Curtea de Apel ORADEA ·

Hotărâre nr. 1702 din 15.11.2022

Instanță: Curtea de Apel ORADEA
Dosar
Obiect: Principiile garantării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Principiul contradictorialității
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Principiile garantării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Principiului contradictorialității

- art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului

- art. 24 Constituția României

- art. 6, art. 13, art. 14 alin. 6 și art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă

- art. 272 Codul muncii

- art. 120 alin. 4 și 5 din Hotărârea CSM nr. 1375/2015 (Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești)

Curtea a reținut că instanța de fond a creat contestatorului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, încălcând normele de procedură care protejează dreptul la apărare al apelantului contestator, protejat de art. 13 Cod procedură civilă, contradictorialitatea reglementată de art. 14 alin. 6 Cod procedură civilă, fiind afectat astfel dreptul la un proces echitabil, protejat de art. 6 Cod procedură civilă și art. 6 CEDO fiindu-i îngrădite drepturile de a-și proba susținerile în proces, prin soluționarea cererii la primul termen de judecată în condițiile în care nu s-a pus în discuția contradictorie a părților și instanța nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la mai multe probe solicitate prin cererea de chemare în judecată de contestator, respectiv interogatoriul, care era atașat cererii de chemare în judecată și solicitarea de a se face o adresă către intimată pentru depunerea mai multor înscrisuri, de asemenea a respins proba testimonială, în mod netemeinic, deși ea se impunea a fi încuviințată, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt ale cauzei ce nu puteau rezulta din înscrisurile de la dosar cum eronat a reținut instanța de fond, împiendicând astfel contestatorul să își probeze efectiv pretențiile, ținând cont și de dispozițiile art. 272 Codul muncii în lumina căruia trebuia analizată cererea contestatorului privind depunerea unor înscrisuri de intimatul angajator care i-a aplicat sancțiunea disciplinară ce face obiectul contestației.

Cu privire la nelegalitatea punerii în discuție a probelor în lipsa reprezentantului contestatorului, care avea depusă la dosar delegație avocațială de redactare și de susținere a contestației (fila 9 dosar de fond), Curtea a reținut că nelegalitatea acestei măsuri nu poate fi reținută atâta timp cât avocatul nu s-a prezentat în sală la ora stabilită, aspect necontestat, în schimb s-a prezentat partea adversă prin reprezentant consilier juridic și a solicitat luarea cauzei, fără a fi depusă la dosar din partea contestatorului o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare.

Totodată reluarea ulterioară a cauzei, în intervalul orar stabilit, nu mai era posibilă efectiv dacă instanța a luat poziția părții adverse și a reținut cauza în pronunțare.

Dispozițiile art. 120 alin. 5 din Hotărârea CSM nr. 1375/2015 Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prevăd că lăsarea dosarului la a doua strigare are loc dacă niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, ceea ce nu era cazul în speță, sau dacă părțile cer lăsarea cauzei la urmă, conform art. 120 alin. 4 același act normativ, ceea ce din nou nu s-a făcut, motive pentru care dispozițiile legale nu au fost încălcate prin luarea cauzei la prima strigare în prezența consilierului juridic al părții adverse.

Instanța are posibilitatea și nu obligația de a lăsa cauza la a doua strigare în cazul în care una dintre părți, reprezentantul acesteia sau ambii nu se prezintă la apelul făcut în cursul ședinței de judecată.

Conform art. 223 alin. 1 Cod de procedură civilă: „lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel”.

Cu toate acestea chiar dacă nu au fost încălcate strict normele de procedură, așteptarea avocatului contestatorului, cu delegație de reprezentare la dosar și care a făcut o cerere de probațiune amplă, cel puțin până la finalizarea intervalului orar stabilit de instanță, era cu siguranță o măsură de administrare a dosarului utilă cauzei și recomandabilă, care ar fi ajutat instanța să înțeleagă mai bine teza probatorie, motivele pentru care se solicitau anumite probe și totodată riscurile omisiunii de a pune în discuție și de a se pronunța asupra unor probe solicitate prin cererea de chemare în judecată, ar fi fost categoric mai mici.

Nelegalitatea insurmontabilă a încheierii prin care s-au dezbătut probele și care se răsfrânge implicit și asupra soluției pronunțate pe fondul cererii se impune a fi constatată pentru nepunerea în discuție a unor probe solicitate, respingerea netemeinică a probei testimoniale, ce au atras încălcarea principiului contradictorialității a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil al contestatorului.

Problema de drept esențială în speța dedusă judecății o reprezintă de fapt nerespectarea de către instanța de fond a unor principii, cuprinse în Codul de procedură civilă, fundamentale în aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Articolul 14 alineatul 1 Cod de procedură civilă prevede că: „Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel”, de asemenea în cuprinsul alineatului 5 al aceluiași articol se precizează că: „Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate”.

