Decizie nr. 201 din 28.05.2015

DREPT PROCESUAL CIVIL

CALITATEA PROCESUALĂ A STATULUI ROMÂN, REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE. ACŢIUNE OBLICĂ EXERCITATĂ ÎNTRE DOUĂ PERSOANE FIZICE VIZÂND UN IMOBIL AFLAT ÎN COPROPRIETATEA TABULARĂ A AUTOAREI DEBITORULUI ŞI RESPECTIV A STATULUI ROMÂN

- Art. 155 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă

Întabularea unei persoane în calitate de proprietar, solicitată personal ori de către creditorii săi, pe calea unei acţiuni subrogatorii, este firesc a fi dispusă de către instanţă în contradictoriu cu persoana deja figurând înscris în cartea funciară, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale: contradictorialitate, dreptul la apărare, etc.

Statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, într-adevăr nu a fost parte în procedura administrativă a emiterii dispoziţiei nr. 646/01.03.2011 de către Primarul Municipiului S.

M., însă întabularea se produce în contradictoriu cu cel care figurează drept proprietar, anume cu Statul, soluţie judicioasă din perspectiva dispoziţiilor art. 155 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă care prevede expres faptul că Statul este citat prin Ministerul Finanţelor Publice sau prin alte organe anume desemnate în acest scop de lege, prin urmare, când legea nu prevede expres că statul se citează printr-o altă entitate, el va fi citat prin Ministerul Finanţelor Publice, aceasta fiind regula statornicită şi sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 – aplicabil în speţă – regulă conturată şi în jurisprudenţa aferentă.

Curtea de Apel Oradea, Secţia I-a civilă

DECIZIA CIVILĂ NR.201/2015-R din 28 mai 2015 (dosar nr.7832/296/2012*)

Prin sentinţa civilă nr.3885/16.10.2014 pronunţată în dosar cu numărul de mai sus, Judecătoria S.

M. a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.

M., M.

E. şi M.

C., în contradictoriu cu pârâtul M.

W.

B., precum şi cu intervenientul forţat STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE B., având ca obiect acţiune oblică şi a încuviinţat exercitarea de către reclamanţi, în locul şi pe seama pârâtului, a tuturor prerogativelor şi a drepturilor acestuia, conferite de Dispoziţia nr.646/01.03.2011, emisă de Primarul Municipiului S.

M., pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S.

M. (nr.

CF vechi 10659 S.

M.), nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr.1735/D/18.04.2011, pronunţată de Tribunalul S.

M. în dosarul nr.1055/83/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr.3218/20.12.2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, reclamanţii M.

M., M.

E. şi M.

C. au obţinut încuviinţarea executării silite împotriva pârâtului M.

W.

B. în temeiul Hotărârii Tribunalului S. din 08.09.1993, Dosar nr.2F617-91, executorie la data de 21.10.1993 şi din 13.01.1992, dosar nr.51-300.

Hotărârea judecătorească pronunţată de Tribunalul S. a fost recunoscută prin sentinţa civilă nr.1507/D/10.09.2010, pronunţată de Tribunalul S.

M., în dosarul nr.8513/83/2010.

Astfel, a fost demarată executarea silită împotriva pârâtului în dosarul execuţional nr.22/2011 al BEJ K.

G.

V., pentru recuperarea sumei de 95.286,24 euro.

Reclamanţii M.

M., M.

E. şi M.

C., în contradictoriu cu pârâtul M.

W.

B., au solicitat să se încuviinţeze exercitarea de către reclamanţi, în locul şi pe seama pârâtului, a prerogativelor şi a drepturilor acestuia conferite de Dispoziţia nr.646/01.03.2011, emisă de Primarul Municipiului S.

M., pentru înscrierea acesteia în cartea funciară nr.10659 S.

M., nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15.

Prin Dispoziţia nr.646/01.03.2011, menţionată mai sus, s-a dispus restituirea în natură către pârâtul W.

B. a cotei de ½ din imobilul situat în S.

M., str.

A.

I., nr.xx/A, jud.

S.

M., înscris în CF nr.10659 S.

M., nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15, constând în locuinţă compusă din 4 camere, în suprafaţă de 143,95 mp, pivniţă în suprafaţă de 55,77 mp, terasă în suprafaţă de 36,96 mp, garaj în suprafaţă de 25,23 mp, precum şi teren în suprafaţă de 262 mp.

