Decizie nr. 622 din 07.10.2022

DREPT ADMINISTRATIV FISCAL

Recurs. Acordarea cheltuielilor de judecată în situația respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, în urma soluționării favorabile a contestației administrative fiscale

- art. 281 alin. 5 din Legea nr. 207/2015

Decizia de soluționare a contestației a fost emisă de recurenta pârâtă la data de 07.02.2022, în termenul legal de 6 luni, de soluționare a contestației, prev. de art. 281 Cod procedură civilă, îndeplinindu-și astfel corespunzător obligațiile.

Intimata reclamantă a ales să nu aștepte împlinirea termenului legal de soluționare a contestației și a înregistrat acțiunea în anularea deciziei înainte de împlinirea termenului, deși legiuitorul îi recunoaște acest drept doar în ipoteza nesoluționării contestației în termen.

Acest fapt nu poate avea însă nici o consecință asupra pârâtei, care prin conduita adoptată a respectat dispozițiile legale, soluționând contestația în termen.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 622 din 7 octombrie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 05.04.2022, Tribunalul (...) a respins acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta (R), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), ca rămasă fără obiect în cursul judecății.

A obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) să plătească reclamantei (R) suma de 50 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate şi, în rejudecare, exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.

În motivare, recurenta a arătat că Tribunalul (...) a dat o sentință cu aplicarea greșită a normelor de drept substanțial, respectiv interpretând în mod greșit actul dedus judecații.

Așadar, apreciază că temeiul în drept pe care l-a invocat (art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă) reprezintă parametrii legali incidenți stării de fapt în prezentul litigiu, în ceea ce privește cererea de recurs.

Susținerile instanței de fond, că reclamanta a fost obligată să facă demersuri de inițiere a acțiunii motivat de lipsa comunicării către aceasta a deciziei de soluționare la o dată anterioară promovării acțiunii sunt nefondate, raportat la faptul că reclamanta nu a fost constrânsă de vreun termen de prescripție sau decădere să promoveze acțiunea anterior soluționării plângerii pe cale administrativă.

Soluționarea la data de 7.02.2022 a contestației nr. (...)/22.09.2021 este anterioară comunicării acțiunii în anulare (acțiunea fiind comunicată la data de 9.02.2022), şi în termenul de 6 luni prevăzut de art. 281 alin. 5 din Legea 207/2015, şi nu este condiționată de promovarea prezentei acțiuni, drept urmare cheltuielile de judecată ocazionate de către petentă, respectiv taxa de timbru achitată nu poate să fie imputată organului fiscal.

Ba mai mult, în motivarea acordării cheltuielilor de judecată, judecătorul fondului reține culpa procesuală a pârâtei-recurente în promovarea acțiunii, invocând prevederi legale care sunt străine de pricină, “... când inițierea litigiului este determinată în mod culpabil de conduita unei părți, în prezenta speța de conduita pârâtei care inițial a refuzat recunoașterea calității de beneficiar al reclamantului după antecesorul său în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 1 şi alin. 2 respectiv art. 5 alin. 7 din Decretul lege nr 118/1990 - așa încât şi în cauză se poate reține o culpă procesuală pentru pârâtă din care cauză această pricină s-a înregistrat pe rolul instanței în condițiile în care a şi determinat pentru reclamant avansarea unor costuri vizavi de acest proces.“

Obiectul dosarului este anulare act administrativ, respectiv a Deciziei de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2021, nr. (...)/25.08.2021 pentru suma de 1764 lei, reprezentând impozit datorat, stabilit de către Serviciul Fiscal Orășenesc (...) emisă ca urmare a adresei Judecătoriei (...) prin care s-a transmis un exemplar al Sentinței civile nr. (...)/27.04.2021 pronunțată în dosar (...)/2019 şi nicidecum succesiune, prin a cărei soluționare să se fi refuzat, de către organul fiscal, recunoașterea calității de beneficiar a reclamantei după succesorul său, cum reține în mod greșit instanța de fond.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs.

Intimata (R), legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:

Motivele de casare invocate de recurentă prin prezenta cerere de recurs sunt cele prev. de art. 488 al. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

În ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, instanța de recurs a constatat că recurenta nu a prezentat argumente în susținerea incidenței sale.

Prin urmare, în absența oricăror critici care să susțină acest motiv de casare, instanța a constatat că a fost invocat formal și nu a procedat la o analiză a sa, neputând presupune sub ce aspect a fost invocat.

Cât privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, instanța a constatat că este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În susținerea incidenței acestui motiv de casare, recurenta a arătat că în mod nelegal a fost obligată la cheltuieli de judecată, în absența oricărei culpe procesuale, soluția instanței de fond fiind rezultatul greșitei interpretări a prevederilor art. 453 Cod procedură civilă.

În acord cu opinia recurentei, instanța de recurs a constatat că soluția instanței de fond este nelegală.

Obiectul acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului (...) la data de 06.01.2022, l-a reprezentat acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. (...)/25.08.2021.

Împotriva Deciziei de impunere nr. (...)/25.08.2021 intimata reclamantă (R) a formulat contestație, înregistrată la recurentă în data de 23.09.2021.

Prin Decizia nr. (...)/07.02.2022 a fost soluționată de către recurenta pârâtă contestația formulată de intimata reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. (...)/25.08.2021, dispunându-se desființarea totală a deciziei.

Din conținutul deciziei de soluționare a contestației, rezultă că această contestație a fost transmisă DGRFP (...) spre soluționare la data de 23.09.2021, prin adresa nr. (...).

Potrivit prevederilor art. 281 alin. 5 din Legea nr. 207/2015, în situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) şi nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277.

Calculând termenul legal de 6 luni, de soluționare a contestației, raportat la data înregistrării contestației, din 23.09.2021, instanța a constatat că acesta s-a împlinit la data de 23.03.2022.

Or, decizia de soluționare a contestației a fost emisă de recurenta pârâtă la data de 07.02.2022, în termenul legal de 6 luni, de soluționare a contestației, prev. de art. 281 Cod procedură civilă, îndeplinindu-și astfel corespunzător obligațiile.

Intimata reclamantă a ales să nu aștepte împlinirea termenului legal de soluționare a contestației și a înregistrat acțiunea în anularea deciziei înainte de împlinirea termenului, deși legiuitorul îi recunoaște acest drept doar în ipoteza nesoluționării contestației în termen.

Acest fapt nu poate avea însă nici o consecință asupra pârâtei, care prin conduita adoptată a respectat dispozițiile legale, soluționând contestația în termen.

Așadar, deși acțiunea a fost respinsă ca lipsită de obiect, procesul nu a fost generat de conduita recurentei pârâte, pentru a se putea reține culpa acesteia în promovarea procesului și ca atare răspunderea sa pentru cheltuielile ocazionate de proces, ci a fost determinat de alegerea intimatei reclamante de a nu aștepta împlinirea termenului legal de soluționare a contestației și de a înregistra acțiunea înainte de împlinirea termenului.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs a reținut că în mod greșit au fost interpretate de către instanța de fond prevederile art. 453 Cod procedură civilă, situație în care apreciază că este întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Ca atare, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), împotriva Sentinței nr. (...) din 05.04.2022 pronunțată de Tribunalul (...) pe care a casat-o în parte şi rejudecând fondul, a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei DGRFP (...), prin AJFP (...) de a plăti reclamantei (R) suma de 50 lei cheltuieli de judecată.

(Decizie redactată de judecător Dorinela ROȘU și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)