Hotărâre nr. 517 din 09.09.2022

DREPT ADMINISTRATIV FISCAL

Recurs. Cadrul procesual în care poate fi analizată legalitatea aplicării unui impozit pe clădiri majorat, determinat de starea degradată a clădirii

- art. 489 alin. 5, 6, 7 și 8 Cod fiscal

Chestiunea dispunerii corecte a majorării impozitului de către Consiliul Local al Municipiului, prin hotărârea cu caracter individual, nu poate fi analizată în litigiul având ca obiect contestarea legalități deciziei de impunere.

Examinarea legalității majorării impozitului pe clădiri nu este posibilă în cadrul acțiunii având ca obiect exclusiv anularea deciziei de impunere, și cu atât mai puțin nu pot fi înlăturate efectele juridice ale hotărârii consiliului local în executarea căreia a fost emisă decizia de impunere.

Curtea de Apel (M) – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 517 din 9 septembrie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 18.02.2022, Tribunalul (...) a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S.C. (R1) S.R.L., (R2) și (R3), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul (M), prin Primar.

A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S.C. (R4) S.R.L., S.C. (R5) S.R.L. și (R6), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul (M), prin Primar, având ca obiect anulare act administrativ (Decizia de impunere nr. (...)78/26.01.2021; Decizia de impunere (...)80/26.01.2021; Decizia de impunere nr. (...)11/23.02.2021; respectiv: Dispoziția nr. (...)76/27.07.2021, de soluționare a contestației prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. (...)78/26.01.2021; adresa de răspuns nr. (...)99/02.03.2021, de soluționare a plângerii prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. (...)80/26.01.2021; adresa de răspuns nr. (...)39/07.04.2021, de soluționare a contestației prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. (...)11/23.02.2021).

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, în fapt, din extrasele de carte funciară rezultă că reclamanții sunt proprietari asupra unor spații ce fac parte din clădirea situată în str. (S), nr. (x), (M).

Prin H.C.L. nr. (...)/30.01.2019, s-a aprobat modificarea și completarea HCL nr. (...)/2018 referitoare la Regulamentul pentru stabilirea criteriilor pentru identificarea clădirilor neîntreținute de pe raza municipiului (M), în vederea aplicării prevederilor Codului fiscal privind cotele majorate de impozit ale acestor clădiri, conceput astfel încât să structureze premizele lucrărilor de reabilitare a clădirilor de pe raza municipiului (M), conform anexei, suspendându-se măsura de supraimpozitare pentru clădirile cuprinse în programele/proiectele pe care le implementează primăria (M), conform listelor anexe la Regulament și suspendându-se aplicarea HCL cu privire la aceste imobile.

La punctul 10.2 din anexă apare menționat și imobilul din str. (S), nr. (x).

Prin HCL nr. (...)/2020 s-a aprobat majorarea în anul 2021 a impozitului pe clădiri stabilit pentru imobilul situat în (M), str. (S), nr. (x), ca urmare a constatării stării tehnice de clădire neîngrijită, cu cota de 500%, pentru proprietarii care nu au achitat taxa de reabilitare a clădirii neîngrijite până la 31.12.2020.

Dintre reclamanții din prezenta cauză, în Anexa la HCL nr. (...)/2020 au fost cuprinși (R6), (R3), S.C. (R1) S.R.L. și S.C. (R4) S.R.L.

La data de 21.01.2021, reclamantul (R6) a efectuat plata impozitului (fila 85).

La data de 23.02.2021 s-a emis Decizia de impunere pentru anul 2021 (nr. (...)11/23.02.2021) pe seama reclamantului (R6), privind impozitul pe clădiri raportat la clădirea din strada (S), nr. (x), iar din procesul-verbal privind calculul impozitului, emis la aceeași dată rezultă că s-a aplicat o majorare de 500% a impozitului raportat la calificarea clădirii ca fiind neîngrijită, suma totală de plată fiind de 5.838 lei.

În speță, nu este contestat că acestui reclamant i s-a comunicat decizia de impunere.

Reclamantul (R6) a formulat contestație prealabilă împotriva deciziei de impunere aferentă anului 2021, răspunsul Primăriei Municipiului (M) fiind în sensul respingerii contestației, raportat la HCL nr. (...)/2020.

