Decizie nr. 123 din 16.06.2020

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Apel.

Procedura insolvenței.

Cerere formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect aprobarea de către judecătorul-sindic a vânzării bunurilor debitoarei conform Codului de procedură civilă, respinsă ca fiind lipsită de temei legal.

Temeinicia apelului și a cererii lichidatorului

- art. 111 alin. 6 din Legea nr. 85/2014

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 123 din 16 iunie 2020

Prin Sentința nr. (...)/F/07.11.2019, Tribunalul (...) a respins cererea formulată de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ (CII) cu sediul în (...), nr. de ordine în R.S.P. 1B (...), în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL cu sediul în (...) (...), J(...)/2007, CUI RO (...), în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE (...), cu sediul în (...) (...), ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ (...), cu sediul în (...) (...), PRIMĂRIA (...), cu sediul în (...) (...), SC (S) SRL, cu sediul în (...), având J (...)/2010 și CUI (...), SC (S1) SRL, cu sediul în (...), având J (...)/1991 și CUI (...) și SC (S2) IFN SA, cu sediul în (...), având J (...)/1991 și CUI (...), având ca obiect aprobare vânzare bunuri conform Codului de procedură civilă.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând cererea formulată prin prisma actelor de la dosar, judecătorul sindic a constatat că este nefondată.

Astfel, împotriva debitoarei SC (D) SRL s-a deschis procedura generală a insolvenței la data de 12.03.2013 prin Sentința nr. (...)/F/2013, iar la data de 15.05.2014 prin Sentința nr. (...)/F/2014 s-a dispus trecerea în procedura falimentului.

În speță, este aplicabilă Legea 85/2006, care, spre deosebire de Legea 85/2014, nu prevede posibilitatea pentru judecătorul sindic de a aproba vânzarea bunurilor conform Codului de procedură civilă.

Așadar, cererea a fost respinsă, fiind lipsită de temei legal.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel Cabinet Individual de Insolvență (CII) în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL, prin care a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 466 din Codul de procedură civilă, schimbarea Sentinței nr. (...)/F/2019 din data de 07.11.2019 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2013/a2 și publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. (...)/21.11.2019, în sensul admiterii cererii nr. (...)/18.09.2019 și aprobării vânzării bunurilor mobile ale societății debitoare prin metoda licitației publice potrivit Codului de procedură civilă.

În motivare, apelantul a arătat că, raportat la hotărârea pronunțată de către prima instanță, într-adevăr dispozițiile Legii 85/2006 nu prevăd în mod expres precum dispun dispozițiile art. 156 alin. (2) coroborate cu art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea 85/2014, atribuția judecătorului sindic de a judeca cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele adunărilor de creditori din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Însă, prin raportare la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006 și, totodată, la stadiul de stagnare a procedurii insolvenței fată de societatea debitoare (D) SRL datorat pasivității creditorilor, a apreciat faptul că soluția dată de către prima instanță este netemeinică și nefondată.

Deși dispozițiile Legii 85/2006 nu prevăd în mod expres printr-un articol de lege posibilitatea judecătorului sindic de a aproba modalitatea de valorificare a bunurilor, pentru deblocarea stadiului de procedură în care se află societatea debitoare, instanța avea atribuția de a substitui votul creditorilor debitoarei (D) SRL.

Cu privire la situația de fapt, apelantul a arătat că, prin Încheierea nr. (...)/F/2013 din data de 12.03.2013 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de societatea debitoare SC (D) SRL, (CII) fiind desemnat în calitatea de administrator judiciar provizoriu, iar prin Sentința nr. (...)/F/2014 din data de 15.05.2014 s-a dispus declanșarea procedurii de faliment prevăzută de Legea 85/2006 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, (CII) fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu.

În vederea reidentificării și reinventarierii bunurilor debitoarei, a solicitat administratorului special predarea bunurilor societății debitoare, iar ca urmare a faptului că aceasta nu a procedat la predarea acestora a formulat plângere penală împotriva acestuia, fiind înregistrată pe rolul Parchetului de pe Lângă Tribunalul (...) la data de 15.05.2018.

Ulterior, înregistrării plângerii penale, administratorul special al societății debitoare dna (AsD) a procedat la predarea bunurilor mobile ale societății debitoare, constând în 5 mașini de cusut, afirmând că stocul de marfă a fost furat potrivit adresei nr. (...)/BCICP/BGC/09.08.2018 a Inspectoratului de Poliție Județean (...) - Biroul de Combatere a Infracțiunilor Contra Patrimoniului.

Ca urmare a predării bunurilor mobile de către administratorul special al debitoarei dna (AsD), ulterior înregistrării plângerii penale formulate împotriva acesteia, a procedat la identificarea, inventarierea și evaluarea bunurilor debitoarei, sens în care a fost încheiat procesul verbal de inventar la data 25.09.2018.

