Decizie nr. 187 din 20.05.2015

RECURS INADMISIBIL – ÎNCHEIERE DE RESPINGERE CA INADMISIBILĂ A CERERII DE INTERVENŢIE DATĂ ÎN APEL

–Art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă

Potrivit art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, poate fi atacată în termen de 5 zile, calea de atac fiind apelul dacă încheierea a fost dată în primă instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel.

Posibilitatea atacării separate a unei încheieri premergătoare, în condiţiile în care hotărârea de fond e definitivă trebuie să fie prevăzută în mod expres de lege, prevedere care nu există în ceea ce priveşte încheierea de respingere a unei cereri de intervenţie voluntară accesorie, pronunţată într-o cauză în care hotărârea dată în apel ar fi definitivă.

Curtea de Apel Oradea , Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 187/2015 – R din 20.05.2015

(dosar nr. 12892/296/2013/a2)

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Satu - Mare la data de 28 octombrie 2014 s-a respins în principiu, constatându-se faptul că autorul cererii afirmă că nu are niciun interes personal în intervenţia formulată în această cauză, iar conform dispoziţiilor art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă, chiar dacă intervenţia are un caracter accesoriu, intervenientul trebuie să justifice un interes.

De altfel, jurisprudenţa şi doctrina au stabilit faptul că intervenientul accesoriu, ca să poată interveni într-o pricină, este necesar să justifice un interes.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu poate fi invocat un interes obştesc în promovarea cererii de intervenţie accesorie şi o respinge ca fiind lipsită de interes.

Totodată s–a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către BEJ I.A.M.D., constatându-se că în cauză este vorba de o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de îndeplini un anumit act de executare silită, iar în astfel de ipoteză, executorul judecătoresc are legitimare procesuală pasivă.

Tribunalul a respins ca neconcludentă cererea de probaţiune, socotind că ea vizează împrejurări factuale care se situează în afara cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe, iar apoi în faţa instanţei de apel.

De asemenea, excede şi motivelor de apel ale părţii care a formulat această cerere de probaţiune.

S-a stabilit termen pentru dezbaterea fondului procesului la data de 11 noiembrie 2014, sala 113, ora 09,00, pentru când părţile au termen în cunoştinţă, în temeiul art. 229 Cod procedură civilă.

Împotriva încheierii pronunţată în şedinţă publică din data de 28 octombrie 2014 Tribunalul Satu - Mare a declarat recurs intevenientul B.D.N., solicitând anularea încheierii cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie accesorie.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat recurentul faptul că încheierea de respingere a cererii de intervenţie accesorie a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 61 alin. 1, 3 Cod procedură civilă.

Subliniază că opinia instanţei de apel în sensul că nu justifică un interes material propriu este contrară literei şi spiritului legii prevăzute de normele de procedură invocate şi i-a încălcat dreptul prevăzut de aceste norme.

A mai arătat că, potrivit acestei dispoziţii, oricine urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente, astfel că raportat la art. 30 alin. 1 Cod procedură civilă prin cererea de intervenţie accesorie, a urmărit soluţionarea în justiţie a situaţiei juridice deduse judecăţii.

Raportat la dispoziţiile art. 61 alin. 1 Cod procedură civilă arată că interesul său de a interveni în acest proces este interesul de a sprijini potrivit art. 61 alin. 3 apărarea apelantului – contestator P.V.

În drept au fost invocate dispoziţiilor art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă.

La dosarul cauzei a depus întâmpinare intimatul I.A.M.D. solicitând instanţei să constate lipsa calităţii sale procesuale pasive, intimatul P.V. care a solicitat admiterea recursului, precum şi intimata „Banca Transilvania” SA care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul formulat, Curtea a constatat următoarele:

Obiect al recursului de faţă îl formează încheierea din 28 octombrie 2014 a Tribunalul Satu - Mare, sub aspectul dispoziţiei de respingere în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B.D.N.

Potrivit art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, calea de atac fiind apelul dacă încheierea a fost dată în primă instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel.

Întrebarea care se ridică este aceea dacă încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie voluntară accesorie este supusă, după caz, apelului sau recursului, conform distincţiilor de mai sus şi în cazul în care hotărârea pe fond pronunţată de prima instanţă sau de apel ar fi definitivă, cum e cazul în speţă.

În acest sens vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 466 alin. 4 Cod procedură civilă, text aplicabil şi în privinţa recursului şi potrivit căruia împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel separat de hotărârea de fond decât dacă legea dispune altfel.

Aşadar, posibilitatea atacării separate a unei încheieri premergătoare, în condiţiile în care hotărârea de fond este definitivă trebuie să fie prevăzută în mod expres de lege.

S-a constată însă că o asemenea prevedere expresă nu există în ceea ce priveşte încheierea de respingere a unei cereri de intervenţie voluntară accesorie, pronunţată într-o cauză în care hotărârea de fond dată în apel ar fi definitivă.

Aşadar, faţă de cele anterior expuse, s-a constatat a fi inadmisibil recursul exercitat împotriva încheierii din 28 octombrie 2014, a Tribunalului Satu – Mare, dispunându-se în consecinţă respingerea în temeiul dispoziţiilor art. 466 alin. 4 Cod procedură civilă, 494 Cod procedură civilă raportat la art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă.