Decizie nr. 103 din 31.01.2023

ASIGURĂRI SOCIALE. PROCEDURĂ CIVILĂ

Decizie emisă de Casa Județeană de Pensii. Problema caracterului definitiv al deciziei administrative necontestate

- art. 139 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 127/2019

- art. 126 alin. (2) din Constituția României

Liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată.

Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

Curtea a constatat că, în privința adeverinței în litigiu, intimata CJP Bihor a emis Decizia nr. (...)/20.08.2019, care, însă, nu a fost contestată.

Potrivit art. 139 alin. 1 din Legea nr. 127/2019, în forma aflată în vigoare la data de 20.08.2019 (data emiterii deciziei), deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.

Or, Decizia nr. (...)/20.08.2019 emisă de către CJP (J) nu a fost contestată, astfel că aceasta a rămas definitivă, conform art. 139 alin. 3 din Legea nr. 127/2019.

Împrejurarea că, în speță, nu se contestă, în mod direct, decizia anterioară, care, într-adevăr, ar fi fost de natură să pună în discuție excepția tardivității, nu înseamnă, în același timp, că instanța nu poate avea în vedere caracterul definitiv al Deciziei nr. (...)/20.08.2019, ca urmare a neexercitării căii de atac prevăzute de lege.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 103 din 31 ianuarie 2023

Prin acțiunea înregistrată la data de 29.03.2022, pe rolul Tribunalului (...), sub dosar nr. (...)/2022, scutită de plata taxei de timbru, contestatorul (C), în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii (J), a solicitat obligarea acesteia la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sumelor cu titlu ore suplimentare, lei norma, lei restituire, delegații restituire, compensații, diminuări, majorări, spor acord, spor suplimentar, specificate în Adeverința (...)/09.05.2018, cu despăgubiri retroactive constând în diferența de pensie cuvenită pe perioada 10.05.2019 întrucât sub nr. (...)/10.05.2019 s-a înregistrat solicitarea de recalculare a pensiei cu adeverința în discuție și până la rămânerea definitivă a deciziei judiciare din acest dosar, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. (...)/LM/2022 din 05 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul (...), s-a admis în parte contestația și în consecință, a fost obligată intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului cu luarea în considerare a veniturilor respinse la valorificare, menționate în Adeverința nr. (...) din data de 09.05.2019 emisă de către SC (S) SRL (...), sens în care să emită o nouă decizie de pensie, cu acordarea acestor drepturi de la data de 01.02.2022.

Celelalte pretenții au fost respinse.

Intimata a fost obligată la plata sumei de 800 lei, în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Începând cu data de 0l.02.2012, reclamantul a fost înscris la pensie anticipată parțială, drepturile, fiindu-i stabilite prin Decizia nr. (...)/27.03.2012, fila 52 dosar, în temeiul prevederilor Legii nr. 263/2010.

Prin Decizia nr. (...) din 08.08.2013, reclamantul a fost înscris la pensie anticipată, începând cu data de 23.08.2013, în temeiul prevederilor Legii nr. 263/2010.

Ulterior, prin Decizia nr. (...)/13.10.2015, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă începând cu data de 06.07.2015, în temeiul prevederilor Legii nr. 263/2010.

Urmare a depunerii cererii privind recalculare a pensiei nr. (...) din data de 10.05.2019, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate, prin Decizia nr. (...) din 20.08.2019 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, fila 22 dosar.

S-a valorificat grupa a II-a de muncă conform Adeverinței nr. (...)/09.05.2019 emisă de SC (S) SRL (...).

Sumele acordate sub denumirea de ore suplimentare, lei normă, lei restituire, lei delegații restituire, compensații, diminuări, majorări, spor acord, spor suplimentar, menționate în Adeverința nr. (...) din data de 09.05.2019 emisă de către SC (S) SRL (...) nu au fost valorificate la stabilirea punctajului mediu anual întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexă 15 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010.

La data de 27.01.2022, contestatorul a depus o cerere, prin care a solicitat recalcularea și revizuirea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a sumelor cu titlu de ore suplimentare, lei normă, lei restituire, lei delegații restituire, compensații, diminuări, majorări, spor acord, spor suplimentar, menționate în Adeverința nr. (...) din data de 09.05.2019 emisă de către SC (S) SRL (...), care nu au fost valorificate la stabilirea punctajului mediu anual, cu motivația că acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent.

În ceea ce privește Adeverința nr. (...) din data de 09.05.2019 emisă de către SC (S) SRL (...), filele 6-11 dosar, instanța a reținut că aceasta evidențiază printre altele, ore suplimentare, lei normă, lei restituire, lei delegații restituire, compensații, diminuări, majorări, spor acord, spor suplimentar, venituri obținute de contestator, în perioada 1970-1992, sume ce nu au fost evidențiate în carnetul său de muncă.

