fost efectuată o evaluare, însă în cazul de față debitoarea a trecut prin procedura reorganizării judiciare, formalitățile privind evaluarea bunurilor fiind efectuate anterior.

În altă ordine de idei, motivele invocate de către apelantă cu privire la neefectuarea unei noi evaluări în cauză nu pot fi primite de către instanța de apel deoarece interesul creditorilor este acela ca patrimoniul debitoarei să fie valorificat cât mai repede pentru a reduce cât mai mult cheltuielile cu paza și conservarea bunurilor și cât mai bine posibil.

Prețurile de evaluare stabilite prin orice evaluare sunt doar o opinie a unui evaluator, bunurile din averea debitoarei urmând a fi valorificate la prețurile care se practică pe piață în momentul vânzării raportat la starea bunurilor, pornind de la prețurile stabilite prin evaluare, astfel încât efectuarea unei noi evaluări nu ar fi însemnat decât efectuarea unor cheltuieli inutile care ar mări pasivul debitoarei și implicit ar scădea șansele creditorilor, în special a celor chirografari, de a-și recupera creanțele.

Chiar dacă printr-o nouă evaluare s-ar stabili prețuri mai mari, bunurile nu se vor valorifica decât la prețurile de pe piață din momentul scoaterii acestora la vânzare, prețuri care întotdeauna vor fi mai mici decât cele stabilite prin evaluare.

Ținerea unor licitații pornind de la prețuri mai mari înseamnă de obicei ținerea mai multor licitații și neprezentarea niciunei persoane interesate de cumpărarea bunurilor care vor aștepta scăderea prețurilor, deci implicit lungirea nejustificată a procedurii, timp în care cresc nejustificat cheltuielile cu procedura.

Este în interesul creditorilor valorificarea în timp util și într-o manieră cât mai eficientă a activelor, așa cum prevede principiul de la art. 4 alin. 1 pct. 1 din Legea 85/2014, iar efectuarea unei noi evaluări în cauză nu ar duce decât la lungirea în mod nejustificat a procedurii și implicit la creșterea cheltuielilor cu procedura.

Apreciază că în mod corect a motivat hotărârea judecătorul sindic cu privire la faptul că în speță nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 156 alin. 2 din Legea 85/2014 în care creditorii nu aprobă un regulament de vânzare deoarece în cadrul adunărilor creditorilor nu s-a întrunit cvorumul necesar ținerii adunării.

Pentru a ne afla în ipoteza de la art. 156 în care creditorii nu aprobă un regulament de vânzare, trebuia ca aceștia să fi respins prin vot regulamentul de vânzare în cadrul unei ședințe a adunării creditorilor, însă ședințele nu s-au putut ține din cauza lipsei cvorumului legal, astfel încât criticile apelantei cu privire la acest aspect nu pot fi primite de către instanța de apel.

În ceea ce privește conținutul regulamentului de vânzare a bunurilor debitoarei pe care l-a propus, nu poate fi pusă problema nelegalității acestuia, cum susține creditoarea, conținutul regulamentului fiind o chestiune de oportunitate, și nu de legalitate.

Prin regulamentul de vânzare propus s-au stabilit reguli clare de vânzare a bunurilor debitoarei, prin combinarea celor două metode de vânzare prevăzute de lege, licitații publice și negociere directă, negociere care are loc direct între creditori prin adunarea creditorilor și eventualii ofertanți, astfel încât nu se poate pune problema nelegalității regulamentului de vânzare.

Prevederile privind o eventuală plată în rate a prețului bunurilor țin de oportunitatea valorificării bunurilor, raportat la valoarea mare a acestora, din practică cunoscând faptul că atunci când prețurile bunurilor scoase la vânzare sunt mari, ofertanții de obicei solicită plata în rate.

Desigur că stabilirea acestora se face tot cu respectarea principiilor prevăzute de art. 4 din Legea 85/2014, principii care în cadrul prezentei proceduri au fost respectate întocmai și vor fi respectate și în eventualitatea stabilirii unor rate pentru plata prețurilor bunurilor de către eventualii adjudecatari.

Predarea oricăror bunuri către eventualii adjudecatari se va face doar după achitarea integrală a prețului, astfel încât nu există niciun risc pentru neîncasarea acestuia, chiar dacă este stabilit în rate.

Toate aceste chestiuni prevăzute în Regulamentul de vânzare sunt chestiuni ce țin de oportunitatea și specificul vânzării bunurilor în cadrul procedurii de faliment, și nu de legalitatea procedurii.

Având în vedere cele de mai sus, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate, dată fiind lipsa de interes a creditorilor pentru derularea procedurii prin neîntrunirea cvorumului necesar ținerii celor două adunări ale creditorilor legal convocate, pentru respectarea principiului maximizării averii debitoarei, orice întârzieri în valorificarea bunurilor ducând la creșterea nejustificată a cheltuielilor cu procedura și implicit la încasarea de către creditori a unor sume de bani mai mici rezultate din lichidare.

În drept, invocă Legea 85/2014.

Intimatul (Aj) SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei (D) SA, prin întâmpinarea la apelul formulat de (C) SRL, solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal.

