Decizie nr. 859 din 16.12.2022

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 53/2003 actelor administrative individuale, precum regulamentul de funcționare al unui consiliu local

- art. 8 din OUG nr. 57/2019

- art. 7 din Legea nr. 52/2003

HCL nr. 150/2021 prin care se aprobă actualizarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local al comunei este un act administrativ individual și nu unul normativ, întrucât a fost emis în aplicarea în concret a dispozițiilor art. 632 din OUG nr. 57/2019 și al Ordinului nr. 25/2021 pentru aprobarea modelului orientativ al statutului unității administrativ-teritoriale, precum şi a modelului orientativ al regulamentului de organizare şi funcționare a consiliului local, în scopul executării acestor prevederi legale, cu referire la organizarea şi funcționarea consiliului local.

În acest context, Legea nr. 52/2003 fiind aplicabilă proiectelor de acte normative, urmărind implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative, adică în procedura de redactare a unui proiect de act normativ anterior supunerii spre adoptare, ea nu este aplicabilă actelor administrative individuale.

Dispozițiile art. 8 din OUG nr. 57/2019 și art. 7 din Legea nr. 52/2003 privesc participarea la procesul de elaborare a actelor normative, și nu a actelor individuale.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 859 din 16 decembrie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 12.05.2022, Tribunalul (...) a respins cererea formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei (C), fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită anularea Hotărârii de Consiliu Local (C) nr. 150/27.08.2021, privind aprobarea actualizării Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local, întrucât invoca faptul că această hotărâre a fost aprobată cu încălcarea principiului transparenței decizionale, considerându-se vătămat în drepturile și interesele sale.

Astfel, reclamantul este nemulțumit de faptul ca nu a avut posibilitatea de a-și prezenta opiniile și sugestiile asupra proiectului actualizării Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local, susținând că în adoptarea hotărârii a cărei anulare se solicită, au fost încălcate prevederile art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, învederând faptul că pe site-ul Primăriei nu a fost publicat Regulamentul ce face obiectul Hotărârii nr. 150/27.08.2021 și nici hotărârea prin care a fost adoptată ordinea de zi a ședinței în cadrul căreia s-a discutat adoptarea hotărârii de Consiliu Local.

În ce privește pretinsa încălcare a principiului transparenței reglementate de art. 7 din Legea 52/2003 art. 8 din OUG nr. 57/2019, instanța a reținut aplicabilitatea art. 8 din Codul administrativ și art. 7 din Legea nr. 52/2003, în baza cărora principiul transparenței se referă la dreptul cetățenilor la informare cu privire la activitatea autorităților administrației publice, la datele și informațiile de interes public și dreptul cetățenilor de a participa la viața politică prin mecanismul consultării și la procesul de luare a deciziilor administrative.

Or, din consultarea paginii de internet a unității administrativ - teritoriale comuna (C) - https://primarii.(...).ro/hcl/doc/(...).pdf - instanța a reținut că autoritatea deliberativă locală a adus la cunoștința publică Proiectul de hotărâre nr. (...)60 din 19.08.2021 referatul de aprobare nr. (...)61/19.08.2021 și raportul de specialitate nr. (...)62/19.08.2021, prin publicarea acestora pe site-ul instituției, putând fi astfel consultate de cetățenii interesați și de către reclamant.

Totodată, se regăsește și HCL nr. (...)/27.08.2021 prin care s-a aprobat ordinea de zi pentru data de 27.08.2021, hotărându-se cu 12 voturi „pentru” ca pe lângă alte aspecte să se pună în discuție și proiectul de hotărâre privind aprobarea Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local (C).

În ce privește critica reclamantului privind nemotivarea actului administrativ în sensul că nu s-a precizat modalitatea de înregistrare a ședințelor consiliului local - audio sau video - instanța a reținut că aceasta nu poate fi primită, reclamantul nedovedind în ce măsură ar fi suferit o vătămare, în condițiile în care Regulamentul stabilește (art. 32), în mod neechivoc, faptul că ședințele Consiliului Local (C) sunt publice, cetățenii interesați având posibilitatea de a le urmări pe internet, pe aplicația online Zoom, iar primarului comunei îi revine obligația de a le înregistra și stoca pe un suport electronic, stick.