Așadar Curtea a constatat că în mod nelegal instanța de fond nu a pus în discuție și nici nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriul și cu solicitarea de a se emite o adresă intimatei pentru a depune mai multe înscrisuri probatorii, încălcând principiul contradictorialității și a dreptului la apărare.

Cât privește proba cu martori și aceasta s-a respins în mod netemeinic deoarece aspectele de fapt ce constituiau teza probantă nu rezultau din înscrisurile de la dosar cum a reținut instanța de fond când a declarat proba inutilă.

în litigiul de față starea de fapt nu a fost stabilită în mod clar, cu certitudine, atât timp cât au fost respinse probele care aveau ca scop tocmai dovedirea acesteia, fără ca măcar o parte din probele solicitate să fi fost puse în dezbaterea contradictorie a părților astfel cum prevede legea.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia civilă nr. 1702 din 15 noiembrie 2022

Prin Sentința civilă nr. (...)/LM/2022, din data de 19 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul (...), a fost respinsă contestația formulată de contestatorul (C), în contradictoriu cu intimata Compania de Apă (L1) S.A., ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței civile, Tribunalul (...), a reținut următoarele:

Contestatorul (C) este angajatul intimatei Compania de Apă (L1) S.A., în funcția de director al Sucursalei (L2), astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosar.

Prin Decizia nr. (...) din 09.12.2021, intimata i-a aplicat contestatorului sancțiunea Avertisment, conform art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii coroborat cu art. 251 alin. 1 Codul muncii și art. 52 alin. 2 din Regulamentul intern, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 43 din 2020.

Sancțiunea a fost aplicată, ca urmare a faptului că, în data de 02.12.2021, contestatorul (C), Director Sucursala (L2), a fost convocat de către Directorul General al Companiei, prin intermediul asistentului manager (Am), la o ședință, în aceeași zi la ora 12:00, ședință la care contestatorul nu s-a prezentat (art. 2 din decizia contestată).

Instanța a analizat în continuare motivele de nelegalitate ale Deciziei nr. (...) din 09.12.2021, invocate de către contestator.

Un prim motiv de nelegalitate este reprezentat de nerespectarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 lit. a) Codul muncii și art. 54 alin. 1 din ROI, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 43 din 2020, având în vedere că ambele acte normative prevăd sancțiunea Avertisment Scris, iar nu doar sancțiunea Avertisment, care i-a fost aplicată contestatorului.

În consecință, acesta a susținut că sancțiunea aplicată, cea de Avertisment, nu este prevăzută de dispozițiile legale indicate în cuprinsul deciziei de sancționare.

Tribunalul, contrar susținerilor contestatorului, a apreciat că sancțiunea Avertisment, aplicată prin Decizia nr. (...) din 09.12.2021, a fost legală, sancțiune care a fost aplicată în scris, astfel încât avertismentul este unul scris, norma legală indicată de către contestator fiind respectată de către intimat.

Instanța a apreciat că, chiar dacă sancțiunea aplicată nu a fost denumită Avertisment scris, ci doar Avertisment, această împrejurare nu atrage nelegalitatea deciziei contestate, rațiunea dispoziției legale, ca avertismentul să fie unul scris, fiind respectat de către intimată.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de către contestator este reprezentat de încălcarea dispozițiilor art. 251 alin. 1 Codul muncii și art. 54 alin. 1 din ROI, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 43 din 2020 și a art. 54 alin. 1 din ROI, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 43 din 2020.

Instanța a reținut, ca un prim aspect vizând acest motiv de nelegalitate, că dispozițiile art. 54 alin. 1 din ROI, nu vizează acest motiv de nelegalitate, în concret nu vizează obligativitatea sau nu a efectuării cercetării prealabile în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, fiind cel mai probabil invocat dintr-o eroare, astfel încât acest motiv de nelegalitate a fost analizat doar prin prisma respectării art. 251 alin. 1 Codul muncii.

Potrivit art. 251 Codul muncii: „Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.

În consecință, în cazul aplicării sancțiunii disciplinare prevăzută la art. 248 alin. (1) lit. a), nu este necesară cercetarea prealabilă.

Contestatorul a susținut că intimatul a efectuat acte de cercetare prealabilă, astfel încât avea obligația ca toate aceste acte de cercetare disciplinare prealabilă să fie efectuate cu respectarea legislației muncii.

Așa cum în mod întemeiat a susținut și intimata, faptul că prin Nota internă nr. (...)/03.12.2021 i s-a solicitat contestatorului un punct de vedere, nu înseamnă că aceasta reprezintă efectuarea cercetării disciplinare.

S-a precizat că este de la sine înțeles faptul că, dacă se proceda la cercetarea disciplinară a contestatorului, aceasta trebuia să fie precedată de un convocator, astfel cum prevăd dispozițiile art. 251 alin. 2 Codul muncii, precum și de celelalte acte ulterioare convocatorului și nicidecum doar de o Notă internă.