Arată că, potrivit procesului verbal nr. (...)/28.03.2022, la adunare au fost prezenți creditori care dețin 8,48% din totalul creanțelor cu drept de vot, nefiind îndeplinit astfel cvorumul legal pentru adoptarea unei hotărâri.

Așa cum rezultă din procesul verbal nr. (...)/07.04.2022, adunarea creditorilor a fost convocată din nou pentru data de 07.04.2022 cu aceeași ordine de zi, însă au fost prezenți creditori care dețin 1,77% din totalul creanțelor cu drept de vot, neputând fi adoptată o hotărâre în acest sens, în condițiile date (Lj) IPURL, în cursul derulării procedurii de faliment privind debitoarea (D) SRL, cu sediul în (...), a formulat o cerere având ca obiect aprobarea metodei de valorificare a bunurilor debitoarei și aprobarea Regulamentului de vânzare a bunurilor debitoarei, conform art. 45 alin, (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014.

Votul condiționat este considerat vot negativ.

Sunt considerați prezenți și creditorii care au votat valabil prin corespondență.

Conform proceselor verbale încheiate la datele pentru care a fost convocată adunarea creditorilor cu această ordine de zi, la fiecare adunare au fost prezenți creditori care dețin mai puțin de 30% din totalul creanțelor cu drept de vot nefiind astfel întrunit cvorumul legal prevăzut de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 pentru adoptarea unei hotărâri, astfel că judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 45 alin. 1 lit. o) sus menționat.

Cu privire la metoda de vânzare și la regulamentul de vânzare, judecătorul sindic a reținut dispozițiile art. 154 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii și depunerea raportului de evaluare.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual.

Raportat la cele de mai sus, apelul creditoarei este neconform cu dispozițiile Legii 85/2014, în condițiile în care valorificarea bunurilor debitoarei se face în interesul creditorilor, lipsa unei asemenea hotărâri a creditorilor este de natură să împiedice derularea procedurii insolvenței, sens în care solicită menținerea Sentinței civile nr. (...)/20.06.2022, respectiv încuviințarea valorificării bunurilor debitoarei prin licitație publică potrivit Codului de procedură civilă.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:

Cu titlu prealabil, este nefondată apărarea intimatului lichidator judiciar conform căreia apelul formulat este inadmisibil deoarece cererea nu a fost judecată în contradictoriu cu apelanta, fiind o cerere necontencioasă adresată judecătorului sindic pentru a putea continua procedura de lichidare din cauza imposibilității luării de către adunarea creditorilor a unei hotărâri cu privire la punctele de pe ordinea de zi, datorată lipsei cvorumului legal.

În speță, judecătorul-sindic a dispus citarea tuturor creditorilor, la judecarea cererii, inclusiv a apelantei, iar aceasta, în calitate de parte în cauză, în contradictoriu cu care s-a judecat cererea, poate declara apel împotriva hotărârii pronunțate în fond.

Pe fondul apelului, se constată că, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, intimatul lichidator judiciar a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014, judecătorului-sindic, să aprobe metoda de valorificare a bunurilor debitoarei ca fiind o combinație între licitațiile publice și vânzarea directă, precum și Regulamentul de vânzare astfel întocmit, arătând că, deși a convocat două adunări ale creditorilor având ca ordine de zi aprobarea valorificării bunurilor debitoarei și a regulamentului de valorificare, nu s-a putut lua nici o hotărâre, din lipsă de cvorum.

Instanța de fond a aprobat cererea lichidatorului și a dispus conform celor solicitate, reținând, în fapt, că, deși s-au convocat două adunări ale creditorilor, pentru aprobarea valorificării bunurilor debitoarei și a regulamentului de vânzare, nu s-a putut lua nici o hotărâre, din lipsă de cvorum, iar în drept, a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, a mai reținut, în drept, că nu sunt incidente prevederile art. 156 alineat 2 din același act normativ întrucât acestea au în vedere situația în care nu s-a adoptat o hotărâre a adunării creditorilor din lipsa de majoritate, nu din lipsă de cvorum, așa cum prevăd dispozițiile art. alineat 1 litera o).

Criticile formulate de apelantă vizând greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond sunt întemeiate.

Astfel, deși instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014, respectiv că nu se poate lua o hotărâre în adunarea creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați, la două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi, în mod greșit a reținut că, pe fond, cererea lichidatorului este legală și temeinică, pe considerentul că, în opinia instanței, dispozițiile art. 156 alineat 2 din același act normativ nu sunt aplicabile, acestea având în vedere imposibilitatea adoptării hotărârii din lipsă de majoritate, nu din lipsă de cvorum.

În opinia judecătorului sindic, dispozițiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. o) din același act normativ.

Ambele situații presupun însă o adunare a creditorilor legal constituită în care, fie nu se aprobă un regulament de vânzare (adică nu se întrunește majoritatea de voturi cerută de lege pentru adoptarea unei hotărâri), fie se aprobă un regulament, dar bunurile nu sunt valorificate în termen rezonabil. art. 45 alin. 1 lit. o) reglementează însă o altă situație, respectiv situația în care nu se pot adopta hotărâri din cauza neîndeplinirii condiției de cvorum, deci situația în care nu se exercită dreptul de vot, adunarea creditorilor nefiind legal constituită.