Împrejurarea potrivit căreia în cuprinsul actului este utilizat un termen care, din perspectiva reclamantului nu ar corespunde, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 38 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, își are explicația în faptul că există situații când împrumuturile din altă limbă, cum este limba engleză în speță, sunt necesare, deoarece denumesc concepte apărute recent în diferite domenii și care nu au încă o denumire românească sau deoarece prezintă avantaje în raport cu termenul autohton: precizie, expresivitate, claritate, simplitate, circulație internațională, nu au conotații nedorite.

De asemenea, nu rezultă în ce măsură ar fi fost necesară o evaluare preliminară a impactului ce îl va realiza HCL (C) nr. 150/27.08.2021 asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în contextul în care prin această hotărâre s-a adoptat practic actualizarea Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local (C), Regulamentul fiind întocmit în conformitate cu prevederile Modelului orientativ al regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local (Ordinul 25/2021 al Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației), prevederi cu caracter de recomandare care pot fi avute în vedere la elaborarea și adoptarea regulamentului propriu de către consiliul local, în măsura în care dispozițiile Regulamentului nu contravin prevederilor exprese ale Ordonanței de urgență Guvernului nr. 57/2019.

La fel de nefondate sunt și argumentele privind coexistența celor două acte normative - vechiul și noul Regulament - în condițiile în care la art. 95 din Anexa la HCL 150/27.08.2021 se prevede clar și neechivoc că “la data aprobării prezentului regulament se abrogă prevederile Anexei la Hotărârea nr. 58/29.05.2020 privind Regulament de Organizare și Funcționare a Consiliului Local (C).”

Concluzionând nu se poate reține nici un argument în favoarea susținerii reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aceasta intervenind doar la încălcarea condițiilor de fond, formă sau de procedură stabilite de lege, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (R), solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și reținerea spre rejudecare.

În motivare, recurentul a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, motivarea instanței de fond fiind incompletă, în sensul că nu și-a dezvăluit decât parțial raționamentele de ordin factual și juridic care au determinat adoptarea soluției pronunțate prin Sentința civilă (...)/CA/2022.

Instanța de fond nu a motivat înlăturarea argumentelor sale privind nemotivarea H.C.L. nr. 150/2021 în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 24/2000, nu a motivat înlăturarea argumentelor în susținerea motivului de anulare privind nerespectarea principiului legalității cu privire la folosirea parantezelor, a prescurtărilor și a caracterului de document de interes public a instrumentelor de prezentare și motivare a hotărârilor.

Cu privire la celelalte motive la care instanța de fond a răspuns, recurentul arată că a făcut-o într-un mod incomplet, motivele prezentate sunt vagi și insuficiente, cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă care impune arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, în accepțiunea CEDO, instanța trebuie să examineze efectiv motivele părților, în substanță, chiar dacă nu se cere un răspuns detaliat la fiecare argument în parte, fiind suficientă gruparea lor și formularea unui răspuns comun, sens în care amintește hotărârea CEDO în cauza Albina c.

României, precum și cea din cauza Boldea c.

României.

Recurentul susține că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 cu privire la încălcarea principiului transparenței (art. 8 Cod administrativ) și principiului transparenței decizionale (art. 7 Legea nr. 52/2003).

Recurentul susține că prima instanță a reținut în mod greșit că autoritatea deliberativă locală a adus la cunoștința publică Proiectul de hotărâre nr. (...)60 din 19.08.2021, referatul de aprobare nr. (...)61/19.08.2021 și raportul de specialitate nr. (...)62/19.08.2021, prin publicarea acestora pe site-ul instituției, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Recurentul susține că prima instanță, chiar dacă creează impresia că a accesat site-ul Comunei (C) și a consultat pagina de internet https://primarii.(...).ro/hcl/doc/(...).pdf , de fapt s-a rezumat doar la a prelua susținerile apărătorului Consiliului Local (C) fără a face propria verificare asupra veridicității acestora.

La adresa web respectivă nu sunt publicate Proiectul de hotărâre, Referatul de aprobare și Raportul de specialitate, instanța de fond confundând cele două noțiuni (proiect de hotărâre și hotărâre).

