Decizie nr. 845 din 14.12.2022

DREPT ADMINISTRATIV

Anulare act emis de autorități publice locale

- art. 32 și art. 33 din Codul de procedură civilă

- art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

Interesul, ca și condiție generală de exercitare a acțiunii civile, prevăzută de art. 32 și art. 33 din Codul de procedură civilă, incidentă și în cazul acțiunii în contencios administrativ, constă în folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea în justiție, iar, în litigiile de contencios administrativ, are calitatea procesuală activă orice persoană care se care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport cu contextul factual al cauzei, Curtea a constatat că reclamanta justifică un interes determinat, legitim, personal și actual în formularea acțiunii ce formează obiectul dosarului, prin demersul procesual urmărind, potrivit petitului acțiunii, stabilirea nelegalității cuantumului taxelor fiscale la care se referă actele contestate și recuperarea diferențelor de sume ce au fost plătite fără a fi datorate, recurenta-reclamantă putându-se pretinde a fi o persoană vătămată prin actele contestate, pe care le apreciază parțial nelegale.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 845 din 14 decembrie 2022

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Încheierea din 12.05.2022, Tribunalul (...), deliberând asupra cererilor de introducere în cauză a SC (S) SRL, formulată atât reclamantă, oral, în fața instanței în ședință publică și prin notele scrise depuse în ședință publică, cât și de către pârâți, prin notele scrise, a reținut că, deși reclamanta are drept de dispoziție în ce privește stabilirea cadrului procesual, având în vedere, însă, că a cunoscut situația transmisiunii dreptului de proprietate asupra imobilului și a dreptului dedus judecății anterior sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, a constatat tardivitatea precizării cererii reclamantei, având în vedere că aceasta a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 204 Cod procedură civilă și, astfel, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată prin extinderea cadrului procesual.

În ce privește cererea formulată de pârâte privind introducerea în cauză a (S) SRL, instanța a constatat că aceasta este nulă, nefiind motivată în fapt și în drept.

Instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia, invocate de pârâți, prin notele depuse la dosar la data de 19.04.2022 și a reținut cauza în pronunțare asupra acestor excepții.

Prin Sentința nr. (...)/CA din 20.05.2022, Tribunalul (...) a admis excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtă și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta (R) în contradictoriu cu pârâții Municipiul (L), Consiliul Local (L) și Primarul Municipiului (L).

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că interesul, ca și condiție de exercitare a dreptului la acțiune, presupune, în cadrul acțiunilor de contencios administrativ, dovedirea de către reclamant a vătămării unui drept sau a unui interes legitim, produs tocmai prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.

În speță, reclamanta (R) a solicitat anularea unor acte administrative individuale care, deși aparent îi sunt adresate, fiind emise pe numele său ori în legătură cu imobile aflate în proprietatea acesteia, în momentul formulării cererii de chemare în judecată nu mai erau în măsură să îi producă acesteia nici o vătămare, reclamanta nefiind în măsură să facă dovada existenței unei vătămări într-un drept al său ori într-un interes legitim, condiție esențială pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Din contră, aceasta a afirmat că a achitat sumele stabilite în sarcina sa prin actele a căror anulare o solicită, pentru a putea înstrăina dreptul de proprietate asupra imobilelor, aspect care este contrazis de cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare încheiate între aceasta și SC (S) SRL, unde se menționează expres că prețul vânzării nu cuprinde suma reprezentând „taxa pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor”, care urma să fie achitată distinct, de către cumpărătoare, ceea ce s-a și realizat, conform dovezilor de plată existente la dosar.

Astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 18.06.2021, prin contractele de vânzare cumpărare nr. (...)1, nr. (...)2 și nr. (...)3, SC (S) SRL a cumpărat de la reclamantă apartamentele nr. 1, nr. 3 și, respectiv, nr. 5 din imobilul situat în (L), str. (...) nr. (...).

Urmare a cumpărării apartamentelor mai sus menționate, SC (S) SRL a achitat obligațiile de plată reprezentând „taxă pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor” pentru apartamentele în cauză.

