Decizie nr. 237 din 28.05.2020

DREPTUL MUNCII. DREPT PROCESUAL CIVIL

Răspunderea materială a fostului manager al unei Clinici medicale. Inaplicarea dispozițiilor art. 204 alin. 1, 3 Cod procedură civilă

- art. 204 alin. 1, 3 Cod procedură civilă

- art. 256 alin. 2 Codul muncii - Legea nr. 53/2003

- art. 1371 alin. 1 din Noul Cod civil

- art. 39 din Titlul III al Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Înscrisurile raportat la care au fost solicitate despăgubiri s-au depus la dosar doar la data de 24.05.2017 iar excepția de prescripție fiind invocată la următorul termen de judecată, nu opera decăderea din dreptul de-a fi invocată.

Câtă vreme majorarea pretențiilor a implicat sume care nu reprezentau o majorare a solicitărilor inițiale, fiind o cerere nouă, corect instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 204 alin. 2 Cod procedură civilă.

Intimatul a avut calitatea de manager al clinicii medicale apelante iar în cursul lunii iulie 2014, deși nu încheiase contract de prestări servicii cu CAS (...) pentru această lună, a efectuat servicii medicale a căror contravaloare nu a fost posibil a fi decontate de aceasta, creând un prejudiciu în patrimoniul angajatorului erau îndeplinite condițiile atragerii răspunderii materiale, greșit instanța de fond reținând contrariul.

Câtă vreme însă, de la jumătatea acestei luni s-a aflat în concediu de odihnă, răspunderea materială a acestuia era limitată la ½ din contravaloarea prejudiciului cauzat.

Pe de altă parte, cu toate că a achiziționat mai multe bunuri, acestea nu s-au regăsit fizic la sediul clinicii după încetarea raporturilor de muncă, mai mult, a efectuat și o serie de alte cheltuieli ce nu erau deductibile, decontabile, fiind întrunite astfel toate condițiile atragerii răspunderii materiale a acestuia și raportat la aceste aspecte pentru o parte din acestea, aspecte greșit neavute în vedere de instanța de fond, astfel că, a fost admis ca fondat apelul împotriva sentinței apelate, respins ca nefondat apelul împotriva încheierilor apelate, schimbată în parte sentința, admisă în parte acțiunea, obligat intimatul pârât să-i plătească apelantei reclamante 141930,93 lei reprezentând ½ din 283861,86 lei servicii medicale nedecontate în luna iulie 2014, 8609,15 lei despăgubiri reprezentând contravaloare bunuri nerestituite, cheltuieli decontate nejustificat, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 237 din 28 mai 2020

Prin Încheierea din 25.10.2017, Tribunalul (...) a constatat că excepția prescripției introducerii acțiunii este invocată în termen având în vedere că se raportează la înscrisurile depuse de societatea reclamantă la dosar la termenul anterior de judecată, înscrisuri din care au rezultat datele la care au fost achiziționate bunurile.

A fost admisă excepția prescripției în ceea ce privește bunurile achiziționate cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii, și anume anterior datei de 16.01.2014.

Față de acestea, instanța a pus în vedere reprezentantei reclamantei să realizeze o precizare prin care să indice sumele de bani solicitate după data de 16.01.2014, precum și bunurile achiziționate după data de 16.01.204.

Prin încheierea din 19.06.2019 instanța a apreciat că este vorba despre o cerere nouă, formulată cu încălcarea disp. art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă, fără a exista acordul părții adverse, chiar dacă temeiul invocat de reclamantă este același, fiind vorba despre un prejudiciu diferit, astfel a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 204 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin Sentința civilă nr. (...) din data de 14.11.2019, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2017, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta Clinica (R) S.R.L. cu sediul în (...), în contradictoriu cu pârâtul (P) domiciliat în (...).

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 4000 lei, în favoarea pârâtului, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtul (P) a fost angajatul societății reclamante, în calitate de manager, conform Contractului individual de muncă depus la dosar, în xerocopie, la fila 37 vol. I, începând cu data de 15.01.2010.

În temeiul prevederilor art. 81 din Codul muncii, la data de 10.10.2016, pârâtul și-a depus demisia din funcția deținută cu un preaviz de 20 de zile lucrătoare, sens în care reclamanta a emis și comunicat Decizia de încetare a contractului de muncă nr. (...)/07.11.2016.

Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Din textul menționat s-a reținut că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, prejudiciul real (care constă într-o valoare efectiv pierdută), cert, actual, direct și material, care să nu fi fost reparat, cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.

Lipsa oricăruia dintre aceste elemente împiedică antrenarea răspunderii patrimoniale.

Salariații răspund integral față de angajator pentru pagubele pe care le-au cauzat în patrimoniul societății angajatoare, în condițiile în care nu au dovedit nici o împrejurare exoneratoare de răspundere.

Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale.

Pentru a atrage răspunderea patrimonială a salariatului, prejudiciul trebuie să fie consecința directă a faptei personale și ilicite a salariatului săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.

S-a reținut că, astfel cum rezultă din ansamblul probatoriului administrat, nu se poate identifica fapta ilicită, concretă săvârșită cu vinovăție de către pârât, prin care acesta a încălcat obligațiile de serviciu indicate de angajator, nefiind îndestulătoare menționarea generică a îndatoririi pârâtului în domeniul managementului economico-financiar, respectiv “răspunde de respectarea disciplinei economico-financiare la nivelul secțiilor și compartimentelor”, cuprinsă în Fișa postului, depusă în xerocopie la dosar, la filele 65-67.

De asemenea, s-a apreciat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, conform art. 272 Codul muncii, nu a probat nici existența culpei salariatului, răspunderea juridică fiind de domeniul concretului care trebuie stabilită și precis evaluată și nu prin susținerea generică potrivit căreia pârâtul ar fi produs, în calitatea de manager, prejudiciu pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu și de nerestituire a bunurilor aparținând societății, susținere infirmată de probațiunea administrată în prezenta cauză, din care nu rezultă că pârâtul a preluat vreun inventar/fișă de inventar, o gestiune la societatea reclamantă, cu excepția gestiunii de medicamente și materiale sanitare.

Nici cu ocazia întocmirii balanțelor contabile anuale, s-a constatat că nu au fost reținute lipsuri în inventarul Punctului de Lucru (...), acestea reținându-se doar după încetarea raportului de muncă și nu în baza unei gestiuni, ci a unor facturi depuse în contabilitatea reclamantei, în timpul derulării raporturilor de muncă.

Sub un alt aspect, s-a reținut că, dovada caracterului cert al prejudiciului este în sarcina angajatorului, care trebuie să probeze, prin elemente de determinare concrete, întinderea pagubei care este consecința directă a faptei personale și ilicite a salariatului săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.

Instanța a constatat, cu privire la bunurile nerestituite societății reclamante, că acestea nu au fost preluate efectiv în gestiunea pârâtului, așa cum rezulta din concluziile la Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, fila 232 vol.

III dosar, “nu au fost puse la dispoziție expertului documente justificative privind darea în folosință pârâtului, pentru nici unul din bunurile de natura obiectelor de inventar, cuprinse în limitele expertizării, pe motiv că acestea nu au fost întocmite, deci nu există”.

Totodată, s-a reținut că listele de inventariere anuale ale patrimoniului reclamantei pentru perioada 2014 - 2016 și procesele verbale de casare sau alte documente prin care un mijloc fix poate fi scos din evidență, în urma înregistrării în categoria mijloacelor fixe, nu au fost prezentate expertului contabil (E), care a efectuat expertiza contabilă încuviințată, în prezenta cauză.

Raportat la aceste considerente, instanța a constatat că, “răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității … revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective,” conform art. 10 alin. 1 din Legea a contabilității nr. 82/199, această răspundere/obligație nefiind asumată de pârât.

Potrivit Contractului de prestări servicii nr. 1 din 15 ianuarie 2006, depus în xerocopie la filele 284-286 dosar, încheiat, pe perioadă nedeterminată, între SC (S) SRL, în calitate de prestator și reclamantă, în calitate de beneficiar, aceasta din urmă angajează, contra cost, serviciile prestatorului, în calitate de societate specializată în domeniul contabilității și a consultanței financiar-contabile, în vederea întocmirii evidenței financiar contabile conform standardelor naționale de contabilitate și cu respectarea normelor legale aplicabile.

S-a apreciat că, dintre lucrările care sunt executate de către prestator, pentru beneficiara reclamantă, prevăzute la art. 1 alin. 3 al contractului mai sus menționat, în prezenta cauză, relevante sunt: întocmirea evidenței contabile sintetice și analitice; contabilizarea tuturor operațiunilor patrimoniale; verificarea completării registrului de casă și a actelor primare; întocmirea balanței de verificare sintetice și analitice; depunerea raportului de casă lunar; întocmirea registrului jurnal, întocmirea registrului de inventar; consultanța privind inventarierea patrimoniului conform dispozițiilor legale.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că actele contabile supuse decontării erau transmise societății de contabilitate din (...), serviciul de contabilitate fiind externalizat.

Această societate avea obligația de a cenzura actele trimise spre decontare, în situațiile neconforme cu înțelegerea avută, așa cum rezultă și din penultima întrebare a interogatoriului luat pârâtului, fila 7 vol.

III dosar, respectiv “Recunoașteți că, din banii societății ați efectuat două concedii în interes pe litoral în anul 2015 și 2016, iar la momentul când vi s-au cerut explicații cu privire la această faptă ați restituit subscrisei sumele cheltuite nelegal din banii societății?”.

Faptul că celelalte documente contabile nu au fost cenzurate de societatea de contabilitate și implicit de societatea reclamantă, s-a apreciat că nu o îndrituiește pe cea din urmă să solicite obligarea pârâtului la repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Pe de altă parte, împrejurarea că ani la rândul au procedat în modalitatea arătată mai sus, s-a concluzionat că, denotă uzanța în cadrul reclamantei, în ceea ce privește acordul administratorului referitor la deconturile imputate pârâtului și totodată faptul că, pârâtului nu i-au fost impuse anumite rigori, în ceea ce privește decontul, nefiindu-i interzise anumite deconturi, fiindu-i chiar permise.

Din ansamblul probelor existente la dosar, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că sumele reținute ca fiind decontate în zile de sâmbătă și duminică, nu au legătură cu activitatea pârâtului în cadrul reclamantei, având în vedere că acesta a prestat activitate, în calitate de manager, în sectorul privat, iar obiectul de activitate al reclamantei implica prezența, în anumite împrejurări, inclusiv a managerului în zilele de sâmbătă și duminică.

Cu privire la neîncheierea contractului de furnizare servicii medicale cu CAS (...), instanța a reținut că pârâtul se afla în concediu de odihnă, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 74 și 78 vol.

I, iar administratorul societății reclamante a avut posibilitatea să se prezinte în vederea încheierii acestui contract.

În relația cu CAS (...), s-a constatat că pârâtul în reprezentarea reclamantei a încheiat contracte de asistență juridică cu avocați, pentru a participa la negocierile cu aceasta, așa cum rezultă din contractele de asistență juridică depuse la filele 82-84, 83 vol.