Linkul înserat de instanța de fond este linkul de descărcare directă a Hotărârii privind aprobarea ordinii de zi, din serverul societății (...) S.R.L. care găzduiește site-ul și execută mentenanța acestuia.

Site-ul comunei (C) este https://(C).ro/ nu https://primarii.(...).ro/ .

Astfel orice interogare sau consultare a site-ului comunei (C), sau orice link provenit de pe site-ul comunei (C) conține adresa web oficială ( https://(C ).ro/) la care se adaugă automat denumirea secțiunii din site accesată.

De altfel, aceste precizări le-a făcut și prin răspunsul la întâmpinare dar instanța de fond le-a ignorat.

Recurentul apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit principiul transparenței din art. 8 din Codul administrativ și principiul transparenței decizionale prevăzut în art. 7 din Legea nr. 52/2003, considerând că publicarea pe site doar a Hotărârii privind aprobarea ordinii de zi a ședinței Consiliului Local și a Hotărârii contestate este îndeajuns pentru a satisface exigențele art. 8 din Codul administrativ și pe cele ale art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Instanța de fond ar fi trebuit să verifice în ce măsură cetățenii comunei (C) au fost informați și consultați cu privire la proiectul de act normativ și cum s-a realizat această informare și consultare în concret, potrivit art. 7 alin. (1) - (8) din Legea nr. 52/2003, prevederi care au fost invocate în mod expres de către recurent.

Nici la momentul introducerii acțiunii de anularea a H.C.L. nr. 150/27.08.2021, nici la momentul redactării recursului nu exista pe site-ul Comunei (C) vreun anunț care să îndeplinească cerințele art. 7 din Legea nr. 52/2003, deși potrivit art. 7 alin. (11) din Legea precitată, toate documentele prevăzute la alin. (2) și alin. (10) lit. a) și d) vor fi păstrate pe site-ul autorității publice responsabile într-o secțiune dedicată transparenței decizionale.

Consideră că instanța de fond a ignorat și faptul că proiectul de act normativ se transmite spre analiză și avizare autorităților publice interesate numai după definitivare, pe baza observațiilor și propunerilor formulate și că în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea dezbaterii publice se asigură accesul public, pe site-ul și la sediul autorității publice responsabile, la următoarele documente: minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile îmbunătățite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, precum și versiunea finală adoptată a actului normativ.

Nu există pe site-ul Comunei (C) niciunul dintre documentele anterior menționate.

Recurentul susține că instanța a aplicat greșit normele de drept vizând caracterul public al ședințelor de Consiliu Local, cu referire la dispozițiile art. 32 alin. (2) lit. b) și f) din Regulamentul adoptat prin H.C.L. nr. 150/2021, neobservând în speță încălcarea Legii nr. 544/2001, a Codului administrativ, a Constituției României.

Recurentul face referire la dispozițiile art. 138 alin. (2) din Codul administrativ, potrivit cărora caracterul public al ședințelor consiliului local este dat de accesul neîngrădit al celor interesați, în condițiile legii, la instrumentele de prezentare și motivare a hotărârilor acestuia, context în care susține că sensul expresiei „în condițiile legii” însemnând în condițiile Legii nr. 544/2001, care prevăd că solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.

În aceeași ordine de idei recurentul face referire și la dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.

Consideră că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept cu referire la încălcarea legalității prin folosirea parantezelor, a prescurtărilor, ori a caracterului de document de interes public a instrumentelor de prezentare și motivare a hotărârilor.

Instanța de fond a interpretat eronat textul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, în sensul că termenul „stick” din cuprinsul Hotărârii contestate ar fi necesar reglementării, fără a observa că textul nu are nicio logică.

Recurentul mai arată că instanța de fond nu a analizat motivele invocate în sprijinul nemotivării H.C.L. nr. 150/2021 și nu a răspuns acestei critici. Sub acest aspect sentința instanței de fond este nemotivată.

Prima instanță a răspuns altei critici, respectiv neprecizarea modalității de înregistrare a ședințelor consiliului local - audio sau video - critica a fost încadrată de recurent la pct. 5, (pag. 24-25) din cererea introductivă (încălcarea principiului legalității).