După cum reiese din înscrisul Obligații de plată nr. (...)/15.07.2021, obligațiile fiscale reprezentând „taxă pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor” stabilite prin hotărârile de consiliu local și deciziile atacate în prezenta cauză, au fost radiate de pe rolul fiscal al reclamantei, urmare a achitării acestora de către SC (S) SRL.

Aceste obligații au fost înregistrate pe rolul fiscal al SC (S) SRL, care nu a înțeles să formuleze cerere de intervenție în cauză, nici în interes propriu, nici măcar în interesul reclamantei, deși, potrivit susținerilor acesteia avea cunoștință de litigiul pendinte.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția invocată de pârâții în cauză, aceea a lipsei unui interes legitim al reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată în ansamblul său, considerent pentru care a admis-o și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Încheierii din 12.05.2022 și a Sentinței nr. (...)/CA/20.05.2022, pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurenta-reclamantă (R), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 498 (2) Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță a admis excepția lipsei de interes a reclamantei și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată.

În motivarea soluției, instanța a reținut că reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative individuale care, deși aparent îi erau adresate, fiind emise pe numele său ori în legătură cu imobile aflate în proprietatea sa, în momentul formulării cererii de chemare în judecată nu mai erau în măsură să îi producă nicio vătămare, reclamanta nefiind în măsură să facă dovada existenței unei vătămări într-un drept ori într-un interes legitim, condiție esențială pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ conform art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.

Raportat la situația de drept în speță, apreciază incidente dispozițiile art. 488 (1) pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative individuale, respectiv HCL prin care s-au stabilit sumele datorate cu titlu “taxă pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor” pentru imobilele proprietatea recurentei și decizii de impunere pentru aceste sume, emise pe numele recurentei.

Ulterior emiterii actelor administrative ce formează obiectul cauzei, prin Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. (...)1/18.06.2021, nr. (...)2/18.06.2021 și nr. (...)3/18.06.2021 de BNP (...), reclamanta a transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor, stabilindu-se în cuprinsul contractelor și transmisiunea drepturilor litigioase.

Prin Încheierea de ședință din data de 12.05.2022, instanța a “constatat tardivitatea precizării” făcute de reclamantă, în concret cererea de introducere în cauză a (S) SRL, apreciind că această solicitare reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată făcută cu nerespectarea dispozițiilor art. 204 Cod procedură civilă.

Față de respingerea ca tardivă a cererii de introducere în cauză a succesorului cu titlu particular, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei și a reținut cauza în pronunțare asupra acestor două excepții.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, prin hotărârea pronunțată, instanța a omis a se pronunța, deși în Încheierea de ședință din data de 12.05.2022 se arată “instanța reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâți – excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia.”

Referitor la această excepție, astfel cum a arătat și în fața primei instanțe, având în vedere că actele administrative au fost emise pe numele reclamantei este evident că justifică calitate procesuală activă în cauză, aceste acte neputând să fie atacate de dobânditorii bunurilor imobile chiar dacă prin contractele de vânzare-cumpărare s-au transmis și drepturile litigioase ce formau obiectul dosarelor aflate la acel moment pe rolul instanțelor.

În ce privește interesul său în promovarea cererii de chemare în judecată, consideră că acesta trebuie analizat prin raportare la întreaga situație de fapt și de drept în speță și că motivele reținute de către prima instanță în considerentele hotărârii sunt nepertinente și neconcludente.

A precizat recurenta că nu a afirmat în cadrul cererii de chemare în judecată că a achitat sumele stabilite în sarcina sa pentru a putea înstrăina dreptul de proprietate asupra imobilelor, astfel cum eronat a reținut prima instanță.

A arătat în finalul cererii de chemare în judecată următoarele: “Astfel cum rezultă din actele anexate, în cazul apartamentelor nr. 1, 3 și 5 din imobil au fost achitate sumele reprezentând taxa pentru creșterea calității arhitectural ambientale a clădirilor, chiar dacă subsemnata nu am fost de acord cu modalitatea de stabilire a taxelor și cu cuantumul lor, deoarece achitarea acestor sume a fost condiția pentru ca subsemnata să pot transmite dreptul de proprietate.”