I dosar.

S-a apreciat că vinovăția, elementul subiectiv al răspunderii patrimoniale, care constă în atitudinea psihică a persoanei fizice, față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale, presupunând atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale, nu a fost probată, în speță, de către reclamantă, astfel încât nu s-a reținut de către instanță existența acesteia.

Atât timp cât nu s-a făcut dovada asumării obligațiilor încălcate, în raport de care s-ar fi putut aprecia fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, s-a reținut că nu se poate susține nici culpa acestuia, în producerea prejudiciului invocat de reclamantă.

Prin imputarea unei fapte prejudiciabile fără vreo legătură cu vinovăția salariatului, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, conform art. 254 Codul muncii.

Inexistența faptei ilicite, personale și prejudiciabile a salariatului, cât și lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta salariatului și producerea prejudiciului conduc la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului din prezenta cauză.

Cu privire la pretenția reclamantei privind plata sumei de 1000 lei reprezentând sancțiunea aplicată clinicii, de către Comisia centrală de arbitraj reprezentând 1% din valoarea de contract aferentă lunii mai 2015 pentru fapta de a nu respecta prevederea contractuală, de a anunța modificarea unora din condițiile care au stat la baza încheierii contractului, obligație care revenea pârâtului în calitate de manager conform fișei postului, solicitată prin precizarea de acțiune la data de 13 decembrie 2017, filele 146 - 148 vol.

III dosar, instanța a reținut că aceasta este tardiv formulată, având în vedere dispozițiile art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă.

Raportat la toate considerentele de fapt și de drept expuse, susținerile reclamantei au fost înlăturate, sens în care ținând seama de întregul material probator, instanța a apreciat acțiunea precizată formulată de reclamanta Clinica (R) S.R.L., ca fiind neîntemeiată, respingând-o ca atare.

Având în vedere că acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă, iar pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat în cuantum de 1500 lei justificat cu chitanța nr. (...) din data de 08.03.2017 emisă de Cabinet de avocat (...) și onorar expert în cuantum de 2500 lei justificat cu chitanțele nr. (...)/1 din data de 09.03.2018 și nr. (...)/1 din data de 20.03.2019, filele177 și 324 vol.

III dosar, emise de (Banca), în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta la plata sumei de 4000 lei în favoarea pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a încheierii de ședință din data de 25.10. 2017, a încheierii de ședință din data de 19.06.2019, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Clinica (R) SRL (...), solicitând admiterea acestuia, schimbarea acestora în sensul admiterii acțiunii, a fi obligat intimatul la repararea prejudiciului cauzat constând în 16469.57 lei contravaloare bunuri nerestituite, 283861.86 lei potrivit Deciziei nr. (...)/2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/2014*, 15789,98 lei reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, 1000 lei sancțiune aplicată Clinicii de Comisia Centrală de Arbitraj, reprezentând 1% din valoarea de contract aferentă lunii mai 2015 urmare a nerespectării prevederii contractuale de-a anunța modificarea unor condiții ce au stat la baza încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin motivele de apel s-a invocat că a fost intimatul angajatul său, în funcția de manager în perioada 15.01.2010 – până la data de 07.11.2016 când i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 81 din Codul muncii.

În această calitate avea atribuții vaste în domeniul de coordonare, conducere și control în cadrul societății începând de la angajarea personalului și până la reprezentarea societății în fața tuturor terților colaboratori și beneficiari ai serviciilor prestate de societate, angajând și efectuând cheltuieli în numele și pe seama societății.

La data de 10.10.2016 acesta a înaintat conducerii societății demisia din funcția deținută în baza art. 81 din Codul muncii cu un preaviz de 20 de zile lucrătoare, demisie înregistrată sub numărul (...)/10.10.2016, iar urmare a expirării preavizului de 20 zile lucrătoare la data de 07.11.2016 s-a emis și comunicat acestuia decizia de încetare a contractului de muncă nr. (...)/07.11.2016.

Prin cererea de chemare in judecată, însoțită de dovezi justificative atașate cererii - depusă la Tribunalul (...) la data de 16.01.2017 a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a intimatului pentru suma de :

-16.469.57 lei reprezentând contravaloare bunuri nerestituite societății și suma de 283.861,86 lei, raportat la Decizia nr. (...)/2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2014*, total 300.331.43 lei.

Suma de 16.469.57 lei a reprezentat contravaloarea bunurilor nerestituite societății aferente intervalului 20.07.2011 - 02.03.2016.

Instanța de fond a admis nelegal excepția de prescripție, deși a fost tardiv invocată doar la al patrulea termen de judecată, privitor la prejudiciul produs anterior datei de 16.01.2014 și a scăzut din sumă bunurile nerestituite aferente perioadei 20.07.2011 - 30.09.2013, reieșind o diferență valorică de 16.464,57 lei - 8633,61 lei = 7835,06 lei.

Referitor la suma de 283.861.86 lei, întrucât hotărârea definitivă s-a pronunțat la data de 05.10. 2016, nu cade sub incidența prescripției.

Prin precizarea acțiunii din data de 31.03.2017, anterior primului termen de judecată, a solicitat a fi obligat pârâtul și la repararea integrală a prejudiciului cauzat ei în cuantum de I5.789,98 lei prin achitarea în contul său a sumei de 15789,98 lei, reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, adică a efectuării unor cheltuieli în interes personal din banii societății, fără a avea acest drept.

Instanța de fond în mod nelegal, în urma admiterii excepției prescripției, tardiv invocate la al 4-lea termen de judecată, a scăzut din această sumă 15.789.98 lei, cheltuieli efectuate nelegal de intimat în perioada anterioară datei de 16.01.2014, rămânând de recuperat 15.789.98 lei - 3686.98 lei = 9403.64 lei.

Totalul pretențiilor cu care a rămas investită instanța de fond și în privința cărora s-a administrat proba cu expertiza au fost sumele de: 7835.96 lei + 283.861.86 lei + 9493.64 lei = 301.101.46 lei, la care în baza art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă se adaugă suma de 1000 lei, sumă respinsă prin încheierea atacată pe motivul tardivității depunerii de către ea a precizării de acțiune, reprezentând sancțiunea aplicată de Comisia Centrală de Arbitraj, reprezentând 1% din valoarea de contract aferentă lunii mai 2015, pentru nerespectarea prevederilor contractuale de a anunța modificarea condițiilor ce au stat la baza încheierii contractului, obligației ce revenea intimatului potrivit fișei postului, a art. 284 alin. 3 Codul muncii.

Nelegal și cu ignorarea dispozițiilor art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă în privința sumei de 1000 lei s-a apreciat că precizarea acțiunii este tardivă, deși se încadra în aceste dispoziții, nefiind o precizare de acțiune supusă termenelor și condițiilor art. 204 alin. 1 din același act normativ.

Cu privire la suma de 16.460.57 lei reprezentând contravaloarea bunurilor preluate pe parcursul executării contractului de muncă și nerestituite societății, sumă diminuată de instanță prin încheierea de ședință de la termenul din 25.10.2017, a rămas în litigiu suma de 7835,06 lei.

Imediat depunerii demisiei, conducerea a numit comisia de inventariere a bunurilor societății deținute de intimat, în vederea preluării de la acesta prin decizia nr. (...)/11.10.2016, care, la data de 13.10.2016, conform procesului verbal nr. (...)/13.10.2016 a preluat de la acesta tot ceea ce a predat.

Ulterior, aceeași Comisie a consultat și verificat în detaliu actele contabile ale societății (facturi, balanțe, acte de preluare bunuri de către intimat pe parcursul exercitării activității în cadrul unității) constatându-se că o mare parte din bunurile cumpărate de societate din banii societății nu au fost restituite la predare de intimat, deși avea o obligație imperativă ce îi revenea în temeiul art. 256 alin. 2 din Codul muncii.

În virtutea acestei judicioase verificări la data de 08.11.2016 s-a întocmit procesul verbal nr. (...) de inventariere finala însoțit de o anexă contabilă în care erau individualizate în detaliu bunurile preluate de intimat și nerestituite Comisiei, conchizându-se faptul că, bunuri în valoare de 16.469.57 lei nu au fost restituite societății.

Acest proces verbal cu anexa de individualizare a bunurilor a fost transmis și intimatului prin adresa nr. (...)/07.12.2016 cu solicitarea de a restitui bunurile preluate și nepredate unității sau contravaloarea acestor bunuri, obligație pe care nu a respectat-o, astfel că, în baza art. 256 alin. 2 din Codul muncii - Legea nr. 53/2003 republicată a fost nevoită a promova această acțiune.

Cu privire la pretenția referitoare la suma de 283.861,86 lei, s-a arătat că aceasta rezultă din Sentința civilă nr. (...)/CA/03.12.2015 rămasă definitivă prin Decizia nr. (...)/2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2014*, temeiul de drept al promovării și susținerii acțiunii se regăsește pe deplin în dispozițiile art. 254 din Codul muncii, deoarece ea prin cererea de chemare în judecată formulată în dosar nr. (...)/2014* a solicitat pârâtei CAS (...) să achite suma de 283.861,86 lei reprezentând contravaloare servicii medicale pentru spitalizare de zi realizate de ea în calitate de spital privat în luna iulie 2014; printre furnizorii de servicii medicale spitalicești cu care CAS (...) până la 30.06.2014 nu a semnat contract furnizare de servicii medicale era și ea deși a fost invitată de 3 ori să semneze contractul, nu s-a prezentat la CAS (...) fapt care a condus la nesemnarea acestuia și la imposibilitatea recuperării de la CAS a sumei menționate, or, pe toată perioada în discuție sarcina de a semna un astfel de contract a revenit intimatului în calitate de manager al societații, astfel că, prin neîndeplinirea acestei obligații i s-a creat un prejudiciu în patrimoniu generat de activitatea culpabilă și defectuoasă a managerului de la acea dată.

Aceste aspecte rezultă cu putere de lucru judecat din hotărârile judecătorești invocate.

Referitor la solicitarea obligării pârâtului și la repararea integrală a prejudiciului cauzat ei în cuantum de 15789.98 lei prin achitarea în contul său a sumei de l5789,98 lei, reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, suma a fost diminuată de instanță prin încheierea de ședință de la termenul din 25.10.2017 la 94.03.64 lei.

Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată a solicitat societății (S) SRL, care centralizează la nivel global întreaga activitate financiară a sa, a efectua o dare de seamă și o evaluare, o identificare a cheltuielilor neconforme efectuate de intimat în intervalul 2013 - 2016 rezultând faptul ca acesta în calitate de fost angajat al său a efectuat o serie de cheltuieli în zilele nelucrătoare în interes personal pentru care a solicitat și ridicat sume de bani din resursele financiare ale societății fără nici un drept, deoarece aceste cheltuieli vizau direct achiziții pur personale neacceptate ca și cheltuială spre decontare de ea.

Intimatul i-a produs un prejudiciu în cuantum total de 15.780,08 lei care se impune a fi recuperat, reprezentând cheltuieli neconforme decontate ca protocol/deplasări în zile și locații care nu au legătură cu activitatea societății: 9.720,53 lei, cheltuieli aferente concediilor sau deplasărilor neaprobate aferent anului 2016 - 1254,18 lei, sume și operațiuni nelămurite cu incidența financiară 4815,27 lei.

A mai solicitat în baza art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă suma de 1000 lei susmenționată, ce de asemenea prin încheierea de ședință a fost respinsă ca tardiv formulată.

Instanța de fond în mod nelegal nu a reținut fapta ilicită, constând în decontarea prin retragere directă de numerar din casieria societății, pentru numeroase pizza și bilete tren în perioada concediului.

Este netemeinic a se considera ca nefiind “îndestulătoare” menționarea “generică” din fișa postului referitoare la răspunderea privind disciplina economico-financiară la nivel secții și compartimente, în condițiile în care este vorba de un punct de lucru local al unei societăți cu sediul la (...) și administrator care nu este rezident, existența acestei clauze fiind mai mult decât aplicabilă și logică, în cazul de față, în nicio ipoteză, oricât de teoretică ar fi ea, o persoană aflată la sute/mii km nu are cum să gestioneze faptic o activitate.

Pârâtul nu avea cum să preia vreun inventar, în condițiile în care el a condus acel punct de lucru de la înființare și “inventarele” “nepreluate” le-a generat singur prin prisma activității.

Când a cumpărat obiectele nerestituite cu bani din casierie, de la cine trebuia să le “preia”?

La motivația cu reținere lipsuri pe baza balanței, instanța a motivat netemeinic că balanțele nu au nici-o legătură cu reținerea unor lipsuri.

Scriptic, un obiect cumpărat, este în patrimoniul societății până la proba contrarie, patrimoniu care era în răspunderea intimatului raportat la atribuțiile din fișa postului.

Preluarea efectivă în gestiunea faptică a fost făcută prin achiziție directă, cel care nu a întocmit (sau delegat cuiva) documentația scriptică necesară la nivel de punct de lucru fiind exact fostul angajat manager (P).

Practic, s-a prevalat de lipsa unui document, care trebuia întocmit tot de acesta sau sub supravegherea lui.

Instanța a motivat că ea nu a făcut dovada că sumele decontate sâmbăta și duminica, la modul general, nu au legătură cu activitatea societății, în condițiile în care nici măcar nu era prezent în firmă, inclusiv conform pontajului.

La modul particular, mâncarea și/sau Happy Meal, nu fac parte dintr-o cheltuială în cadrul unei activități salariale, chiar și în timpul de lucru săptămânal, mai ales la sediul societății, oricare ar fi ea.

Tot legat de acest aspect, instanța și-a depășit atribuțiile preluând si susținând argumentația pârâtului precum că obiectul de activitate prezuma prezența managerului în weekend.

Cu privire la pretenția referitoare la suma de 283.861,86 lei astfel cum rezulta din Sentința civilă nr. (...)/CA/03.12.2015 rămasă definitivă prin Decizia nr. (...)/2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2014*, cu prea multă lejeritate a trecut instanța de fond peste această pretenție în contextul în care intimatul de 4 ori a fost invitat la Casa de Sănătate la semnarea contractului, intimatul nefiind în concediu în tot acest interval iar faptul că a angajat avocați pentru a ataca actul Casei de Sănătate nu îl exonerează de răspundere, avocații având obligații de diligență și nu de rezultat în câștigarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. (...)/2014*.

În privința sumei de 1000 lei reprezentând sancțiune, solicitarea nu a fost tardivă, a cerut achitarea sumei sub durata cauzei imediat ce a fost plătită de ea în baza aceluiași temei de drept, a art. 254 alin. 3 Codul muncii solicitare ce se încadrează în art. 204 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel că în mod nelegal a refuzat instanța de fond analiza acestei pretenții.

S-au invocat în drept art. 466 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, nu se aduc argumente menite să modifice în tot sau în parte hotărârea instanței de fond sau încheierile atacate, ci se reiterează aspectele susținute și prin acțiunea introductivă, făcându-se abstracție de lucrarea de expertiză contabilă întocmită în cauză, lămuritoare pe deplin în ceea ce privește cauza dedusă judecății.

Practic, în cuprinsul cererii de apel apelanta face referire din nou la concluziile auditului întocmit tocmai de societatea care se ocupa de contabilitatea societății, audit asupra propriei activități de contabilitate, care a adus la suprafață aspecte care trebuiau administrate tocmai de acea societate.

El avea obligația să transmită toate facturile, bonurile fiscale, etc, către SC (S) SRL care se ocupa de contabilitatea societății.

Acum, aceiași societate de contabilitate susține că o parte din bonurile fiscale și facturile trimise către ei nu trebuiau evidențiate în contabilitate, din diverse motive.

Problema este că nu el s-a ocupat de înregistrarea acestora în contabilitatea societății, ci tocmai firma care și-a făcut audit asupra propriei activități.

Lucrarea de expertiză contabilă efectuată în cauză a fost clară, concluziile acesteia converg înspre o culpă proprie care aparține tocmai reclamantei și firmei de contabilitate care avea atribuții clare, conform contractului de prestări servicii depus la dosarul cauzei.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, dar mai ales din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, probă coroborată cu înscrisurile anexate la întâmpinarea depusă la dosar precum și ulterior, prin notele de ședință, reiese fără putință de tăgadă faptul că acțiunea este netemeinică și nelegală și se impunea a fi respinsă.

Din cuprinsul petitului acțiunii și al precizărilor ulterioare, după admiterea excepției prescripției, suma de 7835,96 lei reprezintă contravaloarea bunurilor nerestituite societății, suma de 9403,64 lei reprezintă cheltuieli efectuate nelegal, iar suma de 283.861,86 lei se pare că “rezultă din Decizia nr. (...)/2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2014*”.

Solicitările reclamantei sunt menite să îi creeze grave prejudicii de imagine, el fiind unul dintre cei mai performanți manageri din sistemul sanitar bihorean, cu o expertiză profesională apreciată atât în mediul public, că și în mediul privat de sănătate.

Referitor la suma de 7835,96 lei reprezentând valoare bunuri nerestituite de către el și la suma de 9403,64 lei reprezentând cheltuieli efectuate nelegal, se impun a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, raport care este lămuritor și care susține poziția sa procesuală, că nu poate fi obligat la plata acestora.

A fost angajat pe funcția de manager al reclamantei din 15.01.2010, și-a îndeplinit atribuțiile cu maximă diligentă, reiese din documentele de la dosarul cauzei că, urmare a unor presiuni făcute asupra sa și-a înaintat demisia din funcția deținută către conducerea societății reclamante la 10.10.2016, în baza prevederilor art. 81 alin. 1 din Codul muncii.

În perioada de preaviz nu i s-a constatat niciun debit față de SC (R) SRL și nu i s-a adus nicio învinuire, primind în totalitate salariul lunar.

La o zi după încetarea preavizului, în data de 08.11.2016, s-a început o campanie de decredibilizare și de tergiversare în comunicarea deciziei de încetare a contractului individual de muncă.

Începând cu data de 10.10.2016 a fost hărțuit în continuu de către administratorul (A) cu privire la acest inventar iluzoriu al SC Clinica (R) SRL.

A constatat în data de 10.10.2016 că administratorul (A) i-a schimbat yala de la birou ca să nu mai poată să intre în biroul în care lucra de 6 ani, timp de trei zile nu a avut acces la locul de muncă - biroul Managerul SC (R) SRL, iar în data de 13.10.2016 a predat definitiv biroul comisiei de inventariere care a deschis biroul cu noua cheie.

Nu avut niciodată niciun inventar de bunuri la această societate; în cei 7 ani de activitate în calitate de Manager, nici el și niciun alt angajat al societății - punct de lucru (...) - nu a avut/nu au avut niciodată vreun inventar de bunuri (obiecte de inventar, mijloace fixe, etc.); nu a semnat niciodată de preluare a vreunui inventar/fișă de inventar, o gestiune pe care să o fi predat până la data de 07.11.2016 - ultima zi de preaviz; singura gestiune constituită și funcțională la SC (R) SRL - punct de lucru (...), era cea de medicamente și materiale sanitare, care era condusă foarte strict și corect printr-un soft - motivul acestei gestiuni de medicamente este extrem de simplu și logic: dorea să fie justificat foarte exact fiecare consum de medicamente și materiale sanitare în raport cu fiecare pacient al spitalului - nu îl obliga nimeni să facă această gestiune, nici legea și nici administratorul, dar a organizat această gestiune pentru a demonstra preocuparea față de pacient și față de actul medical; la fiecare sfârșit de lună pleca la contabilitatea externalizată din (...) - SC (S) SRL - stocul în ultima zi a fiecărei luni.

Acest aspect a fost confirmat și prin expertiza contabilă efectuată, expertiză contabilă care îi este favorabilă, întrucât experta a concluzionat că nu a putut stabili pe inventarul cărei persoane figurează bunurile care fac obiectul acestui capăt al cererii de chemare în judecată, atâta timp cât societatea reclamantă nu are o evidență a acelor bunuri de natura obiectelor de inventar aflate în folosință pe fiecare utilizator (anexa 5 la expertiză), ca urmare dna expert nu a putut stabili care este persoana căreia i-au fost încredințate acele bunuri.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea Contabilității nr. 82/1991 „răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității ... revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective”; astfel, dintotdeauna, de când s-a angajat la această societate din data de 15.01.2010 și până la data de 07.11.2016, la SC (R) SRL cel care răspundea pentru organizarea și conducerea contabilității a fost administratorul (A), el neavând nici măcar acces vreodată la contractul de prestări servicii cu SC (S) SRL (contabilul extern) acesta răspundea și de inventarierea sau neinventarierea patrimoniului societății, având și prerogativele exclusive de numire a Comisiei de inventariere la nivelul SC (R) SRL; dacă cumva la nivelul contabilității SC (R) SRL există inventare anuale de bunuri pentru Punctul de lucru (...), aceste inventarieri sunt doar fictive, realizate din birou (...) la sediul contabilității externe SC (S) SRL, pentru că nu s-a realizat niciodată faptic niciun inventar de bunuri (obiecte de inventar și mijloace fixe) la (...).

Posibilele minusuri de inventar (la un inventar care nu exista scriptic în sarcina niciunui angajat, deci nici măcar în sarcina sa) constatate acum în lipsa sa, sunt obiecte de inventar, majoritatea de mult aruncate la gunoi, care din punct de vedere contabil, prin grija administratorului (A) și a contabilității externe SC (S) SRL, trebuiau casate.

Nu s-a realizat niciodată inventariere, și evident, nici casări sau propuneri de casare nu s-au făcut de către cei responsabili potrivit reglementărilor legale (Administrator și contabil) vreodată în cei aproape 7 ani de când lucra ca manager la această societate.

Conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 actualizată, și anume prevederile art. 28 alin. (10) „situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție”; mai departe la alin. (13) se subliniază că „situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează și de către administratorul sau persoana care are obligația gestionării entității”.

