Curtea de Apel ORADEA · 1926/111/2014
Decizie nr. 485 din 01.07.2015
DREPT PROCESUAL CIVIL
LIBER ACCES LA JUSTIŢIE
- art. 6 CEDO; art. 21 Constituţia României, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
Articolul 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor stabileşte că orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
De asemenea, art. 6 paragraful 1 din CEDO instituie dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială stabilită de lege, dreptul de acces la instanţă fiind garantat apoi şi prin prevederile art. 21 din Constituţia României.
Curtea de Apel Oradea , Secţia I-a civilă
Decizia civilă nr. 485/2015-A din 01.07.2015
(dosar nr.1926/111/2014)
Prin sentinţa civilă nr. 12/C din 6 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna C., în contradictoriu cu intimatul Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu motivarea că acest litigiu trebuia soluţionat conform prevederilor legilor speciale ce reglementează procedura exproprierii instanţa reţine că este neîntemeiată litigiul de faţă fiind întemeiat pe dispoziţiile dreptului comun nefiind contestat nici un aspect ce priveşte procedura exproprierii.
Cu privire la excepţia prescripţiei invocată pe considerentul că nu a fost atacată în termen hotărârea de stabilire a despăgubirilor şi aceasta este nefondată în litigiul de faţă nefiind atacată hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării acţiunii, instanţa de fond a apreciat că prezenta acţiune este scutită de taxa judiciară de timbru în baza art. 30 din O.U.G. 80/2013.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive instanţa a respins-o ca neîntemeiată potrivit art. 81 din H.G .34/2009.
În ceea ce priveşte fondul cauzei tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1334 din 22 octombrie 2008 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.255/2004 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării ...
Secţiunea 3C pe teritoriul localităţilor Abram, Suplacu de Barcău, Bale, C., Tăuteu, Sârbi şi Biharia din judeţul Bihor" din cadrul obiectivului de investiţie "Autostrada Braşov-Cluj-Borş" Art.
III - Anexa nr. 2 - au fost demarate procedurile de expropriere - pentru o serie de imobile teren situate pe raza „comunei C., între care şi imobilele indicate în petitul acţiunii.
În tabelul cuprins in Anexa 2 a acestui act normativ, precum şi în hotărârile de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele expropriate - reclamanta a fost identificată ca fiind proprietar aparent a acestor imobile motivat de faptul ca nu au fost depuse în termen actele doveditoare.
Conform adresei depuse de reclamantă imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu deşi au fost preluate în patrimoniul fostului C.A.P., nu au fost solicitate în baza legilor cu caracter reparatoriu, motiv pentru care la data exproprierii - erau terenuri aflate la dispoziţia Comisei de Fond Funciar C., ce urmau a fi trecute efectiv prin proceduri legale in domeniul privat al U.A.T.
C.
Reclamanta a invocat mai multe texte de lege, respectiv dispoziţiile art. 6, art. 31, art. 18, art. 33 din Legea 18/1991 texte de lege ce prevăd următoarele:
Art. 6 "Domeniul privat al statului şi, respectiv, al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit din terenurile dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege, precum şi din terenurile dezafectate, potrivit legii, din domeniul public.
El este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Art. 18 prevede că, "(l)Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producţie de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat si nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziţia comisiei. (3)Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei .„trec în domeniul privat al comunei, oraşului sau al municipiului, urmând a fi puse la dispoziţia celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataţii agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, în condiţiile legii sau puse la dispoziţie pentru obiective de interes social".
Totodată, Art. 31 prevede că: "(l)Terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de producţie sunt la dispoziţia comisiilor - prevăzute la art. 12, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptăţiţi, conform legii. (2)Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, vor trece în domeniul privat al comunei, oraşului sau al municipiului. "
Art. 33 "Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajişti şi arabil - care s-au aflat în folosinţa cooperativelor agricole de producţie - trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor sau, după caz, a municipiilor şi în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje şi seminţe pentru culturi furajere. "
Din textele de lege mai sus menţionate reiese că terenurile la care face referire reclamanta în cererea de chemare in judecată au trecut de drept, în virtutea legii în domeniul privat al comunei nefiind necesară o constatare a instanţei în acest sens.
