Sentință civilă nr. 204 din 05.02.2009

Drept procesual civil.

Survenienţa decesului părţii recurente după exercitarea recursului.

Anularea cererii de recurs pentru lipsa capacităţii procesuale a recurentului.

În cursul soluţionării cauzei în recurs a survenit decesul părţii recurente, iar moştenitorii acestuia nu şi-au exprimat poziţia în sensul continuării procesului început de autorul lor.

Dată fiind lipsa capacităţii de folosinţă şi urmarea firească a acesteia, respectiv lipsa capacităţii de exerciţiu, devin aplicabile prevederile art. 43 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale fiind anulat.

DECIZIA CIVILĂ NR. 204/R/05.02.2009

(dosar nr. 5388/111/2007 al Curţii de Apel Oradea)

Asupra recursului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 137/LM din 06.02.2008, pronunţată de T.

B., în dosar nr. 5388/111/2007, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.

T. domiciliat în Ş. , str.

M.

P. nr.85, judeţul B. în contradictoriu cu pârâta R.

N.

A P. – R. prin D.

S.

A. cu sediul în A., str.

E. nr.48, judeţul A..

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin decizia civilă nr. 475/2006 a C. de A.

O. s-a admis ca fondat recursul formulat de recurenta R.

N.

A P.

R. împotriva sentinţei civile nr. 894/C/13 decembrie 2005 pronunţată de T.

B., aceasta fiind modificată în parte în sensul reducerii despăgubirilor acordate reclamantului M.

T. la 31.374 lei aferente perioadei 1 iulie 2003 - 30 septembrie 2004.

Anterior, prin decizia civilă nr.-1997/26 martie 2003 a T. B. a fost admisă cererea reclamantului şi a fost obligată pârâta R. N. A P. să-l încadreze pe recurent în postul de director la D. S. A..

Prin dispoziţia nr. 148 /2004 emisă de D.

S.

A., avându-se în vedere cererea reclamantului privind solicitarea drepturilor de pensie, în temeiul art.54 lit. d din Contractul colectiv de muncă nr.2004/2005 privind pensionarea anticipată, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al acestuia începând cu data de 1 octombrie 2004.

Reclamantul nu a atacat această decizie, motiv pentru care instanţa reţine că raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta au încetat la data de 1 octombrie 2004, dată la care contractul său individual de muncă a fost desfăcut ca urmare a pensionării sale.

Nemaiexistînd nici un fel de raport între cele două părţi, solicitarea reclamantului de a i se plăti în continuare îndemnizaţia pentru funcţia de conducere ulterioară acestei date, este nefondată, considerente pentru care instanţa a respins ca atare cererea de chemare în judecată formulată.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.

T. arătând că potrivit actelor depuse la dosar, intimata trebuie să-i plătească suma de 104.582 RON, el susţinându-şi solicitarea pe baza deciziei civile nr. 1997/26.06.2003 a T.

B., prin care Regia a fost obligată să-l reîncadreze pe postul de director la D.

S.

A., recurentul precizând că într-adevăr datorită presiunilor exercitate tot timpul asupra sa el s-a pensionat începând cu 01.10.2004, dar a avut şi are drept de muncă, prin urmare trebuie să i se acorde dreptul său legal.

Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea că reclamantul nu este titularul niciunui drept pe care să-şi întemeieze cererea.

În cursul soluţionării cauzei în recurs a survenit decesul părţii recurente, decedat la data de 19.08.2008, astfel cum rezultă din certificatul de deces seria DG nr. 099471 eliberat de Primăria Municipiului O..

Moştenitorii defunctului nu şi-au exprimat poziţia în sensul continuării procesului început de autorul lor, deşi au fost legal citaţi în acest sens pentru termenul de judecată din data de 5 februarie 2009.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, persoanele fizice pierd capacitatea de folosinţă odată cu moartea, pe cale de consecinţă, în speţă, dată fiind lipsa capacităţii de folosinţă şi urmarea firească a acesteia, respectiv lipsa capacităţii de exerciţiu, instanţa, având în vedere prevederile art. 43 alin. 2 din Codul de procedură civilă, conform cărora actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile, a anulat recursul declarat în cauză, reţinând lipsa capacităţii procesuale a recurentului.