Recurentul face referire la dispozițiile art. 6 alin. (3), art. 30 și art. 31 din Legea nr. 24/2000 unde, în art. 31 stabilește expres faptul că instrumentul de motivare al unui act normativ trebuie să cuprindă motivul emiterii actului normativ.

Temeinica motivare a legilor reprezintă, potrivit Curții Constituționale a României, o componentă esențială a acestui concept, coroborat cu art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor.

Curtea a reținut astfel că „motivarea și fundamentarea unui act normativ sunt esențiale pentru a permite înțelegerea rațiunilor care stau la baza reglementării.

În acest sens, art. 30 și art. 31 din Legea nr. 24/2000 reglementează instrumentele de prezentare a proiectului de act normativ și cuprinsul motivării.

De asemenea, art. 32 și art. 33 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 prevăd necesitatea unui studiu de impact pentru legile de o importanță și complexitate deosebite.

Recurentul a arătat că H.C.L. (C) nr. 150/2021 nu a fost motivată în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Obiectul H.C.L. (C) nr. 150/2021 era actualizarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local (C), nu elaborarea unuia nou cum s-a întâmplat în practică.

Nu se face absolut nicio referire la cerințele care reclamă intervenția normativă, cu referire specială la insuficiențele și neconcordanțele Regulamentului (adoptat prin H.C.L. nr. 58/2020) în vigoare la data adoptării H.C.L. nr. 150/2021.

Raportul de specialitate prezintă doar o descriere succintă a cuprinsului noului regulament și o vagă necesitate de modificare a vechiului regulament, fără a prezenta însă schimbările preconizate, fără a arăta principiile de bază și finalitatea reglementării propuse, fără a prezenta elementele de noutate, fără a prezenta actele normative la care face referire și care au impact direct asupra activității Consiliului Local.

De asemenea, în Raportul de specialitate nu sunt prezentate activitățile de informare publică privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ, consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizațiile și specialiștii consultați, esența recomandărilor primite.

În plus, Raportul de aprobare al inițiatorului actului normativ, deși este obligatoriu, el nu există, sau dacă există, nu a fost adus la cunoștința Consiliului Local (C) și proiectul Hotărârii contestate a fost dezbătut în lipsa acestuia, contrar art. 136 alin. (8) din Codul administrativ.

În condițiile în care de la data adoptării H.C.L. nr. 58/2020 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local (C) - 29.05.2020, și până la data adoptării H.C.L. nr. 150/2021 - 27.08.2021, nu au intervenit modificări ale Codului administrativ care să privească administrația publică locală și în mod special activitatea consiliilor locale, temeiul de drept indicat este greșit.

Recurentul susține că nu doar că lipsește motivarea actului administrativ, dar lipsește însuși motivul adoptării acestuia.

Ordinul MDLPA nr. 25/2021 nu obligă și nu determină Consiliul Local al Comunei (C) să modifice sau să abroge vechiul Regulament, pentru că Ordinul MDLPA nr. 25/2021 a fost emis în aplicarea prevederilor art. 104 din Codul administrativ, pentru a veni în sprijinul autorităților administrației publice locale de la nivelul unităților administrativ-teritoriale și avea caracter de recomandare.

Cu privire la existența unui paralelism legislativ, recurentul susține că instanța de fond omite a se pronunța asupra paralelismului legislativ dintre H.C.L. (C) nr. 150/27.08.2021 și H.C.L. (C) nr. 29/18.04.2019; se pronunță doar asupra paralelismului legislativ dintre H.C.L. (C) nr. 150/27.08.2021 și H.C.L. (C) nr. 58/29.05.2020.

În plus, nu observă nici faptul că H.C.L. nr. 58/29.05.2020 și H.C.L. nr. 29/18.04.2019 au aceiași denumire, respectiv Hotărâre „privind aprobarea Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local (C)”, fapt interzis expres de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 24/2000.

Consideră recurentul că judecătorul fondului interpretează eronat că Anexa la H.C.L. nr. 150/27.08.2021 fără hotărârea de aprobare a Consiliului Local, este act administrativ și poate produce efecte juridice.