În calitate de manager al SC (R) SRL, nu a semnat situații financiare anuale şi raportări contabile, eventuale inventarieri anuale şi nici măcar nu i s- a cerut vreodată să semneze astfel de documente.

Nu a deținut niciodată datele financiare și raportările SC (R) SRL (...) către instituțiile Statului Român, deoarece era preocuparea principală a administratorului (A), împreună cu reprezentantul SC (S) SRL – contabilul extern.

Conform art. 7 alin. (1), administratorul (A), firma de contabilitate externă SC (S) SRL aveau „obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar ...”, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în cei șapte ani cât a fost manager, iar, acum, după ce a terminat definitiv orice colaborare cu SC (R) SRL, în data de 08.11.2016 s-a emis procesul verbal de inventariere finală a bunurilor din gestiunea sa.

După data la care i se încheiase deja perioada de preaviz la SC (R) SRL – 08.11.2016 – s-a înregistrat la Registratura societății un inventar, despre care nu știe nimic, care s-a realizat – dacă s-a realizat – în lipsa sa, pentru o gestiune pusă în mod absolut artificial și ireal și nelegal în gestiunea/sarcina sa, aspect confirmat și de expertul contabil.

Niciodată, nici administratorul (A) și nici reprezentantul contabilității externe SC (S) SRL (...), nu au descărcat spre consum bunurile (obiecte de inventar sau mijloace fixe) prin fișe de inventar asumate de angajații punctului de lucru din (...).

Acești doi reprezentanți care trebuiau să respecte prevederile legale, nu au îndeplinit obligațiile care le aveau potrivit legii și acum acuză lipsa acestor bunuri de faptul că este numele său la achiziția acestora sau poate, doar bănuiala că el le-ar fi cumpărat.

De când lucra în această firmă, a cumpărat, trecând numele său pe facturile de achiziție, bunuri în valoare de milioane de lei pentru SC (R) SRL dar nu a avut niciodată de la contabilitate – SC (S) SRL (contabilitatea externă) vreun bon de consum sau vreo fișă de inventar asumate pe numele său și nici pe numele vreunui subaltern.

Acest demers al administratorului (A) al SC (R) SRL este nejustificat, el fiind de-a dreptul consternat că i se cer bani pentru bunuri de natura obiectelor de inventar (care au valoare unitară scăzută și durată limitată de folosință) cumpărate începând cu anul 2011 (acum 6 ani) și de mult uzate și aruncate la gunoi.

Aceste obiecte de inventar trebuiau de mult casate, fiind scoase din uz, dar nu era responsabilitatea sa de a face acele propuneri de casare, el neavând niciun fel de responsabilități, nici atribuții și nici competențe în acest sens, la nivelul societății comerciale, fapt pentru care nu există niciun bon de consum asumat prin semnătură de el sau fișă de inventar prin care să se indice cel puțin că el le-ar fi preluat în consum (cu semnătură) după înregistrarea contabilă de la SC (S) SRL.

Toate atribuțiile, competențele și responsabilitățile legate de gestiune și inventarierea, casarea obiectelor de inventar și mijloacelor fixe (bunuri, cum le denumește total neprofesionist economistul din comisia de inventariere) aparțineau exclusiv Administratorului (A) și contabilității externe SC (S) SRL (...).

Nu a avut niciodată vreo sarcină de serviciu delegată de administrator în acest sens (inventariere, gestiune), atribuții pe care nu le-a exercitat niciodată ca manager al acestei societăți comerciale, nici măcar ca angajat nu a avut vreodată vreo gestiune sau vreun inventar.

A i se cere despăgubiri pentru niște obiecte de inventar cumpărate (sau nu) cu numele său pe factură (cele mai multe fiind achiziționate doar pe bon fiscal, fiind valori unitare extrem de reduse) este o aberație.

Mai mult, acea inventariere s-a realizat fără participarea sa deoarece nu există vreo gestiune pentru care să fie gestionar și de care să fi răspuns cu semnătură pe o fișă de inventar.

Ca urmare nici măcar tangențial nu se poate vorbi despre o problemă de gestiune a sa ca angajat sau ca Manager al SC (R) SRL, când nici nu avea vreo gestiune sau vreun inventar, și nici nu a fost convocat (conform prevederilor legale) de comisia de inventariere ca să fie de față la inventarierea bunurilor (?!) - obiecte de inventar și mijloace fixe - care, zice-se că ar fi fost în gestiunea sa.

Este profund împăcat cu propria persoană deoarece știe că în toată perioada de aproape 7 ani cât a ocupat funcția de manager al societății reclamante a încercat din răsputeri să facă tot ce a depins de el pentru a asigura buna funcționare a clinicii.

Drept dovadă, anexează contractul de comodat înregistrat sub nr. (...)/12.02.2016 încheiat cu SC (S2) SRL, prin care această societate (al cărei administrator este soția sa) a dat spre folosință gratuită Clinicii (R) SRL un ecograf Doppler Kontron Imagic Elite Sigma 5000 seria 0610412, cu sondă convexă abdominală, sondă liniară, sondă cardio, sondă endocavitară; un Electrocardiograf Eli 350 AAI-AAFBD seria 108281496171, precum și două aparate de birotică: un telefon/fax și o imprimantă HP.

Acest contract a fost încheiat ca urmare a situației dificile prin care trecea societatea reclamantă, administratorul nefiind dispus la acea dată să investească în aparaturi noi, iar aparaturile existente erau foarte vechi și neconforme cu nevoile pacienților (aparaturile datau din 1999).

Ca urmare, este vădit neîntemeiată și nelegală obligarea sa la plata sumei precizată în cuantum de 7835,96 lei reprezentând valoare bunuri.

Cât privește suma de 283.861,86 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale pentru spitalizare de zi realizate de reclamantă în luna iulie 2014, și această pretenție financiară a reclamantei față de el este vădit neîntemeiată; reclamanta încearcă să inducă în eroare instanța prin modul de exprimare, atunci când învederează aspectul că obligația de plată a acestei sume îi revine în baza hotărârilor judecătorești indicate de aceasta.

Lecturând Sentința civilă nr. (...)/CA/03.12.2015 rămasă definitivă prin Decizia nr. (...)/2016-A, ambele pronunțate în dosarul nr. (...)/2014*, se poate observa că acestea nu îl privesc, el nu a fost parte în acel proces purtat între SC (R) SRL și CAS (...).

Reclamanta susține în cererea introductivă faptul că deși aceasta a fost invitată de 3 ori la CAS (...) pentru semnarea contractului, el în calitate de manager nu s-a prezentat la CAS în vederea semnării acelui contract, susținerile fiind total neadevărate.

Într-adevăr (R) se află printre furnizorii de servicii medicale spitalicești cu care CAS (...) avea încheiat contract de furnizare de servicii medicale până la 30.06.2014.

Astfel cum reiese din documentele anexate întâmpinării depuse la dosar, el a încheiat un contract de asistență juridică în numele societății al cărei manager a fost, în vederea consilierii clinicii și asistării sale la negocierile care au avut loc cu CAS (...) la 27.06.2014.

Cu ocazia acelor negocieri, el a evidențiat niște aspecte nelegale, pe care le-a comunicat administratorului societății.

A depus la dosarul cauzei și procesul verbal încheiat la acea dată.

Ca urmare a comunicării de către CAS (...) a adresei nr. (...)/16.07.2014, prin care s-a comunicat că CNAS nu va mai încheia contract cu (R), a transmis către această instituție un răspuns înregistrat sub nr. (...)/16.07.2014, prin care atrăgea atenția asupra faptului că semnarea contractului trebuia să aibă loc la 30.06.2014, nefiindu-i comunicată o altă dată pentru semnarea contractului și, de asemenea, a atras atenția asupra intențiilor nelegale ale conducerii de la acea vreme a CAS (...) de a scoate clinica în afara contractului de furnizare servicii medicale.

Administratorul (A) a știut în fiecare moment stadiul derulării negocierilor și contractării cu CAS (...) în lunile iunie, iulie și august 2014, putea semna contractul cu CAS (...), dar a înțeles că conducerea CAS (...) a făcut atunci un abuz împotriva SC (R) SRL prin adresa nr.

DG (...) din 16.07.2016, afirmând că SC (R) SRL nu vrea să semneze contractul cu CAS (...).

Acela a fost momentul abuzului Conducerii CAS (...) față de (R), și culmea, chiar în acea perioadă el se afla în concediu de odihnă cu familia, programat prin rezervare în străinătate, iar reprezentantul SC (R) SRL (...) în raport cu CAS (...) era nimeni altul decât administratorul (A) – conform adresei atașate.

Singurul care putea semna contractul cu CAS (...) era acesta sau o altă persoană împuternicită numai de către administrator, or, nu a semnat contractul cu CAS (...), deși era singurul care putea reprezenta spitalul și putea semna, el fiind în țară la acea dată.

Practic, ulterior, la CNAS (...) a avut loc o întâlnire comună între reprezentanții CNAS.

CAS (...) și SC (R) SRL, care a avut ca scop procedura prealabilă de soluționare pe cale amiabilă a litigiului legat de încheierea contractului conform prevederilor art. 23 anexa 26 din Ordinul nr. (...)/360/2014.

Ulterior, la solicitarea societății (R) SRL s-a întocmit contractul cu CAS (...), începând cu data de 07.08.2014, în limita valorii de contract negociată, iar la data de 08.08.2014 s-a semnat contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. (...)/2014.

Prin urmare, într-adevăr, în perioada 01 iulie - 06 august 2014 între societatea reclamantă și CAS (...) nu a existat un contract de furnizare servicii medicale spitalicești, iar suma reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de spitalizare de zi, realizate către asigurați în luna iulie 2014, se pare că nu a putut fi obținută nici prin instanță de la CAS (...).

Susținerea că el nu a semnat contractul cu CAS (...) și că este responsabilul din cauza căruia (R) a pierdut acea sumă de bani aferentă lunii iulie 2014, nu este susținută, atâta timp cât a făcut dovada faptului că a efectuat diligențele maxime în vederea participării la negocieri însoțit de un avocat, mai mult, a încercat să contracareze pe cale legală abuzurile CAS (...) în legătură cu clinica al cărei manager era.

Reiese din înscrisurile anexate la dosar că a încheiat contracte de asistență juridică atât în cursul anului 2015, cât și în cursul anului 2016 în vederea asistării la negocierile cu CAS (...) în anul 2015, respectiv 2016.

Toate contractele de asistență juridică încheiate cu avocații (...), au fost încheiate cu acordul administratorului clinicii, care a știut în fiecare moment stadiul negocierilor și problemele legale ivite de-a lungul timpului în legătură cu aceste negocieri, probleme constând în general în abuzurile conducerii CAS.

Cu ajutorul avocaților angajați de SC (R) SRL și decontați prin registrul de casă aprobat de (A), s-au formulat mai multe plângeri penale, unele dintre acestea fiind până nu demult pe rol, împotriva Conducerii CAS (...); Conducerea CAS (...) a căutat toate mijloacele posibile ca să îl intimideze și să nu mai continue cu aceste plângeri penale și procese, dar nu au reușit să îl oprească pentru că are dreptate în demersurile sale și a luptat în continuare, pentru că faptele lor, de care el avea cunoștință (face management sanitar de 15 ani și știe când conducerea CAS (...) fură dreptul pacienților la sănătate și contractează preferențial banul public) sunt de natură penală.

Prin demersurile sale, ca manager al SC (R) SRL, cel mai probabil a ajutat la schimbarea din funcție a fostului Președinte - Director General (...), pentru că săvârșise abuzuri repetate.

Va continua lupta pentru justiția socială din calitatea pe care o are de consilier județean - membru al Comisiei sociale din CJ (...).

Și fără să fie în funcția de manager la SC (R) SRL, din alte calități oficiale, a realizat demersuri de deconspirare și acuzare a Conducerii CAS (...) de furt al dreptului la sănătate în dauna pacientului și de contractare nelegală a banului public.

Un aspect foarte relevant ar fi acela că, în calitate de Manager al SC (R) SRL (...), nu a avut niciodată împuternicire notarială, sau de altă natură recunoscută de legislația în vigoare pentru a-l reprezenta pe administratorul acesteia, (A), în raport cu Casa de Asigurări de Sănătate (...).

Mai arată că, actuala reprezentantă a SC (R) SRL - Punct de lucru (...) are o astfel de împuternicire depusă la CAS (...), după cum și reprezentanta punctului de lucru din Brașov are încă din anul 2010 o astfel de împuternicire.

La fel se poate specifica și împuternicirea pentru reprezentanta Punctului de lucru din Sibiu.

În calitate de Manager al SC (R) SRL a reprezentat unitatea în raport cu CAS (...) strict datorită obligațiilor din Contractul Individual de Muncă - nici măcar Fișă de Post nu a avut niciodată, or, potrivit legislației în vigoare pentru procedura de negociere și contractare a serviciilor medicale cu CAS (...), era imperativ necesară o delegare/împuternicire din partea administratorului, în lipsa ei nu are nimic în comun cu aspecte legate de vreun mandat pe care i l-ar fi dat administratorul/angajatorul și nu l-ar fi îndeplinit în raport cu CAS (...).

Examinând sentința și încheierile apelate, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Intimatul pârât a avut calitatea de manager al apelantei, în perioada 15.01.2010 - 07.11.2016, la data de 07.11.2016 contractul acestuia de muncă fiind desfăcut în baza art. 81 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii prin Decizia nr. (...)/07.11.2016, urmare a cererii acestuia de demisie din data de 10.10.2016, înregistrată sub nr. (...)/10.10.2016.

Prin acțiunea dedusă judecății la instanța de fond, înregistrată la Tribunalul (...) la data de 16.01.2017, potrivit filelor 1-5 din dosarul de fond, apelanta reclamantă a solicitat obligarea intimatului pârât să-i plătească suma de 16469,57 lei reprezentând bunuri nerestituite la data încetării raporturilor contractuale și suma de 283861,86 lei reprezentând prejudiciu astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. (...)/2016-A a Curții de Apel (...) pe parcursul executării contractului de muncă, constând în contravaloare servicii medicale pentru spitalizarea de zi realizate în calitate de spital privat în luna iulie 2014, urmare a nesemnării contractului cu CAS (...), valoarea totală de 300331,43 lei.

La data de 31.03.2017, apelanta reclamantă a depus la dosarul de fond, filele 113 - 233, volumul II, o precizare de acțiune prin care a arătat că se completează petitul cererii cu un capăt nou prin care a solicitat a fi obligat intimatul pârât și la plata sumei de 15789,98 lei reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă în perioada 2013 - 2016.

În ședința publică din data de 26.04.2017, potrivit încheierii de ședință din această dată, filele 255 - 256 dosar fond volumul I, instanța i-a pus în vedere apelantei reclamante să depună la dosar mai multe înscrisuri, printre care registrele lunare de casă ale Clinicii din perioada 15.01.2010 - 07.11.2016, dovada solicitării exprese de înregistrare în contabilitate, a intimatului pârât, ce atestă preluarea, predarea bunurilor a căror contravaloare s-a solicitat prin acțiunea inițială a cheltuielilor invocate prin precizarea de acțiune, înscrisurile ce atestă descărcarea pentru consum sau folosință a bunurilor a căror contravaloare s-a solicitat, înscrisuri ce s-au depus la dosarul de fond filele 1 - 274 volumul II dosar de fond, la data de 24.05.2017, ce i-au fost comunicate reprezentantului acestuia în ședința publică din data de 24.05.2017, fila 277.

Prin notele de ședință, aflate la fila 282, volumul II dosar de fond, intimatul pârât a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate anterior datei de 16.01.2014, întrucât i s-au imputat sume de bani aferente perioadelor 2010 - 2014, acțiunea fiind înregistrată la data de 16.01.2017, or, câtă vreme înscrisurile la care s-a raportat solicitarea au fost depuse la dosar doar la data de 24.05.2017, iar excepția de prescripție s-a invocat la următorul termen de judecată, în mod corect instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 25.10.2017 a respins excepția de tardivitate a invocării excepției de prescripție, criticile în acest sens nefiind întemeiate.

Curtea a mai reținut faptul că, prin aceiași încheiere de ședință, din data de 25.10.2017 instanța de fond i-a pus în vedere apelantei reclamante de-a depune la dosar o precizare a acțiunii prin care să indice sumele solicitate după data de 16.01.2014 și cu privire la bunurile achiziționate după data de 16.01.2014, or, la termenul de judecată din data de 13.12.2017 s-a depus precizarea de acțiune, filele 146 - 156, volumul III, însoțită de acte anexă, potrivit căreia la suma de 301.101,46 lei constând în 7.835,96 lei + 283.861,86 lei + 9.403,64 lei se adaugă și suma de 1.000 lei reprezentând sancțiunea ce i-a fost aplicată de către Comisia de Arbitraj, reprezentând 1% din valoarea de contract aferentă lunii mai 2015 urmare a nerespectării prevederilor contractuale de anunțare a modificării unora din condițiile care au stat la baza încheierii contractului, ce-i revenea intimatului pârât, cerere comunicată reprezentantului acestuia în această dată, sens în care a solicitat a-i fi acordat un termen de judecată pentru studierea înscrisurilor.

La următorul termen de judecată din data de 31.01.2018, intimatul pârât a depus la dosar și a susținut prin avocatul acestuia, notele de ședință, filele 182 - 183, prin care a arătat că invocă prevederile art. 204 aliniat 3 Cod procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul reclamantei de a modifica acțiunea după primul termen de judecată, în lipsa acordului său.

Potrivit art. 204 aliniat 1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat.

Conform aliniatului 2, nu se consideră a fi modificare a acțiunii situația în care se îndreaptă greșeli materiale din cuprinsul cererii, când reclamantul își mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii, când se solicită contravaloarea obiectului cererii pierdut sau pierit în cursul procesului, când se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este inadmisibilă.

Potrivit aliniatului 3, poate avea loc modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la aliniatul 1, dacă există acordul expres al tuturor părților.

Curtea a reținut, din cele evidențiate mai sus că, într-adevăr, apelanta reclamantă și-a mărit pretențiile cu suma de 1000 lei, însă, această sumă nu este una care să reprezinte o majorare a pretențiilor inițiale constând în prejudiciul reprezentat de nepredarea unor bunuri, de nesemnarea contractului cu CAS, de generarea unor cheltuieli ce ar fi fost nedeductibile, ci este o cerere nouă și reprezintă sancțiunea ce a fost aplicată acesteia de către Comisia de Arbitraj, reprezentând 1% din valoarea de contract aferentă lunii mai 2015 urmare a nerespectării prevederilor contractuale de anunțare a modificării unora din condițiile care au stat la baza încheierii contractului, aspect corect sesizat de instanța de fond, astfel că, în lipsa unui acord din partea intimatului pârât, în mod corect prin încheierea de ședință din data de 19.06.2019 instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 204 aliniat 2 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, criticile în acest sens nefiind astfel întemeiate.

Referitor la celelalte critici aduse sentinței apelate, s-au reținut următoarele:

Prin contractul individual de muncă nr. (...)/III/E/15.01.2010, aflat în copie la dosarul de fond filele 37 - 38, volumul I, intimatul a fost angajat în funcția de manager al apelantei, reprezentate prin administrator (A), cu începere din data de 15.01.2010 pe o perioadă nedeterminată, conform literei F, stabilindu-se faptul că atribuțiile postului sunt prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă.

Din analiza fișei postului, anexa la acest contract individual de muncă, aflată în copie la dosarul de fond filele 231 - 233 volumul I, se reține faptul că la punctul 5 s-a stabilit că acesta răspunde de respectarea disciplinei economico financiare la nivelul secțiilor și compartimentelor, la punctul 6 fiind precizat că acesta negociază și încheie în numele și pe seama clinicii contracte de furnizare servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate județeană, conform punctului 20, reprezenta clinica în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, conform punctului 21, să încheie acte juridice în numele și pe seama clinicii, conform legii, potrivit punctului 30, să conducă activitatea curentă a spitalului conform reglementărilor legale în vigoare, apărările acestuia din fața instanței de fond și a celei expuse în întâmpinarea depusă la apelul dedus judecății, în sensul că nu ar fi existat o astfel de fișă a postului, că nu ar fi avut atribuții de reprezentare, fiind neavenite.

Potrivit copiei Procesului verbal de inventariere nr. (...)/13.10.2016, filele 35 - 36 dosar fond volumul I, a fost constituită o comisie de inventariere, prin decizia nr. (...)/11.10.2016, ce a inventariat bunurile existente în biroul intimatului și a constatat existența mai multor bunuri ce urmau a fi predate de acesta, semnat atât de membrii comisiei cât și de către acesta.

Ulterior, după data la care i-a încetat raporturile de muncă, 07.11.2016, respectiv în data de 08.11.2016 sub nr. (...) apelanta a încheiat un alt Proces verbal de inventariere finală a bunurilor preluate – predate de către intimat, prin aceiași comisie susmenționată, filele 31 - 32 dosar fond volumul I, potrivit căruia la data de 13.10.2016 au fost preluate toate bunurile existente în biroul intimatului, potrivit procesului verbal nr. (...)/13.10.2016, însă, urmare a verificării documentelor contabile ale societății din perioada 20.07.2011 - 28.05.2016 a rezultat că bunurile din anexa acestuia, în valoare de 16.469,57 lei nu au fost predate, restituite de acesta.

Această anexă se regăsește în dosarul de fond, filele 20 - 21 volumul I, potrivit acesteia s-au indicat mai multe bunuri, facturile de achiziție a acestora din perioada 20.07.2011 - 02.03.2016 constând de exemplu în ladă frigorifică, lăzi frigorifice, geantă laptop, laptop, sistem navigație, freză zăpadă, troler laptop, aspirator, motoferăstrău, rucsaci, reportofon, curea, accesoriu ceas, Samsung Galaxy, încărcător auto, storcător fructe, mașină electrică Skil, aparat spălat sub presiune, mașină de găurit cu accesorii, etc., respectiv un număr de 38 bunuri.

Din raportul de expertiză contabilă, efectuat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță de către expert (E), filele 212 - 239 dosar fond, volumul III, Curtea a reținut faptul că achiziționarea acestor bunuri a fost contabilizată în baza facturilor sau a bonurilor fiscale, însă nu au fost întocmite documente specifice la eliberarea numerarului din caserie, că achitarea s-a înregistrat în Registrul de casă și contabilizat direct pe furnizor sau pe cheltuieli, dar nu s-a putut stabili de către cine s-au achiziționat, achitat, că societatea nu a întocmit rapoarte de necesitate, dispoziții de plată, de încasare către casierie privind ridicarea numerarului pentru procurarea acestora.

Nu s-a putut stabili pe inventarul cărui salariat au figurat aceste bunuri, precizându-se că societatea nu are evidențiate bunurile de natura obiectelor de inventar în folosință pe utilizator, nefiind astfel posibilă identificarea persoanei căreia i-au fost încredințate, apărările intimatului în acest sens fiind întemeiate.

A mai reținut expertul faptul că societatea apelantă, în anii 2014 - 2017 nu a procedat la inventarierea anuală, potrivit OMFP 2861/2009 în vederea stabilirii efective a bunurilor a căror valoare se solicită de la intimat pentru că nu le-ar fi predat cu ocazia plecării sale din societate, că lipsesc documentele de evidență a bunurilor de natura obiectelor de inventar.

Curtea analizând însă facturile depuse la dosarul de fond de către apelantă, a reținut următoarele:

Potrivit facturii nr. (...)/23.03.2013, emisă de SC (...) SA, fila 126 dosar fond volumul I, reiese faptul că societatea apelantă a cumpărat prin delegat (P) sucuri, cafea, ciocolată, prune în ciocolată, geantă laptop, în valoare de 940.87 lei, din care, geanta Laptop fiind în valoare 129 lei, cu factura nr. (...)/19.05.2013,emisă de SC (...) SA, fila 132 dosar de fond, volumul I, beckers, OD Pulv cool, spray antimolii, gândaci, în valoare de 301,02 lei, din care spray și OD pulv în valoare de 166,32 lei.

Din factura nr. (...)/20.07.2011, fila 7 volumul II dosar de fond, emisă de (...), Curtea a reținut că apelanta prin delegat (P) a cumpărat o ladă frigorifică, un set de lăzi frigorifice, în valoare de 553,16 lei, potrivit facturii nr. (...)/16.02.2012 emisă de (...), fila 8 dosar fond volumul II, un calculator de buzunar, o geantă laptop, în valoare de 223,80 lei, factura emisă de (...) la data de 02.03.2012 în valoare de 3799,97 lei pentru (...), Notebook, geantă notebook, nepurtând mențiunea numelui intimatului.

Conform facturii nr. (...)/21.07.2012 emisă de (...), fila 10 volumul II dosar de fond, a fost cumpărat de apelantă, în valoare de 599,90 lei, ce poartă semnătura intimatului la poziția client, prin cea emisă de (...) din data de 22.12.2012, semnată de intimat s-a cumpărat freză zăpadă, generator curent, ulei în valoare de 6802,95 lei.

Potrivit facturii nr. (...)/05.02.2013 emisă de SC (...), fila 12 dosar fond volumul II, apelanta prin delegat (P) a cumpărat troler laptop, geantă troler în valoare de 424,90 lei, conform facturii (...) din data de 22.02.2013, fila 13, volumul II, a cumpărat expresor manual, aspirator, răcitor, în valoare de 2714 lei, potrivit facturii SC (...) din data de 01.03.2013, fila 14, a cumpărat prin același delegat un troler în valoare de 148,90 lei, prin factura din data de 23.03.2013 emisă de (...) a cumpărat raft, motofe și bancă în valoare de 3369.81 lei, prin factura emisă de (...) la data de 30.09.2013, fila 17, a cumpărat prin același delegat, rotop în valoare de 569,90 lei.

Curtea a reținut că prin factura emisă de (...) SRL, la data de 18.02.2014, fila 20, apelanta a cumpărat un alt troler în valoare de 292,50 lei, fără a se arăta că intimatul a fost delegat sau că a semnat de achiziția acestor produse, același aspect s-a reținut și cu privire la o altă factură emisă de același vânzător la data de 26.06.2014, fila 22 volumul II dosar de fond, prin care s-a cumpărat un troler în valoare de 569,40 lei.

Factura emisă de (...) SRL la data de 06.08.2014,fila 24 dosar fond volumul II denotă că apelanta a cumpărat un reportofon, baterie în valoare de 188,90 lei, dar nu prin intimat ci prin alt delegat, (...).

Potrivit facturii emise de SC (...) SRL, fila 27,volumul II dosar de fond, emisă la data de 24.12.2014, apelanta prin delegat (P), a cumpărat accesorii în valoare de 515 lei, factura emisă de (...) la data de 15.01. 2015, în valoare de 96,17 lei nu are mențiunea cumpărării prin intimat și nici nu poartă semnătura acestuia, nici cea din data de 20.01.2015, fila 29 în valoare de 130,57 lei.

Factura emisă de (...) la data de 02.02.2015, fila 30 denotă că apelanta a cumpărat produse în valoare de 314 lei, dar prin delegat (...) nu prin intimat, factura emisă de (...) la data de 21.08.2015, fila 31 dosar fond volumul II, în valoare de 342,81 lei nu poartă mențiunea numelui intimatului, nici semnătura acestuia.

Din factura emisă de (...), la data de 21.08.2015, fila 33 dosar fond volumul II, s-a reținut că apelanta a cumpărat produse telefonice în valoare de 96,87 lei, ce poartă semnătura intimatului, la fel factura emisă la data de 12.01.2016 de (...), în valoare de 687,32 lei prin care apelanta a cumpărat storcător de fructe.

Potrivit facturii emise de (...) la data de 29.04.2016, fila 36 același dosar de fond, apelanta a cumpărat o mașină electrică Skil în valoare de 235 lei, dar prin delegat (...), nu prin intimat, aspect ce se regăsește și în factura emisă de (...) la data de 20.05.2016, fila 37, prin care s-a cumpărat de către apelantă un aparat de spălat în valoare de 401,56 lei.

Cât privește factura emisă de (...) la data de 02.01.2016 prin care apelanta a cumpărat mașină de găurit, dibluri, șuruburi, burghiu beton, în valoare de 223,73 lei nu poartă mențiunea delegatului, nici semnătura intimatului.

Curtea a reținut că în cele 3 volume ale dosarului de fond nu se regăsesc alte facturi, decât cele evidențiate mai sus, care să poarte mențiunea cumpărării de către apelantă prin delegat (P) produse cu caracter nealimentar sau de cazare, totalul valorii acestora fiind astfel de 129+166,32+553,16+223,80+599,90+6802,95+424,90+2714+148,90+3369,81+569,90+515+96,87+687,32=17.001,83 lei, din care societatea apelantă solicită doar suma de 16469,57 lei.

Se impune însă a se preciza faptul că, pentru bunurile achiziționate anterior datei de 16.01.2014 instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea în restituirea contravalorii acestora, dispoziție necriticată prin apelul declarat în cauză ci doar cea prin care s-a respins excepția de tardivitate a invocării acesteia, astfel cum s-a arătat mai sus, motive pentru care din această sumă se impune a se scădea contravaloarea produselor achiziționate anterior.

Ca urmare, câtă vreme după data de 16.01.2014, potrivit celor arătate mai sus, apelanta prin delegat (P) a achiziționat doar bunurile evidențiate în: - factura emisă de SC (...) SRL, fila 27, volumul II dosar de fond, la data de 24.12.2014, prin care s-au cumpărat accesorii în valoare de 515 lei; - factura emisă de (...), la data de 21.08.2015, fila 33 dosar fond volumul II, prin care apelanta a cumpărat produse de telefonie în valoare de 96,87 lei, ce poartă semnătura intimatului; - factura emisă la data de 12.01.2016 de (...), în valoare de 687,32 lei prin care apelanta a cumpărat storcător de fructe, total 1299,19 lei, doar raportat la această valoare se poate reține că operează condițiile atragerii răspunderii materiale a intimatului, urmare a nerestituirii bunurilor achiziționate personal în numele și pe banii apelantei.

Potrivit dispozițiilor art. 256 aliniat 2 Codul muncii – Legea nr. 53/2003 –, dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor.

Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit valorii acestora de la data plății.

Având în vedere faptul că după cumpărarea bunurilor/produselor susmenționate intimatul nu le-a predat altor angajați, în calitatea sa de manager și nici nu le-a restituit cu ocazia încetării raporturilor sale de muncă, greșit instanța de fond nu a dispus obligarea acestuia la plata contravalorii lor de 1299,19 lei; restul bunurilor a căror contravaloare s-a solicitat, cumpărate după data de 16.01.2014 nu s-a făcut dovada că s-au achiziționat prin acesta sau că i-ar fi fost predate în folosință.

Într-adevăr, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății apelante revenea potrivit art. 10 aliniat 1 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, administratorului acesteia sau ordonatorului de credite or altor persoane ce aveau obligația de a gestiona, însă, câtă vreme intimatul a intrat în posesia bunurilor susmenționate fără a le preda administratorului sau altor persoane cu atribuții în gestionarea bunurilor societății, devin incidente dispozițiile art. 256 aliniat 2 Codul muncii, evocate mai sus, apărările acestuia fiind astfel nefondate; lipsa implicării celor responsabili în inventarierea patrimoniului, în casarea acestora, nu este un motiv care să atragă înlăturarea răspunderii sale

Expertul a arătat că nu i-au fost puse la dispoziție documente justificative privind darea în consum a acestor bunuri, nici liste de inventariere periodice, propuneri și procese verbale de casare, or, casarea obiectelor de inventar care nu mai pot fi utilizate trebuie stabilită de o comisie de inventariere potrivit OMFP nr. 2861/2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, în urma unei inventarieri având la bază propunerile de casare ale acestei comisii, procedură ce din actele aflate în dosar nu reiese că s-ar fi parcurs, astfel că, apărările intimatului în sensul că bunurile susmenționate au fost aruncate la gunoi, că trebuiau casate, nu pot fi avute în vedere, până la definitivarea procedurii se impuneau astfel a se regăsi fizic, iar în lipsa unor dovezi în sensul predării acestora, prezumția ce decurge este aceea că trebuiau predate de acesta la data încetării raporturilor de muncă, în caz contrar achitată contravaloarea lor, aspecte greșit neavute în vedere de instanța de fond.