Tribunalul în acord cu intimata, a apreciat că o simplă Notă internă, nu înseamnă cercetare disciplinară, nu echivalează cu existența cercetării prealabile, drept urmare, nu poate fi vorba despre „cercetare disciplinară fără respectarea prevederilor legale”, așa cum în mod greșit a susținut contestatorul.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de către contestator este reprezentat de nerespectarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. a) și lit. b) din Codul muncii.

Potrivit art. 252 alin. 2 Codul muncii: „Sub sancțiunea nulității absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept in baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.

Cercetând Decizia nr. (...) din 19.06.2020, instanța a reținut că aceasta cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, pag. 1 liniuțele 1 - 3, în concret intimata a menționat faptul că salariatul a fost convocat telefonic, faptul că nu s-a prezentat la ședința la care a fost convocat, cât și motivele invocate de acesta pentru a justifica lipsa de la ședința la care a fost convocat.

De asemenea, la pag. 1 liniuțele 4 - 3, și art. 3, au fost menționate prevederile legale care au fost încălcate de către salariat, iar, în ceea ce privește obligația intimatei prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate prin Nota internă, cât și faptul că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, având în vedere sancțiunea aplicată.

Totodată, în cuprinsul deciziei contestate, intimata a menționat temeiul de drept în baza căruia a aplicat sancțiunea disciplinară, respectiv art. 248 alin. 1 lit. a), coroborat cu art. 251 alin. 1 Codul muncii, a menționat termenul în care sancțiunea poate fi contestată, fiind indicat un termen de 30 de zile (art. 5) cât și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, respectiv Tribunalul (...) (art. 6).

În consecință, nici acest motiv de nelegalitate al Deciziei nr. (...) din 09.12.2021, nu a putut fi primit.

Contestatorul a mai susținut că decizia de sancționare atacată a fost și netemeinică și nelegală, având în vedere că nu a săvârșit nicio faptă, care să constituie abatere disciplinară în accepțiunea Codului muncii și să justifice aplicarea sancțiunii disciplinare a avertismentului scris.

În esență, contestatorul a susținut că, în jurul orei 930 - 1000, a fost contactat telefonic de către Directorul General al Companiei, prin intermediul asistentului manager, (Am), la o ședință, care urma să aibă loc în cursul aceleași zile, la ora 1200, însă nu a putut fi prezent, dat fiind faptul că avea deja planificate, în ziua respectivă, mai multe întâlniri în localitatea (L2).

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a reieșit că din data de 27.12.2018, contestatorul ocupa funcția de Director al Sucursalei (L2), conform Contractului individual de muncă nr. (...)/2018.

Pe lângă obligațiile menționate în Contractul individual de muncă nr. (...)/2018, acesta are îndatorirea de a îndeplini și „Sarcinile și responsabilitățile” prevăzute în Fișa de post.

Instanța a apreciat, așa cum în mod corect a susținut și intimata, că reclamantul s-a abătut de la îndatoririle pe care le are în calitate de Director al Sucursalei (L2), iar conform Fișei postului acesta „Răspunde de neîndeplinirea obligațiilor sale funcționale și neîndeplinirea ordinelor și indicațiilor șefilor ierarhici”.

De asemenea, contestatorul, în calitatea acestuia de Director/reprezentant al Sucursalei (L2), avea obligația de a se prezenta la ședința la care a fost convocat și doar „în situația lipsei din unitate a Directorului Sucursalei (L2), se deleagă toate atribuțiile și puterea de reprezentare a acestuia, cu drept de semnătură, d-lui (M3) – inginer în cadrul Stației de Epurare (L2)”, conform Deciziei manageriale nr. (...)/12.06.2019 aprobată de Directorul general (fila 61).

În contestația formulată, contestatorul a susținut că l-a delegat, conform Notei Interne nr. (...)/07.10.2021, pe locțiitorul său nr. 2 să participe la ședință, dar așa cum a susținut și intimata, instanța a reținut că Nota Internă nr. (...)/07.10.2021, reprezintă doar o propunere de înlocuire, propunere care nu a fost aprobată de către conducerea Companiei, drept urmare nu s-a finalizat cu încheierea unei Decizii, rămânând astfel valabilă Decizia managerială indicată mai sus, nr. (...)/12:06.2019 (fila 61).

Contestatorul a mai afirmat că timpul necesar deplasării nu îi permitea să ajungă la Compania de Apă (L1), afirmație care, de asemenea, nu a putut fi primită, în condițiile în care dl. (M1) a reușit să ajungă în timp util, astfel încât și contestatorul ar fi reușit să ajungă la ședința planificată la ora 1200 la sediul intimatei din mun. (L1).