La data de 26.01.2021 s-a emis Decizia de impunere pentru anul 2021 (nr. (...)80, fila 160) pe seama reclamantei S.C. (R5) S.R.L., inclusiv privind impozitul pe clădiri, iar din procesul-verbal privind calculul impozitului, emis la aceeași dată rezultă că s-a aplicat o majorare de 500% a impozitului raportat la calificarea spațiului comercial din str. (S) nr. (x) ca fiind clădire neîngrijită.

Decizia de impunere i-a fost comunicată acestei reclamante la data de 29.01.2021.

S.C. (R5) S.R.L. a formulat contestație prealabilă împotriva deciziei de impunere aferentă anului 2021, care a fost respinsă, pe motiv că impozitul aferent anului 2021 a fost majorat cu 500% raportat la dispozițiile HCL nr. (...)/2020.

În cuprinsul acestei adrese se mai menționează și că, prin HCL nr. (...)/2020, a fost actualizată Anexa 4 și 5, astfel încât imobilul din strada (S) nr. (x) nu se mai regăsește pe lista imobilelor aflate în zone ce urmează a fi afectate de proiecte municipale și care nu trebuie cuprinse în procedura de supraimpozitare.

Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2021, instanța a constatat că reclamanții (R3), (R2) și S.C. (R1) S.R.L. nu au formulat contestație prealabilă împotriva deciziilor de impunere emise pe seama acestora, astfel încât a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât cu privire la acești reclamanți, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.

Instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții (R3), (R2) și S.C. (R1) S.R.L., ca inadmisibilă, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu art. 268 Cod procedură fiscală.

În ceea ce privește cererile reclamanților S.C. (R4) S.R.L., (R6), S.C. (R5) S.R.L., instanța a reținut că, la data emiterii fiecăreia dintre deciziile de impunere, imobilele proprietatea reclamanților nu erau cuprinse în lista imobilelor ce fac obiectul proiectelor/programelor ce urmează a fi implementate de Primăria Municipiului (M).

În acest sens, este real că acest imobil a fost cuprins în această listă conform anexelor la Regulamentul prevăzut de H.C.L. nr. (...)/2019, motiv pentru care, de altfel, pârâtul a emis în anul 2020 dispoziții prin care s-a dispus suspendarea măsurii supraimpozitării cu 500% aferentă anului fiscal 2020 și revocarea deciziilor de impunere pentru anul 2020.

Însă, instanța a reținut că prin H.C.L. nr. (...)/2020 (filele 97 - 99 vol.

II) a fost actualizată Anexa 4 și 5 la H.C.L. nr. (...)/2019, astfel încât imobilul din strada (S) nr. (x) nu se mai regăsește pe lista imobilelor aflate în zone ce urmează a fi afectate de proiecte municipale și care nu trebuie cuprinse în procedura de supraimpozitare.

Astfel, verificând conținutul HCL nr. (...)/2020, s-a reținut că aceasta vizează actualizarea Anexei 4 și 5 la Regulamentul privind stabilirea criteriilor de identificare a clădirilor neîntreținute de pe raza municipiului (M), în vederea aplicării prevederilor Codului fiscal privind cotele majorate de impozit ale acestor clădiri, aprobate prin HCL nr. (...)/2019).

În acest sens, s-a reținut că Anexa 5 la această hotărâre de consiliu local cuprinde Lista cu zone ce urmează a fi afectate de proiecte municipale și imobile (clădiri) din aceste amplasamente ce nu trebuie cuprinse în procedura de supraimpozitare, iar imobilul din str. (S), nr. (x), nu este cuprins în această listă.

În consecință, apare ca firesc faptul că proprietarilor acestui imobil, respectiv reclamanților din prezenta cauză, nu le-a fost comunicată individual această hotărâre de consiliu local, în contextul în care nu sunt vizați de lista în cauză.

Hotărârea de consiliu local nr. (...)/2020 a fost însă publicată pe pagina web a Primăriei Municipiului (M) ( www.(M ).ro).

