Decizie nr. 220 din 19.05.2020

DREPT PENAL

Infracțiunea de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) Cod penal.

Infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal.

Înlăturarea pedepselor complementare și accesorii

- art. 334 alin. (1) Cod penal

- art. 335 alin. (1) Cod penal

- art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, art. 45 Cod penal

Câtă vreme instanța de fond nu a aplicat pentru niciuna dintre infracțiunile săvârșite de inculpat nici pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal și nici pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, nu putea să dispună aplicarea acestora alături de pedeapsa principală rezultantă.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 220/A din 19 mai 2020

Prin Sentința penală nr. (...) din 04 februarie 2020, Judecătoria (...), în baza art. 334 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat inculpatul (I) pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 335 alin. (1) Cod penal a fost condamnat inculpatul (I) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 38 alin. (2) Cod penal, art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul (I) să execute pedeapsa rezultată de un an și 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori arestului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) Cod penal rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu (...), în cuantum de 868 lei, va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului (...), conform delegației nr. (...)/2018.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele sentinței pronunțate prima instanță a reținut, în esență, că în data de 07.02.2018, în jurul orelor 08:30, inculpatul (I) a condus prin loc. (...), pe DJ (...), mopedul marca CP (...), neînmatriculat sau înregistrat și fără a poseda permis de conducere.

La stabilirea pedepsei rezultate și modalitatea de executare a acesteia, instanța a avut în vedere, pe lângă împrejurările în care faptele au fost comise și gradul de pericol social al acestora, atitudinea de negare exprimată de inculpat pe parcursul procesului în contradicție cu probele administrate în cauză, precum și împrejurarea că împotriva acestuia, în cursul cercetărilor penale, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru o infracțiune gravă (omor asupra unui membru de familie), în a cărei executare se află în prezent, toate acestea reclamând un profil infracțional deosebit în ce privește persoana inculpatului.

Față de natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, considerând necesară aplicarea pedepsei complementare, în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în baza art. 65 alin. (1) Cod penal interzicându-i-se exercitarea acelorași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termenul legal a declarat apel inculpatul (I), criticând-o sub aspectul netemeiniciei și solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune achitarea sa de sub acuzația comiterii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

A susținut inculpatul că nu a condus în data de 07.02.2018 mopedul, pentru că acesta era stricat și că doar l-a împins până la spălătoria auto unde lucra, pentru a fi reparat.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reținut următoarele:

Inculpatul (I) a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 21 august 2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) sub acuzația comiterii în concurs formal a infracțiunilor de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) Cod penal și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal.

Potrivit ipotezei acuzatoriale, în data de 07 februarie 2018, în jurul orei 03:30, inculpatul (I) a condus mopedul marca CP (...) care nu era înmatriculat și fără a poseda permis de conducere.

Curtea a constatat că în speță, probele care corespund ipotezei acuzatoriale ce se tinde a fi dovedită sunt atât testimoniale [declarațiile inculpatului (filele 18-19, 22-24 din dosarul de urmărire penală și fila 11 din dosarul instanței de fond), declarația martorului (M)), cât și netestimoniale [adresa nr. (...) din 05 martie 2018 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (...) (fila 10 din dosarul de urmărire penală), adresa nr. (...) din 07.03.2018 a Primăriei orașului (...) (fila 11 din dosarul de urmărire penală), adresa nr. (...) din 09.03.2018 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (...) (fila 12 din dosarul de urmărire penală), raportul de constatare criminalistică privind detecția comportamentului simulat nr. (...) din 17.12.2019 efectuat de IPJ (...) – Serviciul criminalistic (filele 47-55 din dosarul instanței de fond)].

Prin apelul declarat, inculpatul (I) a susținut că nu a condus în data de 07 februarie 2018 mopedul marca CP (...) pe drumurile publice, întrucât acesta era defect și că doar l-a împins până la spălătoria auto unde lucra, pentru a fi reparat.

Curtea a notat că, spre deosebire de acuzația penală, apărările persoanei inculpate nu trebuie dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, acest standard fiind impus exclusiv acuzării cu privire la fondul acțiunii publice, însă, în speță, apărările inculpatului (I) nu sunt de natură să contureze o altă propoziție factuală alternativă ipotezei acuzatoriale, care să afecteze veritatea propoziției probatorii finale.