Având în vedere că a anexat și înscrisuri doveditoare, evident că nu a putut să facă afirmația că a achitat aceste sume; în plus, cunoștea conținutul contractelor de vânzare-cumpărare și cine a făcut plata acestor sume.

A formulat cererea de chemare în judecată deoarece actele administrative sunt acte administrative individuale și singura persoană îndreptățită să le atace era recurenta.

Interesul său este determinat și justificat de faptul că, prin contractele de vânzare cumpărare, prin care a transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor în legătură cu care s-au emis actele administrative individuale a căror anulare s-a solicitat, a transmis și drepturile litigioase existente la momentul încheierii contractului.

Cererea ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată ulterior și, având în vedere natura actelor administrative a căror anulare se solicită, este evident că dobânditorul imobilelor nu avea altă modalitate să își valorifice dreptul decât aceea de a interveni în cauză sau de a fi introdus în cauză la solicitarea părților sau din oficiu de către instanță.

La termenul de judecată din 12.05.2022 a solicitat introducerea în cauză a SC (S) SRL, în temeiul dispozițiilor art. 38 și art. 39 (2) Cod procedură civilă, văzând că dobânditorul imobilelor nu a formulat cerere de intervenție în cauză și cunoscând situația actuală a imobilelor, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.

Cererea de introducere în cauză a succesorului cu titlu particular nu este o modificare a cererii de chemare în judecată și nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă astfel cum greșit a interpretat prima instanță.

Potrivit art. 39 (2) Cod procedură civilă, “în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului, sau poate să fie introdus în cauză la cerere ori din oficiu.”

Astfel cum se reține și în considerentele hotărârii și în Încheierea din 12.05.2022, atât recurenta, cât și pârâții au solicitat introducerea în cauză a SC (S) SRL, prin urmare erau îndeplinite condițiile cerute de art. 39 (2) Cod procedură civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 39 (2) Cod procedură civilă coroborate cu art. 22 Cod procedură civilă, chiar și instanța, din oficiu, putea să dispună introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular, dacă părțile nu ar fi formulat o cerere în acest sens.

Și dacă se acceptă punctul de vedere al primei instanțe, anume că solicitarea recurentei de introducere în cauză a SC (S) SRL este o modificare a cererii de chemare în judecată, incidente sunt dispozițiile art. 204 (3) Cod procedură civilă, potrivit cărora modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. 1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.

În speță, pârâții, prin Notele scrise depuse la data de 19.04.2022 au solicitat la rândul lor introducerea în cauză a SC (S) SRL, poziție procesuală care se interpretează ca un acord expres față de solicitarea reclamantei.

Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 204 (3) Cod procedură civilă, iar prima instanță în mod greșit a respins cererea reclamantei ca fiind tardivă.

Pentru toate motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul (...).

În drept a invocat art. 20 din Legea 554/2004, art. 22, art. 38, art. 39, art. 204 (3) Cod procedură civilă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimații Consiliul Local al Municipiului (L), Municipiul (L) prin Primar și Primarul Municipiului (L), prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În esență, au arătat intimații că în mod corect a reținut Tribunalul (...) faptul că interesul, ca și condiție de exercitare a dreptului la acțiune, presupune, în cadrul acțiunilor de contencios administrativ, dovedirea de către reclamant a vătămării.

A arătat că din înscrisul Obligații de plată nr. (...)/15.07.2021, emis de Municipiul (L) –Direcția Economică, pentru SC (S) SRL, rezultă că obligațiile fiscale reprezentând “taxă pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor” stabilite prin hotărârile de consiliu local și deciziile atacate în prezenta cauză, au fost radiate de pe rolul fiscal al recurentei-reclamante (R), urmare a achitării acestora de către SC (S) SRL.

Aceste obligații au fost înregistrate pe rolul fiscal al SC (S) SRL, care nu a înțeles să formuleze cerere de intervenție în cauză, nici în interes propriu, nici măcar în interesul recurentei-reclamante, deși avea cunoștință de litigiul pendinte.