De altfel, înainte de formularea cererii de chemare în judecată, aspectul înlăturării, ca efect al H.C.L. nr. (...)/2020, a imobilului din str. (S) nr. (x) din lista imobilelor aflate în zone ce urmează a fi afectate de proiecte municipale, a fost adus la cunoștința reclamantei S.C. (R5) S.R.L. prin adresa de soluționare a contestației prealabile formulate de această reclamantă, adresă anexată de reclamanți cererii.

Ca atare, imobilul din str. (S) nr. (x) nemaiaflându-se pe lista celor ce urmează a fi afectate de proiecte municipale (conform anexei 5 la HCL nr. (...)/2020), nu există niciun motiv pentru care să fie suspendată majorarea impozitelor stabilite în sarcina reclamanților raportat la starea neîngrijită a imobilului din str. (S), nr. (x), neexistând nicio contradicție între H.C.L. nr. (...)/2019 (prin care s-a stabilit scutirea de la supraimpozitare a imobilelor cu fațade deteriorate care se regăsesc în proiecte de regenerare urbană ale Primăriei Municipiului (M) și deciziile de impunere atacate, respectiv adresele/dispozițiile de soluționare a contestațiilor împotriva acestora.

Ipoteza sugerată de reclamanți, în care ar fi posibil ca, pe viitor, acest imobil să fie din nou cuprins în lista privind imobilele ce vor fi afectate de proiecte municipale, astfel încât s-ar impune suspendarea deciziilor de impunere ce cuprind măsura supraimpozitării până la lămurirea situației, este pur ipotetică și vizează aspecte ulterioare emiterii actelor administrative atacate.

Or, legalitatea unui act administrativ se examinează în raport de împrejurările de fapt și de drept existente la data emiterii actului, iar nu în raport de situații viitoare și ipotetice.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S.C. (R5) S.R.L. și (R6), solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și în urma rejudecării, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu privire la primul capăt de cerere formulat raportat la prev. art. 488 alin. l, pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenții au arătat că hotărârea instanței de fond este criticabilă având în vedere motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. l, pct. 8 Cod procedură civilă.

Premisa de soluționare a prezentei cauze trebuie sa aibă în vedere supremația legii ca principiu constituțional și al statului de drept. Respectarea legii, chiar și pentru autoritățile publice locale este o obligație indestructibilă, nu o opțiune.

Din aceasta perspectivă, un act administrativ se verifică din perspectiva legalității prin raportare la actele normative cu care se află în conexiune, în speță cu PUG (M) 2016, aprobat prin H.C.L. nr. (...)/28.07.2016, cu privire la lărgirile de trama stradala sau ampriza, (...) și (S), și H.C.L. nr. (...) din 25.10.2018, care dispune retragerea cu 4 m a aliniamentului caselor dintre blocul (...) și intersecția (...) cu (S), cu menținerea acestui aliniament spre Piața (...).

În atare situație, afirmațiile referitoare la faptul că nu se vor face lărgiri pe tronsonul cuprins intre str. (...) și Piața (...), intră în contradicție cu HCL-urile (...)/2016 și (...)/2018, care nu au fost abrogate.

Corelând prevederile HCL (...)/2019 cu HCL (...)/2020 (prin care se afirmă că imobilul din str. (S) nr. (x) nu se mai regăsește pe lista imobilelor aflate în zone ce urmează a fi afectate de proiectele municipale și care nu mai trebuie cuprinse în procedura de supraimpozitare), în contradicție flagrantă cu HCL (...)/2016 și HCL (...)/2018, care prevăd retragerea aliniamentului caselor cu 4 m, implicând și imobilul de pe (S), nr. (x), se observă că prevederile actelor normative indicate mai sus nu se corelează, dar implicit sunt în conexiune, fiind într-o situație ciudată prin care, raportat la capătul de cerere, motivat pe prevederile HCL (...)/2019 intimata își justifica supraimpozitarea raportat la faptul că exproprierea nu mai este prevăzută în anexa HCL, dar există alte două hotărâri de Consiliu Local prin care, sub alt temei (lărgimi de trama stradală) prevăd aceleași aspecte legate de imobilul pe care îl dețin reclamanții.