Pentru toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins contestația formulată de contestatorul (C), împotriva Deciziei nr. (...) din 19.06.2021, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 07 aprilie 2022 a formulat apel reclamantul, (C), prin care a solicitat în principal admiterea apelului, anularea sentinței și a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației astfel cum a fost formulată.

În principal s-a considerat că se impune admiterea apelului, anularea sentinței și a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe având în vedere că judecata prezentului litigiu a avut loc cu încălcarea principiului garantării dreptului la apărare al contestatorului prevăzut de articolul 13 Cod de procedură civilă și articolul 24 din Constituție, al principiului garantării dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 6 CEDO și al principiului contradictorialității prevăzut de articolul 14 Cod de procedură civilă.

În acest sens s-a arătat că litigiul a rămas în pronunțare la primul termen de judecată, după ce cauza a fost luată în dezbatere de instanță la prima strigare, între orele 10:00 - 10:15, în lipsa reprezentantului convențional al contestatorului care avea împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, dar care în acel moment se afla într-o altă sala de judecată, dezbătând o altă cauză.

De asemenea s-a stipulat că acest litigiu a fost fixat, alături de alte cauze, în intervalul orar 10:00 - 11:00, iar în sală erau prezenți avocați și părți din alte cauze fixate în același interval orar și astfel ar fi putut fi luate în dezbatere respectivele cauze.

S-a menționat faptul că prin contestație s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul și a probei testimoniale, probe pe care instanța ar fi trebuit să le pună în discuția ambelor părți în conformitate cu prevederile articolului 14 Cod de procedură civilă și bineînțeles apoi să se fi pronunțat asupra lor.

S-a mai precizat că la termenul de judecată din data de 07 aprilie 2022, în lipsa reprezentantului convențional al contestatorului, instanța a încuviința pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, însă a respins pentru reclamant proba testimonială solicitată prin contestație, instanța considerându-se lămurită a închis cercetarea judecătorească și a rămas în pronunțare pentru data de 19 aprilie 2022, fără însă a observa că printre probele solicitate se număra și proba cu efectuarea unei adrese la intimata Compania de Apă (L1) S.A. pentru ca aceasta să depună la dosar o serie de înscrisuri necesare și utile soluționării cauzei, precum și proba cu interogatoriul intimatei.

Pe fondul cauzei s-a învederat instanței că motivarea Tribunalului (...) în legătură cu aplicarea avertismentului a fost nelegală, făcându-se trimitere în acest sens la articolul 248 alineatul 1 Codul muncii și la articolul 54 alineatul 1 din Anexa privind răspunderea disciplinară și patrimonială – Regulament Intern la CCM pentru anul 2021 nr. (...)/31.03.2021 și înregistrat la ITM Bihor sub nr. 16/31.03.2021, la fila 4 dosar apel.

Ulterior s-a constatat pe baza dispozițiilor legale anterior precizate că pe de o parte sancțiunile disciplinare sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale, angajatorul neputând aplica o altă sancțiune, ci doar una dintre cele enumerate de articolele anterior redate.

Apelantul a considerat că sancțiunea aplicată prin Decizia atacată nr. (...)/09.12.2021, respectiv avertisment, chiar dacă a fost aplicată în scris nu figurează printre sancțiunile disciplinare enumerate expres și limitativ de articolul 248 alineatul 1 din Codul muncii.

Mergând mai departe s-a stipulat faptul că potrivit articolului 251 alineatul 1 din Codul muncii și a dispozițiilor articolului 56 alineatul 1 din Anexa privind răspunderea disciplinară și patrimonială – Regulament Intern la CCM pentru anul 2021 regula este că sancțiunea avertismentului scris se aplică fără derularea procedurii cercetării disciplinare, însă asta nu însemnă că în situația în care angajatorul alege totuși să facă o cercetare disciplinară prealabilă, în cazul în care intenționează aplicarea avertismentului scris, nu ar mai fi obligatorie respectarea procedurii reglementate de articolul 251 și următoarele Codul muncii.

În aceste condiții apelantul a considerat că în contextul în care angajatorul a decis efectuarea unei astfel de cercetări disciplinare prealabile ar fi fost obligat, sub sancțiunea nulității absolute, să o efectueze corespunzător, cu respectarea prevederilor legale și a etapelor unei astfel de proceduri.

S-a făcut referire în cuprinsul cererii de apel la articolul 252 alineatul 2 din Codul muncii care cuprinde mențiunile ce trebuie integrate în cuprinsul unei decizii de sancționare, acest articol fiind redat pe larg la filele 6 - 7 dosar apel.

În continuare s-a invocat faptul că decizia de sancționare nr. (...)/09.12.2021 a fost lovită de nulitate absolută deoarece din cuprinsul acesteia lipsesc două elemente esențiale, respectiv descrierea în detaliu a faptei considerată de către angajator ca fiind abaterea disciplinară, dar și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care ar fi fost încălcate de către salariat.