Conform extrasului CF nr.175635 S. M. (nr. CF vechi 10659 S. M.), imobilul cu nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15, situat în S. M., str. A. I., nr., jud. S. M., se află în coproprietatea tabulară a numitei M. M. şi a Statului Român (fiecare cu o cotă de ½).

În ceea ce priveşte normele de drept substanţial aplicabile în cauză, raportat la norma tranzitorie prevăzută la art.116 din Legea nr.71/2011 (text conform căruia dispoziţiile art.1558-1565 din Codul civil se aplică şi creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadenţa se situează după această dată), instanţa a constatat că sunt incidente prevederile art.974 din Codul Civil de la 1864, creanţa alegată de reclamanţi derivând dintr-o hotărâre judecătorească devenită executorie anterior intrării în vigoare a Legii nr.287/2009 privind Noul Cod civil.

Potrivit art.974 din Codul civil de la 1864, creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.

În doctrină, sunt privite ca şi condiţii ale acţiunii oblice următoarele împrejurări: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă; debitorul să fie inactiv; creditorul să justifice un interes serios şi legitim.

În ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei, instanţa a constatat că, potrivit art.379, alin.(3) Cod procedură civilă - 1865 (act normativ aplicabil în raport cu data introducerii acţiunii), creanţa certă constă în aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauză fiind vorba despre o hotărâre judecătorească opozabilă pârâtului, este în mod evident întrunită cerinţa caracterului cert al creanţei.

În temeiul titlurilor executorii menţionate mai sus urmărindu-se recuperarea sumei de 95.286,24 euro, instanţa a constatat că este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă pentru admisibilitatea acţiunii oblice deoarece, potrivit art.379, alin.(4) Cod procedură civilă (1865), creanţa este lichidă când câtimea sa este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

Efectuarea unor plăţi parţiale de către pârât, respectiv reţinerea anumitor sume din veniturile sale, nu impietează asupra caracterului lichid al creanţei.

Astfel, în contextul în care pârâtul a fost obligat prin titlul executoriu la plata unei pensii lunare de întreţinere, cât timp nu a dovedit faptul că întregul debit pretins de reclamanţi a fost stins prin plată, această apărare nu poate fi reţinută sub aspectul caracterului lichid al creanţei.

Contrar aprecierii pârâtului, sarcina probei sub acest aspect nu incumba reclamanţilor, această sarcină revenind celui ce a invocat efectuărea unor plăţi, respectiv pârâtului, conform art.1169 din Codul civil de la 1864 (text aplicabil în raport de data introducerii acţiunii, conform art.3 din Legea nr.76/2012).

Astfel, indiferent de cuantumul creanţei rămase de recuperat, creditorii reclamanţi sunt în drept să se prevaleze de prevederile privind acţiunea oblică pentru a obţine înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului asupra cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S.

M. (nr.

CF vechi 10659 S.

M.), nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15.

De asemenea, cât priveşte exigibilitatea creanţei, instanţa a constatat că, la momentul introducerii acţiunii, s-a împlinit termenul scadenţei pentru obligaţia de plată statuată prin titlurile executorii menţionate mai sus.

Totodată, instanţa a constatat că sunt întrunite şi celelalte cerinţe ale acţiunii oblice, debitorul pârât dând dovadă de pasivitate în exercitarea prerogativelor şi drepturilor acestuia, conferite de Dispoziţia nr.646/01.03.2011, emisă de Primarul Municipiului S.

M., pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S.

M. (nr.

CF vechi 10659 S.

M.), nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15.

De asemenea, faţă de cele arătate mai sus, ţinând seama de executarea silită declanşată în dosarul execuţional nr.22/2011 al BEJ K.

G.

V., instanţa a reţinut că este întrunită şi cerinţa privind justificarea de către reclamanţii creditori a unui interes serios şi legitim.

Sub acest aspect, instanţa a constatat că, potrivit art.2612 Cod civil, legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.

Astfel, referitor la prescripţia dreptului material la acţiune, au prioritate dispoziţiile Regulamentului (CE) nr.4/2009 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi competenţa în materie de obligaţii de întreţinere; or, conform art.21 alin.(2) din Regulamentul (CE) nr.4/2009, „autoritatea competentă a statului membru de executare refuză, integral sau parţial, la cererea debitorului, executarea hotărârii instanţei judecătoreşti de origine dacă s-a prescris dreptul de obţinere a executării hotărârii judecătoreşti a instanţei de origine, în condiţiile legii statului membru de origine sau a statului membru de executare, luând în considerare termenul de prescripţie mai lung”.