Niciunul dintre aspectele menționate nu au fost luate în considerare, iar necorelarea actelor normative aflate în conexiune se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. l, pct. 8.

Date fiind cele mai sus prezentate, în completarea prejudiciului suferit apare și supraimpozitarea imobilelor, în caz de nerenovare, se emite o adresă care arată că acestea nu mai sunt incluse în coridorul de expropriere dar din păcate, HCL mai sus menționate nu sunt abrogate, ele producând efecte juridice contrare celor susținute de către pârâtă.

În drept, recurenții au invocat art. 488 alin. l, pct. 8 Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul Municipiul (M), prin Primar a solicitat, în principal, în baza art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca fiind nul, în subsidiar, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii, în totalitate, a Sentinței nr. (...)/CAF/2022 pronunțată în dosarul nr. (...)/2021 al Tribunalului (...), ca fiind legală și temeinică, respingerea cheltuielilor de judecată.

În motivare, arată intimatul că instanța de fond a reținut că la data emiterii fiecăreia dintre deciziile de impunere a căror anulare se solicită, imobilele proprietatea recurenților nu erau cuprinse în lista imobilelor ce fac obiectul proiectelor/programelor ce urmează a fi implementate de Primăria Municipiului (M).

Imobilul în speță a fost cuprins în lista imobilelor ce urmau a fi afectate de proiecte de interes public conform anexelor la Regulamentul aprobat prin HCL nr. (...)/2019, motiv pentru care, Primarul Municipiului (M) a emis pentru anul 2020 dispoziții prin care s-a dispus suspendarea măsurii supraimpozitării cu 500 % aferentă anului fiscal 2020 și revocarea deciziilor de impunere.

Însă, prin HCL nr. (...)/2020 au fost actualizate Anexa 4 și 5 a HCL nr.(...)/2019, astfel că, imobilul situat în (M), str. (S), nr. (x), jud. (...) nu s-a mai regăsit pe lista imobilelor aflate în zone ce urmează a fi afectate de proiecte municipale și exceptate de supraimpozitare.

În hotărârea recurată s-a reținut că, Anexa 5 a HCL nr.(...)/2019 cuprinde Lista cu zone ce urmează a fi afectate de proiecte municipale și imobile (clădiri) din aceste amplasamente ce nu trebuie cuprinse în procedura de supraimpozitare, iar imobilul situat în (M), str. (S), nr. (x), nu este cuprins în această listă.

În consecință, imobilul situat din (M), str. (S), nr. (x), jud. (...), nemaiaflându-se pe lista celor ce urmează a fi afectate de proiecte municipale, nu există niciun motiv pentru care să fie suspendată majorarea impozitelor stabilite în sarcina recurenților, avându-se în vedere starea neîngrijită a clădirii analizate.

În Regulamentul Local de Urbanism s-a prevăzut pentru strada (S) reconfigurarea profilului și reorganizarea circulației, cu dezvoltarea componentei pietonale, ciclistice și vegetale.

Acest proiect ar urma să fie studiat și elaborat în cadrul unui plan urbanistic zonal pentru această zonă, însă el nu a făcut parte din lista de investiții aprobată de către Consiliul Local (M).

Nu există niciun document aprobat de către Consiliul Local (M) de unde să rezulte iminenta demolare a imobilului analizat.

Totodată, se mai arată că, o acțiune de reconfigurare a unui profil stradal nu implică neapărat și lărgirea tramei stradale, astfel că, îmbunătățirea parametrilor unei străzi se poate realiza și în interiorul amprizei existente, prin reorganizarea circulației, cu punerea accentului pe dezvoltarea componentei pietonale și a transportului în comun.

De altfel, instanța de fond a respins poziția recurenților în ceea ce privește ipoteza potrivit căreia, ar fi posibil ca pe viitor, acest imobil să fie din nou cuprins în lista privind imobilele ce vor fi afectate de proiecte municipale, arătând că, este pur ipotetică și vizează aspecte ulterioare emiterii actelor administrative atacate.

În drept, intimatul a invocat art. 205 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și având în vedere împrejurările de fapt și de drept puse în discuția părților din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Motivele de recurs vizează incidența în cauză a prevederilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material în domeniul urbanismului, în special planurile urbanistice adoptate de către autoritatea publică locală.