Ori în cauza dedusă judecății, decizia de sancționare disciplinară nu numai că nu cuprinde descrierea în detaliu a faptei considerate de către angajator ca fiind o abatere disciplinară, dar cuprinde și elemente contradictorii cu privire la fapta imputată salariatului ceea ce face practic imposibilă verificarea legalității măsurii de sancționare și respectarea dreptului la apărare al salariatului, conform celor invocate de către apelant.

S-a subliniat că la articolul 1 din decizie se prevede că fapta care i se impută apelantului constă în neprezentarea acestuia la ședința din data de 02.12.2021, în timp ce la articolul 4 din același act i se impută apelantului faptul că și-ar fi delegat locțiitorul nr. 2, în locul locțiitorului nr. 1 să participe la ședința din data de 02.12.2021, ora 12:00.

S-a susținut că simpla menționare în mod generic în cuprinsul deciziei a faptului că salariatul a încălcat cu vinovăție obligațiile de serviciu prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, fără a se preciza în concret care sunt aceste obligații de serviciu încălcate și unde sunt ele prevăzute nu este de natură a acoperi viciul formal constatat.

În ceea ce privește neprezentarea sa la ședința la care a fost convocat în data de 02.12.2021, apelantul a arătat că în acea zi, la momentul convocării, avea deja programate mai mult întâlniri în (L2), acestea fiind necesare în vederea soluționării unor probleme urgente, hotărând astfel să îl delege pe locțiitorul său, domnul (M1).

În final s-a apreciat că a fost total eronată susținerea intimatei conform căreia delegarea participării la ședința din data de 02.12.2021 a locțiitorului nr. 2 nu ar fi legală pe motiv că Nota internă nr. (...)/07.10.2021 ar avea doar valoarea unei propuneri, atât timp cât nu a fost confirmată printr-o decizie managerială.

În acest sens s-a invocat faptul că această notă internă a fost întocmită de către directorul Sucursalei (L2) tocmai la solicitarea expresă a conducerii din (L1), conducere care a solicitat numirea la nivelul fiecărei structuri organizatorice din județ a doi locțiitori ai directorului.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și citarea intimatei S.C.

Compania de Apă (L1) S.A. cu mențiunea de a depune la dosar toate actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. (...)/09.12.2021, CCM pentru anul 2021 nr. (...)/31.03.2021 înregistrat la ITM Bihor sub nr. (...)/31.03.2021, înscrisuri care să ateste că în perioada 18.11.2021 - 05.2.2021 Sucursala (L2) se afla în proces de audit a activității manageriale, procese verbale ale tuturor ședințelor organizate la (L1) după data de 07.10.2021 la care a participat locțiitorul nr. 2 al Directorului Sucursalei (L2), inginerul (M1), fișele postului pentru locțiitorul nr. 1 și nr. 2 al Directorului Sucursalei (L2), lista salariaților din cadrul Sucursalei (L2) care au dreptul de a conduce autoturismele unității.

De asemenea s-a solicitat încuviințarea și comunicarea pe seama intimatei a unui exemplar din interogatoriul anexat contestației și încuviințarea audierii martorilor (M1), (M2) și (M3), aceștia cunoscând aspecte legate de întâlnirile programate în data de 02.12.2021 ale apelantului.

Prin întâmpinare intimata, S.C. Compania de Apă (L1) S.A., a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În motivare s-a susținut că motivele pe care apelantul le-a invocat în apărarea sa nu au fost întemeiate.

Cu privire la motivul de apel conform căruia Decizia nr. (...)/09.12.2021 ar fi nulă întrucât sancțiunea aplicată prin aceasta a fost intitulată avertisment, iar nu avertisment scris, s-a solicitat instanței să constate că acesta nu este un veritabil motiv de nulitate.

Raportat la cel de-al doilea motiv de apel invocat, respectiv nerespectarea procedurii cercetării disciplinare prealabile, intimata a precizat că potrivit prevederilor legale din cuprinsul articolului 251 Codul muncii: „sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la articolul 248 alineatul 1 litera a) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”, ori sancțiunea dispusă de către intimată a reprezentat chiar excepția recunoscută de către acest text de lege.

În continuare s-a susținut faptul că deși prin nota internă nr. (...)/03.12.2021 i s-a solicitat un punct de vedere apelantului, asta nu a însemnat că aceasta reprezintă efectuarea unei cercetări disciplinare, așadar și acest motiv de nelegalitate a fost înlăturat de către Tribunalul (...), conform celor spuse de către intimată.

În ceea ce privește motivul de apel conform căruia Decizia emisă nu a respectat prevederile articolului 252 alineatul 2 literele a) și b) din Codul muncii, respectiv aceasta nu a cuprins descrierea amănunțită a faptei, intimata a solicitat instanței să constate că această decizie a fost motivată atât în fapt, cât și în drept, îndeplinind așadar condițiile de fond și formă impuse de legislația în vigoare.