În vederea valorificării bunurilor existente în patrimoniul societății debitoare (D) SRL la data deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar a întreprins măsuri în vederea evaluării acestor bunuri, potrivit prevederilor art. 116 din Legea nr. 85/2006 întrucât evaluarea reprezintă o operațiune obligatorie, impusă de lege.

Astfel, a arătat faptul că au existat oferte de prestări servicii primite din partea a trei evaluatori, fiind transmise documentele de identificare a bunurilor debitoarei (inventar), cât și a bunurilor, către evaluatorul ales de către cabinet în baza ofertei având prețul cel mai mic depus, sens în care la data de 04.10.2018 a fost depus la dosarul cauzei raportul de evaluare întocmit asupra bunurilor constând în echipamente tehnologice, respectiv două mașini de cusut marca Pfaff și 3 mașini de cusut marca Necchi 910-159.

Pentru a se face aplicabilitatea dispozițiilor legale prevăzute de art. 116 alin. (2) coroborat cu art. 117 din Legea 85/2006, a procedat la întocmirea regulamentului de valorificare a bunurilor mobile inventariate, prin metoda negocierii directe, acesta fiind încheiat la data de 09.10.2018 și la convocarea adunării generale a creditorilor pentru data de 16.10.2018, ora 13.00 având ca ordine de zi: prezentarea și aprobarea raportului de evaluare; stabilirea modalității de valorificare, propunere: vânzare prin negociere directă cu un cumpărător identificat; aprobarea regulamentului de valorificare.

Convocatorul adunării generale a creditorilor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. (...)/04.10.2018.

În cadrul acestei ședințe din data de 16.10.2018, creditorii, deși legal convocați prin BPI, nu s-au prezentat la ședință și nu au transmis vot prin corespondență, motiv pentru care nu s-a putut delibera asupra ordinii de zi și s-a procedat la reconvocarea adunării creditorilor pentru data de 28.01.2019, orele 14.00 având aceeași ordine de zi.

Convocatorul adunării generale a creditorilor pentru ședința din data de 28.01.2019 a fost publicat în BPI nr. (...)/16.01.2019.

Astfel, nici în cadrul ședinței din data de 28.01.2019 nu s-a putut delibera asupra ordinii de zi, întrucât creditorii nu s-au prezentat la ședință și nu au transmis vot prin corespondență, procesul verbal al adunării creditorilor fiind depus la dosarul cauzei (...)/2013 la data de 29.01.2019 și publicat în BPI nr. (...)/30.01.2019.

Având în vedere aceste aspecte s-a procedat la reconvocarea adunării generale a creditorilor pentru data de 16.04.2019, având aceeași ordine de zi, convocarea adunării creditorilor fiind publicată în BPI nr. (...)/08.04.2019, însă nici în cadrul acestei ședințe din data de 16.04.2019 creditorii nu au fost prezenți și nu au transmis vot prin corespondență, procesul verbal al adunării creditorilor fiind depus la dosarul cauzei la data de 17.04.2019 și publicat în BPI nr. (...)/17.04.2019.

Față de cele arătate, prin cererea nr. (...)/18.09.2019 înregistrată Ia Tribunalul (...) în cadrul dosarului de insolvență nr. (...)/2013 am solicitat judecătorului sindic aprobarea vânzării bunurilor societății debitoare prin licitație publică conform Codului de procedură civilă, cerere ce a fost respinsă prin Sentința nr. (...)/F/2019 din data de 07.11.2019 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/III/2013/a2.

Având în vedere faptul că cererea formulată cabinet a fost respinsă de către judecătorul sindic, a procedat la reconvocarea adunării generale a creditorilor pentru data de 11.12.2019, orele 13:00 având aceeași ordine de zi, convocatorul adunării creditorilor fiind publicat în BPI nr. (...)/02.12.2019.

În cadrul acestei ședințe din data de 11.12.2019 creditorii nu s-au prezentat la ședință și nu au transmis vot prin corespondență, motiv pentru care nu s-a putut delibera asupra ordinii de zi, procesul verbal al adunării creditorilor fiind depus la dosarul cauzei la data de 12.12.2019 și publicat în BPI nr. (...)/12.12.2019.

Raportat la faptul că nu se poate lua o hotărâre în cadrul adunărilor de creditori din lipsă de cvorum, pentru a putea înainta în procedură și a evita ca întreaga procedură să stagneze datorită pasivității creditorilor, a apreciat faptul că singura modalitate de a putea înainta în procedură și a proceda la valorificarea bunurilor societății debitoare, este ca judecătorul sindic să suplinească lipsa de voință a creditorilor absenți în procedură și să dispună aprobarea modalității de valorificare a bunurilor potrivit Codului de procedură civilă, sens în care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006 conform căruia „atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.”