Față de aceste aspecte, în mod just instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția invocată de pârâți, aceea a lipsei unui interes legitim a recurentei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată în ansamblul său, admițând excepția lipsei de interes și respingând cererea formulată de aceasta.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei raportat la analiza instanței de fond din Sentința nr. (...)/CA/2022, motivele de recurs ale acesteia fiind neîntemeiate.

Față de apărările formulate, au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea în totalitate a sentinței ca temeinică și legală.

În drept au invocat prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 153/2011, ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentei, societatea (S) SRL, solicitând admiterea recursului declarat de către recurenta-reclamantă (R) împotriva Sentinței nr. (...)/CA/2022 din 20.05.2022.

În motivarea cererii de intervenție, intervenienta a arătat că, ulterior emiterii pe seama recurentei-reclamante a actelor administrative și administrativ-fiscale atacate, după demararea procedurii administrativ jurisdicționale împotriva acestora, prin Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. (...)1, nr. (...)2 și nr. (...)3, din data de 18.06.2021, (S) SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 1, nr. 3 și nr. 5, din imobilul situat în (L), str. (...) nr. (...).

Cu ocazia termenului de judecată din data de 12.05.2022, astfel cum se arată și în cuprinsul sentinței atacate, atât recurenta-reclamantă, cât și intimații-pârâți, au solicitat instanței introducerea în cauză a (S) SRL, având în vedere dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor arătate, precum și achitarea de către (S) SRL a taxei stabilite pe seama recurentei-reclamante prin actele administrative și administrativ-fiscale atacate.

Prin Încheierea de ședință din data de 12.05.2022, în mod greșit instanța de fond a respins cererile de introducere în cauză a (S) SRL, rămânând în pronunțare asupra excepției lipsei de interes a recurentei-reclamante, excepție admisă ulterior prin Sentința nr. (...)/CA/2022, cu consecința respingerii cererii introductive.

A precizat intervenienta că susține apărarea recurentei-reclamante privitoare la greșita respingere a cererii de introducere în cauză a (S) SRL – dobânditoarea imobilelor, precum și cea privitoare la greșita admitere a excepției lipsei de interes.

Astfel cum se arată și în cuprinsul cererii de recurs, instanța de fond trebuia și putea, chiar și în lipsa unei cereri de introducere în cauză a (S) SRL, să dispună cu privire la completarea cadrului procesual în acest sens, fie în temeiul disp. art. 39 pct. 2) noul Cod de procedură civilă, fie în temeiul disp. art. 78 noul Cod de procedură civilă.

În lipsa unui cadru procesual complet, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Interesul (S) SRL în această etapă procesuală, este acela de a obține admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligația întregirii cadrului procesual, în sensul introducerii (S) SRL în cauză și judecării pe fond a cauzei, în baza probatoriului solicitat, cu consecința pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Astfel, împrejurările cauzei impun ca, atât recurenta-reclamantă, pe seama căreia au fost emise actele administrative și administrativ fiscale atacate, cât și (S) SRL, care a dobândit ulterior dreptul de proprietate asupra imobilelor, respectiv a achitat taxa stabilită pe seama recurentei-reclamante, să figureze în calitate de părți în cauză, în caz contrar ajungându-se în situația unei veritabile denegări de dreptate, în sensul în care recurenta-reclamantă ar „rămâne” cu actele administrative și administrativ-fiscale, nelegale, emise pe seama sa, iar (S) SRL cu imposibilitatea recuperării sumelor achitate în baza acestor acte nelegale, emise pe seama unei alte persoane, sume achitate doar cu scopul de a asigura posibilitatea realizării transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor arătate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului declarat de către recurenta-reclamantă, admiterea cererii de intervenție accesorie și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În drept a invocat prevederile art. 61-67 noul Cod de procedură civilă.

