Hotărâre nr. 562 din 23.09.2022

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Încălcarea dreptului la apărare, motiv de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare

- art. 149, 150 și 206 Cod procedură civilă

Caracterul obligatoriu al comunicării tuturor înscrisurilor depuse la dosar rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art. 149, 150 și 206 Cod procedură civilă care statuează obligația pârâtului de a depune exemplare suficiente de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune, în vederea comunicării acestora cu partea adversă.

De asemenea, din cuprinsul normelor legale menționate rezultă obligația instanței de a comunica toate înscrisurile atașate cererii introductive sau întâmpinării, ori depuse pe parcursul cercetării judecătorești, cu partea căreia i se opun respectivele înscrisuri pentru a-i da posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora și să își facă apărările necesare.

Având în vedere că obligația de comunicare a fotografiilor depuse la dosar nu a fost îndeplinită, cu atât mai mult cu cât au fost considerate esențiale în soluționarea litigiului și au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, simplul fapt că instanța de fond a acordat două termene de pronunțare nu suplinește necomunicarea fotografiilor depuse la dosar și nu este de natură a înlătura încălcarea dreptului la apărare al recurentului reclamant.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 562 din 23 septembrie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 03.02.2022, Tribunalul (...) a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean (...), a menținut, ca legală și temeinică, Dispoziția de ridicare a vehiculului seria DRPMU nr. (...)91 din data de 09.12.2020, întocmită de Inspectoratul de Poliție Județean (...) și a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul (R), solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurentul a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, raportat la faptul că, deși a solicitat depunerea înscrisurilor ce au stat la baza emiterii dispoziției, cauzând de mai multe ori amânarea soluționării cauzei, înscrisurile depuse la ultimul termen nu i-au fost comunicate, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, și astfel se impune retrimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

A mai precizat recurentul faptul că nu i-a fost comunicat niciun proces-verbal de constatare a contravenției, ca urmare a faptului că a fost dată această dispoziție de ridicare a autoturismului staționat (parcat) neregulamentar și că nu există în locul respectiv indicator „oprirea interzisă” fiind o stradă cu sens unic pe care se parchează pe partea dreaptă a sensului de mers.

În opinia recurentului, autoturismul staționa regulamentar, nefiind sancționat contravențional, iar în lipsa unei sancțiuni contravenționale, nu poate fi dispusă o măsură tehnico-administrativă, fără să fie constatată o faptă de către un agent al poliției rutiere cu atât mai mult cu cât, agentul care a încheiat această dispoziție nu a specificat faptul că ar fi un agent al serviciului rutier.

În drept, recurentul a invocat Legea nr. 554/2004, O.G. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean (...), legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul, instanța a constatat următoarele:

Prin Dispoziția de ridicare a vehiculului seria DRPMU nr. (...)91 din data de 09.12.2020, ora 10:54 (fila 6 dosar fond), s-a dispus luarea măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculului cu nr. de înmatriculare (...), marca (...), de pe strada (...) din (...).

S-a reținut faptul că au fost încălcate prevederile H.G. nr. 1391/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, inclusiv cele ale H.G. nr. 965/2016, prin staționarea neregulamentară a vehiculului, abatere prevăzută de art. 143 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 (filele. 30-37 dosar fond).

Curtea a constatat că recurentul a invocat critici de nelegalitate privind încălcarea normelor de drept procesual vizând respectarea dreptului la apărare al părților prin prisma necomunicării unor înscrisuri depuse la dosar de partea adversă, aceste critici de nelegalitate putând fi încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură civilă și motive de nelegalitate privind greșita aplicare a normelor de drept material incidente în cazul ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar, aceste critici de nelegalitate încadrându-se la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă.

Instanța de control judicial a constatat că se impune analizarea cu prioritate a motivelor de nelegalitate care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură civilă deoarece, în cazul în care acestea ar fi găsite întemeiate, ar fi de prisos analizarea celorlalte motive de nelegalitate.

Examinând criticile de nelegalitate privind încălcarea normelor de drept procesual vizând respectarea dreptului la apărare al părților prin prisma necomunicării unor înscrisuri depuse la dosar de partea adversă, care se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că în data de 25.11.2021 intimatul a depus la dosar un set de fotografii (filele 31-37 dosar fond) care nu i-au fost comunicate recurentului reclamant.

