Decizie nr. 643 din 19.10.2022

DREPT ADMINISTRATIV

Suspendare executare act administrativ

- art. 14 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004

Apare ca inutilă analizarea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ în condițiile în care hotărârea consiliului local, la care se referă litigiul, nu cuprinde dispoziții ale autorității publice locale susceptibile de executarea silită împotriva recurentului și nici nu produce prin ea însăși efecte juridice, respectiv nu dă naștere, modifică sau stinge vreun raport juridic.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 643 din 19 octombrie 2022

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 06.07.2022 Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect suspendarea executării Hotărârii nr. (...) din 11.03.2021 formulată de către reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei (C) și Comuna (C), fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată, reclamantul solicita suspendarea executării HCL (...)/11.03.2021 a Consiliului Local (C) privind refuzul autorității (Consiliul Local) de încheiere a unui act adițional prin care să se prelungească valabilitatea contractului administrativ încetat la termen, respectiv Contractul de închiriere nr. (...)/14.05.2015 pentru suprafața de 80 ha pajiște.

În esență, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. 1 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța de fond a constatat nu este îndeplinită în speță, reclamantul nereliefând împrejurări legate de starea de fapt și de drept în măsură să producă instanței, la o analiză sumară, o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat, ci invocă anumite motive de nelegalitate ale actului administrativ care presupun administrarea unor probe și pot fi analizate prin cercetarea acțiunii de fond privind anularea actului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, instanța a reținut că reclamantul avea reprezentarea faptului că încheierea pajiștilor expira în mai 2022, conform clauzelor contractuale.

Prelungirea valabilității acestuia, deși posibilă, este supusă unor rigori legale, nefiind o certitudine, iar aceste împrejurări se cereau a fi avute în vedere de reclamant în administrarea afacerii sale și în relația sa cu APIA.

Tribunalul a reținut că suspendarea executării, potrivit caracterului său, se justifică sub acest aspect numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză, existând pârghii pentru repunerea în situația anterioară, respectiv pentru recuperarea prejudiciului încercat în situația revocării HCL (...)/2022.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant (R), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în consecință, admiterea acțiunii introductive.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, exista o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr. (...) din 11.03.2022 a Consiliului Local al Comunei (C).

În concret, proiectul actului administrativ a fost votat în ședința de plen, fără ca, în prealabil, să se fi afișat pe ordinea de zi și fără ca, în prealabil, să fie în mod real discutat în cadrul comisiilor de specialitate ale C.L. (C).

De asemenea, actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. (...) din 11.03.2022 a C.L. (C) nu este motivat, cu toate că se referă la o decizie de respingere a unei cereri legale, prin care recurentului îi este cauzat un prejudiciu semnificativ, respectiv încetarea unui contract de închiriere, imposibilitatea asigurării pășunatului animalelor, imposibilitatea onorării obligațiilor asumate față de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură.

În aceeași ordine de idei, a solicitat să se constate că aparența de drept îi aparține, în condițiile în care, anterior emiterii Hotărârii nr. (...) din 11.032022 a C.L. (C), și-a executat toate obligațiile contractuale asumate prin Contractul nr. (...) din 18.05.20215 încheiat cu Primăria Comunei (C), pe tot parcursul contractului neexistând niciun fel de motiv legal care să conducă la ideea că, pe viitor, nu se mai impune prelungirea acestui contract.

În ceea ce privește paguba iminentă, a precizat că, prin Hotărârea nr. (...) din 11.03.2022 îi sunt create mai multe pagube însemnate, după cum urmează: se află în imposibilitate de a asigura pășunatul animalelor pe care le deține (având în proprietate un număr de 463 capete ovine), se află în imposibilitatea de a-și onora obligațiile asumate față de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură în legătură cu aceste animale, fiindu-i, de asemenea, și îngrădit dreptul să beneficieze de un teren cu destinație pășune, în condițiile art. 16 din Legea nr. 32/2019.

A menționat că deține un număr de 463 capete ovine, cărora trebuie să le asigure un spațiu adecvat pentru pășunare, acesta fiind și motivul primordial în baza căruia a solicitat Primăriei (C) atât în anul 2015, cât și în anul 2022, închirierea unui teren cu destinație „pășune”.

De asemenea, ținând cont de numărul de animalelor deținute, a încheiat cu Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură un contract prin care a beneficiat de subvenții pentru creșterea acestor animale, având obligații contractuale în ceea ce privește continuarea activităților de profil zootehnic.

Neîndeplinirea obligațiilor asumate față de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură îl poziționează în situația de a returna subvențiile acordate, cu penalități și interdicții pe viitor.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii introductive în sensul suspendării executării Hotărârii nr. (...) din 11.03.2022 a Consiliului Local al Comunei (C).

În drept a invocat art. 483 alin. (8) Cod procedură civilă, Legea 32/2019, Legea 554/2004.