Astfel cum s-a arătat mai sus, potrivit raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză de (E), filele 212 - 283 dosar fond, volumul III, achizițiile acestor bunuri au fost contabilizate în baza facturilor, dar nu au fost într-adevăr întocmite documente specifice la eliberarea numerarului din caserie, astfel că s-a arătat că nu se poate stabili de către cine s-au achiziționat și achitat bunurile, că societatea apelantă nu a întocmit rapoarte de necesitate, dispoziție de plată/încasare către caserie privind ridicarea numerarului pentru procurare de bunuri și materiale iar ulterior nu s-a întocmit nici documente justificative.

Curtea a concluzionat însă, raportat la facturile indicate mai sus, din care reieșea fără dubiu faptul că bunurile achiziționate au fost achitate în numele societății apelante de către intimat, în calitate de delegat, că acesta le-a și ridicat și implicit transportat la sediul acesteia, fără a se fi întocmit documente de către acesta din care să reiasă că le-ar fi predat în vederea folosirii de către alți angajați, astfel că, implicit operează prezumția că au rămas în posesia sa și că nu le-a predat cu ocazia încetării raporturilor sale de muncă, aspect greșit neavut în considerare de instanța de fond.

Societatea apelantă avea într-adevăr încheiat un contract de presări servicii, prin administratorul acesteia (A), nu prin intimat în calitate de manager, nr. 1/15 ianuarie 2006, filele 284 - 286 dosar de fond, volumul II, cu SC (S) SRL, prin care această societate specializată în domeniul contabilității, a consultanței financiar contabile, se obligase contra cost a oferi acesteia mai multe servicii, conform standardelor naționale de contabilitate cu respectarea normelor legale aplicabile, la art. 1, punctul 1.3 fiind astfel evidențiate lucrările ce urmau a fi executate, printre care contabilizarea tuturor operațiunilor patrimoniale, verificarea completării registrului de casă, a documentelor primare, întocmirea registrului jurnal, inventar, oferirea de consultanță pentru inventarierea patrimoniului.

Raportat la această probațiune, în mod corect instanța de fond a reținut că serviciul de contabilitate a fost externalizat, că actele contabile erau transmise societății cu care se contractase această activitate ce avea obligația de-a le verifica și a lua măsurile legale ce se impuneau, de-a urmări modul în care se respectau sau nu dispozițiile legale în materie, însă, potrivit facturilor susmenționate, reiese că intimatul a preluat anumite bunuri, astfel că implicit în lipsa încheierii unor documente de predare către administratorul societății sau către un alt angajat cu atribuții de-a le administra, operează prezumția că au rămas în posesia sa iar la încetarea raporturilor de muncă nu s-au regăsit în societate, astfel că se impunea a se dispune restituirea contravalorii celor arătate mai sus, fiind implicit incidente și dispozițiile art. 254 aliniat 1 Codul muncii, potrivit cărora, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, criticile apelantei fiind întemeiate, apărările intimatului nefondate.

Aceste bunuri, potrivit raportului de expertiză, au fost înregistrate ca bunuri de natura obiectelor de inventar, cont contabil 303, Materiale de natura obiectelor de inventar, cu excepția telefonului Samsung Galaxy Note 4, conform OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, respectiv nr. 1802/2014 –Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, din care reiese că obiectele de inventar la darea în consum ies din evidența contabilă prin includerea lor la cheltuieli și se evidențiază pe perioada utilizării în conturi în afara bilanțului, procedură ce nu a fost însă aplicată.

Cât privește criticile aduse dispoziției prin care au fost respinse pretențiile constând în suma de 283.861,86 lei, se impun următoarele precizări:

Din cuprinsul Deciziei civile nr. (...)/2016 –A pronunțată la data de 05.10.2016 de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/2014, filele 8-10 dosar fond volumul I, s-a reținut faptul că apelanta a solicitat a fi obligată CAS (...) să-i plătească suma de 283861,86 lei actualizată, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de spitalizare de zi realizate în luna iulie 2014.

S-a constatat faptul că între părți, până la data de 30.06.2014 a existat un contract valabil pentru furnizarea de servicii medicale spitalicești, că în luna iunie s-a desfășurat activitatea de contractare, însă, până la data de 30.06.2014 nu s-a semnat un astfel de contract de către apelantă cu CAS (...) deși aceasta i-a solicitat acest aspect prin adresele nr.

DG (...)/30.06.2014, nr.

DG (...)/08.07.2014, nr.

DG (...)/14.07.2014, nr.

DG (...)/16.07.2014, că nu există temei pentru decontarea serviciilor medicale aferente acelei perioade, că a existat o lipsă de diligență de care aceasta dat dovadă în reglementarea raporturilor juridice cu CAS, astfel că a fost respins apelul declarat de (R) SRL și s-a păstrat Sentința civilă nr. (...)/C/2015 din 03.12.2015 pronunțată de Tribunalul (...) prin care acțiunea a fost respinsă.

Astfel cum s-a arătat mai sus, potrivit punctului 6 din fișa postului, intimatul avea obligația de-a negocia și încheia în numele și pe seama clinicii contracte de furnizare servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate județeană, iar conform punctului 20, să reprezinte clinica în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, conform punctului 21, să încheie acte juridice în numele și pe seama clinicii, prevederi din care reiese fără dubii faptul că acesta avea obligația de-a face demersurile necesare pentru ca și în luna iulie 2014 să se semneze un contract de furnizare servicii medicale, cum de altfel s-a procedat și în perioada anterioară, apărările acestuia nefiind întemeiate.

Faptul că intimatul reprezenta Clinica în raporturile avute cu CAS reiese din chiar adresa aflată la fila 29 dosar fond, volumul I, potrivit căreia Clinica înștiința CAS (...) că din data de 24.08.2016 nu o mai reprezintă, că se impune a se numi un alt reprezentant.

Același aspect rezultă și din adresa înaintată CAS (...) de către intimat, înregistrată sub nr. (...)/14.10.2016, fila 11 dosar fond volumul III, potrivit căreia i-a adus la cunoștință că a demisionat din funcția de manager al Clinicii (R) SRL, că nu mai are astfel calitatea de reprezentant legal al acesteia în raport cu Casa de Asigurări de Sănătate (...), că solicită efectuarea demersurilor necesare pentru anularea utilizării semnăturii sale electronice astfel încât să nu se mai valideze/raporteze niciun serviciu medical realizat în ambulatoriu, spitalizare de zi sau spitalizare continuă, nicio prescripție electronică.

Cu ocazia soluționării cauzei în apel, instanța a dispus completarea probațiunii cu depunerea de către apelantă a copiilor contractelor de furnizare de servicii medicale spitalicești încheiate pentru lunile mai, iunie, august 2014 cu CAS (...), din cuprinsul acestor înscrisuri Curtea a reținut faptul că, la data de 07.05.2013, sub nr. (...) s-a încheiat Actul adițional nr. 14 la contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. (...)/2013,valabil pentru perioada 01.05.2013 - 31.05.2014.

Acest act adițional a fost încheiat de către apelantă, reprezentată de către intimatul (P), semnat cu obiecțiuni, Actul adițional nr. 15, la același contract, încheiat sub nr. (...)/06.06.2014, valabil pentru perioada 01.05.2014 - 30 iunie 2014, a fost încheiat în același codiții, semnat de către același intimat în reprezentarea apelantei, tot cu obiecțiuni la data de 1.2.06.2014 iar la data de 08.08.2014 s-a încheiat un nou contract de furnizare servicii medicale spitalicești nr. (...)/2014, înregistrat la CAS (...) sub nr. (...)/08.08.2014, tot prin reprezentarea unității apelante de către intimat, contract valabil pentru perioada 07.08.2014 - 31.12.2014, or, toate aceste aspecte dovedesc, confirmă cele arătate mai sus, faptul că apelanta era reprezentată de către intimat în raporturile sale cu CAS (...) în perioada în litigiu, astfel că, până la sfârșitul lunii iunie 2014, la începutul lunii iulie 2014, avea obligația de-a face demersurile necesare, obligație de diligență, pentru ca și în această lună să existe un contract valabil de furnizare de servicii medicale spitalicești.

Nu se poate contesta faptul că într-adevăr, intimatul a semnat contracte de asistență juridică cu avocați pentru a fi asistată Clinica la negocierile purtate cu CAS (...), respectiv în fața instanțelor judecătorești în dosarul în care s-au pronunțat hotărârile susmenționate, însă acest aspect nu era de natură a duce la concluzia că anterior expirării perioadei pentru care exista încheiat un contract de furnizare servicii medicale cu CAS (...), acesta nu se impunea a semna un nou contract în acest sens.

Este cert că, potrivit Procesului verbal din data de 27.06.2014, înregistrat sub nr. (...)/27.06.2014, filele 80 - 81 dosar fond volumul I, încheiat între CAS (...) și apelantă prin intimat, reprezentat de avocat (...), s-au purtat negocieri pentru încheierea unui nou contract, însă, intimatul a invocat anumite neregularități fără a indica temeiul legal, astfel că negocierile nu s-au finalizat în sensul semnării contractului, aspecte ce se regăsesc și în alte procese verbale din data de 21.04.2015, 19.07.2016, 21.07.2016, 27.07.2016, filele 94 - 119 dosar fond volumul I, însă aceste perioade nu fac obiectul litigiului.

Avea intimatul posibilitatea, chiar dacă nu era de acord cu cele impuse de CAS (...), să semneze contractul cu obiecțiuni, așa cum de altfel a procedat la semnarea actelor adiționale pentru lunile mai, iunie 2014, pentru a fi acoperită și luna iulie 2014, urmând ca dacă considera necesar să facă demersurile legale pentru modificarea acestuia, or, deși cunoștea că nu există un astfel de contract, Clinica și-a desfășurat activitatea în continuare până la data de 14 iulie 2014 când i-a fost aprobată cererea de efectuare a concediului de odihnă, astfel că, o parte din serviciile oferite pacienților în valoare de 283861,86 lei nu au fost decontate și din culpa acestuia.

Comunicarea intimatului în numele Clinicii cu CAS (...) că trebuia semnat contractul în 30.06.2014 nu este de natură a înlătura cele expuse.

Cât privește cererea de acordare a concediului de odihnă, Clinica apelantă a comunicat CAS (...) prin adresa nr. (...)/15.07.2014 că intimatul se află în concediu de odihnă până la data de 23.07.2014, fila 74 dosar fond volumul I, astfel că s-a arătat că administratorul (...) se va implica direct în corespondența cu CAS (...) dacă va fi în țară.

S-a reținut, cu privire la cererea de acordare a concediului de odihnă, că a fost înregistrată sub nr. (...)/09.07.2014, fila 9 volumul III dosar de fond, doar în această dată intimatul a solicitat a-i fi aprobată efectuarea a 8 zile de concediu de odihnă în perioada 14.07.2014 - 23.07.2014, or, contractul pentru luna iulie 2014 se impunea a fi semnat anterior, cum de altfel chiar acesta a arătat, respectiv până la data de 30.06.2014 sau cel târziu la începutul lunii următoare, culpa acestuia fiind astfel evidentă până la data de 14 iulie 2014 când a plecat în concediu, serviciile medicale prestate astfel până la acel moment neputând fi decontate în lipsa încheierii acestuia.