4. Soluția instanței de recurs

Curtea, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurenta-reclamantă (R) a investit instanța de contencios-administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea în parte a Hotărârilor Consiliului Local al municipiului (L) nr. (...)6/31.03.2021, nr. (...)7/31.03.2021 și nr. (...)8/31.03.2021, prin care s-au stabilit în sarcina acesteia sumele datorate cu titlu de taxă pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor situate în (L), str. (...), nr. (...), ap. 1, 3 și 5, și a Deciziilor de impunere cuprinzând respectivele taxe.

Totodată, prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâtului Municipiul (L) la restituirea sumei reprezentând diferența dintre suma plătită cu titlu de taxă și suma corectă ce ar fi fost datorată, astfel cum se va stabili în litigiu.

Prin recursul formulat a fost criticată soluția pronunțată asupra cererii de introducere în cauză a SC (S) SRL, prin Încheierea din 12.05.2022, și soluția de respingere a acțiunii ca lipsită de interes, pronunțată prin Sentința nr. (...)/CA/20.05.2022.

Analizând criticile de nelegalitate invocate de recurentă împotriva soluției pronunțate asupra cererii de introducere în cauză a SC (S) SRL, prin Încheierea din 12.05.2022, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că sunt nefondate.

În esență, recurenta a invocat faptul că neintroducerea în cauză a SC (S) SRL, în calitate de dobânditor al imobilelor în legătură cu care s-au stabilit taxele contestate, conform contractelor de vânzare-cumpărare din 18.06.2021, a fost pronunțată cu nesocotirea art. 39 alin. 2 Cod procedură civilă.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea a reținut că în privința cererii în discuție nu erau incidente dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod procedură civilă, care vizează efectele transmiterii dreptului litigios în cursul procesului prin acte juridice cu titlu particular, deoarece litigiul are ca obiect anularea unor acte administrativ adresate acesteia, prin care s-au stabilit obligații de plată a unor taxe, nefiind în legătură cu un drept subiectiv civil care să fi făcut obiectul transmisiunii, prin contractele invocate, și care au fost încheiate anterior sesizării instanței, SC (S) SRL dobândind dreptul de proprietate asupra unor imobile ce au aparținut recurentei, însă prezentul litigiu nu este în legătură cu dreptul de proprietate asupra respectivelor imobile.

În plus, s-a reținut că instituția transmiterii calității procesuale este incidentă doar în cazul în care are loc în timpul procesului transmiterea dreptului litigios, în caz contrar fiind incidentă problema lipsei calității procesuale active ori pasive.

Soluția primei instanțe, de neintroducere în cauză a (S) SRL, este corectă, având în vedere că, potrivit considerentelor mai sus expuse, nu erau aplicabile dispozițiile art. 38-39 Cod procedură civilă, invocate de reclamantă în susținerea cererii în discuție, precum și faptul că nu era incidentă situația lărgirii, la cererea reclamantei, a cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată sub aspectul părților, deoarece aceasta nu a solicitat introducerea unui nou pârât în cauză, astfel că, acordul pârâților sub aspectul introducerii în cauză a (S) SRL, nu putea fi valorificat în condițiile art. 204 alin. 3 Cod procedură civilă, așa cum eronat pretinde recurenta.

În ceea ce privește susținerea intervenientei în sensul că soluția ar fi nelegală în raport cu neaplicarea art. 78 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că nu poate fi analizată întrucât nu s-a invocat o astfel de critică de nelegalitate de către recurentă, or, în recurs, potrivit art. 486, 487 și 489 alin. 3 Cod procedură civilă, se analizează legalitatea soluției primei instanțe în raport cu motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs depusă în termenul legal și a celor ridicate din oficiu de instanță.

În consecință, Curtea a constatat că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, în privința soluției primei instanțe de neintroducere în cauză a (S) SRL, la cererea reclamantei, întemeiată pe art. 38-39 Cod procedură civilă.