Starea de fapt, reținută de prima instanță, constă în aceea că prin HCL (M) nr. (...)/2020 – act administrativ cu caracter individual, invocând prevederile art. 489 alin. 5, 6, 7 și 8 Cod fiscal și HCL (M) nr. (...)/2020 privind stabilirea impozitelor, taxelor și tarifelor locale pentru anul 2021, s-a aprobat majorarea cu 500% a impozitului pe clădiri stabilit pentru 2021, pentru clădirea situată în (M), str. (S), nr. (x), județul (...), ca urmare a constatării stării tehnice nesatisfăcătoare în urma aplicării Regulamentului aprobat prin HCL (M) nr. (...)/30.01.2019.

În aplicarea acestor acte normative, pârâta a emis Deciziile de impunere pe anul 2021 prin care a stabilit în sarcina recurenților reclamanți un impozit pe clădiri majorat potrivit hotărârii consiliului local adoptate.

Curtea a constatat că deciziile de impunere contestate individualizează impozitul pe clădiri – obligație fiscală stabilită în sarcina recurenților reclamanți, în executarea în concret a hotărârilor normative și individuale emise anterior, menționate mai sus.

În acest context, nu poate fi ignorată forța juridică deosebită a actelor administrative ca acte de autoritate, respectiv prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a acestora, precum și executarea lor din oficiu.

Este o prezumție relativă ce poate fi răsturnată în cazul în care actul administrativ a fost contestat în fața instanțelor de contencios administrativ, iar acestea au constatat nelegalitatea lui.

Forța juridică a actelor administrative, indiferent că sunt normative ori individuale, este superioară actelor de drept civil, comercial ori de dreptul muncii, tocmai de aici decurgând atât caracterul de titlu executoriu prin el însuși a actului administrativ, cât și momentul încetării producerii de efecte juridice ca fiind cel al scoaterii lor din vigoare, în mod expres, fie de către organul emitent sau ierarhic superior, prin retractare ori revocare, fie de către instanța de judecată, prin anulare, ori prin executarea lui sau a ajungerii la termen.

Datorită efectelor lor juridice, aceste categorii de acte beneficiază de regim juridic diferit și sub aspectul controlului de legalitate, asigurându-se astfel securitatea raporturilor juridice și respectarea competenței instanțelor specializate, astfel că nu pot fi înlăturate în alte condiții procedurale.

Or, pe de o parte, aceste acte administrative nu au fost scoase din vigoare în mod expres, iar pe de altă parte, legalitatea lor nu poate fi analizată decât în cadrul procedurii prevăzute de lege, respectiv legalitatea HCL (M) nr. (...)/2020 poate fi analizată în cadrul contestației administrativ fiscale reglementate de Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, trebuie să se procedeze la analizarea deciziei de impunere, prin raportare la actele normative și individuale în executarea în concret a cărora a fost emisă.

Or, examinând legalitatea deciziilor de impunere în acest mod, Curtea a constatat că aceasta respectă HCL (M) nr. (...)/2020 prin care s-a dispus majorarea impozitului și nu face decât să cuantifice, raportat la valoarea imobilului, impozitul datorat, cuantum ce nu este contestat sub aspectul corectitudinii calculării lui.

Toate motivele invocate în fața instanței de fond și în recurs vizează problema de fond, a majorării impozitului datorat care ar încălca documentațiile de urbanism adoptate în prealabil.

Însă, relevant este că această majorare a fost decisă printr-un alt act administrativ decât cel contestat în prezentul dosar, respectiv hotărârea consiliului local.

Chestiunea dispunerii corecte a majorării impozitului de către Consiliul Local al Municipiului (M), prin hotărârea cu caracter individual, nu poate fi analizată în acest cadru procesual, întrucât actul administrativ individual nu a fost contestat în acest proces, examinarea legalității lui nu este posibilă în cadrul acțiunii având ca obiect exclusiv anularea deciziei de impunere, și cu atât mai puțin nu pot fi înlăturate efectele juridice ale acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul declarat ca neîntemeiat.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)