S-a mai menționat că apelantul în calitatea de director/reprezentant al Sucursalei (L2) avea obligația de a se prezenta la ședința la care a fost convocat și numai în situația lipsei sale din unitate ar fi putut să-și delege toate atribuțiile și puterea de reprezentare, conform Deciziei manageriale nr. (...)/12:06.2019 aprobată de către Directorul General.

S-a stipulat că atât în contestație, cât și în apel, apelantul a susținut că l-a delegat conform notei interne nr. (...)/07.10.2021 pe locțiitorul său nr. 2 să participe la ședință, însă această notă nu a reprezentat decât o propunere de înlocuire, propunere care nu a fost aprobată de către conducerea companiei și nu s-a finalizat cu încheierea unei Decizii, rămânând astfel valabilă Decizia managerială nr. (...)/12:06.2019.

Raportat la timpul de deplasare și motivele invocate de către apelant pentru care nu a putut ajunge la ședință s-a apreciat că dacă acesta din urmă ar fi fost de bună credință ar fi trebuit să îl înștiințeze pe domnul director cu privire la întâlnirile programate pentru acea zi.

În final s-a învederat instanței de judecată că cele două declarații notariale atașate apelului au fost încheiate în fața notarului în data de 14, respectiv 15 aprilie 2022, adică la 4 luni de la producerea evenimentului și cu doar câteva zile înainte ca instanța de fond să se pronunțe.

În drept, intimata, a invocat articolele 205 și următoarele și art. 411 alineatul 1 punctul 2 Cod de procedură civilă.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în lumina articolelor 476-478 Cod de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Analizând prioritar cererea principală de anulare a încheierii și a sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea respectării dreptului fundamental la apărare și a contradictorialității, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată, în contradictoriu cu S.C.

Compania de Apă (L1) S.A., reclamantul, (C), a solicitat instanței de judecată să pronunțe o sentință prin care să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. (...)/09.12.2021 având ca obiect sancționarea disciplinară a reclamantului, cu consecința înlăturării sancțiunii disciplinare aplicate acestuia, respectiv aceea de avertisment.

În susținerea acțiunii sale, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii (M1), (M2) și (M3), dar și a probei cu interogatoriul pe care l-a atașat cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea civilă din data de 07 aprilie 2022 (fila 71 dosar fond), atacată în mod distinct cu apel, instanța de fond în baza articolelor 258, 255 și 292 Cod de procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, însă a respins ca neutilă soluționării cauzei proba testimonială, raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, având în vedere teza probatorie, cât și fapta pentru care a fost sancționat, iar prin Sentința civilă nr. (...)/LM/2022 din data de 19 aprilie 2022 a respins contestația formulată de către contestatorul (C) ca neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de încuviințare a probei cu interogatoriul pârâtei, interogatoriu depus de altfel la dosarul cauzei la filele 12 - 13 dosar fond, Tribunalul (...) nu s-a pronunțat și nici nu a pus-o în discuția contradictorie a părților, ignorând această cerere în probațiune.

În același sens instanța nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat cu privire la cererea în probațiune a contestatorului prin care solicita emiterea unei adrese către intimata angajatoare pentru a se depune toate actele ce au stat la baza deciziei de sancționare contestate cât și alte înscrisuri.

Prin apelul formulat, apelantul contestator, a solicitat în principal admiterea apelului, anularea sentinței atacate și a încheierii de ședință din data de 07 aprilie 2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere că judecata prezentului litigiu a avut loc cu încălcarea principiului garantării dreptului la apărare prevăzut de art. 13 din Codul de procedură civilă și art. 24 din Constituția României, a principiului dreptului la un proces echitabil stipulat în cuprinsul prevederilor articolului 6 CEDO și de asemenea a principiului contradictorialității regăsit în articolul 14 Cod de procedură civilă.

În fapt, apelantul contestator, (C), conform contractului individual de muncă nr. (...)/27.12.2018 (filele 54 - 55) ocupă funcția de director al Sucursalei (L2) din cadrul Companiei de Apă (L1) S.A.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în data de 02 decembrie 2021 în intervalul orar 0930 - 1000, contestatorul a fost convocat de către Directorul General al S.C.

Compania de Apă (L1) S.A. în vederea participării, în aceeași zi la ora 1200, la o ședință, conform susținerilor apelantului contestator, având programate pentru acea zi alte întâlniri care necesitau prezența sa, și a delegat locțiitorul nr. 2 pentru a participa la ședință.

Ca urmare a neprezentării la această ședință, prin Decizia nr. (...)/09.12.2021 (filele 10 - 11 dosar fond) Directorul General al S.C.

Compania de Apă (L1) S.A. a decis sancționarea Directorului Sucursalei (L2) prin aplicarea unui avertisment, sancțiune care face obiectul prezentei acțiuni.