Analizând criticile invocate împotriva soluției de respingere a acțiunii ca lipsită de interes, pronunțată prin Sentința nr. (...)/CA/20.05.2022, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, și nu pct. 5 indicat de recurentă, Curtea a constatat că sunt fondate, pentru considerentele prezentate în continuare:

Prima instanță a respins acțiunea ca lipsită de interes, reținând, în esență, că actele administrative atacate nu sunt în măsură să-i cauzeze reclamantei vreo vătămare, în condițiile în care obligațiile fiscale stabilite prin acestea au fost radiate de pe rolul fiscal al acesteia, ca urmare a achitării lor de către noul proprietar al imobilelor – SC (S) SRL.

Curtea a constatat că în mod corect susține recurenta faptul că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material incidente, și anume art. 33 Cod procedură civilă și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere contextul factual al cauzei, ce rezultă din probațiunea administrată la fond și în sprijinul căruia au fost depuse înscrisurile noi în recurs.

Astfel, s-a reținut că prin actele administrativ-fiscale contestate în cauză au fost stabilite în sarcina recurentei obligații de plată a unor taxe pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor situate în (L), str. (...), nr. (...), ap. 1, 3 și 5, ce îi aparțineau în proprietate.

Intervenienta (S) SRL, ce a achiziționat imobilele ulterior emiterii actelor contestate, a efectuat plata taxelor în discuție, în considerarea titlurilor de creanță fiscală emise pe numele recurentei, aspect ce rezultă din înscrisul denumit Obligații de plată nr. (...)/15.07.2021, în care se menționează că taxele stabilite în sarcina recurentei prin HCL nr. (...)6, (...)7 și (...)8 din 31.03.2021, au fost achitate de către (S) SRL (fila 43).

Totodată, s-a reținut că efectuarea plății taxelor de către intervenientă a fost convenită prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate între aceasta și recurentă, acte în care s-a specificat și faptul că s-a demarat procedura de contestare a legalității stabilirii respectivelor taxe, fiind menționate acțiunile înregistrate la acel moment pe rolul instanței de judecată.

Având în vedere aceste împrejurări și susținerile reprezentanților convenționali ai recurentei și ai intervenientei, efectuate în fața instanței de recurs, potrivit cărora înțelegerea părților a fost în sensul contestării taxelor și a restituirii către intervenientă a eventualelor diferențe stabilite pe cale judiciară, Curtea a apreciat că este incidentă situația plății făcute de un terț pe seama debitorului, prevăzută de art. 1474 Cod civil.

Or, în raport de acest context al cauzei, apare ca întemeiată susținerea recurentei-reclamante în sensul că justifică un interes în formularea acțiunii în justiție, în sensul prevăzut de art. 32 și art. 33 Cod procedură civilă, și are calitatea de subiect de sesizare al instanței de contencios administrativ, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, putându-se pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritare publică.

Instanța de control judiciar are în vedere faptul că interesul, ca și condiție generală de exercitare a acțiunii civile, prevăzută de art. 32 și 33 din Codul de procedură civilă, incidentă și în cazul acțiunii în contencios administrativ, constă în folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea în justiție, iar, în litigiile de contencios administrativ, are calitatea procesuală activă orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport cu contextul factual mai sus arătat, Curtea a constatat că reclamanta justifică un interes determinat, legitim, personal și actual în formularea acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, prin demersul procesual urmărind, potrivit petitului acțiunii, stabilirea nelegalității cuantumului taxelor fiscale la care se referă actele contestate și recuperarea diferențelor de sume ce au fost plătite fără a fi datorate, recurenta-reclamantă putându-se pretinde a fi o persoană vătămată prin actele contestate, pe care le apreciază parțial nelegale.

În consecință, instanța de control judiciar a reținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 496 și 498 alin. 2 din același act normativ, a admis recursul formulat de recurentă, a casat în tot Sentința nr. (...)/CA/20.05.2022 și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, care a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

Având în vedere că prin cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată de intervenienta (S) SRL, a fost sprijinită apărarea recurentei-reclamante în sensul îndeplinirii condiției interesului acesteia în formularea acțiunii deduse judecății, ce a fost validată de instanța de recurs, în baza art. 67 Cod procedură civilă s-a dispus admiterea acesteia.

A fost menținută Încheierea de ședință din 12.05.2022, pronunțată de Tribunalul (...).

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării cauzei.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)