Cu privire la aceste aspecte instanța a reținut că art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că punctajul se calculează asiguratului, la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

În privința veniturilor suplimentare respinse la valorificare menționate în Adeverința nr. (...) din data de 09.05.2019 emisă de către SC (S) SRL (...), respectiv ore suplimentare, lei normă, lei restituire, lei delegații restituire, compensații, diminuări, majorări, spor suplimentar, solicitate a fi valorificate de către contestator, instanța a reținut incidența Deciziei nr. 19/2012 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un nou recurs în interesul legii, în care se statuează că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art.164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct.

V din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”

Așa fiind, în condițiile în care veniturile suplimentare examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, atunci nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual și, deci, a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului.

În ceea ce privește veniturile în acord global respectiv spor acord, obținute de reclamant, așa cum s-a reținut anterior, instanța a constatat că potrivit art. 165 și 166 din Legea nr. 263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz în conformitate cu modul de înscriere al acestora în carnetele de muncă astfel, salariile brute până la data de 01.07.1977, salariile nete de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991 și salariile brute de la data de 01.01.1991.

La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile mai sus amintite se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.

În speță, prin Adeverința nr. (...) din data de 09.05.2019 emisă de către SC (S) SRL (...), se adeverește că, reclamantul a fost salarizat în acord, beneficiind de spor acord, sume ce nu au fost evidențiate în carnetul de muncă și nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei.

S-a mai menționat de către fostul angajator că unitatea a achitat contribuțiile prevăzute de lege, respectiv C.A.S., la venitul brut realizat.

Conform art. 78 alin. 4 din Legea 19/2000 punctajul asiguratului stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale și în sensul art.

I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate inclusiv indemnizațiile de conducere, salarii de merit, indexări, compensări și alte drepturi care potrivit actelor normative fac parte din salariul de bază, precum și toate celelalte sporuri, indemnizații și sporuri plătite și sume adaosuri menționate de la litera „d” până la litera „l” inclusiv.

De asemenea în baza art. 2 lit. „c” din Legea 263/2010 drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite astfel că, principiul contributivității afirmat de acest text de lege primează.

Prin urmare pentru sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuțiilor sociale și au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor, se cuvin drepturi de asigurări sociale în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Deși dată în interpretarea unor dispoziții din Legea nr. 19/2000 și respectiv O.U.G. 4/2005, abrogate, Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție vizează o situație identică, reluată în reglementarea actuală prin dispozițiile anexei 15 la Legea nr. 263/2010, astfel că decizia este aplicabilă în prezenta cauză pentru identitate de rațiune.

Ca atare, veniturile realizate în sistem acord global, trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor cu titlu de pensie, în condițiile în care retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Veniturile obținute în sistem acord global, condiționate de realizarea sau nerealizarea proiectelor la care se angajau salariații, veneau să completeze retribuția tarifară, prin urmare, neluarea în considerare de către casa de pensii și a veniturilor realizate în acord global, ca diferență dintre salariul tarifar și sumele realizate în acord global, așa cum apar menționate în adeverință, echivalează cu o încălcare a principiului contributivității.

În condițiile în care veniturile suplimentare examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, atunci nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual și, deci, a drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât contestatorul (C), cât și pârâta Casa Județeană de Pensii (J).

Prin apelul declarat, contestatorul (C) a solicitat admiterea apelului său, iar pe cale de consecință admiterea și a capătului de cerere privind despăgubirea retroactivă constând în diferența de pensie cuvenită pe perioada 10.05.2019 până la rămânerea definitivă a deciziei judiciare.

Motivele principale ale apelului:

Nu a atacat decizia din 2019 în instanță, dar este în continuare nemulțumit de cuantumul pensiei sale a înaintat o cerere administrativă în baza art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, lege aplicabilă speței de față, cerere în care a solicitat să se revină asupra modului de calcul prin luarea în considerare a sumelor refuzate de la valorificare în 2019.

Și-a întemeiat apelul pe art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Prin apelul declarat, Casa Județeană de Pensii (J) a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate.

Motivele principale ale apelului:

Solicită admiterea excepției tardivității și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardivă având în vedere faptul că reclamantul nu a contestat decizia nr. (...)/20.08.2019 în termenul de 45 de zile prevăzut de lege.

Potrivit art. 139 (1) din Legea nr. 127/2019 (1) Deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă. (2) Deciziile necontestate în termenul prevăzut la alin (1) sunt definitive.

Din confirmarea de primire care a fost anexată în probațiune rezultă că, reclamantul a luat la cunoștință de decizia menționată anterior la data de 23.08.2019, iar contestația acestuia a fost înregistrată la Tribunalul (...) în luna martie 29.03.2022, depășind termenul de 45 zile, prevăzut de lege.

Abia începând cu data de 01.04.2001, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 există o singură bază de calcul și anume câștigul brut al salariaților atât pentru CAS angajator cât și pentru CAS salariat.