Curtea de Apel a constatat că, potrivit art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014, printre principalele atribuții ale judecătorului-sindic, este și aceea de judecare a cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați, la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi.

Potrivit art. 154 alineat 2 din același act normativ, tipul de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar.

Potrivit art. 156 alineat 2, în cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau în ipoteza în care, deși a fost aprobat un regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă.

Potrivit alineatului 3, în cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării creditorilor și regulamentul de vânzare.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 156 alineat 2 din Legea nr. 85/2014 nu rezultă, așa cum eronat reține instanța de fond, că ipoteza în care adunarea creditorilor nu a aprobat un regulament de vânzare se referă numai la situația în care această aprobare nu a avut loc din lipsa majorității cerute de lege, nu și din lipsă de cvorum, pentru că în acest din urmă caz ar fi incidente dispozițiile art. 45 alineat 1 litera o).

Curtea de Apel a constatat că cele două texte de lege nu se completează, ci textul de la art. 156 alineat 2 din Legea nr. 85/2014 are în vedere situația în care nu a fost aprobat regulamentul de vânzare, indiferent de motivele pentru care nu a fost aprobat, în timp ce cel de la art. 45 alineat 1 litera o) are în vedere imposibilitatea adoptării hotărârii, din lipsa de cvorum, așa cum o prevede în mod expres.

Prin urmare, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 156 alineat 2 din Legea nr. 85/2014, dispoziții care nu disting cu privire la motivele pentru care nu s-a aprobat regulamentul de vânzare de către adunarea creditorilor.

În nici un caz nu se poate reține că acest text de lege are în vedere numai situația în care aprobarea nu a avut loc din cauza neîntrunirii majorității cerute de lege, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, iar o interpretare a textului legal în acest sens nu poate avea loc din coroborarea cu dispozițiile art. 45 alineat 1 litera o), câtă vreme aceste ultime dispoziții legale sunt dispoziții generale, ce permit administratorului sau lichidatorului judiciar să adreseze judecătorului-sindic cereri de aprobare a oricăror măsuri în cadrul procedurii de insolvență, în orice etapă a procedurii și în situație în care este necesară o hotărâre a adunării creditorilor, iar aceasta nu se poate adopta din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi, în timp ce dispozițiile art. 156 alineat 2 din Legea nr. 85/2014 sunt dispoziții speciale, care au în vedere lichidarea activelor societății, după intrarea în faliment, cum este cazul în speță, care reglementează stabilirea modalității de vânzare a bunurilor din patrimoniul debitorului și care au în vedere, printre altele, și situația în care un regulament de vânzare nu a fost aprobat de adunarea creditorilor.

În consecință, Curtea de Apel a reținut că, în situația din speță, deși potrivit art. 45 alineat 1 litera o) din Legea nr. 85/2014, administratorul sau lichidatorul judiciar poate solicita judecătorului-sindic să aprobe metoda de valorificare și regulamentul de vânzare, în situația în care o hotărâre a adunării creditorilor în acest sens nu se poate adopta din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi, pentru ca o astfel de cerere să poată fi aprobată, este necesar să fie respectate și prevederile art. 156 alineat 2 din Legea nr. 85/2014 care sunt dispoziții speciale ce reglementează stabilirea modalității de vânzare a bunurilor din patrimoniul debitorului în situația în care un regulament de vânzare nu a fost aprobat de adunarea creditorilor și care prevăd că, în această situație, judecătorul-sindic poate aproba, la cererea lichidatorului judiciar, vânzarea bunurilor, însă aceasta se va efectua prin licitație publică, conform Codului de procedură civilă.

Alineatul 3 al acestui articol confirmă încă o dată faptul că, în cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar are nevoie de aprobarea adunării creditorilor cărora le va supune spre aprobare și regulamentul de vânzare.

Or, în speță, lichidatorul judiciar nu a solicitat, cu respectarea prevederilor art. 156 alineat 2, aprobarea judecătorului-sindic în sensul ca vânzarea bunurilor să se efectueze la licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă, ci a întocmit un regulament de vânzare care prevede, cu privire la valorificarea bunurilor, o combinație între licitația publică și vânzarea directă, solicitând aprobarea acestuia, precum și a modalității de vânzare astfel propuse.

Întrucât solicitarea lichidatorului judiciar încalcă prevederile legale arătate, ea a fost în mod nelegal aprobată de judecătorul-sindic.

Apelul formulat în cauză este astfel întemeiat și a fost admis, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod de procedură civilă, cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar.

Curtea de Apel a mai reținut că nu se poate dispune nici măcar admiterea în parte a cererii, în sensul ca vânzarea să se efectueze potrivit Codului de procedură civilă, întrucât lichidatorul judiciar nu a solicitat aceasta, nici măcar în subsidiar, astfel încât nu poate fi încălcat principiul disponibilității procesului civil.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Alina TITERLEA)