Pe baza acestui raționament eronat a reținut și că nu există paralelism legislativ așa cum este reglementat în art. 16 din Legea nr. 24/2000.

Astfel, termenul de aprobare este utilizat în sensul de act administrativ prin care se oferă forță juridică unui „document” cu efecte normative, de organizare a aplicării legii: regulamente, metodologii, instrucțiuni, proceduri, etc., act specific atât autorităților locale cât și celor centrale.

Sau, într-un mod mai simplu, termenul de aprobare, îl putem înțelege ca fiind un act care încuviințează o operațiune administrativă anterioară.

Tot în domeniul public, materia urbanismului și construirii, aprobarea are o definiție care poate fi generalizată; potrivit definiției din Anexa nr. 2 a Legii nr. 50/1991, prin „aprobare” se înțelege: opțiunea forului deliberativ al autorității competente de însușire a propunerilor din documentațiile prezentate și susținute de avizele tehnice favorabile, prealabil emise.

Prin actul de aprobare se conferă documentațiilor putere de aplicare, [...].

Recurentul susține că anexele hotărârilor, ordinelor, cu caracter normativ, sunt o parte componentă a actului administrativ normativ, nu actul administrativ în sine.

Astfel, nu se putea considera că prin această Anexă a fost abrogată Hotărârea nr. 58/29.05.2020 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Local (C).

Potrivit art. 40 din Legea nr. 24/2000 „actul normativ are următoarele părți constitutive: titlul și, dacă este cazul, preambulul, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului”.

Întrucât H.C.L. nr. 150/27.08.2021 are doar 3 articole care nu conțin textul regulamentului, se constată că Anexa la H.C.L. nr. 150/27.08.2021 este de fapt partea dispozitivă a actului normativ (reprezentat de H.C.L. nr. 150/27.08.2021) și reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.

Se poate observa că doar Anexa la H.C.L. nr. 150/27.08.2021 nu este un act administrativ normativ prin care să se poată abroga un alt act administrativ normativ.

Susține recurentul că doar Anexa la H.C.L. nr. 58/29.05.2020 nu este un act administrativ nici prin raportare la definiția legală a actului administrativ și nici prin raportare la criteriile care definesc în doctrină trăsăturile actului administrativ, deci nu putea abroga nimic.

Astfel, recurentul constată că există un veritabil paralelism legislativ între 3 Hotărâri ale Consiliului Local, în sensul că în acest moment sunt în vigoare 3 regulamente de organizare și funcționare a Consiliului Local (C), primul fiind adoptat prin H.C.L. nr. 29/18.04.2019, al doilea fiind adoptat prin H.CL. nr. 58/29.05.2020, iar al treilea este cel adoptat prin H.C.L. nr. 158/27.08.2021.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Local al Comunei (C) a solicitat instanței respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.

În motivare, arată intimatul că reclamantul este nemulțumit de faptul ca nu a avut posibilitatea de a-și prezenta opiniile și sugestiile asupra proiectului actualizării Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local, susținând în mod eronat că în adoptarea hotărârii a cărei anulare o solicită intimatul a încălcat prevederile art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, învederând faptul că pe site-ul Primăriei nu a fost publicat Regulamentul ce face obiectul Hotărârii nr. 150/27.08.2021 și nici hotărârea prin care a fost adoptată ordinea de zi a ședinței în cadrul căreia s-a discutat adoptarea Hotărârii de Consiliu Local.

Intimatul consideră că motivul de casare în care recurentul invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, nu poate fi primit, în contextul în care în considerentele sale instanța de fond oferă o motivare amplă, întemeindu-și soluția pe baza prevederilor legale, raportat la situația dedusă judecății.

Cu privire la al doilea motiv de casare invocat de către recurent, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, intimatul apreciază de asemenea că acesta este nefondat.