Mai mult decât atât instanţa apreciat că reclamanta ar fi putut emite o H.C.L. care să constate situaţia existentă, respectiv faptul că la data exproprierii terenurile erau deja în domeniul privat urmând a se apăra în cazul în care acest aspect ar fi fost contestat.
Prin urmare ar fi fost vorba nu de o hotărâre de trecere în domeniul privat, ci doar de constatare a acestei situaţii în virtutea legii.
Faţă de considerentele expuse instanţa de fond a apreciat acţiunea ca nefondată şi a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Comuna C. solicitând, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii precizate, respectiv a se constata că imobilele - identificate prin nr.top:
• 861 - respectiv o suprafaţă de 2.175,00mp identificata prin număr cadastral 2515,
• 3123 - respectiv o suprafaţă de 452,00mp, identificata prin număr cadastral 2566,
• 445 - respectiv o suprafaţă de 572,00mp, identificata prin număr cadastral 2550,
• 446/1- respectiv o suprafaţă de 372,00mp, identificata prin număr cadastral 2543,
• 944/1 - respectiv o suprafaţă de 4.260,00mp, identificata prin număr cadastral 2544,
• 2809 - respectiv o suprafaţă de 55,00 mp, identificata prin număr cadastral 2598,
• nr.top.600/1 - respectiv o suprafaţă de 429,00 mp identificata prin număr cadastral 2562 precum şi o suprafaţă de 590,00 mp din acelaşi nr. topo, identificata prin număr cadastral 2537,
• respectiv o suprafaţă de 1.390,00mp identificata prin număr cadastral nr. 2540,
• 433- respectiv o suprafaţă de 1.373,00mp identificat prin număr cadastral 2578,
• 400 - respectiv o suprafaţă de 35,00mp identificata prin număr cadastral 2534,
• 384- respectiv o suprafaţă de 416,00mp, identificata prin numerele cadastrale 2581 şi 2582,
• 241- respectiv o suprafaţă de 858,00mp identificata prin număr cadastral 2585,
• 407/2 - respectiv o suprafaţă de 768,00mp, identificata prin număr cadastral 2559,
• respectiv o suprafaţă de 87,00mp identificata prin număr cadastral 2531,
• 385 - respectiv o suprafaţă de 243,00mp, identificata prin număr cadastral 2485,
• 387- respectiv o suprafaţă de 393,00mp identificat prin număr cadastral 2493,
• 382 - respectiv o suprafaţă 4.660mp, identificat prin număr cadastral 2496,
• 383- respectiv o suprafaţă de 4.760,00mp identificata prin număr cadastral 2499,
• 386- respectiv o suprafaţă de 1.059,00mp identificata prin număr cadastral 2502,C., toate menţionate expres în anexa 2 din H.G. nr. 1334/2008 şi trecute în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere, erau la data (premergător) exproprierii lor, parte a domeniului privat a Comunei C.; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
A apreciat că hotărârea apelată este nelegală şi netemeinică fiind rezultatul greşitei interpretări a probaţiunii administrate prin raportare la dispoziţiile legale incidente.
Astfel, în mod eronat, în argumentarea soluţiei de respingere a acţiunii, judecătorul fondului a reţinut că „… terenurile la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată au trecut de drept, în virtutea legii, în domeniul privat al comunei nefiind necesară o constatare a instanţei în acest sens."
Totodată s-a apreciat că „... reclamanta ar fi emis o H.C.L. care să constate situaţia existentă, respectiv faptul că la data exproprierii terenurile erau deja în domeniul privat urmând a se apăra în cazul în care acest aspect ar fi fost contestat.
Prin urmare ar fi fost vorba nu de o hotărâre de trecere în domeniul privat ci doar de una de constatare a acestei situaţii în virtutea legii."
Raportat la aceste reţineri, s-a solicitat a se avea în vedere că, în măsura în care aveau cadrul legal necesar, ar fi întreprins un astfel de demers, fără a mai apela la concursul instanţei de judecată.