Prin urmare, având în vedere faptul că, în ţara de origine (Germania), dreptul de executare silită a creanţelor mai sus menţionate nu s-a prescris, neputându-se refuza – după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr.4/2009 – executarea silită a obligaţiei de întreţinere în România în raport cu prevederile art.21 alin.(2) din regulament, reclamanţii creditori justifică un interes serios şi legitim în cauza de faţă.

Astfel, sunt întrunite cerinţele art.974 din Codul civil de la 1864, ţinând seama şi de prevederile art.24, alin.(3) din Legea nr.7/1996, republicată, instanţa a admis acţiunea şi a încuviinţat exercitarea de către reclamanţi, în locul şi pe seama pârâtului, a tuturor prerogativelor şi a drepturilor acestuia, conferite de Dispoziţia nr.646/01.03.2011, emisă de Primarul Municipiului S.

M., pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S.

M. (nr.

CF vechi 10659 S.

M.), nr.top. xxxx/10 şi xxxx/15.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată, instanţa a luat act de această împrejurare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M.

W.

B. solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii oblice ca neîntemeiate.

De asemenea, solicită suspendarea prezentului apel până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare, obiect al dosarului nr.2812/83/2012 aflat, de asemenea, în apel.

Invocă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor pentru lipsa interesului juridic apreciat prin prisma lipsei dreptului actual şi cert al reclamanţilor: creanţa pe baza căreia se întemeiază cererea, nu este certă lichidă şi exigibilă chiar dacă a fost respinsă contestaţia la executare, soluţia încă nu este irevocabilă.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi intervenientul forţat STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamantei faţă de instituţia apelantă.

Prin decizia civilă nr.66/Ap din 17 februarie 2015, Tribunalul S.

M. a respins, ca nefondat, apelul pârâtului M.

W.

B. domiciliat în loc.

S., str.

P., jud.

S.

M. şi apelul intervenientului forţat STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C. prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE S.

M., cu sediul în S.

M., P.

R., jud.

S.

M. declarat împotriva Sentinţei civile nr.3885/16.10.2014, pronunţată de Judecătoria S.

M., în dosar nr.7832/296/2012*, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi M.

E., M.

C. şi M.

M., având domiciliul procedural ales în S.

M., str.

M.

V., jud.

S.

M.

A obligat fiecare apelant să plătească intimaţilor câte 500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:

Deşi acesta conţine o cerere de suspendare a judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.2812/83/2012, autorul apelului nu a susţinut-o în faţa instanţei de apel.

În afară de excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită – apelul pârâtului se întemeiază pe ideea că, în cauză, creanţa reclamanţilor nu este certă, lichidă şi exigibilă, inclusiv atunci când este argumentată „… excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor pentru lipsa interesului juridic apreciat prin prisma lipsei dreptului actual şi cert al reclamanţilor …”.

Susţinerea acestui apelant este, însă, eronată căci creanţa pe care reclamanţii îşi întemeiază acţiunea oblică este, deopotrivă, certă, lichidă şi exigibilă, fiind constatată printr-o hotărâre a Tribunalului S., recunoscută în România prin Sentinţa civilă nr.1735/D/2011 a Tribunalului S.

M., rămasă irevocabilă prin Decizia nr.3218/2011 a Curţii de Apel Oradea.

Creanţa este certă, întrucât existenţa ei neîndoielnică rezultă din hotărârea enunţată opozabilă pârâtului, este lichidă, întrucât întinderea ei este determinată prin aceeaşi hotărâre judecătorească (95.286,24 Euro) şi este exigibilă, termenul pentru plată fiind împlinit (art.379 şi 381 din Codul de procedură civilă de la 1865).

În sfârşit, excepţia prescripţiei extinctive a fost înlăturată în mod formal, ea fiind dezlegată cu putere de lucru judecat în primul ciclu procesual.

În ceea ce priveşte apelul intervenientului forţat Statul Român, tribunalul l-a respins ca neîntemeiat, deoarece acesta are calitate procesuală câtă vreme reclamanţii tind la întabularea dreptului pârâtului, iar, conform cărţii funciare statul este proprietarul tabular.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă de la 1865, a respins apelurile declarate de pârâtul M.

W.

B. şi de intervenientul forţat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C.

N. prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice S.

M.

Totodată, pe temeiul culpei procesuale, în baza art.274, 298 şi 316 Cod procedură civilă, fiecare apelant a fost obligat să plătească intimaţilor cheltuielile de judecată ocazionate în etapa apelului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE B., prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C.