Procedând la analiza atomizată a probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că așa cum rezultă din adresele Primăriei (...) și a Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (...) mopedul parca CPI (...), proprietatea inculpatului (I) nu a fost înregistrat sau înmatriculat în evidența vehiculelor rutiere.

De asemenea, potrivit adresei Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (...), inculpatul (I) nu figurează în evidența conducătorilor auto ca fiind posesor de permis de conducere.

În declarația dată în faza de urmărire penală, în calitate de suspect, în data de 26 martie 2018, (I) a arătat că, în data de 07 februarie 2018, în jurul orei 08:20, a pornit de la domiciliu, conducând mopedul proprietate personală marca CPI (...), cu intenția de a se deplasa la locul de muncă, situat la ieșirea din localitatea (...).

A arătat inculpatul că mopedul avea defecțiuni la carburator și că intenționa să-l ducă la atelierul de reparații auto, situat în același sediu cu societatea la care lucra, menționând totodată că traseul pe care l-a urmat cu mopedul pe DJ (...) a fost de aproximativ 2-3 km și că, pe drum a fost nevoit să se oprească de mai multe ori, mergând o distanță destul de mare pe lângă acesta, pe trotuar, apreciind că a circulat pe moped aproximativ 200 de metri.

În declarația dată în aceeași fază procesuală în calitate de inculpat, în data de 01 aprilie 2018, (I) a precizat că a parcurs aproximativ 2-3 km, dar că o distanță destul de mare a circulat pe lângă moped, iar când s-a urcat pe acesta a circulat pe acostament.

În stadiul cercetării judecătorești în primă instanță inculpatul și-a schimbat poziția, susținând că a dus mopedul la reparat, întrucât acesta nu funcționa, condiții în care s-a deplasat pe lângă moped, împingându-l de la locul unde lucrează până la un atelier aflat în apropiere, la o distanță de aproximativ 30-40 de metri și că abia peste 15-20 de minute de la momentul în care a împins mopedul până la atelier s-au prezentat organele de poliție, care l-au acuzat că a condus mopedul, deși nu l-au surprins făcând acest lucru.

A mai susținut inculpatul că în declarațiile date în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, însă a făcut acest lucru în necunoștință de cauză, întrucât declarația i-a fost dată doar spre semnare.

La solicitarea inculpatului a fost audiat martorul (M), care a arătat că a fost coleg cu inculpatul la spălătoria auto din (...) și că știe că în data de 07.02.2018 acesta a întârziat întrucât i s-a stricat mopedul, dar nu a fost de față în momentul în care inculpatul a ajuns la locul de muncă, astfel că nu știe dacă inculpatul a condus mopedul sau l-a împins.

Tot la solicitarea inculpatului în cauză s-a efectuat și un raport de constatare criminalistică privind detecția comportamentului simulat, iar potrivit concluziilor acestuia pentru răspunsurile inculpatului (I) diagnosticul este cel de nesincer.

Curtea a considerat că declarația dată de inculpatul (I) în fața instanței de fond este nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, fiind dată cu scopul vădit de a se exonera de răspundere penală, împrejurare care rezultă atât din faptul că martorul pe care l-a propus nu a confirmat susținerile inculpatului, cât și din concluziile raportului de constatare criminalistică privind detecția comportamentului simulat.

Chiar dacă Curtea a avut rezerve cu privire la calitatea de probă a testului poligraf, ținând seama că acesta a fost efectuat în etapa cercetării judecătorești în fond la solicitarea expresă a inculpatului care a dorit să dovedească veritatea poziției factuale alternative, nefiind deci invocat de acuzare ca o probă in peius, nu a putut omite că rezultatul acestuia este de natură să afecteze credibilitatea declarației date de inculpat în faza de judecată.

Ca atare, Curtea a constatat că în cauză probele administrate la propunerea inculpatului nu dovedesc că inculpatul s-a deplasat pe lângă moped, împingându-l pe o distanță de aproximativ 30-40 de metri și nici că organele poliției rutiere s-au prezentat la locul său de muncă abia peste 15-20 de minute de la momentul în care a împins mopedul, inculpatul neprecizând, de altfel, când și cum a adus mopedul la locul său de muncă.

Curtea a considerat că probele administrate în cauză dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul (I) a condus în data de 07 februarie 2018, în jurul orei 08:30, pe DJ (...), la ieșirea din localitatea (...), mopedul marca CP (...), neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere.

Totodată, Curtea a constatat că acțiunea inculpatului (I) de a conduce mopedul pe drumurile publice, datorită împrejurărilor în care a avut loc (mopedul era neînmatriculat, iar inculpatul nu deținea permis de conducere), realizează conținutul a două infracțiuni, respectiv cea de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) Cod penal și cea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal, aflate în concurs formal.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) Cod penal constă în fapta inculpatului (I) de a conduce pe drumurile publice un vehicul neînmatriculat, urmarea imediată constă în pericolul creat pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunea cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevăzând consecința faptei sale și chiar dacă nu a urmărit-o, acceptat posibilitatea producerii acesteia (intenție indirectă).

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere constă în acțiunea inculpatului (I) de a conduce un vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere pentru o nicio categorie, urmarea imediată constă în pericolul creat pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunea cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevăzând consecința faptei sale și chiar dacă nu a urmărit-o, acceptat posibilitatea producerii acesteia (intenție indirectă).

Din copia cazierului judiciar al inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. (1) Cod penal rap. la art. 188 alin. (1) Cod penal prin Sentința penală nr. (...) din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2018, definitivă prin Sentința penală nr. (...)/A din 26.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2018.

Chiar dacă infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu cea de violență în familie pentru care inculpatul (I) a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, potrivit Deciziei în interesul legii LXX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate dispune contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile care fac obiectul judecății cu pedeapsa aplicată infracțiunii concurente, pentru care există o condamnare definitivă.

În ceea ce privește pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului în prezenta cauză Curtea a reținut că, în mod constant, în literatura de specialitate s-a arătat că operațiunea de individualizare a pedepsei începe prin luarea în considerare a criteriilor care privesc gravitatea faptei comise, iar odată făcut acest lucru, trebuie avute în vedere criteriile privind persoana inculpatului, pentru că, deși își are cauza în gravitatea infracțiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să îl reeduce și a cărei readaptare socială diferă de a celorlalți inculpați, orice deosebire sub aspectul posibilității de îndreptare și reeducare a inculpaților răsfrângându-se și asupra sancțiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.

În procesul de individualizare a pedepselor Curtea consideră că trebuie avută în vedere atât prevenția specială, prin stabilirea și aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei și reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât și prevenția generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracțiuni, precum și prin retribuție (expresie a indignării societății în ansamblu față de aceste infracțiuni și a poziției statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancționate).

Față de logica regimului sancționator reglementat de noul Cod penal, Curtea apreciază că în procesul de individualizare instanța trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situația în care apreciază că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Curtea a opinat că, față de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, prima instanță a procedat la o temeinică individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, pedepsele individuale de câte un an închisoare, egale cu minimul special prevăzut de lege, fiind proporționale cu gravitatea faptelor comise, având în vedere faptul că inculpatul a comis în concurs ideal, două infracțiuni prin care a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Curtea a notat că prima instanță a apreciat că față de natura și gravitatea infracțiunilor, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului, se impune ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară însă, în mod nelegal, le-a aplicat doar pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

Curtea a reținut că, potrivit art. 67 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare sau amenda, iar în caz de concurs de infracțiuni, conform art. 45 alin. (1) și (2) Cod penal, pedeapsa complementară se aplică alături de pedeapsa principală rezultată doar în cazul în care pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară sau când s-au stabilit mai multe pedepse complementare.

De asemenea, potrivit art. 45 alin. (5) Cod penal, pedeapsa accesorie se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă doar cazul în care pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă accesorie sau când s-au stabilit mai multe pedepse accesorii.

Câtă vreme, în cauză, instanța de fond nu a aplicat pentru niciuna dintre infracțiunile săvârșite de inculpat nici pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal și nici pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, nu putea să dispună aplicarea acestora alături de pedeapsa principală rezultantă, considerent pentru care, în urma admiterii apelului declarat de inculpat curtea a procedat la înlăturarea acestor pedepse.

Curtea a opinat că, față de efectul neagravării situației în propriul apel, prevăzut de art. 418 Cod procedură penală, nu se pot aplica pedepsele complementare și accesorii pentru fiecare dintre infracțiunile concurente pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, Curtea a admis apelul declarat de inculpatul (I) împotriva Sentinței penale nr. (...) din 04 februarie 2020 pronunțate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2018, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând, a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal aplicate inculpatului (I).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului, urmând ca în baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pe seama inculpatului să rămână în sarcina statului și să se plătească din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului (...).