La primul termen de judecată din data de 07 aprilie 2022 cauza a fost dezbătută fără prezența reprezentantului reclamantului, având în vedere că primul nu a fost prezent la momentul efectuării apelului părților de către grefier, susținând prin apelul formulat că se afla la instanță în acel moment, dezbătând o altă cauză, în fața unui alt complet de judecată, criticând de asemenea faptul că instanța de fond nu a lăsat cauza la a doua strigare, în condițiile în care intervalul orar în care a fost stabilită cauza nu a fost depășit.

Punând în discuție doar o parte a probelor solicitate și doar cu partea prezentă la prima strigare, care era reprezentanta intimatei angajatoare consilier juridic, instanța de fond a încuviințat prin încheierea de ședință din 07 aprilie 2022 (fila 71 dosar de fond) proba cu înscrisuri solicitată de către reclamant ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, a respins ca inutilă soluționării cauzei proba testimonială, iar în privința probei cu interogatoriul Companiei de Apă (L1) S.A. și a cererii de emitere a unei adrese către angajator pentru a se depune mai multe înscrisuri nu s-a pronunțat și nu le-a pus în discuție.

În principal apelantul solicită anularea încheierii și a hotărârii contestate și trimiterea cauzei spre rejudecare invocând o încălcare flagrantă a dreptului său la apărare, prin neașteptarea avocatului părții pentru a-și susține cererea în probațiune prin scoaterea cauzei la primul termen fără a se pune în discuție nici cererea de încuviințare a interogatoriul atașat și nici cererea de emitere a unei adrese către intimată pentru a se depune înscrisuri și respingerea probei testimoniale pe care o aprecia pertinentă, considerând că a fost încălcat dreptul la apărare, art.13 Cod procedură civilă, contradictorialitatea art.14 Cod procedură civilă și dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 CEDO.

Analizând aceste motive de apel prin raportare la probele aflate la dosar, Curtea a reținut că ele sunt întemeiate, dreptul la apărare, la contradictorialitate și la un proces echitabil fiind încălcate de instanța de fond prin modul în care s-a raportat la probațiunea solicitată, motive pentru care s-a impus anularea încheierii și a sentinței atacate, în baza articolului 480 alineatul 3 teza finală, urmând a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului (...), având în vedere argumentele ce succed:

Totodată reluarea ulterioară a cauzei, în intervalul orar stabilit, nu mai era posibilă efectiv dacă instanța a luat poziția părții adverse și a reținut cauza în pronunțare.

Astfel, Curtea reține că instanța are posibilitatea și nu obligația de a lăsa cauza la a doua strigare în cazul în care una dintre părți, reprezentantul acesteia sau ambii nu se prezintă la apelul făcut în cursul ședinței de judecată.

Conform art. 223 alin. 1 Cod de procedură civilă: „lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel”, în aceste condiții este evident că acest motiv de nelegalitate invocat în cuprinsul cererii de apel nu a putut fi primit, în condițiile în care legiuitorul a stabilit în mod expres că atât timp cât partea este legal citată, însă nu se prezintă în fața instanței la data și ora cuprinsă în interiorul citației, instanța are posibilitatea de a judeca cauza în prezența unei singure părți sau chiar în lipsa ambelor părți, dacă s-a cerut judecarea în lipsă.

Nelegalitatea insurmontabilă a încheierii prin care s-au dezbătut probele și care se răsfrânge implicit și asupra soluției pronunțate pe fondul cererii se impune însă a fi constatată pentru nepunerea în discuție a unor probe solicitate, respingerea netemeinică a probei testimoniale, ce au atras încălcarea principiului contradictorialității a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil al contestatorului.

Martorii propuși prin cererea introductivă de instanță, (M1), (M2) și (M3), reiterați și în cuprinsul cererii de apel sunt persoane, conform celor susținute de către apelant, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cea de apel, care cunosc aspecte legate de întâlnirile pe care apelantul contestator se presupune că le avea programate în ziua convocării la ședință, anume 2 decembrie 2021.

De asemenea la primul termen de judecată în apel, 1 noiembrie 2022, reprezentanta apelantului susține că proba cu martori vizează întocmai starea de fapt existentă la data aplicării sancțiunii disciplinare și împrejurările în care a fost convocată ședința și ce anume s-a discutat.

Cu privire la una dintre martore se susține faptul că aceasta este secretara apelantului și cunoaște care erau programările din ziua respectivă ale domnului director al Sucursalei (L2), circumstanțele concrete pentru care acesta nu s-a prezentat la ședință, cunoscând de asemenea și faptul că exista un proces de audit care era în plină desfășurare la Compania de Apă – Secția (L2).

Având în vedere toate aceste chestiuni, Curtea a constatat că este esențial ca aceste persoane să fie audiate pentru a clarifica situația de fapt din speța dedusă judecății și pentru a soluționa în mod just acest litigiu, pentru a se putea dovedi dacă presupusa abatere disciplinară săvârșită de către apelantul contestator a existat în mod obiectiv și dacă sancțiunea aplicată de către angajator a fost sau nu una legală și temeinică.

Raportat la aceste împrejurări, făcând corect aplicarea dispozițiilor art. 258, art. 255 cu aplicarea art. 311 și următoarele Cod de procedură civilă, instanța de fond trebuia să aprecieze această probă ca fiind pertinentă și concludentă și nu inutilă cauzei, chiar dacă, raportat la împrejurările pe care fiecare martor le cunoaște în concret, aspecte ce se impun a fi lămurite în rejudecare, se putea aplica art. 258 alin. 3 Cod de procedură civilă, în sensul limitării martorilor.

În continuare, Curtea a reținut că dispozițiile articolului 22 alineatul 6 din Codul de procedură civilă statuează că: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

După cum se poate observa în cuprinsul cererii de chemare în judecată, la fila 8 dosar fond, contestatorul a solicitat și încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, atașat cererii de chemare în judecată, mijloc de probă cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat.

La fel instanța nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat nici asupra cererii de emitere a unei adrese pentru depunere de înscrisuri către intimata angajatoare care a aplicat sancțiunea contestată, deși dispozițiile art. 272 Codul muncii erau incidente în cauză.

Astfel Curtea a constatat că nu s-a respectat în mod activ rolul judecătorului în aflarea adevărului care potrivit art. 22 alin. 1 Cod de procedură civilă „are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivele de drept pe care părțile de invocă, judecătorul este în drept să ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt și de drept, (...)să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare”.

De asemenea, potrivit aliniatului 6 al aceluiași text de lege judecătorul trebuie să se pronunțe asupra tot ce s-a cerut, dispoziție care nu vizează doar strict petitele acțiunii ci și toate cererile formulate pe parcursul procesului, inclusiv cele în probațiune.

Or, este evident că în litigiul de față starea de fapt nu a fost stabilită în mod clar, cu certitudine, atât timp cât au fost respinse probele care aveau ca scop tocmai dovedirea acesteia, fără ca măcar o parte din probele solicitate să fi fost puse în dezbaterea contradictorie a părților astfel cum prevede legea.

Înscrisurile nefiind îndestulătoare pentru a proba starea de fapt existentă, modul în care apelantul a fost convocat la ședința din data de 02 decembrie 2021, detaliile care i-au fost transmise telefonic în legătură cu această ședință sau întâlnirile care erau programate exact în aceeași zi.

Pentru toate aceste motive Curtea a reținut că instanța de fond a creat contestatorului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, încălcând normele de procedură care protejează dreptul la apărare al apelantului contestator, protejat de art. 13 Cod procedură civilă, contradictorialitatea reglementată de art. 14 alin. 6 Cod procedură civilă, fiind afectat astfel dreptul la un proces echitabil, protejat de art. 6 Cod procedură civilă și art. 6 CEDO fiindu-i îngrădite drepturile de a-și proba susținerile în proces, prin soluționarea cererii la primul termen de judecată în condițiile în care nu s-a pus în discuția contradictorie a părților și instanța nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la mai multe probe solicitate prin cererea de chemare în judecată de contestator, respectiv interogatoriul, care era atașat cererii de chemare în judecată și solicitarea de a se face o adresă către intimată pentru depunerea mai multor înscrisuri, de asemenea a respins proba testimonială, în mod netemeinic, deși ea se impunea a fi încuviințată, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt ale cauzei ce nu puteau rezulta din înscrisurile de la dosar cum eronat a reținut instanța de fond, împiendicând astfel contestatorul să își probeze efectiv pretențiile, ținând cont și de dispozițiile art. 272 Codul muncii în lumina căruia trebuia analizată cererea contestatorului privind depunerea unor înscrisuri de intimatul angajator care i-a aplicat sancțiunea disciplinară ce face obiectul contestației.

Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea a admis, ca fondat, apelul civil declarat de către apelantul contestator, (C), în contradictoriu cu intimata pârâtă, Compania de Apă S.A., împotriva încheierii civile din data de 07 aprilie 2022 și a Sentinței civile nr. (...)/LM/2022 din data de 19 aprilie 2022 pe care le-a anulat, iar în baza articolului 480 alineatul 3 teza finală a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului (...), ținând cont de considerentele prezentei decizii.

În rejudecare instanța de fond va ține cont de dezlegările de drept și de necesitatea administrării unor probe suplimentare, așa cum s-a stabilit în prezenta hotărâre, urmând a fi repuse în discuție toate probele solicitate cu discutarea tezei probatorii și încuviințare în condițiile legii a tuturor probelor necesare pentru justa soluționare a cauzei și stabilirea adevărului judiciar.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Loreley Emese MIREA-GAJDO)