N.

PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE S.

M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C.

N. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului S.

M. şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamantei faţă de instituţie precum şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de recurs, recurentul a formulat următoarele critici:

- Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice nu a fost parte în emiterea Dispoziţiei nr.646/1.03.2011 emisă de Primarul S. M.;

- Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are nici calitate de debitor nici de terţă persoană împotriva căreia trebuie introdusă acţiunea de către debitor, drept urmare atragerea sa în proces, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu îi conferă calitate procesuală pasivă;

- dreptul de a pretinde despăgubiri, respectiv cheltuieli de judecată ocazionate de procesul declanşat din culpa exclusivă a părţii adverse, nu trebuie exercitat abuziv, fiind injustă reţinerea privind plata cheltuielilor de judecată în sarcina recurentei, având în vedere apărările formulate în cauză.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimaţii M.

M., M.

E.

M. şi M.

C., au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând că recurenta prin recursul promovat nu arată şi nici nu face vorbire despre motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, respectiv despre incidenţa dintre cele prevăzute la art.304/1 pct.9 din Vechiul Cod de procedură civilă, astfel, consideră că acest recurs este nul, fiind incidente dispoziţiile art.302 indice 1 alin.1 lit. c) din Vechiul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.306 alin.1 din Vechiul Cod de procedură civilă.

Mai mult, dacă se va considera că nu sunt incidente dispoziţiile la care a făcut referire anterior, solicită în temeiul art.312 alin.1 din Vechiul Cod de procedură civilă respingerea recursului ca nefondat, pentru că motivele invocate de către recurentă în legătură cu lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia sunt neîntemeiate, deoarece acesta are calitate procesuală pasivă, câtă vreme intimaţii – reclamanţi tind la întabularea dreptului pârâtului, iar conform cărţii funciare Statul Român este proprietarul tabular.

În concluzie, intimaţii au solicitat în principal să anuleze recursul pentru lipsa motivării acestuia, respectiv în subsidiar, respingerea ca nefondat.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa a constatat următoarele:

Prin sentinţa Judecătoriei S.

M. nr.3885/16.10.2014, admiţând acţiunea oblică a reclamanţilor, s-a încuviinţat exercitarea de către creditori, în locul şi pe seama pârâtului debitor, a tuturor prerogativelor şi a drepturilor acestuia conferite de Dispoziţia nr.646/01.03.2011 emisă de către Primarul Municipiului S.

M., pentru înscrierea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate al pârâtului asupra imobilului înscris în CF nr.175635 S.

M. (nr.

CF vechi 10659 S.

M., nr. top. xxxx/10 şi xxxx/15.

În cartea funciară (CF) figurează drept proprietar intervenientul recurent, statul.

Implicit, se susţine calitatea sa procesuală, fiind citat prin Ministerul Finanţelor Publice.

Intabularea unei persoane în calitate de proprietar, solicitată personal ori de către creditorii săi pe cale a unei acţiuni subrogatorii, este firesc a fi dispusă de către instanţă în contradictoriu cu persoana deja figurând în această calitate, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale părţilor (contradictorialitate, dreptul la apărare, etc.).

Art. 155 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă prevede expres faptul că statul este citat prin Ministerul Finanţelor Publice sau prin alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora.

Astfel, când legea nu prevede expres că statul se citează printr-o altă entitate, el va fi citat prin Ministerul Finanţelor Publice, aceasta fiind regula statornicită şi sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 (aplicabil în speţă) şi faţă de jurisprudenţa aferentă.

Statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, într-adevăr nu a fost parte în procedura administrativă a emiterii Dispoziţiei nr. 646/ 01.03.2011 de către Primarul S.

M.

Însă intabularea se produce în contradictoriu cu cel care figurează drept proprietar, anume cu statul.

În primă instanţă nu s-au cerut şi nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Prin apelul respins de către Tribunalul S.

M., prin decizia civilă nr.66/Ap din 17 februarie 2015, statul a invocat lipsa calităţii sale procesuale, chestiune găsită nefondată de către instanţă, în mod corect.

Astfel, culpa procesuală a demarării căii de atac a apelului aparţine intervenientului.

Implicit, va suporta cheltuielile de judecată aferente, faţă de dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul S R prin M.

F.

P.

B., împotriva deciziei civile nr. 66/Ap/17 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul S.

M., pe care a menţinut-o în întregime.

Intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată în faza recursului.