A arătat că art.18 alin.3 din Legea 18/1991 forma in vigoare din noiembrie 2008 (- data la care a intrat in vigoare HOTĂRÂREA nr. 1334 din 22 octombrie 2008) a fost modificat.
În concret a subliniat că nu poate emite un H.C.L. prin care să constate o situaţie existentă la o dată anterioară, cu atât mai mult cu cât în prezent imobilele, urmare a exproprierii, sunt în domeniul public al statului.
Apreciază că singurul demers legal aflat la dispoziţia sa este prezenta acţiune.
În continuare apelanta a reiterat cu privire la fondul cauzei celelalte elemente expuse în faţa Tribunalului Bihor.
A solicitat a se avea în vedere că doar cu concursul instanţei de judecată, respectiv in urma acestui demers, va putea beneficia efectiv de sumele ce li se cuvin în urma exproprierii unor imobile de pe raza U.A.T.- C., aceste sume fiind in continuare consemnate pe seama lor.
Intimaţii nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând apelul formulat prin prisma criticilor invocate Curtea a constatat următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta Comuna C. a solicitat a se constata că imobilele evidenţiate în cuprinsul acţiunii precizate, ce au fost menţionate în anexa 2 din HG nr. 1334/2008 şi care au fost trecute în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere, erau la data exproprierii lor parte a domeniului privat a Comunei C.
Prima instanţă a respins acţiunea reţinând că imobilele respective au trecut de drept, în virtutea legii în domeniul privat al comunei nefiind necesară o constatare în acest sens şi, mai mult, se arată în considerentele hotărârii faptul că reclamanta ar fi putut emite o H.C.L. care să constate situaţia existentă, respectiv faptul că la data exproprierii terenurile erau deja în domeniul privat, urmând a se apăra în cazul în care acest aspect ar fi fost contestat.
Apelanta susţine însă că se află în imposibilitatea emiterii unei H.C.L. care să constate o situaţie existentă la o dată anterioară, cu atât mai mult cu cât în prezent imobilele, urmare a exproprierii sunt în domeniul public al statului, iar singurul demers legal aflat la dispoziţia sa e prezenta acţiune.
În sprijinul susţinerilor sale apelanta invocată răspunsul Instituţiei Prefectului al Judeţului Bihor referitor la solicitarea punctului de vedere privind emiterea la momentul de faţă a unei hotărâri de către Consiliul Local C. cu privire la problematica în discuţie, prin care se arată că emiterea la momentul de faţă a unei hotărâri de către Consiliul Local prin care să se constate situaţia existentă anterior nu beneficiază de cadrul legal necesar pentru iniţierea şi finalizarea unei astfel de demers la momentul actual.
Articolul 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor stabileşte că orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
De asemenea, art. 6 paragraful 1 din CEDO instituie dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială stabilită de lege, dreptul de acces la instanţă fiind garantat apoi şi prin prevederile art. 21 din Constituţia României.
Aşadar, dreptul la o instanţă este prima garanţie conferită oricărui justiţiabil pentru existenţa unui proces echitabil, drept ce presupune în primul rând dreptul persoanei de a sesiza instanţa respectivă, iar în al doilea rând acest drept implică dreptul justiţiabilului de a obţine pronunţarea unei soluţii, în urma examinării cauzei sale de către instanţa sesizată.
Cum în speţă, instanţa a respins cererea dedusă judecăţii cu motivarea că reclamanta ar fi putut emite o H.C.L. care să constate trecerea de drept în domeniul privat al comunei a terenurilor în cauză, cu toate că reclamanta a susţinut şi dovedit totodată imposibilitatea emiterii unei astfel de hotărâri la momentul actual prin care să se constate o situaţie anterioară, s-a apreciat că prin soluţia dată i s-a încălcat dreptul de acces la instanţă şi, pe cale de consecinţă dreptul la un proces echitabil ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii.
Reţinând că, cauza nu a fost cercetată în fond de prima instanţă şi având în vedere cele mai sus expuse în temeiul art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta - reclamantă Comuna C., împotriva sentinţei civile nr. 12/C din 6 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost anulată, fixându-se termen pentru evocarea fondului.
Cheltuielile de judecată s-a dispus a fi avute în vedere la judecarea fondului.