Raportat la definiția dată acestui principiu, instanța de fond reține faptul că acest principiu al transparenței nu a fost încălcat, întrucât prin Hotărârea Consiliului Local al (C) nr. (...)/27.08.2021 s-a aprobat ordinea de zi pentru data de 27.08.2021, hotărând-se cu 12 voturi „pentru” ca pe lângă alte aspecte să se pună în discuție și proiectul de hotărâre privind aprobarea Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local (C), hotărâre publicată pe site-ul oficial al Primăriei (C) ( https://primarii.(... ).ro/hcl/doc/(...).pdf )

Mai apoi, prin Hotărârea Consiliului Local (C) nr. 150/27.08.2021 s-a hotărât cu 7 voturi „pentru”, 5 voturi „împotrivă“ și 0 voturi „abținere” din totalul de 13 consilieri locali în funcție actualizarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local al comunei (C), județul (...), conform Anexei, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind abrogată orice dispoziție contrară conținutului HCL atacate, această hotărâre, alături de Regulamentul ce face obiectul adoptării celei din urmă, fiind adusă la cunoștința locuitorilor comunei (C), prin afișare pe pagina de internet a unității administrativ teritoriale ( https://primarii.(... ).ro/hcl/doc/(...).pdf), contrar celor susținute de către reclamant.

Intimatul arată că instanța de fond reține că nu rezultă în ce măsură ar fi fost necesară o evaluare preliminară a impactului ce îl va realiza Hotărârea Consiliului Local (C) nr. 150/27.08.2021 asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în contextul în care prin această hotărâre s-a adoptat practic actualizarea Regulamentului de Ordine și Funcționare a Consiliului Local (C), Regulamentul fiind întocmit în conformitate cu prevederile Modelului orientativ al regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local (Ordinul 25/2021), prevederi cu caracter de recomandare care pot fi avute în vedere la elaborarea și adoptarea regulamentului propriu de către consiliul local, în măsura în care dispozițiile regulamentului nu contravin prevederilor exprese ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019.

La fel de nefondate, apreciază instanța a fi și argumentele privind coexistența vechiului și noului Regulament, în contextul în care la art. 95 din Anexa HCL 150/27.08.2021 prevede că „la data aprobării prezentului regulament se abrogă prevederile Anexei Hotărârii nr. 58/29.05.2020 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului Local (C)”.

Intimatul susține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi incumbă, prin publicarea prin afișare pe pagina oficială a Primăriei (C) a Hotărârilor nr. (...)/27.08.2021 și nr. 150/27.08.2021 respectând principiul transparenței decizionale, a dreptului privind liberul acces la informațiile de interes public, al caracterului public al ședințelor consiliului local și cel al legalității.

În drept, intimatul a invocat art. 205 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și a împrejurărilor de drept puse în discuție din oficiu, instanța a reținut următoarele:

Motivul de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă este neîntemeiat.

Curtea are în vedere faptul că din dispozițiile art. 425 alin. (1) Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, inclusiv arătarea motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Pentru a da satisfacție acestui principiu nu este însă necesar ca instanța de judecată să examineze și să discute în mod special toate argumentele invocate de părți, fiind suficient ca ea să arate motivele esențiale de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției.

Nu poate fi primită teza recurentului în sensul că motivarea ar trebui să fie efectuată în sensul dorit de recurentul reclamant.

Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești a fost subliniată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că motivarea nu trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de parte atâta timp cât instanța a atins toate aspectele esențiale ale argumentelor invocate de către părți (cauza Albina versus România).

În conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs.

Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Mai mult, aceeași instanță europeană a arătat că întinderea obligației privind motivarea poate varia în funcție de natura deciziei (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței: trebuie să se țină seama în special de diversitatea motivelor pe care un justițiabil le poate ridica în instanță și de diferențele din statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentarea și redactarea hotărârilor și deciziilor (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27).

Prin urmare, în examinarea motivelor de nelegalitate, invocate de reclamant, instanța de fond a arătat motivat argumentele pentru care le-a considerat neîntemeiate, fie pentru că nu exista vreo încălcare a normelor legale (cu referire la principiul transparenței, normele de tehnică legislativă, evaluări preliminare ale impactului asupra drepturilor și libertăților fundamentale, coexistența a două acte normative), fie pentru că nerespectarea unor dispoziții nu îi producea reclamantului nici o vătămare (cu referire la nemotivarea actului administrativ).

Nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Cu titlu prealabil, instanța de recurs consideră esențial a evidenția că HCL (C) nr. 150/2021 prin care se aprobă actualizarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local al comunei (C) este un act administrativ individual și nu unul normativ.

Astfel, instanța a reținut că actul administrativ normativ este emis în scopul organizării executării legii și cuprinde reglementări formulate abstract, impersonal, obligatorii pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza descrisă de acel act.

Actul normativ are determinat în cuprinsul său criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, fără a se adresa unui beneficiar identificat.

Spre deosebire de actul administrativ normativ, cel individual este emis în scopul executării în concret a legii, punerii ei în aplicare, adresându-se unui anumit destinatar, în speță Consiliului Local al comunei (C), a cărui organizare și funcționare o reglementează, sau mai multor destinatari, dar identificați în cuprinsul său.

Raportat la considerentele expuse, instanța a apreciat că hotărârea contestată este un act administrativ individual, și nu normativ, întrucât au fost emise în aplicarea în concret a dispozițiilor art. 632 din OUG nr. 57/2019 și al Ordinului nr. 25/2021 pentru aprobarea modelului orientativ al statutului unității administrativ-teritoriale, precum și a modelului orientativ al regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local, în scopul executării acestor prevederi legale, cu referire la organizarea și funcționarea consiliului local (C).

Ordinul nr. 25/2021 pentru aprobarea modelului orientativ al statutului unității administrativ-teritoriale cuprinde reglementări formulate abstract, impersonal, obligatorii pentru toate consiliile locale.

În acest context, Legea nr. 52/2003 fiind aplicabilă proiectelor de acte normative, urmărind implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative, adică în procedura de redactare a unui proiect de act normativ anterior supunerii spre adoptare, nu este aplicabilă actelor administrative individuale.

Dispozițiile art. 8 din OUG nr. 57/2019 și art. 7 din Legea nr. 52/2003, invocate de recurentul reclamant, privesc participarea la procesul de elaborare a actelor normative, și nu a actelor individuale.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că o eventuală nerespectare a normelor de transparență decizională nu determină nelegalitatea hotărârii, motiv pentru care instanța de recurs a respins ca neîntemeiate aceste critici, neimpunându-se verificarea modului de respectare a acestor dispoziții.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, instanța de recurs arată că aceste dispoziții sunt aplicabile în ipoteza solicitării de către persoana interesată a informațiilor de interes public, ce pot fi comunicate și în format electronic.

Faptul că se oferă și posibilitatea consultării documentelor la sediul Primăriei (C) nu încalcă prevederile Legii nr. 544/2001.

Pe de altă parte, din oficiu se comunică doar informațiile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001, printre care nu se regăsesc și instrumentele de prezentare și motivare a hotărârilor Consiliului local care reglementează organizarea și funcționarea acestuia.

În ce privește încălcarea normelor de tehnică legislativă, prevăzute de Legea nr. 24/2000, fie că se referă la folosirea parantezelor ori a prescurtărilor, fie că se referă la paralelismul legislativ, instanța de recurs arată că Legea nr. 24/2000 vizează normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Întrucât hotărârea contestată nu este un act normativ, legalitatea acesteia nu poate fi verificată prin raportare la Legea nr. 24/2000, întrucât nu îi este aplicabilă, motivele de recurs în acest sens urmând a fi respinse.

Referitor la lipsa motivării actului administrativ, Curtea a constatat că în mod judicios a reținut prima instanță lipsa unei vătămări a recurentului reclamant prin modul de motivare a acestui act.

Or, fiind vorba de un contencios subiectiv, ce urmărește protejarea drepturilor subiective ce aparțin unor persoane determinate, în mod corect a reținut instanța de fond că în lipsa unei vătămări concrete, dovedite, a reclamantului, prin modul de întocmire a motivării actului administrativ, nu se poate dispune anularea lui.

Potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Or, în speță, reclamantul nu indică în ce constă vătămarea suferită de el însuși, nici măcar nu afirmă că ar fi suferit vreo vătămare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins ca neîntemeiat recursul formulat.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată generate în această fază procesuală, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea intimatului pârât privind acordarea acestor cheltuieli.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)