Instanța de recurs a avut în vedere că la termenul de judecată următor, din data de 13.01.2022 recurentul reclamant, care nu solicitase judecarea cauzei în lipsă, nu a fost prezent, însă nu s-a dispus de către tribunal comunicarea fotografiilor depuse de partea adversă, ci s-a acordat un termen de pronunțare în data de 20.01.2022, iar apoi unul în data de 03.02.2022, când s-a pronunțat hotărârea recurată.

Or, Curtea a constatat că în condițiile în care un motiv esențial de nelegalitate a actului administrativ atacat, invocat de recurentul reclamant prin cererea introductivă, l-a constituit faptul că nu ar exista indicator “oprirea interzisă” în locul unde a parcat autovehiculul și că autovehiculul ar fi staționat regulamentar, solicitând în acest sens depunerea întregii documentații care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, respectarea dreptului la apărare al acestuia ar fi impus ca fotografiile depuse de către partea adversă, în dovedirea caracterului neîntemeiat al susținerilor recurentului reclamant, să îi fie comunicate pentru ca recurentul să își poată preciza poziția procesuală cu privire la acestea și să își formuleze apărările pe care le considera necesare.

Curtea a constatat că tribunalul a reținut ca probe utile cauzei fotografiile depuse la dosar, înlăturând pe baza acestora susținerile recurentului reclamant și arătând că “Analizând planșele foto depuse la dosar de pârât, Tribunalul reține că în data de 09.12.2020, ora 10:42, autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) era parcat pe strada (...) din (...), pe marcajul rutier ”Oprirea interzisă”.

În acest context, instanța a reținut că deși pe strada (...) din (...) la data menționată se puteau parca autoturisme în anumite zone ale străzii, fiind amenajate parcări cu plată, pe anumite porțiuni ale acelei străzi exista interdicția de oprire, respectiv staționare a autovehiculelor, conform marcajelor rutiere existente, evidențiate în planșele foto depuse de pârât.

Or autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), era staționat într-o zonă de pe strada (...) din (...) unde oprirea/staționarea autovehiculelor este interzisă, conform marcajului rutier cu această semnificație”.

Or, aceste rețineri ale instanței de fond relevă caracterul esențial al probei cu fotografiile depuse la dosar în economia cauzei, astfel că era necesar ca recurentul reclamant să aibă posibilitatea de a combate această probă administrată și de a-și formula apărările considerate necesare.

Caracterul obligatoriu al comunicării tuturor înscrisurilor depuse la dosar rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art. 149, 150 și 206 Cod procedură civilă care statuează obligația pârâtului de a depune exemplare suficiente de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune, în vederea comunicării acestora cu partea adversă.

De asemenea, din cuprinsul normelor legale menționate rezultă obligația instanței de a comunica toate înscrisurile atașate cererii introductive sau întâmpinării, ori depuse pe parcursul cercetării judecătorești, cu partea căreia i se opun respectivele înscrisuri pentru a-i da posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora și să își facă apărările necesare.

Având în vedere că obligația de comunicare a fotografiilor depuse la dosar nu a fost îndeplinită, simplul fapt că instanța de fond a acordat două termene de pronunțare nu suplinește necomunicarea fotografiilor depuse la dosar și nu este de natură a înlătura încălcarea dreptului la apărare al recurentului reclamant.

Prin urmare, instanța de control judiciar a constatat că procedând la pronunțarea hotărârii în lipsa comunicării fotografiilor depuse la dosar de partea adversă cu recurentul reclamant, instanța de fond a încălcat normele legale incidente în materia administrării probelor în condiții de contradictorialitate, cu consecința încălcării dreptului la apărare al recurentei.

Or, nefiindu-i comunicate probele administrate de partea adversă, recurentul reclamant nu a avut posibilitatea reală de a-și dovedi susținerile în fața instanței de fond, iar analiza făcută de prima instanță cu privire legalitatea actului administrativ atacat este una viciată.

Prin urmare, instanța de control judiciar a constatat că în ceea ce privește legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat instanța de fond nu a făcut o analiză efectivă a fondului, atât timp cât recurentul reclamant nu a avut posibilitatea de a-și prezenta contraargumentele în raport de probele depuse la dosar, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe cale de consecință, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la art. 498 alin. (2) Cod procedură civilă, instanța de recurs a admis recursul și a casat hotărârea recurată, cu trimitere pentru o nouă judecată la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța de fond va proceda la comunicarea fotografiilor depuse la dosar cu reclamantul pentru a-i acorda acestuia posibilitatea de a lua cunoștință de acestea și de a-și formula apărările pe care le consideră necesare.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecare.

(Decizie redactată de judecător Alin VĂSONAN și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)