3. Apărările formulate în cauză

Intimații Comuna (C) și Consiliul local al Comunei (C), prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În esență, au arătat că, în afara faptului că reclamantul a avut anterior un contract de închiriere pentru o suprafața de 80 ha pajiști pentru a pășuna oi, întreaga stare de fapt și argumentele invocate sunt nereale, trunchiate, nefondate sau irelevante.

În ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, au precizat că HCL (...)/2022 și-a produs efectele integral, acestea fiind consumate la data expirării termenului Contractului a cărei prelungire o cere, astfel încât cererea reclamantului este lipsită de obiect.

Mai mult, chiar dacă efectele HCL (...)/2022 nu ar fi consumate, cererea este inaptă de a satisface interesul pretins.

Suspendarea efectelor refuzului autorității de a-și exprima consimțământul la încheierea unui act adițional la un contract administrativ, prin care să i se prelungească durata, nu are niciun efect, nedeterminând încheierea actului refuzat.

În materia contenciosului, calea de urmat ar fi fost cererea de ordonanță președințială, nicidecum cererea de suspendare a efectelor actului, așa cum s-a făcut, iar cererea de suspendare și ordonanța se exclud reciproc.

Cererea recurentului nu este de natură a avea un efect pozitiv, mai ales în condițiile în care s-au încheiat între timp o multitudine de contracte pe pășune (care deși nu acoperă întreaga pășune, rămânând mai mult de 80 hectare, se suprapun cu terenurile individualizate de reclamant), cererea de suspendare fiind lipsită și de interes, pe lângă lipsa de obiect și, în consecință, neîntrunind condițiile de admisibilitate.

În drept au invocat art. 205 Cod procedură civilă, textele legale invocate în întâmpinare.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind suspendarea, în condițiile Legii nr. 554/2004, a executării Hotărârii Consiliului Local al Comunei (C) nr. (...)/11.03.2021, ce cuprinde refuzul autorității de a încheia, la cererea acestuia, un act adițional prin care să se prelungească valabilitatea Contractului de închiriere nr. (...)/14.05.2015 privind suprafața de 80 ha pajiște.

Soluția primei instanțe, de respingere a cererii de suspendare, a fost criticată de recurent din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, invocând, în esență, că în mod greșit a stabilit prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ.

Analizând legalitatea soluției pronunțate, Curtea a constatat că se impune menținerea acesteia, însă pentru considerentele prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat mai sus, hotărârea de consiliu local a cărei suspendare se solicită cuprinde refuzul autorității publice locale de a încheia, la cererea recurentului-reclamant, un act adițional prin care să se prelungească valabilitatea contractului de închiriere nr. (...)/14.05.2015 privind suprafața de 80 ha pajiște, încetat în luna mai 2021 prin expirarea duratei stabilite.

Având în vedere conținutul hotărârii de consiliu local, Curtea a constatat că în mod corect susțin intimații-pârâți faptul că actul în discuție nu este susceptibil de executare silită, o eventuală soluție de suspendare neavând ca efect prelungirea valabilității unui contract încetat prin expirarea duratei, așa cum eronat apreciază recurentul-reclamant.

În acest sens, Curtea a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004:

“(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. (...)

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”

Din aceste dispoziții rezultă faptul că pentru a fi incidentă procedura specială a suspendării executării actului administrativ trebuie să se invoce existența unui act emis de o autoritate publică în regim de putere publică, susceptibil de executare silită împotriva persoanei pretins vătămate, care formulează cererea de suspendare și care urmărește întreruperea temporară a efectelor juridice ale acestuia.

Or, Hotărârea Consiliului Local (C) nr. (...)/11.03.2021 nu cuprinde dispoziții ale autorității publice locale susceptibile de executarea silită împotriva recurentului și nici nu produce prin ea însăși efecte juridice, respectiv nu dă naștere, modifică sau stinge vreun raport juridic.

În plus, o eventuală suspendare a hotărârii în discuție nu ar determina, așa cum eronat apreciază recurentul, prelungirea valabilității contractului de închiriere după împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, aceasta deoarece încetarea contractului nu s-a produs ca urmare a unui act administrativ unilateral, ci, prezumtiv, în temeiul și condițiile stabilite printr-un act juridic bilateral (respectiv, un contract).

În consecință, apare ca inutilă analizarea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, procedura specială implicând existența unui act administrativ susceptibil de a produce efecte juridice, or, în speță, HCL nr. (...)/11.03.2021 nu îndeplinește o astfel de condiție.

În acest context, nu se mai justifica examinarea criticilor recurentului referitoare la caracterul eronat al statuărilor în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și al pagubei iminente, cerute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, analiza fiind lipsită de orice utilitate practică din perspectiva scopului urmărit prin exercitarea căii de atac.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, fără a se acorda cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate de către partea ca a câștigat procesul.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)