Pentru fiecare perioadă este respectată atât prevederea legislației de pensii în vigoare cât și cea a principiilor ce au guvernat aceste legi respectiv principiul contributivității – al plății contribuțiilor de asigurări sociale (până la 01.04.2001) sau al datorării acestor contribuții (după data de 01.04.2001) dar cu respectarea bazelor de calcul a pensiei diferite pentru CAS angajator și angajat anterior lui 01.04.2001 și cu aceeași bază de calcul după data de 01.04.2001.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în lumina articolelor 476-478 Cod de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Acțiunea pendinte vizează valorificarea, în cadrul asigurărilor sociale, a adeverinței nr. (...)/09.05.2019 (filele 6-11 din dosarul tribunalului), emisă de către (S) S.R.L.

Curtea a constatat că, în privința acestei adeverințe, intimata Casa Județeană de Pensii (J) a emis Decizia nr. (...)/20.08.2019, care, însă, nu a fost contestată.

Potrivit art. 139, alin. 1 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, în forma aflată în vigoare la data de 20.08.2019 (data deciziei amintite), deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.

Or, Decizia nr. (...)/20.08.2019 emisă de către Casa Județeană de Pensii (J) nu a fost contestată, astfel că aceasta a rămas definitivă, conform art. 139, alin. 3 din Legea nr. 127/2019.

Caracterul definitiv al Deciziei nr. (...)/20.08.2019 a fost invocat de către Casa Județeană de Pensii (J), conform întâmpinării depuse în prima instanță (filele 18-20 din dosarul tribunalului).

Împrejurarea că, în speță, nu se contestă, în mod direct, decizia anterioară, care, într-adevăr, ar fi fost de natură să pună în discuție excepția tardivității, nu înseamnă, în același timp, că instanța nu poate avea în vedere caracterul definitiv al Deciziei nr. (...)/20.08.2019, ca urmare a neexercitării căii de atac prevăzute de lege, această apărare fiind invocată de către intimată.

Or, prin această decizie, s-a respins cererea apelantului-contestator de valorificare a unor venituri, această soluție cuprinsă în decizia administrativă rămânând definitivă, conform art. 139, alin. 3 din Legea nr. 127/2019.

În această privință, Curtea consideră necesar să reamintească anumite statuări jurisprudențiale ale Curții Constituționale.

Astfel, prin Decizia nr. 347/2017 (pct. 20, 21), instanța de contencios constituțional a arătat următoarele: „(...), faptul că, prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție, nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.

Astfel, așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată.

Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

De altfel, așa cum a reținut Curtea și prin Decizia nr. 476 din 23 septembrie 2014, la finalul oricărei decizii de pensionare este cuprinsă mențiunea referitoare la posibilitatea contestării în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestații competentă conform legii.”

Rezultă că demersul ulterior al apelantului-contestator – constând în reiterarea cererii de recalculare (în baza aceleiași adeverințe), depusă la oficiul poștal în data de 27.01.2022 (fila 4 din dosarul tribunalului) – reprezintă o încercare de eludare, vădită, a prevederilor legale privind caracterul definitiv al deciziei necontestate, ceea ce nu poate fi admis.

În baza acestor considerente și în temeiul art. 480, alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a admis apelul Casei Județene de Pensii (J), a schimbat, în parte, sentința atacată (contestația fiind admisă în parte), în sensul respingerii contestației.

Pentru aceleași considerente și în temeiul art. 480, alin. 1 din Cod procedură civilă, instanța a respins apelul contestatorului, ca nefondat.

Întrucât apelantul-contestator a anexat la concluziile scrise Sentința civilă nr. (...)/LM/27.05.2022, pronunțată de către Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2022, păstrată prin Decizia civilă nr. (...)/Ap/22.11.2022, pronunțată de către Curtea de Apel (...), în scopul dovedirii unei anumite practici a acestei instanțe de apel, se impune precizarea că, în acțiunea respectivă, mai exact în apelul declarat de către aceeași Casă Județeană de Pensii (J), au fost invocate exclusiv aspecte ce țineau de fondul cauzei, în însăși Decizia civilă nr. (...)/Ap/22.11.2022 menționându-se că „apelanta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe arătând, în esență, că acțiunea nu este fondată, având în vedere dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și cele ale art. 164 din Legea nr. 19/2000” și că „alte critici nu au fost formulate.”

Or, potrivit art. 477, alin. 1 din Cod procedură civilă, instanța de apel a procedat la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant.

Așadar, spre deosebire de apelul respectiv (dosarul civil nr. (...)/2022), în speță, apelanta Casa Județeană de Pensii (J), înainte de formularea unor critici pe fondul cauzei, a reiterat problema caracterului definitiv al deciziei administrative necontestate, conform art. 139 din Legea nr. 127/2019, ceea ce constituie, fără îndoială, un aspect de procedură esențial diferit față de dosarul amintit (nr. (...)/2022).

În atare situație, nu se poate pune în discuție o eventuală practică neunitară a aceleiași instanțe de apel.

(Decizie redactată de judecător Marius Pavel CAPOTA și rezumată de judecător Nadia Dana BOTEA)