Tocmai, pentru a împiedica stagnarea unei proceduri de insolvență datorită pasivității și dezinteresului creditorilor, legiuitorul a dispus în mod expres prin dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea 85/2014 coroborate cu art. 45 alin. (1) din aceeași lege, că una dintre atribuțiile principale ale judecătorului sindic este să se pronunțe asupra cererilor administratorului/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele adunărilor de creditori din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor.

Față de toate motivele anterior prezentate și prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006, a apreciat faptul că instanța nu a ținut cont de toate aspectele de fond și de drept invocate de cabinet ca reprezentant legal al societății debitoare, în cuprinsul cererii formulate și depuse în dosar.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă, art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Părțile intimate, legal citate, nu au formulat întâmpinare.

Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, Curtea a reținut că apelul este fondat.

Prin cererea formulată de lichidatorul judiciar CII (Lj), s-a solicitat judecătorului-sindic să încuviințeze vânzarea bunurilor debitoarei S.C. (D) S.R.L. prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă.

Prin sentința pronunțată, judecătorul-sindic a respins cererea, cu motivarea că, Legea 85/2006 nu prevede posibilitatea pentru judecătorul-sindic de a aproba vânzarea bunurilor conform Codului de procedură civilă.

Soluția pronunțată în cauză este greșită.

În primul rând, potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 Cod procedură civilă, nici un judecător nu poate refuza să judece, pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Acest text instituie o obligație pentru judecător de a soluționa cererile cu care este sesizat, încălcarea acestei obligații fiind cunoscută sub denumirea de denegare de dreptate.

Respingerea cererii lichidatorului judiciar pe motiv că Legea 85/2006 nu reglementează expres ipoteza formulării unei asemenea cereri ar determina și încălcarea principiilor procedurii insolvenței, desprinse din prevederile art. 2 și art. 5 alin. 2 din Legea 85/2006, care arată că, scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, iar organele care aplică procedura trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de lege.

Nu în ultimul rând, respingerea cererii lichidatorului judiciar în maniera arătată de judecătorul-sindic ar echivala și cu negarea dreptului la acces la justiție, reglementat de art. 6 din CEDO.

Este adevărat că, spre deosebire de Legea 85/2014, Legea 85/2006 nu cuprinde prevederi exprese în ceea ce privește posibilitatea sesizării judecătorului-sindic cu o cerere de aprobare a vânzării bunurilor la licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă.

Însă, chiar și în această ipoteză, judecătorul va trebui să recurgă la alte norme juridice sau principii de drept incidente, astfel cum prevede alin. 3 al art. 5 Cod procedură civilă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin cererea formulată, lichidatorul judiciar a invocat prevederile art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006.

Or, judecătorul-sindic nu a analizat deloc incidența în speță a acestor prevederi.

În aceste condiții, revine instanței de apel, dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac, să se pronunțe asupra incidenței în speță a acestor prevederi, care au fost invocate și prin apel.

În acest sens, Curtea a reținut că, cererea formulată de lichidatorul judiciar a fost făcută în contextul în care, deși acesta a convocat trei ședințe ale adunării creditorilor în vederea aprobării raportului de evaluare cu privire la bunurile din patrimoniul debitoarei, a stabilirii modalității de valorificare și a aprobării regulamentului de valorificare, nici un creditor nu s-a prezentat la nici una dintre adunările convocate, astfel că nu s-a putut lua nici o hotărâre care să facă posibilă lichidarea bunurilor debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 116 și urm. din Legea 85/2006.

Scopul formulării cererii a fost deblocarea procedurii insolvenței.

După cum am arătat, este adevărat că, Legea 85/2006 nu cuprinde dispoziții exprese privind posibilitatea sesizării judecătorului-sindic de către administratorul/lichidatorul judiciar, în ipoteza în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele adunării creditorilor din lipsă de cvorum sau, în ipoteza concretă în care nu s-a aprobat un regulament de vânzare în adunarea creditorilor, astfel cum sunt reglementate aceste demersuri în Legea 85/2014 (art. 45 alin. 1 lit. o) și respectiv art. 156 alin. 2).

Însă, simplul fapt că, vechea lege a insolvenței nu instituie norme aplicabile pentru cazul concret dedus judecății, nu înseamnă că, soluționarea cererii lichidatorului judiciar nu poate fi făcută prin recurgerea la dispozițiile generale cuprinse în Legea 85/2006 privind atribuțiile lichidatorului judiciar, respectiv ale judecătorului-sindic.

Or, din această perspectivă, potrivit art. 25 lit. k), una dintre atribuțiile lichidatorului judiciar este aceea de a sesiza judecătorul-sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare din partea acestuia.