Cât privește însă perioada ulterioară acestei date, câtă vreme intimatul după data de 14.07.2014 s-a aflat în concediu de odihnă, competența de-a face demersurile necesare semnării contractului revenea administratorului societății apelante, (...), care avea cunoștință de inexistența contractului cu CAS (...) pentru luna iulie 2014, aspect ce derivă chiar din corespondența purtată cu aceasta prin care s-a comunicat că până la data de 23.07.2014 managerul (P) era în concediu de odihnă și că se va implica direct în corespondența cu CAS (...) dacă va fi în țară, aspecte ce s-a impus astfel a fi avute în vedere de instanța de apel.

Prin adresa nr. (...)/14.07.2014 CAS (...) a invitat apelanta în cursul zilei de 15.07.2014 ora 12.00 la sediul acesteia în vederea semnării contractului, retransmis prin adresa DG (...)1/08.07.2014 cu modificări, or, în această dată intimatul se afla în concediu de odihnă iar administratorul și nici o altă persoană împuternicită a acesteia nu s-a prezentat pentru semnare, neputând fi astfel reținută după această perioadă o culpă în sarcina fostului manager.

Ca urmare, pe parcursul lunii iulie 2014, până la data de 14, intimatul cunoștea faptul că nu exista un contract încheiat cu CAS (...) în baza căruia să fie decontate serviciile efectuate pacienților asigurați, însă, cu toate acestea le-a prestat fără a încasa contravaloarea acestora, creând astfel un prejudiciu în patrimoniul societății, însă doar pentru jumătate din valoarea de 283.861,86 solicitată câtă vreme după această dată, astfel cum reieșea din probele evidențiate mai sus, administratorul societății care cunoștea situația avea posibilitatea de-a încheia contractul sau de a împuternici o altă persoană în acest sens, existând astfel întrunite doar parțial condițiile atragerii răspunderii materiale a fostului manager, calitatea de salariat, fapta ilicită constând în prestarea unor servicii fără a se asigura plata, decontarea acestora, vinovăția rezultată din împrejurarea că avea cunoștință de inexistența unui contract pentru această perioadă, prejudiciul fiind unul cert, determinat, real, actual, direct, material ce nu a putut fi reparat, existând și un raport de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu, condiții impuse de art. 254 aliniat 1 din Codul muncii, greșit instanța de fond reținând astfel contrariul, criticile apelantei fiind fondate în parte.

Se impunea adoptarea unei asemenea soluții și din perspectiva dispozițiilor cuprinse în art. 1371 aliniat 1 din Noul Cod civil, potrivit cărora, în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea sau la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o, raportat la toate cele evidențiate mai sus.

Curtea a mai reținut și faptul că, raportat la celelalte contracte încheiate cu CAS (...) pentru lunile anterioare și ulterioare celei în litigiu, chiar și în situația în care s-ar fi încheiat contractul în data de 15.07.2014, acesta nu putea avea valabilitate decât din această dată, nu retroactiv, pentru perioada 01 - 14 iulie 2014, neexistând vreun contract, act adițional semnat după data începerii unei luni care să aibă o valabilitate anterioară atât de mare, de altfel cel încheiat în data de 08.08.2014 chiar de către intimat, în calitate de reprezentant al apelantei a avut valabilitate doar din data de 07.08.2014.

Referitor la despăgubirile solicitate pentru perioada 16.01.2014 - 02.03. 2016, (pentru cea anterioară constatându-se potrivit celor evidențiate mai sus că cererea era prescrisă) în valoare de 9403,64 lei, din totalul solicitat de 15789,98 lei, reprezentând cheltuieli decontate ca protocol, s-au reținut următoarele:

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, evidențiat mai sus, a copiilor facturilor, bonurilor fiscale aflate în dosarul de fond, s-a constatat că au fost efectuate cheltuieli de către intimat în interes personal în valoare de 9140,78 lei.

Conform Codului fiscal, sunt stabilite sume deductibile cele constând în cheltuieli de protocol în limita a 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.

Cheltuielile de protocol devin integral nedeductibile, dacă societatea obține pierdere, or, conform balanțelor de verificare pentru anii 2014 - 2016 societatea apelantă deși a înregistrat pierdere nu a considerat aceste cheltuieli nedeductibile.

Din totalul sumei susmenționate, de 9.140,78 lei, experta a arătat că suma de 6.516,62 lei a fost contabilizată sub forma cheltuielilor de protocol, anexa 4.

Potrivit art. 39 din Titlul III al Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, cheltuielile de protocol sunt cheltuieli ocazionate de acordarea unor cadouri, tratații și mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii.

A mai arătat experta că aceste cheltuieli de protocol sunt cele care se fac pentru buna desfășurare a activității din cadrul firmei constând în apă, fructe, obiecte de curățenie, produse de cofetărie, că bonurile fiscale de achiziție a acestora se impun a fi atașate la ordinele de deplasare sau la decontul de cheltuieli întocmit în numele persoanei care decontează cheltuielile, or, nu s-au regăsit cu ocazia întocmirii raportului astfel de documente.

Referitor la decontarea meselor de la restaurant, se impunea ca apelanta, prin intimat, să fi întocmit documente care să justifice întâlnirile avute cu partenerii de afaceri constând în rapoarte privind întâlnirile, ofertele prezentate, contractele încheiate, or, nu au fost găsite astfel de documente, motive pentru care, nu a fost posibilă stabilirea faptului că astfel de cheltuieli au fost efectuate de acesta pentru buna desfășurare a activității firmei.

Expertul a mai stabilit faptul că în suma de 9.403,64 lei a fost inclusă din eroare de către apelantă suma de 69,75 lei ce reprezintă încasare la diferență avans în baza dispoziției de încasare nr. (...)/31.05.2014, anexa 2.1, astfel că, în urma corecțiilor necesare în valoare de 262,85 lei s-a concluzionat că intimatul a efectuat cheltuieli în perioada 16.01.2014 - 02.03.2016 în valoare de 9.140,78 lei.

Curtea a reținut că, într-adevăr, astfel cum corect a reținut instanța de fond, aceste cheltuieli efectuate de către intimat pe perioada în care și-a exercitat atribuțiile conferite de funcția de manager al societății apelante, au fost decontate, însă, chiar dacă la dosarul cauzei nu se regăsesc documentele justificative care să fi permis încadrarea acestora la categoria cheltuieli de protocol, deductibile, societatea înregistrând pierderi, nu se încadrau în această categorie.

A arătat expertul faptul că, din punct de vedere fiscal, cheltuielile de protocol sunt definite la pct. 39 din Titlul III al Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, potrivit căruia, cheltuielile de protocol sunt cheltuieli ocazionate de acordarea unor cadouri, tratații și mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii, însă, pentru decontarea acestora se impunea întocmirea unor documente prin care să se justifice întâlnirile cu partenerii de afaceri, respectiv rapoarte privind întâlnirile, ofertele prezentate, contractele încheiate, documente care însă nu au fost întocmite de către apelantă.

Cu toate că expertul a arătat că în lipsa unor astfel de documente justificative nu se poate stabili și cuantifica un prejudiciu în urma efectuării cheltuielilor de protocol cuprinse în anexa 2 a raportului, constând în produse de patiserie, mese restaurant, produse fast food, etc. în valoare de 6.516,62 lei, câtă vreme nu au existat documente care să justifice aceste cheltuieli, decontate la solicitarea intimatului care le-a achitat inițial, anterior decontării din surse proprii, Curtea a apreciat că prejudiciul există și implicit dispozițiile art. 254 aliniat 1 Codul muncii erau incidente, greșit instanța de fond reținând contrariul.

Într-adevăr, apelanta avea dreptul și obligația de-a cenzura documentele ce i-au fost comunicate spre a fi decontate, dar, decontarea, fără a exista o justificare obiectivă a acestora în sensul dispozițiilor legale enunțate, a determinat crearea uni prejudiciu ce implicit se impune a fi reparat, uzanța anterioară în acest sens nu este de natură a înlătura aplicarea acestora.

Cât privește faptul că o parte din acest cheltuieli ar fi fost generate de prezența la locul de muncă a intimatului în zilele de sâmbătă, duminică, în lipsa unei convenții care să-i confere acestuia dreptul de-a deconta contravaloarea unor produse alimentare de fast food, de patiserie, băuturi alcoolice, etc. consumate de acesta, nu era de natură a genera înlăturarea răspunderii sale materiale, greșit instanța de fond reținând contrariul.

Din analiza tuturor facturilor, a bonurilor fiscale menționate în cadrul Anexelor la raportul de expertiză contabilă, ulterioare datei de 16.01.2014, Curtea a reținut faptul că intimatul a cumpărat o serie de bunuri alimentare, alcoolice, de fast food, de patiserie, pentru care nu a întocmit documente de necesitate și nu se cunoaște în ce scop au fost folosite, în valoare totală de 6.516,62 lei.

Referitor la suma de 1.899,92 lei reprezentând închirierea unui utilaj în baza facturii (...)/21.04.2014 de la SC (...) SRL, fila 218 dosar fond volumul I, experta a reținut că nu s-a făcut dovada plății prin chitanță sau ordin de plată, astfel că nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu.

Cât privește suma de 403,34 lei, cheltuieli de transport, călătorie CFR, potrivit biletelor de călătorie și transport taxi, nu exista atașat document justificativ constând în ordin de deplasare pentru a justifica necesitatea călătoriei.

Suma de 459,75 lei a constat în 200 lei amendă personală a intimatului, 190 lei achiziție pește, neexistând posibilitatea încadrării la categoria cheltuieli deductibile iar suma de 69,75 lei a fost o returnare avans și nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu.

Ca urmare, din totalul sumei de 9.140,78 lei experta a arătat astfel că doar suma de 200+190 lei= 390 lei + 403,34 lei=793,34 lei, constând în contravaloare deplasare, bilete de tren fără justificarea călătoriei, amenda personală, achiziția de pește, din totalul sumei solicitate pentru perioada 16.01.2014 - 16.01.2017, de 9.403,64 lei, constituie un prejudiciu material cauzat apelantei de către intimat ce se impune a fi reparat, or, raportat la cele arătate mai sus, la aceasta se impunea adăugarea sumei de 6.516,62 lei, total 7.309,96 lei, criticile în acest sens fiind astfel parțial întemeiate.

Având în vedere toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 aliniat 2 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul declarat împotriva sentinței apelate pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 141.930,93 lei, reprezentând ½ din totalul sumei de 283.861,86 lei despăgubiri civile, constând în contravaloarea serviciilor medicale nedecontate de CAS (...) pentru luna iulie 2014, 1299,19 lei + 7309,96 lei = 8609,15 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor nerestituite și cheltuieli decontate nejustificat.

S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate, prin care au fost respinse celelalte pretenții, raportat la cele arătate mai sus.

În baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierilor de ședință din data de 25.10.2017 și din data de 19.06.2019, pe care le-a păstrat în întregime.

Curtea a luat act de faptul că apelanta a arătat că va solicita a-i fi acordate cheltuieli de judecată pe cale separată.