În ceea ce privește atribuțiile judecătorului-sindic, din interpretarea prevederilor art. 11 alin. 1 și 2 din legea insolvenței, rezultă că, dacă la alin. 1 se enumeră în mod exemplificativ principalele atribuții ale judecătorului-sindic, alin. 2 vine să întărească caracterul neexhaustiv al atribuțiilor arătate la alin. 1, arătând că atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenței.

Având în vedere multitudinea activităților specifice procedurii insolvenței, este imposibilă stabilirea concretă, exhaustivă a tuturor operațiunilor ce au loc pe parcursul desfășurării insolvenței, întrucât acestea variază de la situație juridică la alta.

Astfel, soluția aleasă de legiuitor este aceea că nu limitează atribuțiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege, ci are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori și alți participanți la desfășurarea procedurii, precum și litigiile, procesele și cererile ce au legătură directă cu insolvența și sunt prevăzute de Legea 85/2006.

În speță, cererea ce face obiectul prezentei cauze, cu care a fost sesizat judecătorul-sindic, nu se regăsește printre cele asupra cărora judecătorul-sindic ar putea să se pronunțe potrivit alin. 1, însă este o cerere aferentă procedurii insolvenței, de competența judecătorului-sindic din perspectiva alin. 2 al articolului 11.

Prin sintagma „procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței” legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței și au legătură directă cu insolvența.

Or, scopul formulării cererii deduse judecății a fost acela de a debloca procedura insolvenței, întrucât, în condițiile în care, la trei adunări consecutive ale creditorilor, aceștia nu s-au prezentat pentru a-și exprima poziția asupra aprobării raportului de evaluare cu privire la bunurile din patrimoniul debitoarei, a stabilirii modalității de valorificare și a aprobării regulamentului de valorificare, lichidatorul judiciar este în imposibilitate de a-și îndeplini obligația expresă stipulată la art. 25 lit. i) din Legea 85/2006, aceea de vânzare a bunurilor din averea debitorului.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 116 și urm. din Legea 85/2006, metoda de vânzare a bunurilor debitoarei poate fi licitația publică, negocierea directă ori o combinație a celor două, în funcție de hotărârea adoptată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar.

Din cuprinsul convocatoarelor emise de lichidatorul judiciar pentru adunările creditorilor din data de 16.10.2018, 28.01.2019 și respectiv 16.04.2019, rezultă că, modalitatea de vânzare propusă de lichidatorul judiciar a fost negocierea directă cu cumpărător identificat.

În condițiile în care nici un creditor nu s-a prezentat la adunările creditorilor pentru exprimarea votului asupra acestor chestiuni, solicitarea lichidatorului judiciar adresată judecătorului-sindic de a aproba vânzarea bunurilor debitoarei la licitație publică potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, este întemeiată.

În acest sens, această modalitate de vânzare este una obiectivă și transparentă, constituind regula în materie de vânzare în procedura executării silite, atunci când nu se realizează acordul părților pentru realizarea vânzării directe.

Apelarea la dispozițiile Codului de procedură civilă este în concordanță și cu prevederile art. 149 din Legea 85/2006, care prevede că, dispozițiile legii insolvenței se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.

De altfel, noua lege a insolvenței – Legea 85/2014 prevede în mod expres la art. 156 alin. 2 această posibilitate, ca vânzarea bunurilor debitoarei să se facă prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă, cu aprobarea judecătorului-sindic, în cazul în care, fie nu s-a aprobat un regulament de vânzare, fie acesta a fost aprobat, dar bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil.

Așadar, prin noua lege a insolvenței a fost suplinită lacuna legislativă existentă sub imperiul Legii 85/2006 și, chiar dacă Legea 85/2014 nu este aplicabilă prezentei proceduri de insolvență, nu poate fi ignorată orientarea legiuitorului în a recunoaște posibilitatea vânzării bunurilor debitoarei prin licitație publică potrivit Codului de procedură civilă, posibilitate care trebuie recunoscută și în cadrul procedurilor de insolvență derulate sub imperiul Legii 85/2006, prin raportare la prevederile art. 11 alin. 2, 25 lit. i) și 149 din acest act normativ.

Aceasta constituie singura modalitate de a se asigura continuitatea procedurii insolvenței în prezentul dosar, care se derulează din anul 2013.

Deși este adevărat că, creditorii ar trebui să fie principalii interesați în lichidarea activelor debitoarei, totuși este și rolul lichidatorului judiciar, precum și al judecătorului-sindic, ca organe care aplică procedura, de a identifica soluțiile necesare pentru deblocarea procedurii în cazuri concrete precum cel în speță.

În caz contrar, ar fi încălcate principiile procedurii insolvenței – asigurarea unei proceduri eficiente, care să se deruleze cu celeritate, cu un minimum de costuri.

Raportat la aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost admis apelul și schimbată în totalitate sentința, în sensul admiterii cererii formulate de (CII), în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL și încuviințării vânzării bunurilor societății debitoare prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă.